Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Cap.VI:Studiul de caz
Cazul I foaia de culegere a datelor pacientului:
-Glila de dependenţă
-Analize
-Epicriza
Cap.V:Concluzii
Cap.VI: Bibliografie
Cap.I:Anatomia si fiziologia aparatului auditiv
Urechea externa
Este alcatuita din pavilionul urechii si canalul auditiv extern. Pavilionul urechii este inserat
intre apofiza mastoida si articulatia temporo - mandibulara. Este reprezentat de un schelet
cartilaginos elastic, acoperit de un tegument subtire, aderent la pericandru pe fata externa.
Fata externa orientata oblic extern anterior si putin inferior, prezinta o serie de reliefuri
si depresiuni care-i dau aspect neregulat si caracteristic:
-conca este o escavatie profunda (aflata in portiunea medie) care se continua in profunzime
cu contactul auditiv extern;
-helixul este un repliu curb, care ocupa portiunea anterioara, superioara si posterioara a
pavilionului.Ia nastere in cavitatea conca, printr-o extremitate subtiata progresiv de sus in jos si dinainte
inapoi, numita radacina helixului, care imparte conca in doua excavatii inegale, cea inferioara mai
mare decat cea superioara. Partea helixului se termina cu o extremitate efilata, numita coada
helixului, aflata deasupra lobului;
-santul helixului reprezinta depresiunea sub forma unui sant semicurcular, situata sub helix si
care dispare la nivelul cozii helixului;
-tragusul relief lamelar de forma triunghiulara situat anterior fata de conca si inferior fata de
helix.Baza lui se continua cu segmentul cartilaginos al conductului auditiv extern. Varful este rotunjit
si oriental extern si posterior.La adulti si batrani, tragusul prezinta un mic buchet de foliculi pilosi, care
acopera intrarea in conductul auditiv extern;
-antitragusul, situat in partea postero-inferioara a concai si sub antihelix, sub forma unui
relief ovoid sau triunghiular, neted la suprafata, este despartit de tragus printr-un sant net numit
incizura
intertragica;
-lobulul, reprezentat de o formatiune moale fara schelet cartilaginos, ocupa cincimea inferioara a
pavilionului, este triunghilar, ovoid sau semicircular.
Fata inferioara a pavilionului orientata intern si posterior, prezinta o serie de neregularitati pe
suprafata sa. Este delimitata superior, posterior si inferior de circumferinta pavilionului, iar anterior de
santul cefalo-auricular, unde pavilionul se insereaza pe craniu. Insertia pavilionului pe craniu se face
prin intermediul ligamentelor extrinseci,anterior pe apofiza zigomatica, aponevroza temporala si orificiul
conductului osos, iar posterior pe partea anterioara a apofizei mastoide.
Arterele pavilionului provin din doua surse, ambele fiind ramuri ale arterei carotide externe:
artera temporala superficiala si artera auriculara posterioara. Venele se disting si ele in vene
anterioare si vene posterioare. Venele auriculare anterioare se termina in vena temporala superficiala,
iar cele posterioare in vena jugulara externa, iar o parte in vena emisara mastoidiana.
Limfocitele formeaza pe suprafata pavilionului o retea bogata care poate fi impartita in trei
regiuni,dupa ganglionii eferenti: regiunea antero-superioara a fetei externe, regiunea inferioara a fetei
externe si lobului,regiunea posterioara a fetei externe si fata interna a pavilionului. Vasele limfatice
eferente ale acestor ganglioni ajung in ganglionii profunzi latero-cervicali.
Inervatia pavilionului este dubla, motorie pentru musculatura si senzitiva pentru tegument.
Nervii motori, sunt ramuri ale nervului facial. nervul auricular posterior, ramurile posterioare. Nervii
senzitivi provin din patru surse: nervul trigemen, ramura auriculara a plexului cervical superficial,
ramura senzitiva a nervului facial, ramura anastomatica a nervului vag.
Prin denumirea de otita se intelege un proces inflamator localizat la urechea externa sau
urechea medie.
II-2:Clasificare
II-3:Etiologie
Incidenta crescuta a otitei este favorizata de o serie de factori. Tinand cont de varsta bolnavului,
la sugar sau copilul mic, otita este favorizata de particularitatile si evolutia pe care o parcurge urechea si
componentele sale in primul an de viata.
Se poate afirma ca otitele sunt foarte frecvente la copii. Sistemul imunitar de aparare a
mucoasei cailor aero-digestive superioare este in formare, inca nu este stabilizat permitand grefarea cu
usurinta a unor infectii la acest nivel. Aceasta deficienta imunitara explica prezenta la sugar a otitei
latente.
Asa cum afirmam anterior, trompa lui Eustachio, incomplet dezvoltata la sugar si copilul mic,
favorizeaza aparitia otitelor in cazul unei afectiuni faringiene, de exemplu. Aceasta si datorita faptului ca
sugarii stau mult timp in decubit dorsal, in acest mod secretiile din faringe acumulandu-se in jurul
orificiului faringian al trompei.
La sugari, alta cauza a otitei este boala diareica. In cazul sugarilor eutrofici si a copiilor sanatosi
rolul principal etiologic revine respiratiei sustinuta prin gura. S-a observat de mult ca la cei cu respiratie
orala apar mai frecvent otite medii acute si ca otitele cronice prezinta o tendinta mai scazuta la
vindecare, dacat la cei cu respiratie nazala.
Precum se stie, integritatea tubara, structurala si functionala este indispensabila pentru buna
functionare a urechii. Dintre partile componente ale urechii mijlocii, trompa este afectata eel mai frecvent
generand majoritatea covarsitoare a otitelor medii.
Pozitia orizontala velara inlesneste aparitia otitelor.
In producerea otitelor mai pot interveni: tumefierea inflamatorie sau tumorala a mucoasei tubare
(edem, infiltratie), infundarea orificiului faringian al trompei (prin secretii, corpi straini, tumori) precum
si patrunderea agentilor patogeni in cavitatile urechii mijlocii.
In cazul atrezei coanale, in pofida obstructiei complete nazale si a prezentei respiratiei
orale sustinute otitele medii apar rar.
Cauza cea mai grava a respiratiei orale este despicatura congenitala. Respiratia prin gura
duce la acumularea secretiilor in dreptul orificilui tubar cuprind aerisirea lui si favorizand patrunderea
directa a secretiilor septice in interiorul trompei si in cavitatile urechii mijlocii.
Trompa se comporta ca o cale de propagare a infectiei din rino-faringe catre ureche medie si
ca factor de intretinere a inflamatiei, pe fondul unei disfunctii tubare, cand un obstacol rinofaringian
determina o proasta aerare tubara, impiedicand patrunderea aerului in trompa si urechea medie.
Aceasta provoaca o congestie a mucoasei si pe acest fond congestiv germenii microbieni au toate
conditiile pentru dezvoltare. Inflamatia mucoasei atrage dupa sine o depresiune la nivelul urechii
mijlocii care inverseaza drenajul (dinspre ureche spre rinofaringe) inlocuindu-1 cu patrunderea
secretiilor purulente din rinofaringe catre urechea mijlocie, fapt care explica caracterul recidivant al
otitelor.
Infectiile rinofaringiene au rol in geneza otitelor. De asemenea, infectiile otice sunt date si de
evolutia unei fibre eruptive sau o afectiune virala (gripa, rujeola), de ranirea timpanului printr-un
traumatism extern; suprainfectia urechii prin trecerea germenilor din exterior spre urechea medie printr-
un timpan perforat, in conditiile de igiena locala precara. in cursul unei bai, etc.
Rol major in determinarea otitelor au mai fost si factorii urmatori : echilibrul imunologic,
local si general, predispozitiile alergice, carentele vitaminice, unele conditii histoanatomice ale
mucoasei timpanice si de structura a mastoidei.
Hiperplazia mucoasei, cu reminiscenta de tesut embrionar mixomatos, constituie un
remediu favorabil de localizare si evolutie a procesului infectios. Acest lucru explica de ce la sugar
si copilul mic, unde acest tesut se gaseste din abundenta submucos apar otitele acute cu repetitie.
Si tot acest fapt explica cronicizarea cu usurinta a otopatiilor aparute la aceasta varsta.
In ceea ce priveste structure mastoidei, este demonstrat faptul ca pneumatizarea acestuia
este impiedicata prin existenta starilor inlamatorii locale, determinate de otitele medii acute.
In ceea ce priveste alergia, s-a constatat ca 23% din obstructive tubare sunt consecutive
unei alergii nazale. Efectuandu-se studii alergologice la nivelul orificiului faringian al trompei s-
au gasit modificari alergice la acest nivel intre 15-20% din cazuri.
Din punct de vedere imunologic, rinofaringele si obstructiile tubare repetate survin pe
un deficit imunologic local si general important.
Literatura de specialitate afirma ca sindromul de ' vegetatii adenoide' si otitele catarale
merg 'brat la brat’, legatura reala dintre ele fiind in primul rand respiratia orala.
Intre cauzele otitei medii figureaza si rinitele, deviatia septului nazal, tumorile foselor nazale si
tumorile epifaringiene, tamponametrele nazale. Acestea din urma, de exemplu, pot duce in
cateva zile la otita medie (deseori supurativa); inca o data reiese faptul ca obstructiile nazale joaca un
rol important in geneza otitelor medii. Este suficient sa se infunde fosele nazale (de exemplu prin
tamponament nazal in urma unui epistaxis sau rinoplastii) ca sa apara in cateva zile, relativ repede, otita
medie catarala si cea supurata.
Mediul extern reprezinta un factor favorizant important, mai ales pentru profesiunile ce se
exercita in mediu umed si rece si cu variatii de temperatura. Subliniem, de asemenea, frecventa in
ultima vreme a otitelor de piscine. Acestea se produc prin infectarea urechii mijlocii pe calea
conductului auditiv extern cu apa infectata a bazinelor de inot sau lezarea timpanului neperforat in cursul
plonjarilor in piscina.
Fondul constitutional si starea de dezvoltare a copilului detin un loc important in dezvoltarea
otitelor. Otita este mai des intalnita la copii cu dializa limfatica sau exudativa, la prematuri, malnutriti
sau cei cu rahitism.
Dintre multitudinea de gerrneni patogeni care intervin in geneza otitelor medii supurate,
amintim: coci piogeni, stafilococul alb sau auriu, streptococul B hemolitic, hemophilus influente,
pneumococul, pioceanicul, bacilul proteus.
Un factor important in aparitia otitelor este si tratamentul incorect al episodului otic acut.
Bolile infecto-contagioase in special gripa,rujeola, scarlatina, febra tifoida sunt adesea
cauze favorizante ale otitei medii.
In concluzie putem afirma ca trei categorii de cauze favorizeaza aparitia otitelor acute si
cronice:
- cauze regionale : boli acute sau cronice infectioase afectand mucoasa nazala; inflamatia produsa
de corpii straini ai foselor nazale; infectiile rinofaringiene cu extensie la trompa Eustachio;
- cauze generale : boli infectioase, terenul alergic, tulburarile endocrinometabolice si
imunitare, adenoismul determinat de acestea si rinofaringo-otitele copilului;
- cauze de mediu : factori climatici, mai ales umiditatea si frigul, favorizeaza aparitia otitelor.
Germenii cauzatori ai otitelor medii acute microbiene pot fi : virusuri. considerate ca avand
un rol mai mult pregatitor pentru grefarea microbiana si bacteriana. din care eel mai des intalnite
sunt : streptococul, pneumococul, stafilococul si Haemophilus.
Pana la perforatia timpanului otita medie supurata acuta evolueaza cu un singur rnicrob.
iar dupa aceea flora microbiana devine polimorfa.
Caile de propagare ale infectiei sunt :
- calea tubara, cea mai frecventa;
- calea hematogena, mai rara si se intalneste la nou-nascuti. prematuri sau sugari malnutriti si in
cursul bolilor sistemice;
- calea limfatica si calea externa prin conductul auditiv extern (de exemplu prin
manevre chirurgicale dupa timpanotomie).
Otitele externe au si ele o serie de factori favorizanti dintre care amintim : excesul de sebum si
cerumen; flora microbiana care infecteaza tegumentele pavilionului si conductului, este reprezentata, in
ordinea frecventei de stafilococul patogen pioceanic, proteus, streptococ, colibacil, eczemele
constitutional, alergice, maceratiilor locale : caldura, dopuri de vata, bolile de piscina, supuratia
urechii medii, intemperiile, mai ales marine.
ANATOMIE PATOLOGICA
In cazul otitelor acute microbiene procesul inflamator debuteaza cu faza congestiva care trece
de la o simpla inflamatie catarala la o faza supurativa, cu existenta unei colectii purulente in urechea
mijlocie (in cavitatea timpanica) care impune o evacuare prin drenaj transtimpanic sau care se
evacueaza printr-o perforatie spontana.
Evolutia se poate face pe doua directii : in unele cazuri supuratia persista, trecand in cronicizare,
prin tratament incomplet, rau condus sau prin antibioterapie insuficienta, intermitenta si
necontrolata.
Se poate complica cu o mastoida, prin aparitia unei osteite acute a septurilor intercelulare mastoidiene.
Mastoida trebuie diferentiata de asa numita reactie mastoidiana, la care nu exista o supuratie cu osteita,
ci numai-o inflamatie catarala a mucoasei celulelor mastoidiene.
In cazul otitelor medii cronice cu timpan deschis, din punct de vedere anatomo-patologic exista
urmatoarele tipuri de leziuni : ale timpanului, ale mucoasei si osoase.
Leziunile timpanului (perforatiile timpanice)
Sunt semnul constant si caracteristic al otitei medii cronice cu timpan dechis. Au dimensiuni
si sedii variabile. In functie de localizarea lor pe membrana timpanului se pot trage concluzii asupra
gravitatii formei de supuratie auriculara. Cele cu sediul in epitimpan produc epitimpanitele, iar cele
cu sediul in mezotimpan produc mezotimpanitele.
Pot fi de doua feluri :
- cu marginile libere ; sunt circumscrise, cu contururi ovalare sau rotunde, cu marginea neteda,
neta si bine conturata. Sunt cele mai susceptibile de epitelizare si de vindecare spontana. Fac parte
perforatiile postero-superioare (acestea din urma au dimensiuni mici si sunt de forma ovalara,
reniforma sau rotunda);
- cu marginile aderente, consecinta unor otite acute cu caracter necrozant sau hipervirulent. Sunt in
general mari, interesand o jtimatate din membrana timpanului sau aproape totalitatea ei. Conturul
acestor perforatii poate trece de-a lungul manerului ciocanului care este imobil. Resturile de timpan
sunt aderente, uneori foarte intime, la mucoasa casei, la promontoriu, prezentand o serie de
modificari patologice, cum ar fi zone de trafic.
Leziunile mucoasei
Mucoasa casei timanului si a anexelor sale antromastoidiene, este alcatuita dintr-un epiteliu
simplu cu celule plate, asezate pe un corion foarte subtire. Suprafata cronica produce, la nivelul
corionului, infiltratii celulare cu formarea de microchiste. Ulterior apare o transformare fibroasa
cicatriceala. Sub influenta supuratiilor rebele, la nivelul mucoasei, pot apare ulceratii cu dimensiuni
variabile care la randul lor sunt punctul de plecare al unei osteite.
Leziunile osoase
In cursul inflamatiei cronice formatiunile vasculare care asigura nutritia lantului osicular sufera o
serie de modificari prin trombozare. Acelasi lucru se petrece si la nivelul osului compact. Apare zona
de necroza osoasa, care se exfoliaza. Necroza largeste din aproape in aproape cavitatile naturale,
distruge septurile intercelulare si subtiaza corticala osoasa. La nivelul lantului osicular se produc rupturi
ale acestora.
Supuratiile cronice pot determina o serie de reactii hiperplastice, caracterizate prin tesut de
granulatie si polipi. Tesutul de granulatie format din mugiiri foarte fini, cu o consistenta moale, de
culoare
rosu aprins, care sangereaza usor la atingerea cu stiletul portvata, se dezvolta in special in
cadranul inferior sau posterior, la nivelul unei perforatii permanent iritate de scurgerea
purulenta. Sub aceste granulatii osul este intotdeauna denudat si supus unui proces de osteita
evolutiva.
Polipii auriculari sunt in general unici, pediculati, de culoare rosie (daca au dimensiuni mici si
sunt de aparitie recenta) sau alba cu suprafata neteda si regulata (daca au o vechime rnai mare). Polipii
vechi pot avea dimensiuni foarte mari obturand meatul auditiv extern. Suprafata lor este acoperita de
un epiteliu cilindric sau pavimentos simplu.
II-4:Tabloul clinic
II-5:Diagnostig
II-5-1:pozitiv II-5-2:diferenţial
II-6:Tratament
Infectiile urechii sunt tratate cu antibiotice. Cu toate acestea, cei mai multi copii cuotite
se vindecă fără antibiotice. În cazul în care copilul este îngrijit la domiciliu si durereadiminuă
precum si celelate simptome diminuă după cateva zile, nu sunt necesare antibioticele.Atunci
când prescriu antibiotice, cel mai adesea prescriu amoxicilina (Amoxil) deoarece estefoarte
eficientă si este mai ieftină comparativ cu alte antibiotice din aceeasi clasă.Medicii specialisti
recomandă efectuarea unui test auditiv mai ales dacă copilul arelichid în spatele timpanului mai
mult de 3 luni. Auzul normal este mai dificil pe parcursul primilor 2 ani de viată deoarece copilul
învată atunci să vorbească. Medicul prescrie antibiotic pentru a se clarifica lichidul si totodata
recomandă introducerea unui tub în ureche pentrudrenarea acesteia si îmbunătătirea auzului.
Alte medicamente care pot trata simptomele otitei medii sunt:
-acetaminofen (de exemplu Tylenol si Tempra)
-antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu Advil, Motrin si Aleve), pentru durere
sifebră.
Nu se recomandă administrarea aspirinei la persoanele mai tinere de 20 de ani
datorităriscului de aparitie a sindromului Reye, (boala caracterizată printro atingere cerebralănein
flamatorie si o atingere hepatică ce survine în continuarea unui episod viral acut) care arenevoie
de îngrijiri medicale de urgentă.
Medicamentele pentru durere, ca de exemplu codeina sau picăturile pentru
ureche sunteficiente mai ales pentru durerile severe de ureche.
Nu se recomandă picături pentru urechedaca timpanul este rupt.Uneori, corticosteroizii,
cunoscuti si ca steroizi sunt utilizati împreună cu antibioticele pentru a curata lichidul din spatele
timpanului (otita medie supurată). Steroizii nu sunt oalegere bună pentru tratarea otitei medii.
Nu se folosesc steroizii la copii care au venit încontact cu o persoană care are varicelă, în
ultimele3 săptămâni.Decongestivele, antihistaminicele, expectorantele si alte metode locale recin
eprescrise, de obicei nu sunt foarte eficiente pentru tratarea sau prevenirea otitei
medii.Antihistaminicele pot determina somnolentă la copil, de asemenea determină îngrosarealic
hidului si pot înrăutăti starea copilului. Tratamentul cu antibiotice este eficient în
infectiilecauzate de bacteria.
Tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical în infectiile urechii medii (otitamedie) constă în plasarea unui tub
de drenaj în interiorul timpanului unei urechi sau înambele. Este una dintre cele mai frecvente
interventii în copilarie. În timp ce copilul se aflăsub anestezie generală, medicul chirurg face o
incizie mică în timpan si introduce un tub micde plastic deschis (miringotomie sau
timpanostomie cu plasare de tub). Adesea tubul este plasat în ambele urechi.Aceste tuburi
introduse vor drena lichidul din urechea medie si refac astfel auzul pierdut. Copiii cu otită medie
adesea prezinta si lichid în spatele timpanului (otita mediesupurată) si pierderea auzului. De
obicei pierderea auzului este temporară dar sunt mult maiafectati copiii în vârstă de 2 ani sau mai
mici.
Auzul normal este foarte important când copiiimici învată să vorbească.Medicii
recomandă plasarea tuburilor în ambele urechi la copii care au lichid înspatele timpanului si au
auzul diminuat timp de 3-4 luni. De asemenea medicii recomandă plasarea unui tub si într-o
singură ureche la copilul care are auzul diminuat.
II- 7:Evolutie,Complicaţii
Otitele medii catarale acute au evolutie favorabila sub tratament rinofaringian dezinfectant.
totalitatea manifestarilor cedand cu atenuarea inflamatiei si repermeabilizarea trompei lui Eustachio. In lipsa
tratamentului otita catarala acuta poate evolua spre o otita acuta supurata, prin suprainfectarea exudatului din
casa timpanului. La unii, recidivele sunt frecvente si boala se cronicizeaza, avand consecinte grave asupra
functiei auditive. Durata otitei catarale acute este de 7-14 zile. In majoritatea cazurilor vindecarea apare
fara a lasa sechele.
Otitele medii catarale cronice au evolutie spontana, ducand de regula spre o otita adeziva, cu
atrofia membranei timpanice, cloazonarii prin organizarea fibroasa a exudatului si consecinta
functionala
a surditatii propriu-zise mixte. Alteori, alterarea reactivitatii duce la timpano-screloza, proces plastic al
submucoasei cu consecinta anchilozarii fibroase a lantului osicular.
Otitele medii supurate acute au evolutie variabila, in functie de natura si virulenta germenului
patogen, varsta bolnavul, terenul, reactivitatea generala si locala a organismului, conditiile anatomice,
precocitatea diagnosticului si a instituirii tratamentului. Obisnuit otita acuta supurata isi termina evolutia
in 2-4 saptamani. Dupa costituirea colectiei purulente, perforarea spontana sau chirurgicala a timpanului
este urmata pentru 8-14 zile de evolutia si involutia otoreei pana la disparitia secretiilor si vindecarea
leziunilor mucoasei si membranei timpanale. Orice obstacol in drenarea colectiei, o reactivitate organica
deficitara, o alta infectie locala sau generala poate modifica evolutia procesului otic, intarziind
vindecarea si favorizand aparitia complicatiilor (mastoidita, meningita, tromboflebita golfului jugular).
Perforatia mezotimpanala este semnul unei otite medii cu tendinta la evolutie benigna. Nu este
periculoasa pentru ca nu produce retentie purulenta si nu afecteaza osul. De retinut este faptul ca pana
la perforatie otita medie supurata acuta evolueaza cu un singur microb, iar dupa aceea flora devine
mixta, polimorfa. Streptococul piogen imprima otitei tabloul clasic si tendinta relativ frecventa la
complicatii. Stafilococul piogen imprima secretiei purulente culoarea galbena, iar in evolutie, obisnuit,
lipsa complicatiilor. Pneumococul lanceolat imprima otitei o evolutie benigna. Pneumococus
mucosus produce otitei cu evolutie lenta, aproape asimptotica, germenul producand leziuni profunde
ale tesutului osos otomastoidian de unde poate produce cu usurinta complicatii grave endocraniene.
Bacilul Friedlander nu imprima forme evolutive particulare otitei.
La batrani otita acuta supurata are o evolutie putin zgomotoasa, fara tendinta la
perforare spontana, dar frecvent spre complicatii mastoidiene.
Otita gripala, prin suprainfectare, poate evolua spre otita supurata. Cu tratament corect se vindeca
in 4-6 zile. Virusul gripal, ca virus neurotrop, poate provoca si distructii in urechea interna.
Otita scarlatinoasa se poate complica cu labirintita si paralizie faciala sau se poate solda cu
surditati grave de perceptie (mai ales la copiii mici) generatoare de surdo-rnutitate castigata mai ales
in cazul in care procesul necrotic evolueaza concomitent la ambele urechi.
Otita rujeolica se complica cu mastoidita.Este in general benigna. Infectia poate capata un
caracter distinctiv, uneori virusul manifesta neurotropism pentru urechea interna dand leziuni grave.
Otita tusei convulsive are tendinta la cronicizare.
Virusul urlian are tropism deosebit de mare pentru urechea interna, unde produce leziuni
frecvente in segmentul cohlear. Aceasta predispozitie a virusului urlian explica aparitia surditatii
urliene, instalata brusc, cu localizare unilaterala de perceptie (incuperabila, de obicei).
De regula, supuratia cedeaza in 10-14 zile, dupa o antibioterapie corespunzatoare si
inlaturarea cauzelor rinofaringiene care an determinat supuratia, dupa care urmeaza cicatrizarea
timpanului(in 7-10 zile).
Evolutia prelungita si recidivele sunt dona incidente care se datoresc aceleasi cauze, si
anume, o proasta functie tubara.
a) Daca dupa 10-12 zile criteriile de vindecare nu au aparut, este vorba de o evolutie
prelungita, care trebuie considerata ca o veritabila complicatie. Daca persista scurgerea
auriculara, infiltratia membranei timpanale, o stare subfebrila, se indica ablatia vegetatiilor
adenoide care pot intretine de cele mai multe ori aceasta situatie. Daca si dupa aceasta interventie
terapeutica vindecarea nu apare, va trebui sa se aiba in vedere trecerea catre o complicatie
mastoidiana.
b)Recidivele sunt conditionate deprezenta vegetatiilor adenoide la copii si pentru
inlaturarea lor, este nevoie de ablatia vegetatiilor. Daca si dupa adenoidectomie, recidivele
sementin, este indicat sa se examineze sub microscop timpanul in afara perioadelor de acutizare.
De multe ori acest periexamen pune in evidenta o otita seromucoasa cronica, cu episoade de
infectie acuta. In aceste cazuri, in afara puseelor timpanul pare a fl normal.El isi modifica aspectul
in momentul repetarii puseului infectios rinofaringian.
Un numar important de suferinte cronice ale urechii medii se vindeca spontan, altele
necesita insa, un tratament medical. Otitele medii se vindeca spontan, nu sunt in general grave,
nu expun la complicatii singurul inconvenient fiind otoreea. Otitele care necesita tratament medical, pot
expune la surditati mai mult sau mai putin importante, la complicatii endocraniene. Pot apare o serie de
sechele in casa timpanului, care se insotesc de grade diferite de surditate. Otitele cronice cu tendinta
evolutiva conduc de obicei catre complicatii endocranine determinate eel mai frecvent de evolutia unei
otite colesteatomatoase.
Otita tubara (otita supurata cronica simpla) poate dura toata viata, cu perioade de acalmie,
cand otoreea poate dispare, si reacutizari cu secretie abundenta si otalgie.Reacutizarile sunt determinate de
retentia
puroiului sau corespund cu infectiile cailor respiratorii superioare.Otoreea tubara este rebela la
tratament. Vindecarea depinde in mare masura si de modul de echilibrare imunologica generala si
locala.
Otitele medii cronice purulente dau complicatii numeroase. Sediul procesului patologic este epi
sau mezotimpanul si cavitatile mastoidiene, care au conditii proaste de drenaj si vin in raporturi periculoase
cu organele vitale periauriculare. Aparitia complicatiilor este favorizata de retentia puroiului in cavitatile
otomastoidiene, pe o boala infecto-contagioasa.
Propagarea infectiei otice se face prin: continuitate directa prin ferestrele labirintice, canalul auditiv
extern, canalele vasculare si venoase, fisuri; continuitate din aproape in aproape; la distanta, pe calea
limfatica si vasculara.
In functie de calea de propagare a infectiei, complicatiile supuratiilor otice:
• De vecinatate: complicatii osoase,endocraniene, nervoase;
• La distanta: septicemia auriculara.
Complicatii osoase
Complicatii endocraniene
Sunt cele mai grave complicatii ale supuratiilor otice. Tabloul clinic al acestora este format din
cefalee intensa paroxista, febra, frison, stare generala alterata, scadere ponderala, agitatie, tulburari ale
sistemului nervos.
• Labirintita otogena
Poate complica eel mai des otitele acute grave din cursul bolilor infectio-contagioase (scarlatina,
gripa). Simptomatologia cuprinde ameteli, greata, varsaturi, pierderi de echilibru, surditate accentuata,
acufene, nistagmus. Bolnavul este palid, transpirat, sta imobil, orice miscare declansandu-i ametela.
Surditatea este de tip perceptie. Infectia poate determina o labirintita seroasa sau o labirintita
supurata circumscrisa sau difuza.
• Flebita sinusului lateral (periflebita, endoflebita, tromboflebita)
Este o complicatie frecventa. Este determinata de raporturile intinse ale sinusului venos lateral
cu mastoida si urechea medie. Tromboflebita sinusului lateral se insoteste frecvent de septicemie.
Debutul brusc, cu frison, febra mare, alterarea starii generale, semne de iritatie meningiala, cefalee
puternica. La examenul local se constata impastarea tegumentelor mastoidiene si durere vie la apasarea
inapoia marginii posterioare a mastoidei.
• Abcesul extradural
Este greu de diagnosticat preoperator si reprezinta extinderea si localizarea supuratiei otice intre
duramater si scheletul cranian. Tabloul clinic cuprinde: starea generala relativ buna, inapetenta,
oboseala, apatie, incapacitate de munca fizica si intelectuala, cefalee persistenta cu localizare temporala,
otoree abundenta si fetida, durere neta la apasarea digitala, la apasarea regiunii mastoidiene.
Diagnosticul se pune numai intraoperator.
• Abcesul subdura
Apare mai ales in cursul otomastoiditelor cronice. Este o forma de trecere intre
abcesul extradural si cel encefalic.
• Meningita otogena
Se caracterizeaza prin cefalee intensa si difuza, fotofobie, rahialgii, durere la apasarea pe
muschii cefei, varsaturi,constipatie, febra, somnolenta, pozitia in 'cocos de pusca’, redoarea cefei,
semnul Brudzinski, hiperestezie cutanata.
• Abcesul cerebral
Reprezinta supuratia localizata sau difuza a tesutului cerebral. Diagnosticul este impus de
simptomele net manifestate: frison, febra, leucocitoza, cefalee atroce, staza papilara, bradicardie,
varsaturi, paralizii ale nervilor cranieni,hemiplegie, tulburari psihice, halucinatii, delir, coma.
• Abcesul cerebelos
Supuratia difuza, mai rar localizata, a tesutului cerebelos, poate lua nastere in cursul unei
otomastoide, tromboflebite, meningite. Sindromul infectios este mult mai manifest ca in abcesul
cerebral, sindromul de hipertensiune este mai violent. Sindromul cerebelos se manifesta prin tulburari
statice (tremuraturi), chinetice (tulburari de sens si vorbire), tulburari ale miscarilor pasive.
Complicatii nervoase
- paraliza faciala
Este o complicatie frecventa in cursul supuratiilor otice. Diagnosticul se bazeaza pe
existenta supuratiei otice si a unei paralizii faciale periferice (lezarea ambelor ramuri terminale ale
facialului). Se manifesta prin asimetria si inexpresibilitatea fetei, stergerea cutelor frontale, devierea
laterala a comisurii bucale. Ca urmare, miscarile de incretire a fruntii, de inchiderea a ochilor, de a
arata dintii sau de a fluiera sunt abolite. Aparitia paraliziei faciale in otitele acute neperforate impune
timpanotomia de urgenta.
Otomastoidele
Sunt cele mai frecvente complicatii ale otitelor supurate acute si cronice. In orice otita
exista secretii purulente in cavitatile mastoidiene (dureri retroauriculare spontan sau la palpare). Nu
se poate vorbi de otomastoidita decat atunci cand s-au produs leziuni anatomice ale structurii
osoase mastoidiene, decelabile, clinic sau radiologic,
Tabloul clinic: persistenta si accentuarea durerilor otice dupa drenajul transtimpanic spontan
sau chirurgical, hemicranie, febra, otoreea poate dispare sau creste in cantitate. Obiectiv se constata
tumefactia regiunii mastoidiene, cu tegumente calde si rosii, pavilion auricular decolat si impins
inainte, santul retroauricular disparut. Otoscopic se observa o secretie purulenta abundenta,
perforatia timpanica este situata de obicei superior, timpanul este bombat. Examenul functional
pune in evidenta o hipoacuzie accentuata de transmisie, cu semne de iritatie labirintica. Tratamentul
otomastoidelor este chirurgical (evitare petromastoidiana totala).
Sechelele otitelor
INSTILATIA
Reprezinta tehnica de administrare a solutiilor medicamentoase pe o mucoasa, sau un organ
cavitar (nas, ureche, ochi, vezica urinara).Instilatiile nazala, oculara, in conductul auditiv extern, sunt
executate de asistenta.
Solutiile se instileaza cu ajutorul pipetei, sticlei picurator sau cu seringa (instilatia in
vezica urinara).
Pregatirea instilatiei:
Materiale:
-pipeta, tampoane, comprese sterile
-material de protectie-prosop
-solutie medicamentoasa
-tavita renala
Pacientul:
-pregatirea psihica:
-se informeaza
-este instruit cum sa se comporte in timpul si dupa instilatie
-pregatire fizica:
-se aseaza dupa cum urmeaza:
-decubit dorsal, sau pozitie sezand cu capul in hiperextensie, pentru instilatia nazala si
oculara
-decubit lateral (pe partea sanatoasa), pentru instilatia in conductul auditiv extern
Executarea instilatiei:
Asistenta:
-isi spala mainile
-evacueaza secretiile din cavitate (dupa caz, bolnavul sufla nasul, curata cu un tampon de vata
conductul auditiv extern sau sterge secretiile oculare cu o compresa sterila)
-aspira solutia medicamentoasa in pipeta
-pune in evidenta cantitatea:
conjunctivala prin tractiunea in jos a pleoapei inferioare, cu policele mainii
stangi;
nazala-ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi
faringe conductul auditiv extern-tractionand pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga
-instileaza numarul de picaturi recomandate de medic
-sterge cu o compresa sterila excesul de solutie
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
-dupa instilatia auriculara se introduce un tampon absorbant in conductul auditiv extern
-dupa instilatia nazala, pacientul ramane nemiscat 30-40 de secunde, ca solutia sa ajunga in
Reorganizarea:
-pipeta se spala, deseurile se indeparteaza in tavita renala.
Cap.VI:Studiul de caz
Cazul I
Diagnostig: otita
DATE RELATIV STABILE
• Nume si prenume: N.S.
• Varsta: 46 ani
• Sex: feminin
• Stare civila: casatorita
• Domiciliul: str. Aleea Scolii nr.5, bl. 48 B, ap. 3, Ploiesti, Prahova
CARACTERISTICI INDIVIDUALE
• Nationalitate, limba: romana
• Religie: ortodoxa
• Cultura: nivelul mediu de cultura
• Ocupatia: contabil, Artsani Ploiesti
Motivele internarii:
- Otoree bilaterala
- Otalgie bilaterala
- Hipoacuzie bilaterala de transmisie
- Febra
- Ameteli
- Cefalee
- Acufene
Istoricul bolii:
Pacienta cu veche suferinta otica, boala fiind diagnosticata in 1980, cand in urma unei
rinofaringite severe a aparut otita medie supurata acuta bilaterala.
Simptomatologia a aparut brusc, cu otoree si otalgie bilaterala, cefalee. Sub tratament
medicamentos ambulator boala s-a vindecat intr-o saptamana si jumatate. Tratamentul a constat
in tratament general (antibioterapie si vitaminoterapie) si tratament local (toaleta auriculara zilnica cu
solutii antiseptice, aspiratii auriculare efectuate din doua in dona zile de catre medicul specialist).
Antibioterapia a constat in administarea de Penicilina 1.000.000 U.I.+200.000 iv (o jumatate de
flacon) la un interval de 6 ore, pe cale intramusculara. Administrarea de penicilina a durat 4 zile.
Vitaminizarea a constat in administrarea de vitamina Bl si B6 o fiola in fiecare zi, pe cale
intramusculara. S-au administrat si comprimate de vitamina C200 (3 comprimate pe zi pe cale
bucala), vitamina A+D2 (4 comprimate pe zi pe cale bucala). Vitaminoterapia a durat 10 zile de la
debutul bolii. Dupa o saptamana si jumatate, boala a disparut, urechile ramanand uscate.
La varsta de 25 de ani apare un puseu otic, cu debut brusc, febra mare, ameteli, cefalee, otoree
si otalgie bilaterala, cu accentuarea simptomatologiei de partea urechii drepte. Simptomatologia severa a
obligat bolnava sa se interneze in sectia O.R.L. a Spitalului Boldescu.
Diagnosticul medical:
• Diagnosticul medical de trimitere: otita medie supurata reacutizata bilaterala;
EXAMENE DE LABORATOR
L DE DE NORMALE OBTINUTE
32mm
Hb Se recolteaza sange capilar din pulpa - la barbati: 13-16 g% - 13,42 g%
degetului mijlociu de la o mana a la femei: ll-15g%
bolnavului
Examen sumar Se recolteaza prima urina de Densitatea normala: Urina limpede, acida,
urina dimineata, dupa o toaleta riguroasa a 1015- 1022. normal, urina albumina si glucoza
organelor genitale externe. Se nu contine albumina, absente. D=1006
recolteaza urina din jetul mijlociu glucoza, puroi
EXAMEN RADIOLOGIC