Sunteți pe pagina 1din 53

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată

Programul de studii universitare de licență, anul III

POLITICI FISCALE

Studenți:
Niță Nicoleta-Eugenia
Matei Bogdan-Alexandru
Manea Petrică-Darius
Mănoiu Mihai-Adrian
Mîciu Adrian
Anul III, Seria A, Grupa 1423

Conducător științific:
Conferenţiar univ. dr. Crăciun Liliana

București,2017

1
Introducere.............................................................................................................................................. 1
Egipt........................................................................................................................................................ 1
Grecia...................................................................................................................................................... 2
Roma...................................................................................................................................................... 2
1 Capitolul I: Politica fiscala, notiuni teoretice...................................................................... 3
1.1 Aspecte generale privind sistemul fiscal........................................................................................... 3
1.2 Evoluția sistemelor fiscale................................................................................................................ 4
1.3 Clasificarea sistemelor fiscale.......................................................................................................... 5
1.4 Instrumente de Politică Fiscală......................................................................................................... 6
1.5 Rolurile politicii fiscale....................................................................................................................... 7
1.6 Masuri de eficientizare a politicii fiscale............................................................................................ 8
1.7 Indicatori macroeconomici................................................................................................................ 10
2 Capitolul 2:Politica fiscala in Romania............................................................................... 11
2.1 Obiectivele politicii fiscale şi bugetare pe orizontul 2016‐2018........................................................ 11
2.2 Evolutia deficitelor bugetare și a creșterii economice în perioada 2011-2018..................................12
2.3 Indicatori macroeconomici................................................................................................................ 16
2.4 Cheltuielile de investiţii în perioada 2014‐2018.................................................................................18
2.5 Datoria guvernamentala....................................................................................................................18
2.6 Evoluții ale deficitului structural în România în perioada 2011‐2018.................................................20
2.7 Măsuri adoptate de Guvern privind stimularea consumului concomitent cu asigurarea protecţiei
sociale pentru categoriile de populaţie cu venituri reduse.......................................................................20
2.8 Evoluţii macroeconomice recente ale economiei româneşti..............................................................20
2.9 Structura cheltuielilor bugetare in anii 2013 si 2014..........................................................................23
2.10 Evolutia cheltuielilor bugetare in primele.........................................................................................24
2.11 TVA................................................................................................................................................. 24
2.12 SEAP...............................................................................................................................................25
3 Capitolul 3: Politica fiscala in UE.........................................................................................28
3.1 TVA și accize.....................................................................................................................................29
3.2 Înlăturarea barierelor fiscale..............................................................................................................31
3.3 Impozitarea standardizată a bunurilor și serviciilor............................................................................31
3.4 Evaziunea și frauda fiscală................................................................................................................32
3.5 Conceptul de politică bugetară ........................................................................................................33
3.6 EORI..................................................................................................................................................33
3.7 TVA INTRACOMUNITAR.................................................................................................................. 34
4 CAPITOLUL 4 Comparaţii privind sarcina fiscală în statele membre ale
Uniunii Europene......................................................................................................................................35
5 “Revolutia” fiscala..................................................................................................................37
5.1 Iata ce vizeaza modificările anuntate de Guvern...............................................................................38
5.2 Alte modificări aduse Codului fiscal vizează.......................................................................................38
5.3 Modificări ale Codului fiscal privind impozitul pentru IMM-uri, impozitul pe venit și contribuțiile
sociale.......................................................................................................................................................40
5.4 Programatorii și salariații IT vor avea salarii nete mai mici din 2018, dacă li se păstrează brutul
actual................................................................................................................................................... ....42
5.5 Split TVA.............................................................................................................................................43
6 Capitolul 6: EVAZIUNEA FISCALA.........................................................................................47
6.1 FORMELE EVAZIUNII FISCALE.......................................................................................................47
6.2 MODALITATI UTILIZATE PENTRU REALIZAREA EVAZIUNII FISCALE........................................48
6.3 COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ÎN ROMÂNIA.........................................................................................48
6.4 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE...................................................................................................................49
6.5 ORGANELE COMPETENTE ÎN COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE..................................................................50

2
Introducere

In comuna primitiva, triburile mai slabe plateau un tribut catre triburile mai puternice, in
bunuri manufacturate, alimente sau chiar oameni. In cadrul aceluiasi trib, seful de trib si vraciul
primeau de la comunitate tot ce aveau nevoie, poate chiar mai mult.
Lucrurile au inceput sa se complice odata cu cresterea numarului populatiei si aparitia oraselor.
Conducatorii locali sau regii aveau tot mai multi supusi, care trebuiau sa fie taxati. Ca urmare,
pentru a tine socoteala unui volum tot mai mare de “operatiuni” fiscale, a aparut necesitatea
contorizarii lor.

Mesopotamia

Primele atestari documentare ale unui sistem de taxare au fost in orasul Lagash, in Estul
Mijlociu, cel mai vechi oras dintre Tigru si Eufrat. Informatiile provin de pe cateva tablite de lut,
care vorbesc si despre prima rebeliune legata de fiscalitate.
Ca de obicei in lumea antica, in Lagash s-a pus o taxa pentru ca orasul era in razboi. Taxele au
fost colectate de perceptori, iar acestia au castigat o pozitie deosebit de puternica in acea
perioada, pentru ca se foloseau de oameni inarmati pentru a strange darile. Cand razboiul s-a
terminat, perceptorii nu au vrut sa renunte la puterea lor de a colecta taxe. Ca urmare, populatia
s-a revoltat.
Tablitele de lut cu inscriptii cuneiforme reprezinta o sursa de informatii foarte importante pentru
acea perioada. Se stie ca inainte de Hristos cu 2500 de ani, existau taxe “per capita” (pe
persoana) precum si tot felul de taxe pe care le plateau negustorii pentru a putea transporta si
vinde produse, de la o regiune la alta. Acest tip de taxe erau cele mai populare in lumea antica
timpurie, deoarece erau cel mai usor de colectat.
Odata cu taxele, au aparut si primele incercari de fraudare. Codul lui Hammurabi, un corp de
legi din timpul regelui cu acelasi nume, contine referiri exprese cu pedepse pentru cei care
incercau sa introduca bunuri prin contrabanda, pentru a evita plata taxelor. Cei prinsi trebuiau
sa execute “munca in folosul comunitatii”, cum s-ar spune astazi, sapand canale de irigatie sau,
mai rau, intrand in serviciul militar. Interesant de mentionat este faptul ca in acea perioada era
foarte intalnit sa angajezi alte persoane sa execute pedeapsa in locul tau, desi acest lucru era
ilegal. Pur si simplu gaseai o persoana care semana cu tine si era dispusa sa te inlocuiasca, in
schimbul unei plati suficient de consistente. Cu alte cuvinte, chiar de atunci erau persoane
dispuse sa te ajute ca sa platesti cat mai putine taxe si impozite.

Egipt

Egiptul a fost, fara indoiala, statul antic cu cele mai impovaratoare taxe. El a dat o seama de
inovatii in acest domeniu, incepand cu meseria de agent fiscal (si birocratia atasata acestuia) si
terminand cu procesul de auditare (verificare-evaluare).
Totul pornea de la scribi. Acestia stiau sa scrie si sa socoteasca, devenind indispensabili pentru
imparat, deoarece erau ochiul neobosit si bratul executor, menit sa evalueze tot ce se produce
in Regat, si sa taxeze in confirmitate cu aceasta. In plus, urmareau delicventii care se
sustrageau de la plata taxelor si conduceau curtile judecatoresti. Era o meserie la mare cautare,
pentru care trebuia sa platesti o taxa deosebita ca sa fii “acreditat”, dar dupa acest proces ti se
intindea in fata ta o viata de “lapte si miere”.
In Egipt se taxau:granele, fructele, pestele, mierea, gainile si ouale, porcii, uleiul de gatit, berea

3
chiar si unele produse mestesugaresti.

Scribii erau omniprezenti! Isi bagau nasul peste tot, intrand in curtile oamenilor pentru a numara
animalele si productia de legume, erau prezenti la strangerea recoltei pentru a aprecia
cantitatea de grane, stateau la chei cand pescarii veneau de pe mare pentru a numara captura
de pesti. Mai mult, mergeau prin casele oamenilor pentru a aprecia cantitatea de ulei de gatit si
a se asigura ca nu se frige mancarea cu grasimea obtinuta prin prelucrarea carnii!
Multimea scribilor, organizata in sistem birocratic, se ocupa de contorizarea intregii activitati
economice. In ramura de baza a tarii, agricultura, calculau imprumuturile necesara taranilor
pentru a incepe recolta de anul viitor si nu erau putine cazurile in care vindeau chiar si
semintele necesare!
Acest sistem deosebit de sofisticat pentru acea vreme, care a crescut de la an la an, a dus la
aparitia unei clase extrem de puternice, a caror privilegii le confereau o putere ce rivaliza cu cea
a regelui. Istoricul Mihai Rostovtzeff afirma ca aceasta forta tiranica a colectorilor de taxe a
ajuns sa produca o scadere a productiei la nivelul tarii si un declin national. Taxele excesive au
determinat taranii sa lase terenul necultivat, comerciantii au plecat, muncitorii au cautat de lucru
in alta parte. In paralel, nivelul criminalitatii a crescut.
In acea perioada, ca si astazi dealtfel, lumea nu se nasta egala, din punct de vedere a taxelor si
impozitelor. Scribii erau, evident, scutiti de taxe. De asemenea, templele sacre si lucratorii
acestora au reusit, in timp, sa evite plata taxelor catre rege, desi sursa de venit a templelor erau
taxele impuse populatiei.

Grecia antica

In Grecia, taxele erau colectate numai in caz de razboi, de la cetateni. In acest caz, taxarea era
universala si se numea eisphora, fiind folosita doar pentru a procura arme si a plati pentru
cheltuielile armatei.
La terminarea razboiului, colectarea taxelor se oprea. Grecii au fost dintre putinele popoare care
inapoiau cetatenilor taxele pe care acestia le-au platit, prin intermediul prazii si capturilor de
razboi.
Pe de alta parte, strainii care traiau pe teritoriul oraselor grecesti (mai ales la Atena), plateau o
taxa lunara. Aceasta taxa denumita metoikion, era de o drahma pentru barbati si de jumatate de
drahma pentru femei.

Roma

Romanii au fost campionii de necontestat in domeniul taxelor si impozitelor. Din legislatia si


metodologia fiscala romana se inspira o buna parte din metodele folosite in lumea moderna.
Ei au “inventat” taxele pe consum, taxele vamale -portoria (in adevaratul sens al cuvantului,
pentru ca granitele romane erau bine pazite) si anumite taxe directe (taxa “per capita” si, atunci
cand era nevoie, o taxa pe proprietate).
Alte nascociri notabile ale sistemului fiscal roman (multe dintre ele fiind “opera” lui Iulius Cezar,
deosebit de inventiv in acest domeniu) sunt: delegarea de catre Cezar pentru colectarea taxelor
la nivel local, idee perpetuata pana astazi.
taxele pe pamant aveau un nivel constant, indiferent de locatie. Mai apoi, taxele au fost
diferentiate, in functie de rodnicia solului (in Romania de azi e la fel)
taxele pe pamant puteau fi colectate si in produse (denumi tithe)

4
tot Cezar a introdus taxa generala pe vanzari, de 4% pentru sclavi si 1% pentru bunuri, taxa
numita centisima rerum venalium, care era colectata de angajati ai statului
romanii au fost primii care au introdus taxa pe mostenire, de 5% initial, apoi de 10%, care era
folosita la plata soldatilor lasati la vatra. E adevarat, de la aceasta taxa au fost scutiti sotia si
copii celui decedat. Acest sistem a fost folosit ca inspiratie de britanici si olandezi, atunci cand
au instituit taxele lor de mostenire.

I. POLITICA FISCALĂ – NOȚIUNI TEORETICE:

I.1. Aspecte generale privind sistemul fiscal:


Politica fiscală a statului reprezintă o concepţie precum şi un ansamblu de măsuri şi
acţiuni privind locul impozitelor în sistemul veniturilor bugetare categorii de impozite şi
percepere a lor, modul de folosire a lor ca pârghie de stimuli a creşterii economice
La momentul său, statul pune în centrul preocupărilor pentru elaborare şi executarea
bugetului, problema creşterii impozitelor ca principal suport al creşterii veniturilor bugetare.
Există păreri că impozitele mari ar diminua resursele pe care agentul economic le-ar
putea folosi pentru a spori investiţia şi în acelaşi timp de a crea noi locuri de muncă sau le-ar
putea folosi pentru consideraţii personale.
Unele păreri arată că dimpotrivă, diminuarea impozitelor ar face imposibilitatea realizării
unor progrese economice şi social guvernamentale sau chiar locale, ceea ce ar atrage
numeroase nemulţumiri.
Politica fiscală este o componentă esenţială a politicii bugetare, fiind formată dintr-un
ansamblu de instrumente de intervenţie a statului în procesele specifice financiar-fiscale.
Procesul financiar-fiscal cuprinde:
- formarea veniturilor bugetare prin impozite şi taxe;
- alocarea cheltuielilor bugetare;
- asigurarea echilibrului bugetar.
Politica fiscală cuprinde:
- volumul şi provenienţa resusurselor de alimentare a fondurilor publice;
- metodele de prelevare utilizate;

5
- obiectivele urmărite;
- mijloacele de realizare a obiectivelor.
Politica fiscală se interferează cu:
- politica economică, prin acţiunea de intervenţie a statului cu ajutorul
instrumentelor fiscale în procesele economice;
- politicile sectoriale (industrie, comerţ, agricultură, etc.) prin protejarea sau
încurajarea unor ramuri economice;
- politicile financiar-monetare;
- politicile sociale prin măsuri cu caracter fiscal de exonerare şi reducere
de impozite şi taxe, deduceri ale materiei impozabile;
- strategiile legislative şi instituţionale.

I.2. Evoluția sistemelor fiscale:


Evoluţia şi caracteristicile sistemelor fiscale reprezintă o reflectare a structurilor social-
economice, a curentelor ideologice şi politice, precum şi a avansării în cunoaştere prin
cercetarea ştiinţifică economică.
Delimiterea unor etape în evoluţia sistemelor fiscale reprezintă un demers destul de
dificil ,având în vedere ,pe de o parte,vechimea perceperii impozitelor ,iar pe de altă parte ,lipsa
unor informaţii coerente şi ancorate în perioade mai vechi.
Cunoaşterea etapelor parcurse de evoluţia sistemelor fiscale permite înţelegerea
prezentului, prefigurarea viitorului şi, mai ales, ocolirea erorilor trecutului.
De-a lungul istoriei,sistemele fiscale au urmărit ,în principal,obiective ca:
-acoperirea necesarului de resurese financiare publice ale statului;
-simplificarea şi înlesnirea muncii de colectare şi evidenţă a impozitelor;
-consimţirea la plata impozitelor.
a) Etapa antică – în care are loc formarea sistemelor fiscale,prin introducerea treptată a
impozitelor.
In acea perioadă,sistemele fiscale în curs de c onstituire erau mai mult sau mai puţin
evoluate,necesarul de resurse fiind în strânsă legatură cu capacitatea de menţinere a ordinii
interne,de apărare a frontierelor.
Principalele caracteristici ale ale sistemelor fiscale erau:
-stabilirea şi repartizarea arbitrară a obilgaţiilor fiscale,care erau specifice fiecărei entităţi
organizatorice;
-preponderenţa impozitelor de repartiţie;
-neregularitatea perceperii impozitelor;
-inegalitatea cetăţenilor în faţa impozitelor.
b) Etapa veche – înaintează în timp spre sfârşitul secolului al XVI-lea,fără să
înregistreze evoluţii spectaculoase ale sistemelor fiscale.
Principalele caracteristici erau:

6
-trecerea de la impozitele de repartitie la cele de tip real;
-incercari frecvente pentru generalizarea impunerii la nivelul societatii,astfel ca
impozitele nu au mai fost stabilite dupa bunul plac al conducatorilor de colectivitati,ci prin lege;
-mentinerea de privilegii fiscale pentru unele categorii de cetateni.
c)Etapa liberală este cuprinsă între secolul al XVI-lea şi secolul al XIX-lea, perioadă în
care asupra sistemelor fiscale şi-au pus amprenta relaţiile de tip capitalist.Caracteristicile
acestora s-au modificat substanţial, fiind strans legate de obiectivele urmărite:
-procurarea resurselor fiscale ale statului să se realizeze astfel încat să nu fie afectate
procesele de acumulare şi consolidare ale capitalului;
-eliminarea inechitaţilor fiscale care dăinuiseră in sistemele fiscale anterioare.
d)Etapa modernă incepe odata cu a doua faza a revoluţiei industriale,continuându-se
procesul de modernizare al sistemelor fiscale,prin:
-adoptarea de noi procedee de aşezare si calcul al impozitelor;
-creşterea randamentului fiscal;
-trecerea de la impozite analitice la impozite sintetice.

I.3. Clasificarea sistemelor fiscale:

După cel de-al doilea război mondial,se delimitează,treptat, patru categorii de sisteme
fiscale:
-sisteme fiscale ale economiilor subdezvoltate –caracterizate printr-o putere
contributivă redusă, preponderenţa impozitelor indirecte şi posibilităţi reduse de administrare a
impozitelor;
-sisteme fiscale ale ţărilor dezvoltate –caracterizate prin extinderea contribuabililor
mijlocii, diversificare sursei de venituri, specializarea aparatului fiscal si creşterea relativă a
impozitelor pe venituri;
-sisteme fiscale ale economiilor superdezvoltate –constituite după anii ’80
caracterizate printr-o putere contributivă mai mare (generată de creşterea veniturilor)
,personalizarea accentuată a impozitelor, creşterea randamentului fiscal (printr-un control mai
drastic şi mai eficient al administraţiilor fiscale şi prin reducea evaziunii fiscale) ,utilizarea politicii
fiscale în politica de supraveghere a activităţii economice;
-sisteme fiscale ale economiilor in tranziţie –caracterizate prin existenţa unor
constrângeri , interne si externe, cum sunt:nivel scăzut al veniturilor, reflectat într-o capacitatea
contributivă redusă , extinderea facilităţilor fiscale ,accentuarea presiunii fiscale ,apariţia şi
creşterea evaziunii fiscale , adoptarea unor măsuri repetate de reformă fiscală.

7
La evaluarea calităţii si performanţelor sistemelor fiscale acestea trebuie analizate prin
prisma îndeplinirii unor cerinţe ,cum sunt:
-distribuţia echitabilă a sarcinii fiscale;
-alegerea impozitelor care să perturbe cât mai puţin posibil macanismul de luare a
deciziilor economice;
-asigurarea stabilităţii sistemului fiscal , in ceea ce priveşte structura şi nivelul
impozitelor;
-utilizarea instrumentelor fiscale în scopuri econimice care să nu producă inechitaţi ale
sistemului fiscal;
-costuri de administrare a impozitelor să fie la un nivel care să nu afecteze realitatea
obiectivelor de politică fiscală;
-structura impozitelor să permită utilizarea politicii fiscale pentru obiectivele stabilizării si
creşterii economice;
-asigurarea transparenţei fiscale , pentru a permite adoptarea deciziilor de politică fiscală
adecvate şi a facilita dezbateriile pe acest subiect.
In evoluţia lor, dar şi în viziunea specialiştilor în domeniu ,sistemele fiscale au cunoscut
numeroase configuraţii , ceea ce permite clasificarea lor după criterii diverse. Importantă este
găsirea unor elemente de referinţă , în funcţie de care să se analizeze spaţial si temporal
evoluţia sistemelor fiscale ale unor ţări cu structuri economico-sociale asemănătoare.

I.4. Instrumente de Politică Fiscală:

Intervenţia fiscală a statului se realizează prin instrumente de politică fiscală, care se


costituie şi acţionează în procesul de aplicare a impozitelor şi taxelor.
Instrumentele de politică fiscală sunt:
 numărul şi varietatea impozitelor utilizate;
 felul impunerii practicate de către stat;
 diversitatea facilităţilor fiscale(reduceri, scutiri, deduceri).
Cele mai importante impozite utilizate de politica fiscală sunt impozitele directe şi
indirecte.

Impozitele directe
Se aşează şi se percep direct de la sursă şi sunt:
 impozite reale, care sunt stabilite în legătură cu obiectele materiale
(pământ, clădiri, fabrici, etc.).
 impozite personale, au legătură cu situaţia personală a contribuabilului,
aferente venitului sau averii acestuia.
Prin modul de aşezare al acestor impozite, se urmăreşte repartizarea echilibrată a sarcinilor
fiscale asupra contribuabililor.

8
Impozite indirecte
Sunt impozite care se percep odată cu achiziţionarea bunurilor şi serviciilor, fiind
suportate de contribuabili indiferent de averea acestora, profesia sau situaţia lor personală.
Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorului, fiind prevăzute
cote procentuale asupra valorii mărfurilor vândute sau seviciilor prestate.
Au randament fiscal ridicat în perioade de avânt economic şi scăderi ale
randamentului în perioadele de criză.
Impozitele indirecte cuprind taxele de consumaţie(accizele), taxele vamale,
monopolurile fiscale şi diferite alte taxe.
Clasificarea Impozitelor:
În funcţie de trăsăturile de fond şi de formă:
 impozite directe
 impozite indirecte
 În funcţie de obiectul asupra căruia se aşează:
 impozite reale
 impozite personale
 impozite pe venit:
- pe veniturile persoanelor fizice
- pe veniturile persoanelor jurudice
 impozite pe avere:
- asupra averii propriu-zise
- pe circulaţia averii (succesiuni, donaţii)
- pe creşterea averii
 În funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor:
 impozite financiare
 impozite de ordine
 În funcţie de frecvenţa perceperii lor la bugetul public::
 impozite permanente (ordinare)
 impozite incidentale (extraordinare)
 În funcţie de instituţia care le administrează:
a) În state de tip federal:
- impozite federale
- impozite ale statelor. provinciilor sau regiunilor federaţiei
- impozite locale
b) În state de tip unitar:
- impozite ale administraţiei centrale de stat
- impozite locale

I.5. Rolurile politicii fiscale:


De fapt ar fi binevenit sa analizam rolurile politicii fiscale,prin urmare acestea sunt:
-financiar
-de redistribuire(social)
-alocare
Pe linga aceste roluri primordiale putem adauga si rolul:
-de stabilizare automata a economiei

9
Pornind de aici, obiectivele urmărite prin politica fiscală vizau, în primul rând, eliminarea
(pe cât posibil) a subvenţiilor, determinarea şi urmărirea îndeaproape a nivelului datoriei
publice şi, nu în ultimul rând, stăpânirea nivelului deficitului bugetului de stat..
Echilibrul la nivel bugetar, ca principal aspect al politicii fiscale, impune, după cum şi
modelul IS-LM o arată, ca nivelul cheltuielilor guvernamentale să fie acoperite de veniturile
obţinute de către stat prin intermediul politicii de impozitare. Ca urmare, realizarea echilibrului
macroeconomic este condiţionată de realizarea echilibrului la nivel bugetar, atingerea acestuia
din urmă impunând:

-fie ajustări la nivelul cheltuielilor guvernamentale (în sensul diminuării acestora),


-fie modificări ale nivelului impozitării (în sensul creşterii acesteia), toate acestea
urmând a fi strâns corelate cu situaţia economiei analizate în cadrul politicii fiscale a
statului. Ca atare, măsurile de politică fiscală orientate în sensul reducerii cererii de bunuri şi
servicii, vizează fie o creştere a fiscalităţii, fie o reducere a cheltuielilor guvernamentale,
rezultând astfel caracterul restrictiv al politicii fiscale. O politică laxă în domeniul fiscal, ce nu
are în vedere diminuarea deficitului bugetar, se bazează atât pe creşterea cheltuielilor
guvernamentale, cât şi pe reducerea fiscalităţii.

SURSA:www.ASE.ro

I.6. Masuri de eficientizare a politicii fiscale:

În scopul îmbunătăţirii şi eficientizării administrării fiscale, trebuiesc întreprinse


următoarele acţiuni:
1-perfecţionarea mecanismului de colectare a impozitelor
Aceasta se va realiza prin consolidarea serviciilor de colectare a impozitelor şi a taxelor
locale şi prin concentrarea eforturilor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat asupra colectării

10
mai eficiente a celorlalte venituri ale statului. De asemenea, se preconizează elaborarea şi
implementarea sistemelor automatizate de evidenţă a produselor petroliere şi a alcoolului.
2-eficientizarea metodelor de control şi coordonarea activităţilor de control
În acest scop va continua să fie implementată metoda de selectare computerizată a
contribuabililor pentru efectuarea controalelor în baza riscurilor. Concomitent, va fi intensificată
metoda de control în baza analizei informaţiilor din dările de seamă atît fiscale, cît şi financiare,
precum şi a altor surse, fără a ieşi din birou, avînd posibilitatea de a determina gradul de
precizie a diminuării impozitelor de către agenţii economici.
3-computerizarea procedurilor fiscale
Pentru realizarea acestei acţiuni este necesară:
- elaborarea şi implementarea sistemului informaţional şi a mecanismelor de notificare a
contribuabililor
- elaborarea concepţiei, a mecanismului şi componenţei sistemului informaţional de
furnizare a organelor publice de stat şi locale a informaţiilor fiscale;
- perfecţionarea mecanismului de interacţiune cu sistemele informaţionale ale altor
departamente de stat.
4-popularizarea legislaţiei fiscale şi educarea contribuabililor în spiritul achitării
voluntare a obligaţiilor fiscale, prin lansarea unui ciclu de emisiuni şi a unor spoturi publicitare
cu privire la importanţa achitării obligaţiunilor fiscale.

Realizarea măsurilor în aceste direcţii va contribui la eficientizarea administrării fiscale,


la reducerea subiectivismului în procesul managementului fiscal, la majorarea operativităţii în
aplicarea pîrghiilor de administrare fiscală.
Pentru promovarea  unei  politici fiscale eficiente, Guvernul se  va conduce  de
următoarele principii: uniformizarea sistemului fiscal  prin simplificarea  procedurilor  fiscale,
extinderea bazei  impozabile  prin anularea înlesnirilor fiscale nejustificate, asigurarea
transparenţei şi caracterului  stabil  al  politicii fiscale,  neadmiterea  modificărilor
legislaţiei  fiscale  şi  bugetare  pe  parcursul  anului  financiar  în defavoarea  contribuabililor.
În aceste scopuri, Guvernul va întreprinde următoarele măsuri:
 realizarea integrală a Concepţiei reformei fiscale;
 adoptarea şi  implementarea  Codului  fiscal,  perfecţionarea  lui permanentă;
 finalizarea  procesului de introducere a standardelor naţionale de evidenţă
contabilă;
 combaterea   fraudelor   financiare   şi  a   evaziunii   fiscale, concomitent  cu
ridicarea prestigiului şi stimularea colaboratorilor din organele de control
financiar şi fiscal;
 eliminarea totală a achitărilor reciproce şi plăţilor în natură în relaţiile cu
11
sistemul bugetar şi Fondul Social;
 reorganizarea  procesului  de inspectare şi control  al  agenţilor economici de
către autorităţile fiscale în scopul excluderii dublării şi
paralelismului  (periodicitatea  -  un control la doi ani în  termen  de maximum
o lună);
 sistarea activităţii agenţilor economici prestatori de servicii şi comercianţi, care
nu dispun de aparate de casă cu memorie fiscală;
 corelarea cuantumului bazei impozabile cu evoluţia ratei inflaţiei;
 adaptarea cheltuielilor bugetare la veniturile reale.

I.7. Indicatori macroeconomici:

Indicator Definitie
Produsul Intern Brut (PIB) este un indicator macroeconomic care
reflectă suma valorii de piață a tuturor
mărfurilor și serviciilor destinate consumului
final, produse în toate ramurile economiei în
interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta
se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau
localități.
Produsul Naţional Brut PNB constă în expresia bănească a
producţiei finale brute, obţinută de agenţii
economici autohtoni, care acţionează în
interiorul ţării ori în afara acesteia, în
decursul unei anumite perioade de timp, de
regulă un an.
Deflatorul PIB În economie deflatorul PIB este o măsură a
schimbării prețurilor tuturor produselor noi,
produse într-o anumită țară, produse finite și
servicii. PIB înseamnă produsul intern brut,
valoarea totală a bunurilor și serviciilor
produse într-o economie într-o anumită
perioadă.
Indicele Preţurilor de Consum Indicele prețurilor de consum (IPC) măsoară
evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor
cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de
către populație într-o anumită perioadă
(perioadă curentă), față de o perioadă
anterioară (perioadă de bază sau de
referință).
Inflaţia Inflația este creșterea generală a nivelului
prețurilor la bunuri și servicii într-o perioadă
de timp considerabilă. Iar rata inflaţiei este
rata cu care cresc aceste preţuri.

12
II.Politica Fiscala in Romania

Politicile fiscale și cele bugetare ca și componente ale politicii financiare au influențe directe,
active asupra echilibrului financiar ca parte a echilibrului general economic. Pentru realizarea
stării de echilibru financiar autoritățile publice trebuie să combine rațional politicile fiscal-
bugetare având în vedere starea de fapt a economiei, obiectivele privind folosirea forței de
muncă, reducerea inflației, creșterea bunăstării, toate acestea în contextul menținerii stabilității
macroeconomice.

II.1. Obiectivele politicii fiscale şi bugetare pe orizontul 2016‐2018

În ciuda eforturilor întreprinse la nivel național și european, după declanșarea crizei


financiare, perspectivele de redresare sunt mai modeste decât se estima. În acest context,
prioritatea cheie a Analizei Anuale a Creșterii 2015 la nivel european o reprezintă acțiuni
urgente pentru reimpulsionarea creșterii în întreaga Uniune Europeană (UE) pentru a angrena
o nouă dinamică a schimbării. România se înscrie în acestă tendință și stabilește următoarele
obiective ale construcției bugetare pe anul 2016 și orizontul 2017‐2018:

• Stimularea, continuarea, consolidarea și menținerea creșterii economice și crearea


de noi locuri de muncă, pentru a mări încrederea investitorilor în economia românească
pentru a majora substanţial potenţialul de creştere;
• Continuarea reformei investiţiilor publice prin alocări de fonduri pentru cofinanţarea
proiectelor europene şi prioritizarea investiţiilor publice semnificative care au efect
multiplicator şi aport direct la formarea brută de capital fix;

13
• Crearea unei politici fiscale predictibile într‐un cadru fiscal‐bugetar pentru creșterea
încrederii mediului de afaceri și stimularea investițiilor, simplificarea fiscalității;
• Măsuri adoptate de Guvern privind stimularea consumului concomitent cu asigurarea
protecţiei sociale pentru categoriile de populaţie cu venituri reduse;
• Dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor de management ale datoriei publice;
• Îmbunătățirea, aplicarea și consolidarea guvernanței bugetare.

II.2. Evolutia deficitelor bugetare și a creșterii economice în perioada 2011-2018

Sursa: Eurostat

Construcția bugetară pentru anul 2016 se bazează pe prognoza principalilor indicatori


macroeconomici, precum și pe toate actele normative, adoptate atât de către Parlament cât și
de către Guvern în anul 2015 care au impact asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare în anul
2016. Cheltuielile bugetului general consolidat sunt în sumă de 252,0 miliarde lei reprezentând
33,8% din PIB.
La estimarea cheltuielilor au fost luate în calcul măsurile care au fost adoptate atât de către
Parlament cât și de către Guvern în anul 2015, care au ca efect în anul 2016 majorarea
cheltuielilor bugetare cu cca. 13 miliarde lei. Măsurile cu impact asupra cheltuielilor bugetului
general consolidat pe anul 2016 sunt:

14
• dublarea alocației de stat pentru copii (1,8 miliarde lei), majorarea indemnizațiilor
veteranilor de război şi ale persoanelor persecutate din motive etnice şi politice (0,6 miliarde
lei), majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din unitățile sanitare (1,8 miliarde lei),
majorarea cu 15% a salariilor pentru personalul din sistemul de învățământ (1,7 miliarde lei),
majorarea cu 12% a salariilor pentru personalul din instituțiile publice de subordonare locală
(1,3 miliarde lei), majorarea cu 25% a salariilor pentru personalul din sistemul de asistență
socială (556 milioane lei) inclusiv a indemnizațiilor persoanelor cu handicap (240,6 milioane lei),
majorarea cu 10% a salariilor pentru restul personalului bugetar (3.026 milioane lei), actualizare
normă de hrană şi echipament pentru militari şi polițiști (1 miliard lei), instituire pensii de
serviciu pentru grefieri, personal navigant, personal diplomatic şi consular, funcționari publici
parlamentari (0,3 miliarde lei). De asemenea, la estimarea cheltuielilor bugetare s‐a avut în
vedere majorarea pensiilor cu 5%.
 Precizăm totodată că, la construcția bugetară s‐au avut în vedere :
•menținerea și în anul 2016 a unor măsuri adoptate în anii anteriori, precum: neacordarea
pentru personalul bugetar de tichete de masă (1,5 miliarde lei), tichete/vouchere de vacanță
(8,4 miliarde lei), premii și ore suplimentare (1,5 miliarde lei), tichete cadou (2,9 miliarde lei) și
indemnizații la ieșirea la pensie/trecere în rezervă (0,2 miliarde lei); • finanțarea drepturilor
asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizațiilor lunare ale persoanelor
cu handicap grav, în cuantum de cel mult 90% din bugetul de stat (față de cel puțin 90% cât
este în prezent); • majorarea vărsămintelor pentru Pilonul II de pensii cu 0,1 puncte procentuale
în anul 2016, urmând ca diferența până la 1 punct procentual să se asigure începând cu anul
2017;
•menținerea și în anul 2016 a măsurilor de impozitare a resurselor naturale aplicate în anii
2014‐2015.
Proiectia bugetară pentru anul 2016 relevă un deficit bugetar (cash) de 2,8% din PIB, ceea
ce corespunde unui deficit ESA de 2,95% din PIB şi unui deficit structural de 2,73% din PIB.
Veniturile bugetului general consolidat sunt în sumă de 231,1 miliarde lei reprezentând 31% din
PIB.
Noul Cod fiscal adoptat în acest an prin Legea nr.227/2015, precum și devansarea aplicării
unor măsuri din acesta au ca impact diminuarea veniturilor bugetare pe anul 2016 cu cca. 10,2
miliarde lei.
Menținerea unui deficit bugetar strâns ar putea afecta negativ creșterea economică, având în
vedere și posibilele șocuri externe determinate de vulnerabilitățile mediului internațional,
relevante fiind perspectivele de evoluție a zonei euro și a principalelor economii emergente –
cu precădere China (tendința de încetinire a creșterii economice din această țară), modul de
gestionare a crizei datoriei suverane a Greciei, precum și probabilitatea sporită de manifestare
a unor divergențe în conduitele politicilor monetare ale principalelor bănci centrale ale lumii.
De remarcat că deficitul ESA de 2,95% din PIB, precum și datoria guvernamentală brută de
39,8% din PIB estimate pentru anul 2016 nu depășesc valoarea de referință de 3% din
PIB și 6 respectiv 60% din PIB prevăzute de Tratatul de la Maastricht. Începând cu anul 2017
deficitul ESA începe să scadă înregistrând o valoare de 2,3% din PIB în perspectiva anului
2018.
• România are în anul 2014 al patrulea cel mai mic nivel al datoriei după Estonia, Luxemburg,
Bulgaria.
• Se remarcă pe întreg orizontul 2016‐2019 că nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute
se va situa sub 41,0% din PIB, și nu depășește pragul critic de 45% stabilit prin Legea
nr.69/2010 a responsabilității fiscal bugetare, republicată care stabilește praguri ale datoriei
publice de 45%, 50% și respectiv 55% din PIB și măsuri ferme din partea Ministerului Finanțelor

15
Publice și a Guvernului cu scopul de a preveni situația de depășire a limitei de 60% stipulată de
Tratatul de la Maastricht, în caz în care se întâmplă o astfel de deviere.
Deteriorarea procentului de datorie publică în PIB ar conduce la creșterea aversiunii față de
risc a investitorilor, precum și creșterea costurilor de finanțare și refinanțare a datoriei.
În perioada 2014‐2018, România respectă regula de aur a finanțelor publice și anume volumul
investițiilor este mai mare decât nivelul deficitului bugetar, având în vedere efectul de antrenare
al acestora în economie pe termen mediu și lung. Investițiile susținute din fonduri naționale și
europene, dar și măsurile conținute de noul Cod fiscal pot determina încurajarea mediului de
afaceri să investească.

Sursa: Eurostat
Creşterea alocărilor bugetare pentru investiţii se va reflecta în majorarea ponderii formării brute
de capital fix din sectorul public în formarea brută de capital fix din economie de la 19,4% în
anul 2014 la aproximativ 20% în anul 2019.
Corespunzător, rata investiţiei publice, respectiv formarea brută de capital fix din sectorul
guvernamental, se va menţine peste cea din UE. Capacitatea sporită a economiei româneşti de
a‐şi asigura resurse investiţionale pentru dezvoltare – urmare a dinamicii cheltuielilor bugetare
cu investiţiile precum şi a stimulilor oferiţi de noul cod fiscal – se va reflecta în îmbunătăţirea
ratei de economisire şi ratei de investiţii.

16
Având în vedere măsurile adoptate,    de relaxare fiscală, precum  şi cele în domeniul
cheltuielilor, mai sus enumerate, proiecţia bugetului general consolidat estimează o deviere   de
la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (OTM) în anii 2016, 2017 si  2018 respectiv un deficit
bugetar structural de maxim 1% din PIB, aşa cum este prevăzut în calendarul de ajustare
agreat cu instituțiile europene. Se estimează că obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM) în
anul 2016, definit în termeni de deficit structural va fi de 2,73% din PIB,    însă  incepând cu anul
2018 începe să  intre pe o traiectorie de ajustare și să înregistreze valori mai mici, respectiv
2,40% din PIB.   
Înregistrarea de către deficitul ESA și a celui structural a unor valori mai mici către sfârșitul
intervalului de prognoză  față  de anul 2016, va avea în vedere să  nu pună  în pericol
echilibrele macroeconomice restaurate cu atâta efort a căror prezervare reprezintă condiție
esențială a unui proces sustenabil de convergență reală. 

17
II.3. INDICATORI MACROECONOMICI

Sursa: Eurostat

Contribuţia componentelor de utilizare la creşterea reală a PIB

18
Sursa: INSSE
 Creşterea economică pentru anul 2016 este estimată la 4,1% cu contribuția următorilor factori:
Având în vedere evoluţia potenţialului de creştere economică, pentru perioada   2016‐2018 se
estimează că economia românească îşi va relua creşterea mai susţinută, fiind posibilă o
creştere a produsului intern brut, în medie, cu 4,2% anual. Scenariul se bazează  pe
îmbunătăţirea activităţii economice în ramurile industriale cu potenţial ridicat de export, în
sectorul construcţiilor, care poate fructifica necesarul de infrastructură  existent în toate
domeniile, precum şi în sectorul serviciilor. Măsuri care să asigure o mai bună participare pe
piaţa muncii în scopul atingerii până în 2020 a unei rate de ocupare de 70% pentru populaţia în
vârstă  de 20‐64 ani, în concordanţă  cu Contribuţia componentelor de utilizare la creşterea
reală a PIB.Creşterea economică  pe termen mediu va crea condiţiile îmbunătăţirii ocupării, în
special în ceea ce priveşte numărul salariaţilor.Numărul mediu de salariaţi, conform balanţei
forţei de muncă civile, se va majora în medie cu 3,2% anual, iar rata şomajului înregistrat la
sfârşitul anului se va diminua până  la 4,4% la sfârşitul anului 2018. De fapt, una din
recomandările de  țară  pentru România pentru anul 2015 este consolidarea măsurilor privind
piața forței de muncă, în special în cazul tinerilor neînregistrați și al șomerilor pe termen lung.

19
II.4. Cheltuielile de investiţii în perioada 2014‐2018

SURSA:E
UROSTAT
O prioritate majoră a Guvernului o reprezintă îmbunătățirea procesului de evaluare, selecție,
prioritizare și implementare a investițiilor publice, pentru a spori absorbția fondurilor europene,
în
vederea descongestionării spațiului fiscal  și a susținerii creșterii economice. În aceste condiții,
Guvernul României  și‐a asumat o reformă  majoră  care are drept scop îmbunătățirea
managementului investițiilor publice și creșterea absorbției fondurilor UE.
În anul 2016 cheltuielile destinate investițiilor însumează  37,7 miliarde lei, reprezentând
aproximativ 5,1% în PIB  şi o pondere în total cheltuieli bugetare de 14,9%, pentru ca în anul
2017
acestea să fie estimate la 37,7 miliarde lei, în anul 2018 estimarea se situează la  44,7 miliarde
lei  și
o pondere în PIB de 5,3 % din PIB  având o tendință de creștere în valoare nominală pe
orizontul
2016‐2018, înregistrând o creștere în anul 2018 față de 2016 de  7 miliarde lei.

II.5. Datoria guvernamentala

Datoria guvernamentală, conform metodologiei UE, s‐a situat la sfârşitul anului 2014 la un nivel
de 39,9% din PIB, net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Din
datoria guvernamentală, la sfârşitul anului 2014, datoria internă a reprezentat 19,1% din PIB, iar
datoria externă a fost de 20,8% din PIB, ca urmare a unui proces de finanţare în anii anteriori,
care a avut în vedere o finanţare externă semnificativă. De asemenea, la sfârşitul lunii
septembrie 2015, datoria guvernamentală a reprezentat 37,8% din PIB, din care datoria internă
a reprezentat 19,5% din PIB, iar datoria externă a fost de 18,3% din PIB. La nivelul ţărilor
membre ale Uniunii Europene, la sfârşitul trimestrului II, 20151, România s‐a situat pe locul 6
între statele membre ale UE cu cel mai scăzut nivel de îndatorare după Estonia (9,9%),
Luxemburg (21,9%), Bulgaria (28,3%), Letonia (35,3%) si Lituania (37,6%).

20
Comparatii UE (% datoria guvernamentala în PIB):

Pe termen mediu, avand in vedere deficitele bugetare in numerar cuprinse intre 2,3% ‐ 2,8% din
PIB pentru perioada 2016‐2018, va fi necesara o deviere de la Strategia de administrare a
datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2015‐2017, in sensul echilibrarii finanţării
deficitului bugetar din surse interne si externe in 2016 si 2017, iar ulterior finantarea interna
urmand sa creasca la cca 82% in anul 2018 având în vedere obiectivul dezvoltării pieţei interne
a titlurilor de stat şi al diminuării expunerii la riscul valutar.
În aceste condiţii, volumul anual de titluri de stat, destinate finanțării deficitului bugetar şi
refinanțării datoriei publice, ce se va emite în anii următori pe piața internă, este estimat la un
nivel maxim de 48,5 miliarde lei, pentru anul 2017. Strategia de finanţare din surse interne are
în vedere, în principal, emisiuni de titluri de stat denominate în lei, respectiv certificate de
trezorerie, cu scadenţe pe termen scurt (3, 6 şi 12 luni), şi obligaţiuni de tip benchmark cu
scadenţe pe termen mediu şi lung în funcţie de cererea existenta în piaţă şi ținând cont de
obiectivul consolidarii curbei de randamente în lei.
Randamentele titlurilor de stat au urmat un trend descendent în ultimii doi ani pe fondul
masurilor de relaxare a politicii monetare de către BNR. In anul 2015 cu excepția unor perioade
de volatilitate generate de factori externi, (cum ar fi tensiunile din Grecia), randamentele au
continuat sa se mentina pe un trend descrescator cu reduceri mai pronuntate pe segmentul
maturitatilor pe termen scurt.

21
II.6. Evoluții ale deficitului structural în România în perioada 2011‐2018

Sursa:INSSE

II.7. Măsuri adoptate de Guvern privind stimularea consumului concomitent cu


asigurarea protecţiei sociale pentru categoriile de populaţie cu venituri reduse;
• Cheltuielile de personal aferente bugetului general consolidat pe anul 2016 cuprind sumele
necesare asigurării plății drepturilor salariale astfel cum au fost stabilite prin acte normative
adoptate în anul 2015, respectiv:
9majorarea salarială  de 25% acordată  începând cu luna octombrie pentru personalul din
sistemul sanitar;
9majorările salariale aprobate pentru personalul didactic  şi didactic auxiliar din învăţământ:
5% începând cu data de 1 martie 2015, 5% începând cu data de 1 septembrie 2015, respectiv
15% începând cu luna decembrie 2015;
9majorările salariale aprobate pentru personalul nedidactic: 12% începând cu luna august
2015, respectiv 15% începând cu luna decembrie 2015;
9majorarea salarială de până la 12% pentru personalul din cadrul instituțiilor publice locale;
9majorarea salarială de 25%  acordată începând cu luna decembrie 2015 pentru personalul din
sistemul de asistență socială  și 10 % începând cu aceeași lună pentru celelalte categorii de
personal din sectorul bugetar care nu a beneficiat de alte majorări salariale în anul 2015.
• În anul 2016 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5 %,  respectiv 871,7 lei.

II.8. Evoluţii macroeconomice recente ale economiei româneşti


În anul 2014, produsul intern brut a crescut cu 2,8%, fiind al patrulea an de creştere (1,1% în
2011,
0,6% în 2012, 3,5% în 2013), ceea ce consolidează  tendinţa de revenire din criza economică 
şi
financiară care a afectat şi România în anii 2009 şi 2010. Creşterea din 2014 s‐a datorat, în
principal,

22
contribuţiei pozitive a cererii interne. Principalul factor al acestei creşteri, consumul privat, a fost
susţinut de o creştere puternică a salariului real şi de rate ale dobânzii ce au atins niveluri
minime
record.
Consumul final s‐a majorat cu 4,6% ca urmare a creşterii consumului privat cu 4,5%, în
condiţiile
unei inflaţii scăzute, precum şi a consumului guvernamental cu 5,3%.
Activitatea investiţională a fost redusă, formarea brută de capital fix înregistrând o scădere cu
3,5%.
Acest fapt a fost determinat de incertitudinile crescute în rândul investitorilor, în special al
investitorilor străini, precum şi de o contribuţie scăzută a investiţiilor guvernamentale.
Exportul de bunuri  şi servicii s‐a majorat cu 8,1%, în timp ce importul s‐a majorat cu 7,7%,
contribuţia exportului net fiind ușor pozitivă (0,1 procente).
Pe latura ofertei interne, creşterea produsului intern brut a fost susţinută  de toate sectoarele
economice. Astfel, valoarea adăugată  brută  în industrie a crescut cu 3,6%, în servicii cu 2,6%,
în
agricultură cu 1,5%, iar în construcţii cu 0,3%.   

În primele 9 luni 2015, economia românească  a înregistrat un rezultat foarte bun, respectiv o
creştere de 3,7% faţa de aceeaşi perioadă din 2014, fiind mai mult decât dublul celei din
UE.  Această 
evoluţie s‐a datorat creşterii  economice înregistrate în trimestrul I de 4,3%, în trimestrul II de
3,4%
şi de 3,6% în trimestrul III faţa de acelaşi trimestru din  2014.  
22
Creşterea economică ridicată din primele 9 luni s‐a bazat, îndeosebi, pe contribuţia cererii
interne
pentru investiţii  şi consum. Formarea brută de capital fix a înregistrat o creştere de 6,8%
faţă de

23
aceeaşi perioadă  din 2014, iar cheltuiala cu consumul final al populaţiei s‐a majorat cu 5,7%
comparativ cu aceeasi perioadă din anul anterior, fiind favorizat de măsura reducerii cotei TVA
la 9%
la alimente şi servicii de alimentaţie publică.
Exportul net a avut o contribuţie negativă  la creşterea produsului intern brut (‐1,0%), creşterea
exporturilor de bunuri  şi servicii (5,7%) fiind inferioară  dinamicii importurilor de bunuri  şi
servicii
(8,0%).  
Din punct de vedere al ofertei interne, este de remarcat faptul că s‐au înregistrat creşteri ale
valorii
adăugate brute în sectoarele:   construcţii (5,4%), servicii (5,0%)  şi industrie (2,0%), în timp ce
în
agricultură valoarea adăugată brută s‐a redus cu 11,4%.
Rezultatele economice sectoriale de până  în prezent argumentează  posibilitatea realizării unei
creşteri economice în 2015 de 3,6%.
În anul 2015 creşterea economică se va baza, în principal, pe cererea internă care se va majora
cu
4,6%, ca urmare a creşterii cheltuielilor cu consumul final al populaţiei cu 4,6% şi a formarii
brute de
capital fix cu 7,6%.  Exportul net va avea o contribuție negativă la creşterea reală a produsului
intern
brut (1 procent), creşterea importurilor de bunuri  şi servicii (9,9%), fiind superioară  celei a
exporturilor de bunuri şi servicii (7,3%).
Pe partea ofertei interne, pentru anul 2015 se estimează  creşteri ale valorii adăugate brute în
construcţii (5,8%), servicii   (4,1%)  şi industrie (3,0%), în timp ce valoarea brută din agricultură 
va
înregistra o reducere de 3%.
Numărul mediu de salariaţi, conform balanţei forţei de muncă civile, a crescut în anul 2014, fiind
de
4507,7 mii persoane. Pe primele 9 luni ale anului 2015 s‐a înregistrat o creştere medie a
efectivelor
lunare de 2,7% faţă de aceeaşi perioadă din 2014. Pentru anul 2015 se prevede creşterea
numărului
mediu de salariaţi cu 2,5%.  
Rata şomajului înregistrat s‐a situat la sfârşitul anului 2014 la 5,3%. La sfârşitul lunii octombrie
2015
rata  şomajului înregistrat s‐a redus la 4,88%. Pentru finalul anului 2015 se estimează  o rată  a
şomajului înregistrat de 5,1%.  
În anul 2014, exporturile de bunuri au avut o valoare de 52,5 mld. euro, în creştere cu 5,8%
comparativ cu anul 2013, aceeaşi creştere au înregistrat şi importurile de bunuri, valoarea
acestora
fiind de 58,5 mld. euro. În aceste condiţii, deficitul comercial FOB‐CIF    a fost de 6,1 mld. euro
în
creştere cu 5,3% comparativ cu cel înregistrat în anul 2013.  
În primele 9 luni ale anului 2015, exporturile de bunuri au atins valoarea de 40,9 mld.euro în
creştere cu 4,7% faţă  de aceeaşi perioadă  a anului anterior, iar importurile CIF au înregistrat o
valoare de 46,4 mld. euro, în creştere cu 7,1%.

24
Pe întreg anul 2015 se aşteaptă  ca exporturile să  atingă  o valoare de 55,5 mld. euro, în timp
ce  
importurile CIF să fie de 62,6 mld. euro, în creştere cu 5,7%, şi respectiv 7,0% faţă de anul
anterior.  
În anul 2014, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit în valoare de 698 milioane
euro ajungând la o pondere în PIB de doar 0,5%. Finanţarea deficitului de cont curent s‐a
realizat
integral prin investiţii străine directe. Investiţiile străine directe au atins valoarea de 2,4 mld.
euro şi
au fost mai mici cu cca. 11% faţă de anul 2013 când au înregistrat 2,7 mld. euro.  
Contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat în primele 9 luni ale anului 2015 un deficit în
valoare
de 653 milioane euro, reprezentând 0,6% din PIB. El a fost finanţat integral din investiţii directe
care
au totalizat o valoare de 2,5 mld. euro.  
În anul 2015 deficitul contului curent al balanţei de plăţi externe va atinge o valoare de 1,4 mld.
euro, cu o pondere de 0,9% din PIB.  

II.9. Structura cheltuielilor bugetare in anii 2013 si 2014

SURSA:EUR
OSTAT
Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior cheltuielile bugetului general consolidat au
înregistrat o creştere nominală de 4,5%, dar ca procent în PIB acestea s‐au situat la același
nivel de
33,9%.

25
II.10. Evolutia cheltuielilor bugetare in primele 10 luni ale anilor 2014

SURSA:EUROSTAT
Cheltuielile bugetului general consolidat în anul 2014, au totalizat 225,8 miliarde lei, ceea ce
reprezintă 33,9% din PIB şi un grad de realizare faţă de nivelul prevăzut de 96,9%.

II.11. TVA
Cota standard de taxă pe valoarea adăugată (TVA) a cunoscut o modificare de la 1 ianuarie
2017, astfel că aceasta a scăzut la 19% în acest an, de la 20%, cât era în 2016, potrivit Codului
fiscal. Pe lângă această valoare generală, actul normativ mai prevede și cote reduse de TVA
pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii.
Începând cu 1 ianuarie 2017, cota standard de TVA este de 19%, potrivit Codului fiscal, iar
pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, cota standard a fost de 20%. Prin urmare, din
prima zi a acestui an, cota generală de TVA a suferit o nouă micşorare, în condiţiile în care,
până la finele anului 2015, nivelul acesteia a fost de 24%.
Așadar, pe tot parcursul anului 2017, cota standard de TVA de 19% se va aplica tuturor
operaţiunilor de livrări de bunuri și prestări de servicii, cu excepția operațiunilor scutite de taxă și
a operațiunilor pentru care sunt valabile cotele reduse.
Notă: Este deosebit de important ca firmele să acorde atenție sporită operațiunilor/tranzacțiilor
aflate în curs de desfășurare la finalul anului 2016 - începutul anului 2017, întrucât acestea
trebuie să stabilească în mod corect cota aplicabilă fiecărei operațiuni. Mai multe informații în
legătură cu acest aspect puteți regăsi în acest articol.

Cui se aplică cota redusă de 9%?


Potrivit Codului fiscal, o cotă redusă de 9% se aplică în acest an asupra bazei de impozitare
pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

26
Livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform
legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxă;livrarea de produse
ortopedice;livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;cazarea în cadrul sectorului
hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru
camping;livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice,
destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante
şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui
alimentele; prin normele metodologice se stabilesc codurile NC corespunzătoare acestor
bunuri;serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea
care se încadrează la codul NC 22 03 00 10 (berea la draft);livrarea apei potabile şi a apei
pentru irigaţii în agricultură;livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură,
seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau plantării, precum şi prestările de
servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al
ministrului finanţelor publice şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
Cui se aplică cota redusă de 5%?O cotă redusă de 5% se aplică în 2017, potrivit Codului fiscal,
asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și livrări de bunuri:manuale
şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal
publicităţii;serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice,
târguri, expoziţii şi evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele
scutite;livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite;
prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:livrarea de clădiri, inclusiv a terenului
pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;livrarea
de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii
şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;livrarea de locuinţe care au o
suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a
terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea
adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie;livrarea de clădiri, inclusiv a
terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie
subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o
locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
De reținut că cota de TVA aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator
pentru TVA. Fapul generator intervine, de regulă, la data livrării produselor sau prestării
serviciilor, așa cum a explicat aici unul dintre specialiștii contactați de redacția noastră.

II.12. SEAP
Sistemul Electronic de Achizitii Publice (www.e-licitatie.ro) reprezinta o infrastructura informatica
unitara care ofera institutiilor publice din Romania posibilitatea achizitiei de produse, bunuri si
servicii prin mijloace electronice, iar Agentilor economici posibilitatea de a depune ofertele
pentru licitatiile electronice
In Romania incepand cu anul 2006 s-a inceput publicarea licitatiilor in SEAP.
Astfel prin aceasta masura s-a incercat economisirea banilor publici si cresterea transparentei in
procesul de achizitii publice.
Cate categorii de utilizatori sunt pe SEAP?
SEAP are 2 categorii de utilizatori:
 Autoritati contractante
 Ofertanti

27
Autoritatile contractante: sunt cei care organizeaza licitatiile si pot fi: (primarii, consilii judetene,
institutii publice, ministere, spitale, scoli, gradinite, unitati militare, universitati, agenti economici
etc.)
Ofertantii: sunt cei care participa si oferteaza la licitatiile deschise si pot fi (societati comerciale
cu capital privat sau de stat)
Ce tipuri de licitatii gasim pe SEAP?
Licitatiile Publice publicate pe S.E.A.P sunt de mai multe tipuri:
Anunturi de intentie, Anunturi de participare , Anunturi de atribuire , Concursuri de solutii,
Concesionari
Cereri de oferta, Cumparari directe, Licitatii electronice proceduri offline
In functie de tipul licitatiei, pasii care trebuie urmati pentru a participa, pot sa difere.
Licitatiile se pot desfasura doar daca acestea sunt publicate de Autoritatile Contractante, iar
apoi se depune cel putin o oferta.
Pentru a publica o licitatie pe SEAP, Autoritatea Contractanta trebuie sa fie inregistrata pe
SEAP si sa aiba un cont de utilizator.
Pentru a participa la o licitatie cu faza finala online, ofertantul trebuie sa fie inregistrat pe SEAP
si sa depuna o oferta.

III.Politica fiscala Europa

Politica fiscală europeană are scopul să evite distorsionarea concurenţei între statele
membre pe piaţa internă din cauza diferenţelor între nivelurile şi regimurile de impozitare
indirectă. În ceea ce privește taxa pe valoarea adaugata exista un acord intre statele membre
de a fixa o cotă de minim 15%. Sunt si exceptii de la aceasta regula, existand bunuri exceptate
de TVA sau carora li se aplica un TVA mai scazut. În general bunurile si serviciile ce
beneficiaza de aceste exceptii nu sunt in concurenta directa cu bunuri si servicii similare din
celelalte state membre. Diferențele in nivelurile accizelor practicate de statele membre pot
distorsiona foarte usor concurenta, de aceea se supun unor reglementari comune. Cu toate
acestea, intervin anumite diferențe culturale (decizia unei tari de a acciza sau nu bauturile
alcoolice cum ar fi vinul si berea) si diferențe economice – spre exemplu, unei tari care se
bucura de un sector al finantelor publice sanatos nu i se poate impune sa aplice diverse
impozite doar de dragul impozitarii.
În domeniul impozitelor practicate de companii, UE are doua obiective majore:
a) sa evite competitia neloiala in domeniul impozitarii si
b) sa asigure libera circulatie a capitalurilor.
UE urmareste stabilirea unei baze de impozitare comune pentru toate companiile din
UE, adica acelasi tip de tranzactie sa se supuna unui singur set de reguli, lăsând la latitudinea
statelor membre sa stabileasca nivelul cotei de impunere.
Impozitarea este esentiala pentru suveranitatea naionala. Veniturile obtinute prin
impozitare le permit guvernelor sa existe si sa functioneze in mod eficient. In plus, legislatia
fiscala reflecta alegerile fundamentale pe care le fac tarile UE in domenii bugetare importante,
precum educatia, sanatatea si pensiile. Aceasta legislatie influenteaza consumul si economiile
private si stabileste un cadru financiar privind activitatile comerciale si aspectele de mediu. Din
acest motiv, competenta de a colecta impozite si de a stabili ratele de impozitare le revine
guvernelor nationale.
In primul rand, fiscalitatea trebuie sa fie echitabila. Chiar si la nivel national, acest
obiectiv este greu de atins. El devine o adevarata provocare in contextul activitatilor
transfrontaliere. Legislatia fiscala nu ar trebui sa confere avantaje neloiale intreprinderilor dintr-o

28
tara in detrimentul concurentilor din alta tara. De asemenea, legislatia fiscala a unei tari nu ar
trebui sa le permita cetatenilor sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale in alt stat membru.
UE nu are un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de impozitare.
Valoarea impozitului pe care îl plătiți se stabilește la nivelul statelor membre, nu la nivel
european.
Rolul UE este să monitorizeze normele naționale în materie de impozitare, pentru a se asigura
că sunt în concordanță cu anumite obiective ale politicilor europene, precum:

 promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă


 asigurarea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și capitalurilor pe teritoriul UE (pe piața
unică)
 garantarea faptului că întreprinderile dintr-o țară nu dispun de un avantaj neloial față de
concurenții din alt stat
 combaterea discriminării consumatorilor, a lucrătorilor sau a întreprinderilor din alte țări
ale UE.
În plus, deciziile UE în domeniul impozitării trebuie să fie aprobate în mod unanim de
guvernele statelor membre. Astfel se garantează că sunt luate în considerare interesele fiecărei
țări din UE.

Sursa:Europa.eu

III.1. TVA și accize

În cazul anumitor impozite, cum ar fi TVA-ul sau accizele la petrol, tutun și alcool, cele 28 de
state membre trebuie să accepte să își alinieze normele și cotele minime, pentru a evita
denaturarea concurenței pe teritoriul UE.

29
Sursa: Europa.eu

Spania aplica doua cote reduse de TVA pentru produsele alimentare de baza. Astfel, pentru
carne, peste, ulei, cafea, paste sau bauturi racoritoare autoritatile percep TVA de 10%. Pe de
alta parte, pentru paine, faina, lapte, branza, oua, fructe, legume si cereale cota TVA este de
numai 4%.
Cota redusa de 5,5% este aplicata in Franta pentru alimente si bauturile nealcoolice, in timp ce
cota intermediara de 7% este perceputa pentru mancarea servita la restaurant.
Italia are si ea o cota super-redusa de TVA la alimentele de baza, de 4%, si o alta cota de 10%
pentru un grup specific de produse alimentare.
Si Polonia aplica o cota super-redusa de TVA - de 5% - la alimentele de baza, precum painea,
produsele lactate si carnea, in timp ce restul produselor alimentare sunt supuse unei TVA de
8%.

Sursa: Europa.eu

30
Impozitul pe profit și impozitul pe venit
În cazul altor taxe, cum ar fi impozitul pe profit și impozitul pe venit, principalul rol al UE este să
garanteze respectarea principiilor nediscriminării și liberei circulații pe piața unică. Este nevoie
tot mai mult de o abordare coordonată la nivelul UE pentru a ajuta statele membre să
respecte aceste principii și să facă față provocărilor comune, cum ar fi combaterea evaziunii
fiscale.
Veniturile din impozite
UE nu se pronunță nici cu privire la modul în care statele membre decid
să cheltuiască veniturile obținute din impozitare. Însă, având în vedere creșterea
interdependenței dintre economiile UE, țările care cheltuiesc prea mult și acumulează datorii
prea mari ar putea periclita creșterea economică în țările vecine și ar putea chiar submina
stabilitatea zonei euro.
Pentru a minimiza acest risc, țările UE încearcă să își coordoneze îndeaproape politicile
economice, parțial pe baza recomandărilor Comisiei. O parte din aceste recomandări se referă
la politicile fiscale naționale, urmărind să le facă mai echitabile, mai eficiente și mai favorabile
creșterii.

Sursa: Europa.eu
III.2. Înlăturarea barierelor fiscale

Impozitarea întreprinderilor și a persoanelor fizice intră în responsabilitatea statelor membre.


Totuși, în conformitate cu normele europene, acestea nu ar trebui să pună bariere în calea
mobilității în Europa. Persoanele care se stabilesc în altă țară din UE sau societățile care
investesc la nivel transfrontalier pot fi nevoite să plătească impozite în cel puțin două țări sau se
pot confrunta cu proceduri administrative complicate.
Majoritatea țărilor UE au încheiat tratate menite să elimine dubla impunere, dar acestea nu pot
acoperi toate impozitele sau toate situațiile transfrontaliere. Uneori, s-ar putea chiar să nu fie
aplicate în mod eficient în practică. De aceea, Comisia acționează pe mai multe căi pentru a
rezolva aceste probleme. Ele merg de la a propune soluții coordonate guvernelor până la
introducerea unor acțiuni în justiție, dacă este vorba despre discriminare sau încălcarea
legislației UE.

31
Dubla impunere fiscala internationala reprezinta supunerea directa la impozit a aceleiasi materii
impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile publice din tari diferite.
III.3. Impozitarea standardizată a bunurilor și serviciilor

Pe piața europeană unică, bunurile și serviciile pot fi comercializate liber, în afara granițelor
naționale. Pentru a le ușura viața întreprinderilor și pentru a evita denaturarea concurenței
dintre ele, țările UE au convenit să își alinieze normele în materie de impozitare a bunurilor și
serviciilor.
Prin urmare, s-au fixat cote minime pentru TVA și accize și s-au elaborat norme privind
aplicarea acestora. Dacă doresc, guvernele sunt libere să aplice cote mai mari.
Comisia lucrează în prezent la reforma sistemului de TVA al UE, astfel încât colectarea de
venituri la bugetele naționale să se realizeze într-un mod mai simplu, mai eficient și mai puțin
vulnerabil la fraudă.

III.4. Evaziunea și frauda fiscală

Legislația fiscală a unei țări nu ar trebui să permită sustragerea de la plata impozitelor în alt stat
membru. Având în vedere natura transfrontalieră a evaziunii și fraudei fiscale, o acțiune la
nivelul UE este esențială.
În ultimii ani, s-au înregistrat progrese semnificative. UE are acum un plan de acțiune și a
elaborat sau este pe cale să elaboreze mai multe inițiative - de exemplu, norme privind
schimbul de informații între țările UE și un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea
fraudei în materie de TVA.
UE acordă o atenție specială și impozitării echitabile a întreprinderilor. Lacunele existente la
nivelul sistemelor fiscale le permit întreprinderilor să se implice în „planificarea fiscală agresivă”,
pentru a plăti impozite cât mai mici. Coordonarea strânsă și schimbul de informații între
administrațiile fiscale își propun să împiedice acest lucru.
Guvernele statelor membre trebuie să se asigure, de asemenea, că regimurile fiscale aplicate
întreprinderilor sunt deschise și corecte și concepute în așa fel încât să nu atragă în mod
incorect firmele, în detrimentul altor țări din UE, sau să erodeze baza de impozitare a acestora
din urmă. În acest scop, ele au semnat un cod de prin care se angajează să nu apeleze la astfel
de practici.
UE nu aplica impozite. Acest lucru se realizeaza exclusiv la nivelul fiecarei tari. Bugetul UE este
finantat aproape integral din resurse proprii. Acestea includ contributii directe din partea fiecarui
stat, taxe vamale si un procent foarte mic din veniturile nationale obtinute din tva. Tarile UE
decid impreuna cu privire la tipul de resurse proprii si la cuantumurile lor maxime.
Guvernele nationale sunt in general libere sa isi conceapa legislatia fiscala in functie de
prioritatile lor nationale. Totusi procedand astfel, ele trebuie sa tina cont de anumite principii
fundamentale, cum ar fi nediscriminarea si respectulfata de libera circulatie in cadrul pietei
interne. UE a stabilit proceduri de cooperare si un cadru juridic pentru garantarea impozitarii
corecte si eficiente activitatilor transfrontaliere derulate in UE.
Incasarile de taxe din UE au continuat sa creasca in majoritatea statelor membre. Din 2009
pana in 2015, procentul din consum si impozitul pe venit din totalul taxelor a crescut. Inasarile
din taxele pentru protectia mediului nu au crescut din 2012. Cotele TVA au ramas stabile in
2017, dar fluctuatia cotelor este mai mica din 2015.
Politica fiscală în cadrul Uniunii Europene are în vedere două componente:
- impozitarea directă, care rămâne de competenţa exclusivă a statelor membre, şi

32
- impozitarea indirectă, care influențează libera circulaţie a mărfurilor şi libera prestare a
serviciilor. În ceea ce priveşte impozitarea directă, statele membre au luat măsuri pentru a
preveni evaziunea fiscală şi dubla impunere.
Obiectivele în domeniul fiscal
- eliminarea obstacolelor de natură fiscală care împiedică activitatea economică
transfrontalieră,
- lupta împotriva concurenței fiscale dăunătoare
- promovarea unei mai largi colaborări la nivelul administrațiilor financiare, pentru asigurarea
controlului asupra fraudei și pentru combaterea acesteia.
Un aspect al politicii fiscale care este tratat cu prioritate în cadrul programului de lucru al UE și
în strânsă legătură cu impozitele asupra consumului,în principal, este combaterea evaziunii și a
fraudei fiscale. În UE, în fiecare an se înregistrează pierderi de un miliard de euro din cauza
evaziunii și fraudei fiscale, ceea ce constituie o amenințare pentru concurența loială și o
pierdere uriașă de venituri din impozitare.
III.5. Conceptul de politică bugetară
Politica bugetară este procesul de stabilire și ierarhizare a priorităților economico-sociale la
nivelul autorităților de decizie (centrale și locale), concretizat în structurarea și dimensionarea
cheltuielilor publice.
Politica bugetară este un complex de acțiuni complementare politicii fiscale, ambele tipuri de
politici fiind instrumente de intervenție a statului în economie, pentru modelarea evoluțiilor
economice și sociale dintr-un stat.
Politica bugetară este o componentă activă și complexă a politicii financiare, care trebuie
armonizată cu politica fiscală și politica monetară pentru asigurarea echilibrului financiar și a
echilibrului economic.
Principalele instrumente folosite în ceea ce privește politica fiscală sunt:
- modificarea mărimii si surselor prelevarilor efectuate asupra veniturilor agenților economici,
- felul impunerii (cote fixe, cote progresive simple, cote progresive compuse),
- numărul și varietatea impozitelor,
- diversitatea facilităților: scutiri, reduceri de impozite, deduceri, cote reduse de impozitare,
- reguli diferențiate de calcul,
- orice alte reglementări cu caracter preferențial,

Principalele instrumente folosite în ceea ce privește politica bugetară sunt:


- modificarea dimensiunii si destinatiei cheltuielilor statului,
- variatia transferurilor financiare publice,
- modificarea structurii și a modului de intervenție a statului.

III.6. EORI
EORI este un numar unic utilizat in Uniunea Europeana, pe care autoritatile vamale il acorda
comerciantilor, dar si altor persoane ce sunt interesate de acesta, pentru a fi utilizat in orice
operatiune vamala derulata de acestia pe teritoriul Uniunii Europene.
Numarul EORI a intrat in vigoare la 1 iulie 2009.
Persoanele obligate in obtinerea numarului EORI:
- Comerciantii (persoane ce exercita activitati de import, export, transit, depozitare,
reprezentare, dar si operatiuni de sosire sau plecare a bunurilor ce se introduc sau scot de pe
teritoriul UE).
- Alte persoane decat comerciantii ce introduc sau scot bunuri in si din UE.

33
In Romania, autoritatea competenta cu inregistrarea si acordarea numerelor EORI este
Autoritatea Nationala a Vamilor. EORI vor fi solicitate de la directiile regionale pentru accize si
operatiuni vamale in a caror raza teritoriala isi au sediul, dar si la birourile vamale de frontiera, in
cazuri exceptionale.
Legislatia la nivel European este reprezentata de regulamentul CE 312/2009 al Comisiei de
modificare a regulamentului CEE 2454/1993
Comerciantii au obligatia de a solicita acordarea numarului EORI pana la data de 1 iulie 2009.
Cei ce nu l-au obtinut pana la data respectiva, il vor putea obtine cu ocazia realizarii primei
operatiuni vamale.

III.7. TVA INTRACOMUNITAR


In cazul in care operatiunile la care faceti referire sunt taxabile cu drept de deducere si nu sunt
scutite de TVA conform Codului Fiscal, trebuie avut in vedere incadrarea corecta a locului
privind achizitia intracomunitara si produsul/ bunul achizitionat. TVA prin taxare inversa se
inregistreaza astfel: 4426=4427.
Indiferent de calitatea furnizorului, atat timp cat operatiunea este impozabila in Romania iar
beneficiarul este platitor de TVA, se face autolichidarea taxei pe valoare adaugata.
Cumparatorul va contabiliza o achizitie de marfa concomitent cu datoria fata de furnizor, fara a
deduce TVA, deoarece, daca sunt indeplinite conditiile unor astfel de tranzactii, se va
contabiliza prin sistemul taxarii inverse, prin cota de TVA din Romania.
Pentru ca tranzactia sa fie considerata intracomunitara si sa beneficieze de regimul de taxare
inversa, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- ambele societati trebuie sa comunice coduri valabile de TVA inregistrate la organele fiscale din
tarile lor
- obiectul tranzactiilor trebuie sa fie numai bunuri economice corporale;
- pentru aceasta tranzactie trebuie sa se faca dovada transportului.

Neindeplinirea unei conditii din acest set atrage dupa sine impozitarea cu TVA a tranzactiei din
partea furnizorului, adica partea care este obligata la plata TVA.
Fluxul informational contabil al unei astfel de tranzactii este urmatorul:
a. cumparatorul comunica un cod valabil de TVA vanzatorului, pe care acesta il va verifica pe
reteaua europeana in vederea confirmarii valabilitatii lui - daca acest cod de TVA nu este
valabil, furnizorul va intocmi factura de vanzare cu TVA aferent tarii sale de origine;
b. transportul trebuie sa fie facut de catre furnizor sau un alt tert in numele acestuia - daca nu se
face dovada transportului, furnizorul va intocmi factura de vanzare cu TVA aferent tarii sale de
origine;
c. existenta bunurilor economice corporale face diferentierea acestor tranzactii fata de cele care
au ca obiect prestarile de servicii derulate intre doua entitati economice europene din doua state
membre diferite, care au un alt regim de impozitare din punctul de vedere al TVA.
Daca societatea romana a inregistrat o achizitie intracomunitara, atunci in mod automat
societatea franceza trebuie sa inregistreze o livrare intracomunitara pentru a avea un circuit
informational complet la nivel european.
Asadar, daca furnizorul este platitor de TVA, inregistrat in statul sau membru si cu cod valid de
TVA, furnizorul emite factura fara TVA, beneficiarul face taxare inversa, furnizorul declara
livrarea in declaratia lui recapitulativa, cumparatorul declara achizitia in declaratia lui
recapitulativa (in cazul nostru declaratia 390).
Daca vanzatorul nu este inregistrat in scopuri de TVA (nu este platitor de TVA), vanzarea este
fara TVA tocmai pentru ca el are un regim special; vanzatorul emite factura fara TVA;

34
cumparatorul face taxare inversa; vanzatorul nu declara in 390; nici cumparatorul nu declara in
formularul tip 390.
Baza legala: art.126, art.130^1, art.132^1, art.142, art. 145 alin.(2), art.151 si respectiv art. 160
din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal , actualizata si republicata cu modificarile si
completarile ulterioare, OMFP 3417/2009.

IV. Comparaţii privind sarcina fiscală în statele membre ale


Uniunii Europene

Reperele strategice ale eficienţei integrării României în Uniunea Europeană vizează


următoarele aspecte mai importante:
o elaborarea unei strategii naţionale a dezvoltării durabile care să aibă ca nucleu strategia
postaderare, în concordanţă cu deciziile UE în acest domeniu şi cerinţele globalizării;
o eficientizarea şi creşterea competitivităţii sectorului public şi a sectorului privat din
România;
o creşterea sustenabilităţii macroeconomice pe termen lung, inclusiv a balanţei comerciale
şi de plăţi externe;
o sporirea eficienţei utilizării împrumuturilor interne şi externe şi a investiţiilor publice;
o utilizarea încasărilor din privatizări exclusiv pentru modernizarea infrastructurii din
România;
o întărirea capacităţii administrative.
Modelul economic european care se bazează pe principiul „unităţii în diversitate” oferă un
cadru flexibil de compatibilizare pe termenele scurt, mediu şi lung a eficienţei economice,
justiţiei şi echităţii, promovând combaterea sărăciei, coeziunea şi incluziunea socială,
subsidiaritatea şi cooperarea intergeneraţională.
Aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, ridică o multitudine de probleme
şi aspecte de natură strategică vizând optimizarea integrării ţării noastre din punctele de vedere
economic, social, tehnologic şi ambiental, pe baza elaborării unei Strategii a dezvoltării durabile
a României în cadrul căreia Strategia postaderare să reprezinte o componentă primordială,
organică a conceptului de dezvoltare durabilă care, în cazul ţării noastre, presupune:
- asigurarea unui ritm de creştere sustenabilă, necesar şi suficient pentru reducerea decalajelor
României faţă de media UE;
- creşterea calităţii vieţii, reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea stării de sănătate;
- maximizarea efectelor la o unitate de consum de resurse, în general, şi de costuri ale
integrării, în special, pe orizontul de timp mediu şi lung.

Sarcina fiscală pe forţa de muncă în România este printre cele mai ridicate din UE, respectiv
de 43,7% în 2014.

35
SURSA:EUROSTAT
Romania se situează pe locul 6 in UE dupa Belgia (49,9%), Ungaria (49,0%), Franta (45,2%),
Germania (45,1%) şi Austria (44,8%). Ca urmare a reducerii contribuţiilor de asigurări sociale
plătite de angajator cu 5 puncte procentuale în octombrie 2014, sarcina fiscală asupra costului
forţei de muncă va fi în 2015 de 41,2%, conform estimărilor incluse în Raportul de Implementare
a Recomandărilor Specifice de Ţară 2015. În ceea ce priveşte sarcina fiscală pe remuneraţia
salariaţilor, aceasta este dintre cele mai mici în cadrul Uniunii Europene, respectiv de 30,4% în
2012 (ultimele date disponibile pentru comparaţie).

SU
RSA:EUROSTAT
Sarcina fiscală implicită pe consum (în principal TVA şi acciză) în România este la nivelul anului
2012, de 20,9%, cu 1 punct procentual peste media UE‐28. In urma reducerii cotei TVA la

36
alimente şi servicii de administraţie publică cu 15 puncte procentuale la 1 iunie 2015 şi cu 4
puncte procentuale pentru restul produselor şi serviciilor la 1 ianuarie 2016 se aşteaptă ca
sarcina fiscală pe consum să se reducă substanţial, în condiţiile menţinerii nivelurilor accizelor.
Cota medie de TVA s‐a redus astfel de la 22,1% la 1 ianuarie 2015 la 17,3% la 1 iunie şi este
estimată o scădere până la 15,1% începând cu 1 ianuarie 2016.

SU
RSA:EUROSTAT

V. “Revolutia” fiscala
Guvernul a anuntat modificarile din Codul Fiscal: Salariul minim brut creste la 1.900 lei, noi
modificari la pensii, taxa de solidaritate, indemnizatia de crestere a copilului si CAS – CASS
Guvernul a analizat in sedinta de joi, in prima lectura, un proiect de ordonanta de urgenta
privind modificarea Codului Fiscal, care prevede o serie de masuri pentru stimularea mediului
de afaceri si reducerea poverii fiscale. In traducere libera, documentul poate genera o
adevarata revolutie fiscala, fiind anuntate implementarea directivei europene pentru combaterea
externalizarii profiturilor multinationalelor, noi detalii legate de taxa de solidaritate, care creste la
2,25% si isi schimba numele in „contributia asiguratoare pentru munca”, in timp ce contributiile
la Pilonul II de pensii vor fi reduse.
Totodata, salariul minim pe economie se majoreaza de la 1.450 la 1.900 de lei, incepand cu 1
ianuarie 2018, pensia minima creste la 640 lei, contributiile trec in sarcina angajatului, iar
impozitul pe venit scade la 10%.
Guvernul are în vedere majorarea numărului microîntreprinderilor care să beneficieze de
impozit de 1% pe veniturile realizate, prin creșterea plafonului de încadrare ca
microîntreprindere de la 500.000 de euro la 1 milion de euro. În prezent, IMM-urile care
realizează cifra de afaceri între 500.000 de euro și 1 milion de euro plătesc impozit de 16% pe
profit.
V.1. Iata ce vizeaza modificările anuntate de Guvern:
– majorarea limitei de încadrare în acest sistem de impunere de la 500.000 euro la 1.000.000
euro;
– includerea, în acest sistem, a tuturor firmelor care realizează venituri din consultanță și
management, față de condiția care există în prezent de a nu aplica acest sistem dacă
realizează mai mult de 20% din aceste tipuri de venituri;
– includerea în acest sistem și a persoanelor juridice, care nu intrau sub incidența acestui

37
impozit (persoanele juridice din domeniul asigurărilor, pieței de capital, din domeniul bancar, al
jocurilor de noroc și din domeniul extracției resurselor naturale);
Măsura este benefică mediului de afaceri având în vedere scăderea sarcinii fiscale și reducerea
costurilor aferente calcului și administrării impozitului.
O altă modificare stabilește că sancționarea unui agent economic cu refuzul dreptului de
deducere a TVA este posibilă doar dacă există probe că acesta avea informații certe
despre activitatea firmelor evazioniste cu care a intrat în relații comerciale.
Totodată, ordonanța transpune în legislația națională prevederile Directivei 2016/1164/UE,
pentru combaterea externalizării profiturilor companiilor multinaționale, prin:
– limitarea deductibilității dobânzilor;
– introducerea impozitării la ieșire – previne erodarea bazei impozabile în cazul unui transfer de
active în afara României;
– introducerea regulii antiabuz, ce va permite autorităților române să refuze contribuabililor
beneficiile fiscale obținute din aranjamente abuzive;
– introducerea normelor privind societățile străine controlate (SSC) ce au ca scop împiedicarea
evitării plații impozitelor prin devierea veniturilor către filiale din paradisuri fiscale.
De asemenea, se propune extinderea confiscării și asupra mijlocului de transport pentru
cei ce fac evaziune comercializând produse accizabile nemarcate – alcool și produse din
tutun.
Totodată, prin proiectul de ordonanță, Guvernul are în vedere reducerea cotei de impozit pe
venit de la 16% la 10%. Astfel, cota de impozitare scade pentru veniturile din salarii și asimilate
salariilor, din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, din investiţii, (mai puțin
veniturile din dividende, pentru care se menține cota de impozit de 5%), din pensii, din activităţi
agricole, silvicultură şi piscicultură, din premii și din alte surse. Măsura are scopul să reducă
presiunea fiscală asupra veniturilor populației și, implicit să contribuie la creșterea nivelului de
trai, precum și să încurajeze mediul de afaceri, îndeosebi în ceea ce privește creșterea
investițiilor.
V.2. Alte modificări aduse Codului fiscal vizează:
Majorarea nivelului salariului lunar brut în funcție de care se acordă deducerea personală, după
cum urmează:
– de la 1500 lei (în prezent) la 1950 lei – limita până la care deducerile se acordă în sumă fixă,
în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere,
– de la 3000 lei (în prezent) la 3600 lei – limita maximă până la care deducerile se acordă în
mod degresiv.
Pentru salariații care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă
deduceri personale.
Scopul măsurii este să fie menținut numărul persoanelor care beneficiază de aceste
deductibilități în condițiile majorării salariului minim brut pe țară și al transferului sarcinii fiscale
de la angajator la angajat.
Reducerea cotei totale a contribuțiilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte
procentuale, de la 39,25% la 37,25%.

Reducerea numărului contribuțiilor sociale de la 6 la 3, respectiv contribuția de asigurări


sociale (CAS), contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) și contribuția
asiguratorie pentru muncă.
Astfel, contribuțiile sociale obligatorii vor fi:
– contribuția de asigurări sociale (CAS) în cotă de:
a) 25 % datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați și de către persoanele
fizice pentru care există obligația plății contribuţiei de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal;
b) 4 % datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, de către persoanele fizice şi juridice
care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8 % datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă şi altor condiţii de muncă astfel cum sunt
prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau
sunt asimilate acestora.

38
– contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) în cotă de 10% datorată de către
persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății
contribuţiei de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal.
– contribuţia asiguratorie pentru muncă în cotă de 2,25% datorată de către persoanele
fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
Transferul sarcinii fiscale a obligațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii datorate de
angajator la angajat în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor, astfel:
– CAS și CASS se datorează de către persoanele fizice, respectiv de către angajați, inclusiv în
cazul contractelor individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, pentru care CAS
și CASS datorate nu pot fi mai mici decât nivelul contribuţiilor sociale aferente salariului minim
brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează acestea, corespunzător numărului
zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ;
– o cotă suplimentară de CAS (de 4%, respectiv 8%) pentru condiții deosebite, speciale sau alte
condiții de muncă definite potrivit legii.
Se introduce „Contribuția asiguratorie pentru muncă” în cotă de 2,25% din veniturile din
salarii – datorată de angajatori.Contribuţia asiguratorie pentru muncă este destinată
alimentării Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului
pentru plata prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, respectiv
indemnizațiile pentru șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile
pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Modificarea modului de stabilire a CAS și a CASS, în sensul că persoanele fizice care
realizează venituri din activități independente [de exemplu: consultanți, experți contabili,
medici, persoane fizice autorizate, avocați (numai CASS), notari (numai CASS)] sau alte
categorii de venituri, nu mai datorează contribuțiile sociale asupra venitului realizat. Astfel, baza
de calcul a CAS va fi venitul ales, care este cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară, iar
baza de calcul al CASS va fi salariul minim brut pe țară.
Exceptarea de la plata CAS a persoanelor fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări
sociale numai pentru veniturile realizate din activități pentru care, potrivit legii, există
obligaţia asigurării în aceste sisteme (ex: avocații, notarii, personalul monahal), inclusiv
pentru veniturile de natură salarială realizate în domeniile respective (ex. avocații salarizați,
etc.). În prezent, excepția se aplică pentru orice venit din salariu și asimilat salariilor, inclusiv
persoanelor fizice care au și calitatea de pensionari al unui sistem propriu de asigurări sociale,
ceea ce generează inechități față de persoanele care sunt pensionari din sistemul public de
pensii.
În contextul majorării cotei CASS datorată pentru persoanele fizice asigurate în sistemul de
sănătate, de la 5,5% la 10%, pentru care, în prezent, contribuția se suportă de la bugetul de
stat, se modifică modalitatea de asigurare în sistemul public de sănătate a persoanelor
care au calitatea de pensionari, șomeri, persoane aflate în concedii pentru creșterea
copiilor, persoane care obțin ajutoare sociale și alte categorii de persoane aflate sub
protecţia sau în custodia statului. Aceste persoane vor fi asigurate în sistemul public de
sănătate, fără plata contribuţiei, dacă nu realizează venituri pentru care datorează contribuţia de
asigurări sociale de sănătate.
Tot astăzi, Guvernul a analizat, în primă lectură, un proiect de Ordonanță de Urgență și
un proiect de Hotărâre de Guvern ce includ măsuri sociale importante.

Astfel, salariul minim brut pe tara va crește de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, începând cu 1
ianuarie 2018, potrivit proiectului de Hotărâre discutat în primă lectură.
Totodată, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență, Guvernul are în vedere majorarea
indemnizației minime de creștere a copilului, tot de la 1 ianuarie 2018, la 1.250 de lei, față
de 1.233 de lei cât este în prezent. Pentru asigurarea acestei creșteri, indemnizația de creștere
a copilului nu va mai fi raportată, pe viitor, la salariul minim, ci la Indicele Social de Referință
(ISC), care este astăzi de 500 de lei, iar indemnizația va fi de două ori și jumătate ISC.
Potrivit aceluiași proiect de act normativ, pensia minimă va crește, de la 1 iulie 2018, la 640
de lei, iar punctul de pensie va ajunge la 1.100 de lei.

39
Aplicarea Venitului Minim de Incluziune (VMI) va fi amânată cu un an, potrivit proeictului de
OUG, până la 1 aprilie 2019, având în vedere că sistemul informatic nu este, încă, pregătit.

V.3. Modificări ale Codului fiscal privind impozitul pentru IMM-uri, impozitul pe venit și
contribuțiile sociale
Guvernul a aprobat astăzi, prin modificarea Codului fiscal, o serie de măsuri cu impact benefic
atât economic, cât și social.
În domeniul impozitării societăților, Ordonanța de urgență adoptată în ședința de astăzi
revizuiește sistemul de impunere a microîntreprinderilor, astfel încât vor beneficia de impozit de
1%  pe veniturile realizate și IMM-urile care realizează venituri de la 500.000 euro la 1.000.000
euro și care în prezent plătesc impozit de 16% pe profit.
De asemenea, se elimină condiția privind realizarea de venituri din consultanță și management.
Menționăm că în prezent, firmele care obțin venituri din consultanță și management pot plăti
impozit pe veniturile microîntreprinderilor, dacă aceste venituri nu depășesc 20% din veniturile
totale.
Totodată, se includ în acest sistem și persoanele juridice care nu intrau sub incidența acestui
impozit (persoanele juridice din domeniul asigurărilor, pieței de capital, din domeniul bancar, al
jocurilor de noroc și din domeniul extracției resurselor naturale).
Măsura este benefică mediului de afaceri având în vedere scăderea sarcinii fiscale și reducerea
costurilor aferente calcului și administrării impozitului.
Totodată, ordonanța transpune în legislația națională prevederile Directivei 2016/1164/UE,
pentru combaterea externalizării profiturilor companiilor multinaționale, prin:

 limitarea deductibilității dobânzilor;


 introducerea impozitării la ieșire – previne erodarea bazei impozabile în cazul unui
transfer de active în afara României;
 consolidarea regulii antiabuz, ce va permite autorităților române să refuze contribuabililor
beneficiile fiscale obținute din aranjamente abuzive;
 introducerea normelor privind societățile străine controlate (SSC) ce au ca scop
împiedicarea evitării plații impozitelor prin devierea veniturilor către filiale din paradisuri
fiscale.
În domeniul contribuțiilor sociale obligatorii, modificările vizează atât  reducerea cotelor
cumulate ale contribuțiilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte procentuale, de la 39,25% la
37,25%, cât și reducerea numărului contribuțiilor sociale de la de la 9 (angajat și angajator), la
3, după cum urmează:
– contribuția de asigurări sociale (CAS), plătită pentru salariat;  
– contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), plătită pentru salariat;
– contribuţia asiguratorie pentru muncă, suportată de angajator.
Se stabilește transferul sarcinii fiscale a obligațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii
datorate de angajator la angajat  în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor, astfel:

 CAS și CASS se datorează de către persoanele fizice, respectiv de către angajați,


inclusiv în cazul contractelor individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial,
pentru care CAS și CASS datorate nu pot fi mai mici decât nivelul contribuţiilor sociale
aferente salariului minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează
acestea, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost
activ;
De asemenea, se stabilește o cotă suplimentară de CAS (de 4%, respectiv 8%) pentru condiții
deosebite, speciale sau alte condiții de muncă definite potrivit legii.

40
Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) este în cotă de 10%, datorată de către
persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuţiei
de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal.
Actul normativ prevede și modificarea modului de stabilire a CAS și a CASS pentru persoanele
fizice care realizează venituri din activități independente [de exemplu: consultanți, experți
contabili, medici, persoane fizice autorizate, avocați (numai CASS), notari (numai CASS)] sau
alte categorii de venituri. Mai exact, acestea nu mai datorează contribuțiile sociale asupra
venitului realizat, ci baza de calcul va fi venitul ales, care, în cazul CAS trebuie să fie cel puțin
egal cu salariul minim brut pe țară, iar baza de calcul a CASS va fi salariul minim brut pe țară.
Se exceptează de la plata CAS persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări
sociale numai pentru veniturile realizate din activități pentru care, potrivit legii, există obligaţia
asigurării în aceste sisteme (ex: avocații, notarii, personalul monahal), inclusiv pentru veniturile
de natură salarială realizate în domeniile respective (ex. avocații salarizați, etc.). În prezent,
excepția se aplică pentru orice venit din salariu și asimilat salariilor, inclusiv persoanelor fizice
care au și calitatea de pensionari al unui sistem propriu de asigurări sociale,  ceea ce
generează inechități față de persoanele care sunt pensionari din sistemul public de pensii.
Se modifică, de asemenea, modalitatea de asigurare în sistemul public de sănătate a
persoanelor care au calitatea de pensionari, șomeri, persoane aflate în concedii pentru
creșterea copiilor, persoane care obțin ajutoare sociale și alte categorii de persoane aflate sub
protecţia sau în custodia statului. Aceste persoane vor fi asigurate în sistemul public de
sănătate, fără plata contribuţiei, dacă nu realizează venituri pentru care datorează contribuţia de
asigurări sociale de sănătate.
Se introduce „Contribuția asiguratorie pentru muncă” în cotă de 2,25% datorată de
angajatori. Contribuţia asiguratorie pentru muncă  este destinată alimentării Fondului de
garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului pentru plata prestațiilor din
domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, respectiv indemnizațiile pentru
șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidente de
muncă și boli profesionale.
În domeniul impozitului pe venit,  ordonanța prevede reducerea cotei de  la 16% la 10%.
Astfel, cota de impozitare scade pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor, din activități
independente, din cedarea folosinței bunurilor, din investiţii (mai puțin veniturile din dividende,
pentru care se menține cota de impozit de 5%), din pensii, din activităţi agricole, silvicultură şi
piscicultură, din premii și din alte surse. Măsura are scopul să reducă presiunea fiscală asupra
veniturilor populației și, implicit să contribuie la creșterea nivelului de trai, precum și să
încurajeze mediul de afaceri, îndeosebi în ceea ce privește creșterea investițiilor.
Alte modificări aduse Codului fiscal vizează:

 Majorarea nivelului venitului lunar brut în funcție de care se acordă deducerea


personală, după cum urmează:
-de la 1500 lei (în prezent) la 1950 lei – limita până la care deducerile se acordă în sumă fixă, în
funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere,
-de la 3000 lei (în prezent) la 3600 lei – limita maximă până la care deducerile se acordă în mod
degresiv.
Pentru salariații care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă
deduceri personale.
Scopul măsurii este să fie menținut numărul persoanelor care beneficiază de aceste
deductibilități în condițiile majorării salariului minim brut pe țară și al transferului sarcinii fiscale
de la angajator la angajat.
Alte modificări fac referire la sancționarea agentului economic cu refuzul dreptului de deducere
a TVA doar în cazul în care există probe că acesta avea informații certe despre activitatea
firmelor evazioniste cu care a intrat în relații comerciale. De asemenea, se extinde confiscarea
și asupra mijlocului de transport pentru cei ce fac evaziune comercializând produse accizabile
nemarcate – alcool și produse din tutun.

41
V.4. Programatorii și salariații IT vor avea salarii nete mai mici din 2018, dacă li se
păstrează brutul actual

Transferul contribuțiilor sociale în sarcina exclusivă a angajaților va determina o reducere a


salariului net în cazul programatorilor și al celorlalți angajați ai firmelor din IT scutiți de plata
impozitului pe veniturile salariale. Păstrarea aceluiași venit salarial net începând cu anul viitor îi
va obliga pe angajatori să își sporească costul total cu forța de muncă.

Conform unui proiect de ordonanță de urgență pentru modificarea Codului Fiscal adoptat


de Guvern în ședința de miercuri, numărul contribuțiilor sociale se va reduce, iar cele mai
importante dintre acestea vor trece în sarcina exclusivă a angajatului. Suplimentar, angajatorii
vor achita, începând cu anul viitor, doar o contribuție asiguratorie pentru muncă, iar efectul
acestor măsuri este scăderea salariului net în cazul angajaților scutiți de plata impozitului pe
venituri, așa cum este cazul programatorilor ce lucreză în industria IT.

Prin urmare, firmele din IT se vor confrunta, începând cu anul viitor, cu următoarea provocare:
menținerea aceluiași salariu net pe care angajații îl obțin în prezent este posibilă doar prin
creșterea costului total cu forța de muncă, implicit a contribuțiilor pe care angajatorii trebuie să
le calculeze, rețină și să le plătească lunar către stat.

Pentru exemplificare, vom analiza cazul unui programator care câștigă în prezent 6.000 de lei


net. Pentru a-i putea oferi acest salariu, angajatorul are, în prezent, un cost total cu forța de
muncă (incluzând contribuțiile sociale datorate de angajat și angajator) de 8.820 de lei.

Sursa: avocat.net

Astfel, după cum se poate observa în tabelul de mai sus, pentru a-i putea plăti un salariu net de
6.000 de lei, angajatorul reține și plătește contribuții totale de 2.820 de lei(contribuțiile
datorate în prezent atât de angajat, cât și de către angajator), ceea ce înseamnă un cost total
cu forța de muncă de 8.820 de lei.

După intrarea în vigoare a prevederii privind transferul contribuțiilor sociale pentru


pensii (CAS) și sănătate (CASS) de la angajator în sarcina exclusivă a angajatului, costul total
cu forța de muncă va crește la 3.438 de lei, pentru același salariu net de 6.000  de lei:

42
Sursa: avocat.net

Prin urmare, transferul contribuțiilor sociale pentru CAS și CASS la angajat va face ca o firmă
care realizează programe software pentru clienții săi să aibă costuri totale mai mari cu 618 lei
decât în prezent.

Menținerea aceluiași cost salarial total

În cazul în care angajatorul păstrează aceleași costuri salariale totale pe care le are în


prezent, se va înregistra un tranfer al costurilor suplimentare de la angajator la angajat, astfel
că, în această ipoteză, salariatul va obține un câștig net de doar 5.607 lei, în scădere de la
6.000 de lei în prezent:

Sursa: avocat.net

Angajații din IT sunt scutiți de la plata impozitului pe venit

Conform prevederilor Codului Fiscal, scutirea de la plata impozitului pe venit se aplică pentru


veniturile realizate de următoarele categorii de persoane:

 persoanele cu handicap grav sau accentuat;


 persoanele încadrate în activitatea de creare de programe pentru calculator;
 persoanele angajate pe o perioadă mai mică de 12 luni în activități sezoniere din
domenii de activitate precum: unități de cazare turistică, restaurante, catering, baruri.

V.5. Split TVA

Introducerea unei plăți defalcate a taxei pe valoarea adăugată (TVA), sub denumirea de split
payment, va fi opțională de la 1 octombrie 2017 și obligatorie de la 1 ianuarie 2018, potrivit unui

43
act normativ publicat azi în Monitorul Oficial. În forma inițială a documentului, măsura care
presupune deschiderea unui cont special pentru TVA urma să se aplice obligatoriu începând cu
1 octombrie, însă autoritățile au amânat termenul, în urma consultărilor cu mediul de afaceri. 

Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA a apărut azi în Monitorul


Oficial, Partea I, nr. 706, la doar o zi de la aprobarea documentului de către Guvern, și va intra
în vigoare în trei zile de la publicare, adică duminică. 

De altfel, documentul lansat inițial, în dezbatere publică, pe 4 august, a iscat numeroase discuții
în spațiul public, specialiștii considerând inoportună implementarea unui astfel de
mecanism în legislația noastră. 

Ulterior, MFP a adus modificări proiectului, astfel că introducerea unui nou sistem de colectare a
TVA, cunoscut sub denumirea de split TVA, se va aplica obligatoriu începând cu 1 ianuarie
2018, în loc de 1 octombrie 2017. Practic, de la 1 octombrie și până la finalul anului în curs,
aplicarea sistemului va fi opțională.

Printr-un comunicat de presă remis redacției noastre, MFP a anunțat că principalele noutăți fac


referire la: 

 amânarea aplicării opționale a mecanismului plății defalcate a TVA de la 1 septembrie


2017 la 1 octombrie 2017;
 prelungirea perioadei de aplicare opțională a mecanismului de la o lună la trei luni,
respectiv 1 octombrie – 31 decembrie 2017;
 amânarea aplicării obligatorii a mecanismului plății defalcate a TVA de la 1 octombrie
2017 la 1 ianuarie 2018;
 instituirea de facilități pentru persoanele care optează pentru aplicarea plății defalcate a
TVA în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2017.

Prin urmare, firmele vor avea mai mult timp la dispoziție pentru a deschide un cont bancar în
care să încaseze doar TVA-ul aferent facturilor emise clienților lor, amânarea cu trei luni a
termenului de la care plata defalcată a TVA va deveni obligatorie fiind anunțată recent de către
prim-ministrul României, Mihai Tudose. 

"O să fie în prima fază opțional, am înțeles de la domnul ministru de Finanțe. Poți să faci asta
sau nu, dar de la 1 ianuarie va fi obligatoriu pentru că toată lumea vrea de la stat de toate, dar
când statul își pune și el niște gărduțe, asta nu face decât să ușureze. (...) Pompierii costă,
salvarea costă, spitalul costă. Numai din impozitul pe venit nu țin toate astea.(...) Hai să stăm
într-o normalitate. Păi, nu pot altfel. Ce să fac? Eu nu știu când fuge ăla cu banii. Nu pot să
păzesc 100.000 de agenți economici", a spus Tudose, citat de Agerpres. 

Potrivit actului normativ care a trecut miercuri de Guvern, mecanismul de plăți fracționate se va
aplica de către toate persoanele impozabile care efectuează livrări de bunuri sau prestări de
servicii taxabile și urmărește "aducerea pe picior de egalitate a contribuabililor", prin eliminarea
concurenței neloiale și a avantajelor obținute de cei care nu își plătesc datoriile către stat și
utilizează resursele financiare din TVA pentru alte scopuri, așa cum scrie în noa de
fundamentare care a însoțit OG nr. 23/2017.

În prezent, firmele care cumpără bunuri și servicii au obligația de a plăti către furnizori/
prestatori întreaga contravaloare a achizițiilor de bunuri/prestărilor de servicii, inclusiv TVA

44
aferentă, prin virarea într-un cont bancar indicat de furnizor/prestator, în numerar/substitute de
numerar, instrumente de plată etc.

Așadar, firmele vor fi obligate să-și deschidă cont separat de TVA, la Trezorerie sau la
bănci, din care să nu poată retrage bani, ci doar să primească de la clienții pe care îi au. Noul
sistem va putea fi aplicat chiar de la 1 octombrie, în mod opțional, și va deveni obligatoriu la
începutul anului viitor. 

Potrivit informațiilor furnizate de Executiv în programul de guvernare, sistemul split payment,


adică o divizare a plății, va fi implementat pe modelul folosit și în alte state europene, însă
specialiștii în fiscalitate au atras atenția că apariția unui circuit financiar suplimentar, separat de
cele deja existente în sistemul actual, ar produce mai multe dezavantaje decât beneficii. 
 Ce este si ce implicatii are Split TVA?
Principala obligatie care reiese din aceasta ordonanta este ca atunci cand faci o
plata catre o firma platitoare de TVA trebuie sa virezi TVA-ul intr-un cont distinct respectiv
fiecare societate platitoare de tva trebuie sa isi deschida cel putin un cont de TVA care sa fie
utilizat pentru incasarea si plata TVA-ului.
Incepand cu 1 ianuarie 2018 sistemul este obligatoriu pentru toate firmele si optional din
1 octombrie. Cei care opteaza vor beneficia de anumite facilitati fiscale precum: bonificatie de
5% la plata impozitului, anularea penalitatilor de intarziere aferente obligatiilor fiscale principale
reprezentand TVA, restante la 30 septembrie 2017 in anumite conditii.
Opțiunea pentru inregistrare in sistemul split TVA incepand cu data de 01.10.2017 se poate
depune prin formularul 086 „Notificare privind opțiunea de aplicare a mecanismului de plata
defalcata a TVA”.
Contul poate fi deschis la banci sau la Trezorerie si se poate verifica deja nr. IBAN al contului
unui partener in cazul in care acesta nu va instiintat la adresa:
https://www.anaf.ro/ContIBANTVA/
Nu vor aplica sistemul de plată defalcată a TVA persoanele fizice obișnuite și nici
persoanele fizice ce desfășoară activități independente sau profesii libere dacă nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA.
Aplicarea acestui sistem in practica indiferent ca societatea este sau nu platitoare de
Tva va avea influente precum:
- cresterea costurilor: sunt necesare schimbarea tipizatelor (facturier, chitantier) prin adaugarea
nr. IBAN al contului de Tva, actualizarea programelor contabile de gestiune folosite,
deschiderea unui nou cont bancar dedicat special tranzactiilor de colectare si plata Tva, costuri
in plus privind comisioanele bancare, costuri in plus cu personalul si departamentul de
contabilitate;
- scaderea CashFlow-ului firmelor mici si mijloci prin blocarea banilor in contul de Tva.

Care sunt exceptiile care nu se supun sistemului Split Tva


- Platile efectuate cu cardul, cu numerar sau cu substitute de numerar (tichete de masa,
vouchere cadou, tichete de vacanta). In aceste situatii cel care incaseaza banii are obligatia de
a vira echivalentul TVA-ului in contul sau de TVA in cel mult 7 zile lucratoare;
- Persoanele fizice, care nu desfasoara activitate comerciala, nu au obligatia platii defalcate a
TVA-ului;
Pentru o prezentare mai succinta vom trata diferit schimbarile atat pentru platitorii de
Tva cat si pentru neplatitori de Tva.
Platitor de TVA

45
- Sistemul Split iti va afecta fiecare tranzactie cu partenerii tai astfel incat cu fiecare plata pe
care o faci catre furnizorii tai trebuie sa defalci factura iar Tva sa il virezi in contul de Tva al
furnizorului in termen de 7 zile pentru a nu fi pasibil de amenzi;
- Ai obligativitatea sa transmiti tuturor partenerilor tai contul tau de TVA;
- Daca ai incasari cu cardul, cu numerar sau incasari de la persoane fizice trebuie sa calculezi
cat este TVA-ul din incasarile respective si sa-l virezi in termen de 7 zile lucratoare in contul tau
de TVA. Daca nu faci acest lucru, dupa a 7-a zi sistemul percepe penalitati de 0.06% pe zi;
- Daca ai si incasari si plati in numerar, atunci trebuie sa determini TVA-ul din incasari si TVA-ul
din plati, in numerar. Diferenta dintre ele trebuie sa o virezi in termen de 7 zile lucratoare in
contul tau de TVA altfel din nou esti pasibil de amenzi.

Neplatitor de TVA
Pentru tine lucrurile sunt mai simple: trebuie doar sa te asiguri ca atunci cand efectuezi
tranzactii cu parteneri platitori de Tva sa defalci factura si sa platesti Tva aferent in contul unic
de Tva al partenerului.

Care sunt limitarile si sanctiunile impuse aplicantiilor Sistemului Split Tva


- Nu se pot face retrageri in numerar din contul de TVA;
- Poti face transferuri in alte conturi numai cu aprobarea ANAF
- Daca nu se respecta perioada de gratie de 7 zile lucratoare in cadrul careia sa se corecteze
erorile care apar se va aplica o penalitate de 0,06% pe zi din valoarea TVA, dar nu mai mult de
30 de zile;
- Dupa termenul de 30 de zile, pentru fapte precum nevirarea in contul de TVA al furnizorului
sau debitarea eronata a contului de TVA, se aplica o amenda de 50% din suma reprezentand
TVA, iar pentru fapte precum nevirarea sumelor reprezentand TVA din contul curent al titularului
in contul de TVA al acestuia sau plata TVA datorata furnizorului din alt cont decat contul de
TVA, se aplica o amenda de 10% din suma reprezentand TVA.

Cum arata sistemul Split Tva in alte tari membre UE?


Daca ar fi sa aruncam o privire la vecinii nostri putem constata cu usurinta ca Romania
incearca sa implementeze in 3 luni de zile ceea ce alti incearca sa implemementeze de 4 ani.
Concret in Italia de exemplu perioada de implementare a inceput in 2015 , platile se fac in mod
automat iar sistemul nu s-a implementat in mod obligatoriu ci doar pe sectoare de activitate
care prezentau risc crescut de evaziune, in Polonia se implementeaza tot din 2015 si tot in mod
optional, in Marea Britanie incepand cu martie 2017 se fac studii de fezabilitate pentru a se
constata eficacitatea adoptarii unui astfel de sistem in timp ce Bulgaria a renuntat la aplicarea
acestui sistem care odata aplicat s-a dovedit a fi un esec.

Care este opinia generalizata despre Sistemul Split Tva?


Implementarea si functionarea sistemului de plată Split TVA va aduce o muncă
suplimentară și cheltuieli suplimentare pentru contribuabilii ce aplică sistemul. Pentru
contribuabilii ce oricum foloseau vanzarea la negru, sistemul Split TVA nu are efect. În plus,
autoritățile au impus niște termene greu de respectat, astfel incat dacă un contribuabil
încasează cu numerar sau prin carduri bancare sume ce conțin TVA, atunci acel contribuabil
are obligația ca în șapte zile lucrătoare să depună TVA de la aceste încasări în contul de Split
TVA.
În acest context este evident că fiecare dintre acești contribuabili mai mici sau mai mari
sunt afectați de noile reglementări și vor cheltui mai mulți bani. Având în vedere că utilizarea

46
banilor din contul de TVA Split se poate face doar pe destinații prevăzute de lege, iar în foarte
multe cazuri de va impune aprobarea autorității fiscale, vor exista cazuri frecvente de blocaje
efective în aplicarea sistemului. Toate acestea se vor reflecta în pierderi suportate de
contribuabili.
Ca și propunere de îmbunătățire a sistemului, ar fi ca sistemul să fie opțional pentru toți
contribuabilii și după data de 1 ianuarie 2018. În această perioadă vom vedea cine se înscrie în
acest sistem și care sunt dificultățile si provocarile efective la implementarea acestuia astfel
incat sa nu se accentueze si mai mult povara fiscala asupra contribuabililor care nu vor avea de
unde isi recupera investitiile in aplicarea sistemului in cazul in care sistemul odata implementat
se dovedeste a fi un esec.

VI. EVAZIUNEA FISCALA

VI.1 FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Dupã modul cum se procedeazã în activitatea de evitare a reglementãrilor fiscale se


face diferenţierea între evaziunea fiscalã legalã şi evaziunea fiscalã ilicitã sau frauduloasa. Insa
exista si o a treia forma de evaziune fiscala numita evaziune fiscala intentionata.

  Evaziunea fiscală legală


  Este o expresie metaforica si ambigua, ce are o dubla semnificatie, uneori desemnand
subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri fiscale de favoare, sau de cele mai
multe ori, frauda fiscala desemneaza procedeele juridice care permit scaparea de impozitare
fara a contravenii legii. 

Astfel, contribuabilul încearcă să beneficieze în cât mai mare măsură de avantajele


oferite de reglementările fiscale în vigoare, folosindu-se de obicei de procedee legale în folosul
său chiar si de posibilităţile lăsate deschise de legiuitor, uneori cu anumite intenţii. Evaziunea
fiscală legală se realizează atunci când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane
sau categorii sociale, sunt sustrase de la impunere datorită modului în care legislaţia fiscală
dispune stabilirea obiectului impozabil.
Evaziunea fiscală frauduloasă.

 Infracţiunile în domeniul fiscal poartă denumirea de evaziune fiscală frauduloasă sau


fraudă fiscală, totodata desemnanad si violarea directa si deschisa a legii.

Spre deosebire de evaziunea fiscală legală care constă într-o menţinere prudentă
în limitele legale ale evaziunii, cea frauduloasă se săvârşeşte prin încălcarea flagrantă a legii,
profitându-se de modul specific în care se face impunerea. Aceasta constă în disimularea

47
obiectului impozabil, sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.

Evaziunea fiscală intenţionată.


Primele două forme de evaziune cea legală cât şi cea ilegală sunt analizate în funcţie de
poziţionarea legii. Anume dacă se încalcă legea sau are loc o evaziune fără a încălca legea.
Spre deosebire de celelate două forme  evaziune intenţionată este învăptuită de legiuitor.
Această formă de evaziune nu este definită nici de-o lege, nici nu poate fi supusă definiţiei dată
de dicţionarul explicativ al limbii române. D.E.X.- ul defineşte evaziunea în general ca
,,sustragere din faţa obligaţiilor fiscale ” însă legiuitorul nu se sustrage din faţa  obligaţiilor
fiscale prin adopatrea de legi fiscale cu carecter evazionist.

Ca fenomen evaziunea fiscală intenţionată este mult mai periculoasă de cât


evaziunea ilegală sau cea legală. O lege, în domeniul fiscalităţii, adoptată de către legiuitor
chiar pe termen foarte scut poate da naştere la repercursiuni foarte periculoase pentru
societate.
VI.2. MODALITATI UTILIZATE PENTRU REALIZAREA EVAZIUNII FISCALE

Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale pe diferite tipuri de
impozite si taxe sunt:
a. In cazul impozitului pe profit:- reducerea bazei de impozitare;
 neinregistrarea integrala a veniturilor realizate;
 transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul aceluiasi grup;
 incadrarea eronata in perioada de scutire;

b. Evaziunea fiscala la taxa pe valoarea adaugata:


 Aplicarea eronata a regimurilor deducerilor;
 Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera TVA in baza de calcul;
 Aplicarea eronata a cotei zero;
 Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind temporare.

c.In cazul accizelor:


 micsorarea bazei de impozitare;
 utilizarea unor cote inferioare celor reale;
nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor produse ale caror preturi erau
purtatoare de accize (mai ales alcool).

VI.3. COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ÎN ROMÂNIA


1. PRESIUNEA FISCALÃ

48
Impozitele alimenteazã în cea mai mare parte resursele publice, ponderea impozitelor în
totalul veniturilor publice depãşeste proporţii de peste 80% şi chiar peste 90%, aceasta
deoarece veniturile nefiscale sunt în mod obiectiv reduse, datoritã în primul rând ponderii
reduse a sectorului public în economie şi a gradului redus de autofinanţare a activitãţii
instituţiilor publice.
Presiunea fiscalã este, de fapt, gradul de fiscalitate, adicã gradul în care contribuabilii în
ansamblul lor, societatea, economia, suportã, pe seama rezultatelor obţinute din activitatea lor,
impozitele şi taxele, ca prelevãri obligatorii instituite şi percepute prin constrângere legalã de
cãtre stat.
Indicatori de cuantificare
Presiunea fiscalã este raportul dintre suma tuturor impozitelor, taxelor, cotizaţiilor sociale
şi altor prelevãri cu conţinut fiscal, percepute la nivel central sau local, şi un indicator
macroeconomic agregat (P.I.B., P.N.B., venitul naţional). Cuantificarea presiunii fiscale în cazul
impozitelor individualizate, poate fi realizatã la nivelul contribuabilului individual, în raport cu
baza de impozitare consideratã la acest nivel. Astfel, fiecare contribuabil îşi poate determina
gradul în care suportã fiscalitatea.

Presiunea fiscalã, ca expresie a randamentului sistemului fiscal

Abordarea presiunii fiscale, ca raport matematic, între impozite şi agregaţi economici,


vizeazã de fapt expresia randamentului fiscal. “Presiunea fiscalã nu este o noţiune care poate fi
definitã printr-un raport matematic. Ea nu serveşte la nimic pentru a o caracteriza, a cunoaşte
produsul sistemului fiscal şi totalul materiei impozabile. Câtul celor doi mari indicatori exprimã,
de fapt, randamentul sistemului fiscal şi nu sancţiunea, chiar suferinţa, aplicatã contribuabililor.
Ea poate fi caracterizatã prin ansamblul impozitelor sistemului fiscal”. În mãsura în care
presiunea fiscalã creşte, trebuie ca impozitul sã nu creeze distorsiuni grave şi ca el sã fie just.
“Justificarea prelevãrii fiscale se aflã în utilitatea economicã a cheltuielilor publice pe care le
serveşte pentru finanţare”.

VI.4. CAUZELE EVAZIUNII FISCALE


Evaziunea fiscalã este rezultantã logicã a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii
imperfecte şi rãu asimilate, a metodelor şi modalitãţilor defectuoase de aplicare, precum şi
neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cãrui fiscalitate excesivã este tot aşa de vinovatã ca şi
cei pe care îi provoacã prin aceasta la evaziune. Când sarcinile fiscale apasã prea greu asupra

49
unei materii impozabile, acesta tinde sã evadeze. Este o specie de “reflex economic” care face
sã disparã capitalurile pe care fiscul ţine sã le impunã prea mult. “Un impozit excesiv pune pe
fugã materia impozabilã”.
Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil sã declare exact veniturile pe care le
are, ci îl vor determina sã ia o serie de precauţii mai minuţioase, pentru a se sustrage de la
obligaţiile sale faţã de stat.
Exista o psihologie a contribuabilului de a nu plãti decât ceea ce nu poate sã nu
plãteascã. Natura omeneascã are întotdeauna tendinţa sã punã interesul general în urma
interesului particular; ea este înclinatã sã considere impozitul mai mare ca un prejudiciu. Este
acest spirit de a se sutrage de la obligaţiile faţã de fisc, e un sentiment colectiv de amoralitate
fiscalã, sentiment mai puternic şi mai viu manifestat în pãturile orãşeneşti, agravat de o strâmtã
şi egoista înţelegere a datoriilor sociale.
În mod nemijlocit ea este determinatã de atitudinea agenţilor economici şi persoanelor
fizice care activeazã pe teritoriul României, faţã de îndeplinirea obligaţiilor de platã a
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate statului, ca urmare a activitãţilor
economice care genereazã venituri supuse impozitãrii. Acestei atitudini a agenţilor economici i
se adaugã şi faptul cã în mod nejustificat, unele unitãţi bancare, prelevându-se de secretul
bancar, au refuzat categoric sã comunice organelor de control date privind disponibilitãţile
bãnesti aparţinând agenţilor economici controlaţi şi dinamica acestora.

VI.5. ORGANELE COMPETENTE ÎN COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Lipsa unui control bine organizat şi dotat cu un personal priceput şi corect poate
conduce la forme de mare amploare ale evaziunii fiscale. Pentru organizarea şi funcţionarea
controlului financiar şi Gãrzii Financiare, la 22 martie 1991 s-a adoptat legea nr.30, publicatã în
M.O. al României nr.64 din 27 martie 1991.
În conformitate cu art.1 din legea 30/1991, “Ministerul Finanţelor, în numele statului
efectueazã aparatul specializat controlulului şi administrãrii mijloacelor financiare ale organelor
centrale şi locale, ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi verificã
respectarea reglementãrilor financiar-contabile în activitatea desfãşuratã de cãtre regii
autonome, societãţi comerciale şi alţi agenţi economici în legãturã cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţã de stat”.
Cel de al doilea aliniat al aceluiaşi articol menţioneazã cã “aparatul specializat al
Ministerului Finanţelor acţioneazã operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor,
contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, luând mãsurile prevãzute de
lege”.

50
În art.4 se precizeazã cã “controlul financiar al statului se organizeazã şi funcţioneazã în
Ministerul Finanţelor şi se realizeazã prin Direcţia Generalã a controlului financiar de stat şi
Garda Financiarã”.
Prin lege, atribuţiile ce revin Direcţiei Generale a controlului financiar de stat şi unitãţilor
subordonate acesteia sunt:
 controleazã administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile
de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi
unitãţilor finanţate de la buget
 controleazã utilizarea fondurilor acordate de cãtre stat pentru realizarea de investiţii de
interes general, subvenţionarea unor activitãţi şi produse si pentru alte destinaţii
prevãzute de lege
 verificã folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementãrilor
financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societãţilor comerciale cu capital
de stat
 verificã exactitatea şi realitatea înregistrãrilor în evidenţele prevãzute de lege şi de
actele de constituire a societãţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmãrind
stabilirea corectã şi îndeplinirea integralã şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi
fiscale faţã de stat
 îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite potrivit legii în sarcina Ministerului
Finanţelor
De asemenea, sunt reglementate şi atribuţiile Gãrzii Financiare:
 aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementãrilor vamale, urmãrind împiedicarea
oricãrei sustrageri sau eschivãri de la plata impozitelor si taxelor
 respectarea normelor de comerţ, urmãrind sã împiedice activitãţile de contrabandã şi
orice procedee interzise de lege
 sã verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative, pe timpul tranportului,
precum şi în locurile de desfãşurare a unor activitãţi de producţie, prestãri de servicii,
acte şi fapte de comerţ, când existã indicii de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale sau de realizare a unor procedee interzise de lege
 sã verifice registrele sau orice alte documente din care rezultã îndeplinirea obligaţiilor
fiscale
 sã constate contravenţii şi sã aplice sancţiunile corespunzãtoare
 sã sesizeze organele de urmãrire penalã în legaturã cu infracţiunile constatate cu ocazia
exercitãrii atribuţiilor de serviciu
În urma constatãrilor rezultate din controlul financiar, Ministerul Finanţelor are dreptul în
conformitate cu dispoziţiile art.7 din legea nr. 30/1991 sã dispunã:

51
a) luarea de mãsuri în vederea înlãturãrii şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea
financiar-contabilã a administraţiilor centrale şi locale, precum şi a regiilor autonome
b) corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vãrsarea la buget a impozitelor şi a
altor venituri legal datorate statului
c) aplicarea de mãsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul preţurilor şi
tarifelor

52
Bibliografie

europa.eu
avocat.net
www.agerpres.ro
eurostat
institutul national de statistica
Fiscalitate in Romania de Larisa Elena Preda
mfinante.ro
comisia nationala de prognoza

53