Sunteți pe pagina 1din 2

Top 10 Monarhi nebuni: astăzi, Petru al III-lea al Rusiei, soțul celei care a fost

Ecaterina cea Mare


Alice Diana Boboc

Nebunia a fost întotdeauna o boală care n-a ținut cont de averea sau rangul nimănui
– de la oameni săraci, la regi, ea n-a iertat pe nimeni, niciodată. Însă, cu cât
persoana a fost mai importantă, cu atât consecințele deciziilor persoanei
respective au fost mai grave. Astăzi voi continua lista ce cuprinde 10 conducători
a căror boală mintală a influențat, într-un mod nefast, soarta lumii.
Coronation_portrait_of_Peter_III_of_Russia_-1761
Împăratul Petru al III-lea, 1762
Împărat și Autocrat al tuturor Rusiilor

Acest top 10 ar fi putut cuprinde doar țari. Acești conducători au fost crescuți în
condiții care ar fi putut garanta oricui că va deveni sociopat. Mulți dintre ei și-
au văzut rude apropiate omorâte de alte rude apropiate. Deși, copii fiind, au fost
abuzați într-un mod necruțător, ca adulți au avut o putere absolută, dar și o sabie
a lui Damocles deasupra capului.

Dacă până acum i-am prezentat pe Ivan cel Groaznic și Petru cel Mare, acum vi-l
prezint pe Petru al III-lea, cel care a fost țarul Rusiei timp de aproape şase
luni, în jurul anilor 1700.

Se spune despre Petru al III-lea (n. 21 februarie 1728 – d. 17 iulie 1762) că


singurul motiv pentru care istoricii cred că fiul său, Pavel I, a fost legitim, era
faptul că Pavel moștenise ”instabilitatea tatălui său”. Petru a fost un conducător
cu totul vrednic de dispreț, și a fost, de asemenea, o figură jalnică. Ca mulți
dintre Romanovii care s-au perindat la tron, el nu a avut aproape nici un contact
cu părinții săi. În schimb, el a fost crescut de un tutore care și-a abuzat într-un
mod oribil elevul molatic. Petru a fost bătut în mod regulat, înfometat și umilit.
Drept urmare, și-a dezvoltat astfel personalitatea într-un amestec înfiorător de
bărbat copilăros și sociopat.

Petru al III-le nu și-a consumat căsătoria cu Ecaterina, o tânără simpatică de neam


german, timp de cel puțin nouă ani, pentru că își petrecea fiecare noapte jucându-
se în pat cu soldați de jucărie. După ce a prins curaj și și-a dat seama că are
puterea de a porunci, și-a forțat soția să se îmbrace precum un soldat și să facă
exerciții militare.

Ca să nu se plictisească, Petru abuza animale, dresând prin bătăi o haită de câini


de vânătoare, prezidând procese militare imaginate și spânzurând șobolani pe care
îi prindea ronțăind din soldații săi de jucărie.

Atât de previzibil a fost în nebunia sa, încât, în scopul de a-l îndepărta de


Ecateriana în timp ce aceasta dădea naștere unui copil, cu siguranță nelegitim, un
ministru loial Ecaterinei i-a incendiat lui Petru casa. Ministrul știa că țarul se
va speria când va vedea flăcările și o va lăsa în pace pe Ecaterina.

Precum cei mai mulți țari nebuni, așa nepopulari cum erau, Petru al III-lea a
reușit să-și păstreze tronul, însă doar pentru o scurtă perioadă de timp și anume
șase luni în 1762 – deoarece o lovitură de stat i-a permis Ecaterinei să devină
unul dintre cei mai faimoși conducători. Petru a fost, o vreme, considerat
moștenitorul tronului suedez. El a fost crescut să nu poată suferi Rusia, și exact
așa a și făcut. El l-a idolatrizat pe liderul prusac Frederic cel Mare, care era –
atunci când Petru a devenit țar – în război cu Rusia. Și a fost învins. Iar Petru a
ordonat armatei sale să stabilească, pentru idolul său, condiții foarte
avantajoase.
Ecaterina, în schimb, care se născuse de fapt în Prusia, și-a petrecut primii ani
de căsătorie învățând, conștiincioasă, cum să devină rusoaică, dar și cum să-și
atragă armata rusă de partea sa. În cele din urmă, armata a hotărât că preferă la
conducerea țării un prusac care s-a decis că era rus, decât un rus care s-a decis
că era prusac.

Iar drept urmare, majestatea sa, împărăteasa Ecaterina este proclamată suverană
unică și absolută a întregii Rusii. Duminică, 30 iunie 1762, Ecaterina își face o
intrare triumfală la Sankt-Petersburg, salutată de focuri de artilerie și de
aclamații însuflețite.

Petru al III-lea, chiar dacă era căzut în dizgrație și închis, reprezenta o


amenințare permanentă pentru tron. La 6 iulie, țarul este asasinat de prietenii
împărătesei, iar pe 7 iulie, Ecaterina face public un manifest în care spunea că
țarul Petru al III-lea a făcut o violentă colică hemoroidală care i-a pus capăt
vieții.

Alice Diana Boboc