UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Inginerie Aerospațială

Departamentul Ingineria Sistemelor Aeronautice şi Management Aeronautic 'Nicolae Tipei'

Tema nr. 18
Originalitatea rezultatelor

Etică și integritate academică

Studenți – Grupa 961 IMA

Bianca Ștefania GHEORGHE

Alexandru LUNGU
Kiran YADAV
Cuprins

1.Originalitatea si educatia..........................................................................................................................1
2. Originalitatea lucrarilor stiintifice............................................................................................................2
3. Plagiatul...................................................................................................................................................5
4. Bibliografie..............................................................................................................................................7

1.Originalitatea si educatia

Introducere în originalitate. Lucrarea va face referire la originalitatea exprimată în vorbire sau

scris și nu pentru lucrările de artă.
De ce contează originalitatea? Pentru că spunem că prețuim originalitatea, în activitatea
studenților și a academicienilor. Promovarea acestei culturi este mai ușoară daca este clar
conceptul de originalitate. De multe ori se încearcă definirea termenului originalitate,
recunoașterea lui și evaluarea acestuia
Mai detaliat, se va explora originalitatea drept concept sau fenomen sau practică, dezvoltarea
originalității și hotărârea sau aprecierea judecății originalitate; toate în principal într-un cadru
academic.
Versiuni și semnificații ale originalității. Se poate identifica originalitatea de la un spectru
personal/local la global/universal.
În versiunea locală, original semnifică producătorul gândului sau a ideii. Originalitatea locală
poate genera încă sentimente pozitive puternice și respect, în mintea autorului cititorii
deopotrivă. Și meritat așa, având în vedere efortul intelectual, lectura și studiul și gândire și
analiză critică și sinteză care s-ar putea să fi creat și apoi să se bucure ideea.
Originalitatea globală este de forma „Acest gând nu a mai fost până acum gândit în istoria
universului.”
În practică, originalitate, fie ca revendicare, fie ca răspuns la o cerere, originalitatea depinde de
cunoștințe. Mai exact, originalitatea este relativă în funcție de cunoștințele autorului și apoi a
cititorului. Originalitatea nu este doar o calitate a publicare, dar și despre ceea ce cititorul știe
deja.
Etape pentru a deveni originali. Originalitatea nu rezultă automat din acumularea de
cunoștințe, sau din implicare activă. Într-adevăr, acumularea poate, într-o zi dificilă, să stea în
calea originalității, greutatea conținutului fiind un factor decizional. De asemenea,
originalitatea, alături de rezultatele universitare bune, calități disciplinare și profesionale,
trebuie încurajată și susținută din prima zi [2].
 Cum sa devenim originali:
1. Explicităm valoarea originalității
2. Distingem tipurile de originalitate: local sau global
3. Ne vom critica în mod constructiv munca noastră și a celorlalți
4. Originalitatea va fi răsplătită cu atenție și aprecieri (note sau materiale)
Putem deveni mai originali analizând legăturile și relațiile dintre lucrări pentru a identifica
particularitățile originalității unei publicații și legăturile acesteia cu publicațiile anterioare.
Contemplarea originalității ne poate împinge să reflectăm în mod critic natura și amploarea
propriei noastre originalități, o reflecție pe care o putem considera sau nu încurajatoare.
Originalitatea este greu de evaluat. În special dacă evaluăm local originalitatea, unde poate
exista o relație inversă între cunoaștere și originalitate. Cu cât o persoană are mai puține
cunoștințe, cu atât poate avea idei mai originale pe plan local.
O continuă schimbare în relația originalitate – cunoștințe. Cunoașterea devine mult mai ușor
accesibilă. Mașinile au înlocuit multe lucrări manuale. Acum înlocuiesc mai mult și munca
creierului, lăsând progresiv munca mai dificilă și mai plină de satisfacții pentru noi.
Originalitatea absolvenților și academicienilor va continua să devină o capacitate sau o calitate
din ce în ce mai importantă și mai apreciată. Desigur, absolvenții vor avea cunoștințe bogate.
Dar cunoștințele lor vor fi din ce în ce mai mult un produs secundar al capacității lor de a fi
critici originali. Vor accesa și utiliza cunoștințele, din memoria lor selectiv și critic, atunci când
au nevoie [3].

2. Originalitatea lucrarilor stiintifice

Originalitatea este un subiect discutat de-a lungul timpului, ce a fost interpret diferit in
domeniul de partenenta – literar, artistic sau stiintific, al unei creatii intelectuale, sub aspecte
juridice fiind reglementat de legislatia in domeniul proprietatii intelectuale, interpreta diferit la
nivel mondial.

In Romania, originalitatea constituie o conditie esentiala pentru protectia juridica a unei opera
si este reglementata in Legea nr 8/1996 – legia privind dreptul de autor si drepturile conexe.
Acets concept nu este definit, cu doar evocat de lege [1].

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe prevede in capitolul III, art. 7, pct
a) si b):

“Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul

literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare
și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte
opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;

b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare,
manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;”

In schimb, conform aceleasi legi, nr. 8/1996, capitolul III, art. 9, alin. 1, lit, a):

“Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele ideile, teoriile,
conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele
matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de
scriere, de explicare sau de exprimare;”

In elaborarea unei opera intelectuale originale presupune un efort intectual creative al

autorului ei, ce se concretizeaza in forma creatiei, avand un character unic, care evidentiaza
originalitatea operi fara de restul operelor deja existente.

Originalitea se refera la forma de expresie si structura operei – organizarea, redarea, aranjarea

creatiei si nu neaparat continutul lui, care este considerat a fi un bun comun. Materia prima a
operei este constituita de idei in timp ce creatia este realizatata prin transpunerea ei in opera.

Redactarea lucrariilor stiintifice presupune parcurgerea numeroaselor etape care presupun o

indelungata documentare asupra tematicii si conceperii unei lucrari, concepere planurilor,
activitatea intense de cercetare, activitatea de redactarem corectare si perfectionare a textului
lucrarii si revizuirea lui sub toate aspectele pentrru a transforma ideile intr-un produs finit. Pe
lana cunoasterea unor metode si a unor tehnici de munca stiintifica, creatia stiintifica
presupune efort. Exigentele muncii de creatie stiintifica sunt reprezentate de stilul stiintific care
este sobru, netru, clar si precis, folosirea unui limbaj academic, exprimarea obiectiva a
subiectului. Se vede necesara respectarea structurii specific unei lucrari stiintifice si respectarea
normelor de redactare. Din pacate societatea actuala devalorizeaza notiunea de lucrare
stiintifica prin reglementary juridice ce le permin spre exemplu detinutilor sa redacteze lucrari
stiintifice, care neavand cultura stiitifica, nu respecta aceste norme de redactare, doar cu scopul
de a-si diminua durata de detentie.

Criterii ale originalitatii unei lucrari stiintifice - Originalitatea este amprenta personalitatii
autorului

Conform lui Viorel Ros, Ciprian Raul Romitan, Yolanda Eminescu – opera este originala in
masuna in care poarta amprenta personalitatii autorului ei – viziune la care au aderat numerosi
specialist in dreptul propriertatii intelectuale.
Originalitatea unei opera este data de individualitatea ei, din care rezulta faptul ca poarta
amprenta personalitatii autorului. In stiinta o lucrare se creeaza prin efort de reflective, analiza,
documentare, argumentare etc.

Structura este un criteriu important in evaluarea originalitatii unei opera stiintifice.

Originaliatea nu se refera atat la continutm cu indeosebi la modul de structurare, de organizare
a continutului. O lucrare stiintifica are o nota personala a autorului prin note, insemnari si
comentarii, ce exprima direct opiania autorului.

Forma de exprimare a ideilor este criteriu esential al originalitatii unei opera, adica modul in
care sunt formulate ideile, modul in care sunt utilizate cuvintele etc. Este sub protectia legii
forma in care este prezentata ideea este o expresie a personalitatii, culturii, inteligenteim
sensibilitatii si creativitatii autorului.

Alte indicii al originalitatii, precum valorii si utilitatii unei opere stiintifice nu sunt un criteriu din
punctul de vedere al dreptului de autor, dar in randul specialistilor si destinatorilor de stiinta
constituie un indiciu al originalitatii, valorii si utilitatii ei, originalitatea unei opera fiind data si
de autenticitatea ei, care este determinate de inexistenta anterioara a unei creatii intelectuale
identice. Se urmareste aaparitia aprecierilor si numarul citarilor unei lucrari stiintifice in cartile
de specialitate, articole si aparitia in bibliografiilor unor carti de specialitate, studii etc. ce ofera
plus de valoare unei scrieri. Un alt indice al orifinalitatii unei carti este reprentat de
probabilitatea ca o lucrare sa intereseze potentiali cumparatori sau republicarea eu in noi
editiim in stiatia in care lucrarea in cauza, desi publicata intr-un tiraj relative mare, in functiee
de cererea cititorilor.

Putem rezuma ca originalitatea unei opera se stabilileste atat prin analiza indeplinirii de criterii
multiple, cat si prin raportarea la piata acestora.

Originalitate nu este egala cu noutatea. Aceste notiuni nu se suprapun, o opera putand sa fie
originala chiar daca nu este noua; “Originalitate anu trebuie sa fie condundata cu noutatea
absoluta. Exista originalitate chiar daca problema tratata nu este noua, important este ca
modul de tartare a aceleiasi probleme sa constituie o reflectare a personalitatii aetorului”,
precum relateaza Lucian Mihai in cursul de Dreptul proprietatii intelectuale de la Facultatea de
Drept a Universitatii Bucuresti.

Originalitatea in domeniul stiintific poate fi absoluta sau relativa dupa cu Viorel Ros spune
“opera este absolut originala atunci cand nu se afla in raport de dependenta cu o opera
preexistenta. Opera este relative originala atunci cand imprumuta elemente dintr-o opera
preexistenta”. In literatira si arta exista posibilitatea de creare a unei opera de noutate si
originalitate absoluta, dar in stiinta in general nu se poate pleca de la zero intrucat orice pas
pleaca de la “cunoasterea construita”. Opera stiintifica imprumuta idei, concept si se ajuta de
demonstratii, argumente, citate etc. ce pot fi folosite ca baza de plecare, dar care lasa sufficient
spatiu creatiei.

In concluzie, se poate observa ca originalitate unui opera este refletata de amprenta personala
a a autorului, viziunea lui personala, structurarea lucrarii, redarea ideilor – aparute in urma
culturii, inteligentei si sensibilitatii creatorului. Stabilirea originalitatii unei opera este esentiala
in considerarea ei ca o proprietate intelectuala exclusive a unui autor si rezultand in asigurarea
protectiei ei prin mijloace juridice. Altfel, opera ramane neprotejata prin drept de autorul si
permisibila in fata unui eventual plagiat [1].

3. Plagiatul

Plagiatul este una dintre problemele importante ale universităților din ultimii ani. În ultimele
două decenii, progresele înregistrate în tehnologia computerelor, adică rularea site-urilor web
pentru a furniza servicii universitare, instrumentul de copiere-paste și o mulțime de hârtii
prefabricate, au dus la o creștere a plagiatului [4].

Plagiatul este o activitate neetică în scrierea științifică. Pentru ca ceva să se numească plagiat,
trebuie să fie o abatere serioasă de la comportamentul normal acceptat al comunității științifice
relevante, care se face în mod conștient și în mod deliberat și trebuie să fie furnizat cu dovezi
solide. Plagiatul poate apărea sub diferite forme: furtul ideilor și furtul părților din texte.
Plagiatul de sine se întâmplă atunci când un autor își folosește lucrarea publicată anterior fără
să o recunoască [5].
Factorii plagiatului
Studiul arată că următoarele sunt cele mai importante motive pentru care studenții plagiază:
1. Lipsa autentică de înțelegere. Unii studenți plagiază în mod neintenționat, atunci când nu
sunt familiarizați cu modalitățile adecvate de a cita, parafraza, cita și face referire și / sau când
nu sunt clar despre sensul „cunoștințelor comune” și expresia „în propriile lor cuvinte”.
2. Câștig de eficiență. Studenții plagiază pentru a obține o notă mai bună și pentru a economisi
timp. Unii înșelează din cauza a ceea ce Straw (2002) numește „chestiunea GPA, astfel încât
înșelăciunea devine„ prețul unui A ”(Whiteman & Gordon, 2001). Auer & Krupar (2001)
identifică o puternică mentalitate a consumatorilor în rândul studenților, care par a crede că „ar
trebui să obțină note bazate pe efort și nu pe realizări”.
3. Managementul timpului. Există numeroase apeluri pe timpul studenților, inclusiv presiunea
de la egal la egal pentru o viață socială activă, angajamentul pentru sportul și activitățile de
performanță, responsabilitățile familiale și presiunea pentru a finaliza mai multe misiuni de
muncă în scurt timp. Nu este de mirare că Silverman (2002) ajunge la concluzia că viața
exagerată a „studenților” îi lasă atât de vulnerabili la ispitele înșelăciunii ”.
4. Valori / atitudini personale. Unii studenți nu văd niciun motiv pentru care nu ar trebui să
plagieze sau să o facă din cauza presiunii sociale, pentru că îi face să se simtă bine sau pentru că
consideră că scurtăturile sunt inteligente și acceptabile.
5. Atitudinile elevilor față de profesori și clase. Unii studenți înșelă pentru că au atitudini
negative ale elevilor față de sarcini și sarcini pe care profesorii cred că au un sens, dar nu o fac
(Howard, 2002). Burnett (2002) subliniază importanța unei relații de încredere între elev și
profesor, deoarece „clasele în care [studenții] sunt mai predispuși să înșele ... sunt cele în care
elevii cred că profesorul lor nu se deranjează să citească lucrările sau să analizeze îndeaproape
munca lor'.
Detectarea plagiatului
Detectarea plagiatului este grea și acest lucru face ca plagiatul să fie o amenințare pentru
sănătatea literaturii științifice. Adesea, plagiatul este recunoscut de recenzorii învățați care
dețin cunoștințe actualizate în propriul lor specialist depus [6].
Următoarele includ unele dintre metodele care pot fi utilizate de cercetători pentru a detecta
plagiatul. 1) Prezentare generală a viziunii: personalul academic trebuie să evalueze structura
propoziției, gramatica și idiomurile utilizate în sarcinile studenților. Aceștia ar trebui să
examineze munca mai mică sau mai mare decât își pot permite abilitățile studentului;
2) Căutarea librăriilor online: aceste magazine ajută personalul academic să decidă dacă
studenții au menționat datele corecte pentru publicații sau dacă sursele utilizate erau adecvate
subiectului în mână;
3) Căutarea cuvintelor cheie: căutarea cuvintelor cheie în motoarele de căutare este un alt
instrument din mâinile cadrelor didactice pentru a găsi cazuri în caz de plagiat, deși tehnologia
de căutare din zilele noastre ne permite să căutăm un text întreg; 4) utilizarea serviciilor de
plagiat: există multe aplicații și instrumente software și site-uri web care ne pot ajuta să
detectăm texte plagiate [7].
Strategii de evitare a plagiatului
1. Citiți instrucțiunile pentru autori furnizate de jurnal.
2. Recunoașteți întotdeauna contribuțiile altora și sursa de idei și cuvinte, indiferent dacă sunt
parafrazate sau rezumate.
3. Folosirea textului / materialului verbal trebuie să fie inclusă în ghilimele.
4. Recunoașteți sursele utilizate în scris.
5. Când parafrazați, înțelegeți complet materialul și folosiți propriile cuvinte.
6. Când aveți îndoieli dacă conceptul sau faptul este sau nu cunoaștere comună, consultați-l.
7. Asigurați-vă că faceți referințe și citați exact referințele.
8. Dacă rezultatele unui singur studiu complex sunt prezentate cel mai bine ca un ansamblu
coeziv, acestea nu trebuie împărțite în mai multe articole separate.
9. Scrieți scrisori de scris eficiente editorului, în special în ceea ce privește potențialul de
suprapunere în publicare. Scrisoarea de întâmpinare ar trebui să detalieze natura suprapunerii
și difuzarea anterioară și să solicite sfaturi cu privire la tratarea problemei.
10. Familiarizați-vă cu elementele de bază ale dreptului de autor [8].

Concluzie
Problemele etice în știință cresc rapid și au devenit probleme controversate în universități și
institute de cercetare educațională. Aceste probleme s-au reflectat recent și în știri media.
Creșterea tehnologiei informației, concurența dintre țări, creșterea rapidă a cunoștințelor,
înmulțirea rapidă a revistelor științifice, lipsa unei bune explicații a plagiatului și diferite
înțelegeri ale acesteia, lipsa de conștientizare, gestionarea greșită a timpului și cultura scăzută
etc. au contribuit la toate prevalența plagiatului în comunitatea științifică. Acest lucru a
îngrijorat institutele științifice și i-a făcut să reacționeze la aceasta. Unele institute se
concentrează pe detectarea și persecuția, în timp ce altele se concentrează pe prevenții și
predarea comportamentului corect. Stresul excesiv asupra detectării plagiatului a determinat
dezvoltarea sistemelor de preluare a datelor în ultimii ani, dar acestea nu sunt suficient de
eficiente și, chiar dacă ar fi, nu ar fi cele mai bune soluții. Prevenirea eficientă printr-o educație
adecvată la momentul potrivit, interacțiunea adecvată între profesori și studenți și elaborarea
de politici adecvate în acest scop sunt mijloace posibile de combatere a plagiatului.

4. Bibliografie

1. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturilor conexe.

2. Ros Viorel (2001) Dreptul propritatii intelectuale. Bucuresti: Editura Global Lex
3. Gallant TB. Academic integrity in the twentyfirst century: A teaching and learning
imperative: Jossey-Bass Inc Pub; 2008.
4. Dellavalle RP, Banks MA, Ellis JI. Frequently asked questions regarding self-plagiarism: How
to avoid recycling fraud. J Am Acad Dermatol. 2007 Sep;57(3):527.
5. Sharma BB, Singh V. Ethics in writing: Learning to stay away from plagiarism and scientific
misconduct. Lung India. 2011 Apr;28(2):148-50.56
6. Ryan J. Student plagiarism in an online world. ASEE Prism Magazine. 1998.
7. Cicutto L. Plagiarism: avoiding the peril in scientific writing. Chest. 2008 Feb;133(2):579-81.
8. Popper, Karl Raimund. The Logic of Scientific Discovery. Psychology Press, 2002.