Sunteți pe pagina 1din 3

Volei

Forma sportivă

Forma sportivă reprezintă o stare de adaptare superioară concretizată în


cele mai bune performanţe realizate în competiţiile principale şi anume
Campionat Naţional, Cupe Naţionale, Campionat European, Campionat Mondial
şi Jocuri Olimpice.
Starea de formă sportivă este caracterizată de un complex de factori obiectivi
şi subiectivi, de natură motrică, biologică şi psihică, dintre care cei mai importanţi
sunt :
a) factorii obiectivi:
- starea de sănătate;
- rezultatele obţinute în competiţii; ,
- rezultate obţinute la probele şi normele de control;
- valorile indicilor funcţionali (bazali, în efort şi după efort-dinamica
revenirii).
b) factorii subiectivi:
- nivelul proceselor şi fenomenelor psihice,
- dorinţa (pofta) de antrenament şi de concurs;
- încrederea în forţele proprii autoapreciate obiectiv;
- capacitate de refacere bună (somn odihnitor, reactivitate optimă,
susţinătoare de efort).
De forma sportivă se poate vorbi la toate nivelele de pregătire, începând de la
copii şi până la sportivii de înaltă performanţă, cu precizarea că forma sportivă are
un caracter ascendent, determinat de procesele de maturizare, nivelul aptitudinilor
sportivilor, de stagiul de pregătire sportivă etc.
La sportivii de înaltă performanţă, forma sportivă este mai stabilă decât la
sportivii începători şi, de asemenea, este mai îndelungată perioada de menţinere la
nivel superior,
O altă notă definitorie a formei sportive este strânsa corelaţie cu calendarul
competiţional, în sensul că valoarea maximă a acesteia trebuie atinsă şi valorificată
în concursurile cele mai importante, urmată fiind de realizarea celor mai bune
performanţe. Deoarece este o formă de adaptare în care sportivul reacţionează
optim la situaţii de stres, lucru ce nu poate fi menţinut la niveluri foarte ridicate
mult timp, motiv pentru care se vorbeşte de vârfuri de formă, care trebuie să
coincidă cu etapele de joc.
Caracteristica esenţială a formei sportive este dată de caracterul fazic al
acesteia :
- de obţinere;
- de valorificare sau fructificare în competiţii, etapă de etapă;
- de pierdere sau de ieşire organizată din formă, la sfârşitul
campionatului şi pregătirea la loturile naţionale pentru competiţii
internaţionale importante.
Aceste faze sunt determinate de legităţile fenomenelor adaptative ale
organismului uman şi influenţează intregul proces de programare, planificare şi
dirijare a antrenamentuzlui sportiv.
Caracterului fazic al formei sportive îi corespund cele trei perioade ale unui
macrociclu :
 perioada pregătitoare, corespunzătoare fazei de instalare, acumulare sau
de obţinere a formei sportive;
 perioada competiţională, care corespunde fazei de valorificare sau
manifestare a formei sportive;
 perioada de tranziţia care corespunde fazei de scoatere organizată din
formă şi de refacere a capicăţii de efort.

Grafic forma sportivă (după Dragnea A şi Mate S 2002)

Regulile generale ale obţinerii formei sportive se aplică pe parcursul celor trei
faze, cu deosebirea însă la prima, realizată în perioada pregătitoare. Stabilitatea
formei sportive depinde de modul în care este dirijat antrenamentul pe parcursul
întregii perioade pregătitoare şi de modul de înlănţuire a diferitelor tipuri de
mezocicluri şi microcicluri. Pe parcursul unui exista mai multe faze de obţinere a
formei sportive, în funcţie de caracteristicile competiţionale. In teoria jocului de
volei, profilul curbei este diferit, menţinându-se într-un platou cu mici oscilaţii
determinate de meciurile oficiale. In cazul sportivilor de performanţă cu calendare
competiţionale foarte bogate există mai multe faze de punere în formă sportivă,
culminând cu finalele turneelor la care participă. Forma sportivă are o durată o
săptămână sau mai mult, după care în mod inevitabil urmează pierderea formei
dacă antrenamentul a fost bine condus. "O durată prea lungă a formei sportive
înseamnă că la un moment dat aceasta stagnează şi probabil forma maximă nu a
fost atinsă"(Matveev, 1972). Faza de regres se datorează epuizării organismului,
stare ce impune necesitatea refacerii prin odihnă.
În cazul periodizării cu două cicluri anuale (biciclu) sau cu periodizare
multiplă, se poate acţiona pentru scăderea formei sportive prin utilizarea într-o
măsură mai mică a exerciţiilor cu caracter specific-competiţional, fapt care
favorizează economisirea resurselor organismului, urmând ca după aceasta să
crească intensitatea efortului prin modelarea integrală a pregătirii conform
cerinţelor concursului important la care urmează să se participe.
Periodizarea antrenamentului se realizează în diferite variante, în funcţie de
particularităţile ramurilor de sport şi mai ales ale activităţii competiţionale.
Se desprind următoarele variante tipice de periodizare:
 Pregătirea în perspectivă a copiilor cu aptitudini deosebite, ca viitori
candidaţi la medaliile olimpice şi mondiale. Copiii imediat după selecţie, au nevoie
de o pregătire de 3-4 ani sau de 6-7 ani, pentru a atinge parametrii de pregătire
planificaţi cerinţelor următorului stadiu.
Periodizarea la acest nivel este clasică cu trei perioade (pregătitoare,
competiţională şi de tranziţie) şi are ca punct final obiectivele de instruire
(creşterea nivelului de pregătire, atingerea indicilor de eficienţă la nivel superior).
 Pregătirea sportivilor de înaltă performanţă pentru a particioa la
competiţiile internaţionale.
Periodizarea la această categorie de sportivi cuprinde aspecte complexe,
datorită pregătirii lor atât în cadrul cluburilor, dar şi la nivelul loturilor naţionale.
În anumite perioade ale anului, sportivii de lot se află în plină perioadă de
acumulare (în cadrul lotului naţional), iar la clubul de unde provin sunt în plin
campionat.
Lucru foarte important este că la baza acestui tip de periodizare ar trebui să
se realizeze o strânsă colaborare între antrenorul de la club şi cel de loturile
naţionale.
 Pregătirea sportivilor participanţi la competiţiile interne (Campionat
naţional şi Cupa României).
Acestă categorie de sportivi cuprinde un număr mare de sportivi, iar
periodizarea pregătirii se realizează în funcţie de calendarul competiţional, având
ca obiectiv principal obţinerea formei sportive şi caracteristicile efortului specific
voleiului.