AN II

38 ,
r .
ă N
ic
at
em
T
ia
aţ
ic
bl
Pu

Alimente
Tradiţionale

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
 CUPRINS

ABREVIERI .......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................................................... 3

CE SUNT PRODUSELE TRADIŢIONALE ? ........................................................................................................................................ 4

LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ PRIVIND ATESTAREA PRODUSELOR TRADIȚIONALE ............................................................... 6

PIAȚA EUROPEANĂ VERSUS PIAȚA ROMÂNEASCĂ...................................................................................................................... 16

ALIMENTELE TRADIȚIONALE: POSIBILITĂȚI DE FINANȚARE ŞI PERSPECTIVE DE CREȘTERE A VENITURILOR......... 24

OPINIA SPECIALISTULUI ............................................................................................................................................................... 30

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................. 40
USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: Institutul Cultural Francez Cluj

Credite foto: Antoniu Bumb, fotolia.com, slowfoodturda.ro

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

 ABREVIERI Introducere
Produsele alimentare tradiționale sunt,
ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în întreaga lume, un element esențial în
dezvoltarea industriei alimentare din mediul
rural. Satul este, în mod firesc, asociat cu
ANSVSA Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor tradiția, iar alimentele aderă la această
tradiție care impune un mod arhaic de
producție, ingrediente locale cât mai naturale,
MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale dar și o rețetă tradițională, parte a specificului
culinar local.
ale ingredientelor, alimentele tradiționale
au devenit în scurt timp un titlu de care au
profitat micii sau marii producători din
industria alimentară. Așa cum se va vedea
din cuprinsul acestui număr al Publicației
tematice, situația a fost reglementată de
autorități și, în prezent, atestatul de „aliment
tradițional” şi-a redobândit statutul de
garanţie a calităţii şi a gustului desăvârșit.

DOC Denumire de Origine Controlată Promovarea conceptului de produs tradițional Numărul de față oferă o introducere în
a creat multă vervă, pentru mult timp. domeniul vast al alimentației tradiționale,
Asociate, de regulă, cu calitatea, atât în ceea pentru a oferi celor interesați elementele
PNDR Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
ce privește gustul, cât și calitățile nutritive esențiale de teorie și practică.

RNDR Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

RNPT Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale

IG Indicaţie Geografică

PT Produs Tradiţional

UE Uniunea Europeană

2 3
 Ce sunt produsele Conform ghidului de bune practici în atestare
emis de MADR în anul 2014, produsul
compartimentul de specialitate cu atribuții în
domeniul produselor tradiționale din cadrul
tradiţional este un produs alimentar fabricat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
tradiţionale ? pe teritoriul național și pentru care se
utilizează materii prime locale, care nu are în
Rurale.

compoziția lui aditivi alimentari şi prezintă Pentru a figura în Registrul Național al

o rețetă tradițională, un mod de producție
și/sau de prelucrare, inclusiv un procedeu
tehnologic tradițional și care se distinge de
alte produse asemănătoare.
Tradiționalitatea este considerată elementul
sau ansamblul de elemente prin care un
produs se distinge de alte produse similare
aparținând aceleiași categorii. De asemenea,
tradiționalitatea nu poate să se limiteze la
o compoziție calitativă sau cantitativă ori
la un mod de producție stabilit printr-o
reglementare comunitară sau națională ori
prin standarde voluntare; totuși, această
regulă nu se aplică dacă reglementarea sau
standardul respectiv a fost stabilit în vederea
definirii tradiționalității unui produs.
Produselor Tradiționale, produsul trebuie
să fie fabricat din materii prime locale; să
prezinte o rețetă tradițională specifică locului
de prelucrare, prin care să reflecte un tip
tradițional de producție și/sau de prelucrare,
să aibă în procesul de obținere a produsului
și operațiuni de prelucrare realizate manual
și să dovedească un mod de lucru tradițional.
Pentru a fi atestat ca produs tradițional,
acesta trebuie să fie conform unui caiet de
sarcini care se întocmește de către operatorul
economic. Acest document este elementul
principal din cadrul documentației pe care
un producător trebuie să o întocmească
pentru a-și atesta un produs tradițional.

Atestarea produselor tradiționale înseamnă

recunoașterea tradiționalității unui produs
prin intermediul înregistrării sale în
conformitate cu legile în vigoare.

Alimentele tradiționale sunt publicate în

Registrul Național al Produselor Tradiționale
(RNPT), registru înființat și administrat de
Direcția Generală Industrie Alimentară, prin

4 5
 Legislația românească Până în anul 2014, România avea
peste 4.400 de produse tradiționale. În
documentele oficiale ale MADR, cele mai
privind atestarea numeroase produse erau cele din lapte,
urmate de cele din carne, dulceţuri, gemuri
şi alte specialităţi dulci. În prezent, de pe
produselor tradiționale listă au fost eliminate mai mult de 4.000
de produse, iar înregistrarea unui produs
ca fiind tradițional a devenit un proces mai
riguros ca niciodată.
Potrivit datelor MADR, dinamica
înregistrării produselor tradiționale în
registrul de atestare a crescut semnificativ în
ultimii zece ani, numărul acestora dublându-
se sau chiar triplându-se în decursul unui an.
6 7
Dacă în 2005 au fost înregistrate la MADR
280 de produse, numai în decursul unui
singur an, în 2011, numărul acestora a
explodat ajungând până la 1.050. Sistemul
de înregistrare era voluntar, netaxabil și
nu beneficia de protecție națională sau
comunitară. Cele mai multe produse, 1.474,
erau cele din lapte și produse lactate, iar
1.441, cele din carne și produse din carne.
O schimbare legislativă necesară
Mai mulți producători au sesizat Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale că nu toți
cei care au primit atestatul pentru realizarea
de produse tradiționale respectă legislația
în vigoare. Mulți s-au plâns de faptul că
există fermieri care produc cantități uriașe,
imposibil de realizat în condițiile impuse
de lege, și că ingredientele folosite nu sunt
întotdeauna exclusiv naturale. Odată ce
numărul sesizărilor a crescut, autoritățile
au adoptat noi acte normative pentru
reglementarea sectorului.
„Ideea de bază a acestui ordin de atestare a
produselor tradiționale este de a reglementa
această piață, în condițiile în care la ora
actuală avem înregistrate la Ministerul
Agriculturii în jur de 4.400 de produse
tradiționale, iar o parte dintre acestea nu
sunt active sau nu corespund conceptului de

produs tradițional. Astfel, producătorii din
industria alimentară din România nu vor mai
avea voie să scrie pe unele alimente ‘produs
tradițional’ dacă acestea sunt fabricate
în serie, iar producătorii tradiționali vor
trebui să respecte anumite condiții și criterii
specifice tradiționalității pentru a-și putea
atesta produsele obținute în gospodării”,
declara, în 2013, fostul secretar de stat în
Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu.
Specialiștii spun că înregistrarea unui produs
tradițional nu este în prezent simplă, dar este
esențială pentru a încuraja diversificarea
producției, dar și pentru a oferi clienților și
doritorilor siguranța calității.
8 9
Rurale. De asemenea, ordinul prevede ca Pentru a fi atestat ca produs tradițional,
înregistrarea să nu fie permisă în cazul unui produsul trebuie să fie conform unui caiet
produs a cărui tradiționalitate se datorează de sarcini, care trebuie să conțină, printre
doar provenienței sau originii sale geografice altele, numele produsului (acesta trebuie
și aplicării unei inovații tehnologice. să fie unic), descrierea caracteristicilor
produsului tradițional (prin indicarea
„Produsul nu poate fi înregistrat dacă se principalelor însușiri organoleptice,
referă doar la cerințe de ordin general fizico-chimice și microbiologice), care să
utilizate pentru un ansamblu de produse definească tradiționalitatea acestuia, dar și
ori la cele prevăzute de o reglementare descrierea caracteristicilor materiilor prime
comunitară specifică, dacă este înșelător, și a ingredientelor folosite în procesul de
cum este în special cel care se referă la o fabricație.
caracteristică evidentă a produsului sau
care nu corespunde caietului de sarcini și De asemenea, caietul de sarcini trebuie să
nici așteptărilor consumatorilor cu privire la mai conțină descrierea metodei de producție
caracteristicile tradiționale ale produsului”, specific zonală, autentică și invariabilă,
se arată în document. precum și descrierea procesului tehnologic
Ordinul de atestare a produselor tradiționale
nr. 360 din 31 octombrie 2013, elaborat
de Ministerul Agriculturii împreună cu
Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor (ANPC) și Ministerul
Sănătății, stabilește condițiile și criteriile
pentru atestarea acestora. Conform
ordinului, Direcția Generală de Industrie
Alimentară, prin compartimentul de
specialitate cu atribuții în domeniul
produselor tradiționale din cadrul
Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
Rurale (MADR), înființează și administrează
Registrul Național al Produselor Tradiționale
(RNPT). Registrul se publică anual pe site-
ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării
 tradițional, unde se vor trece toate fazele de
producție, inclusiv operațiunile executate
manual, cerințele minime și procedurile
de verificare și control al tradiționalității
produsului pentru care se întocmește caietul
de sarcini, capacitatea de producție realizată,
exprimată în: kg/litri/bucăți/zi, dar și date,
înscrisuri, referințe bibliografice cu referire
la vechimea produsului care trebuie să
demonstreze transmiterea unei tradiții cel
puțin de la o generație la alta și din care
să rezulte legătura istorică a produsului
tradițional cu locul și/sau zona de producție
sau o declarație de notorietate din partea
unei asociații a producătorilor de produse
tradiționale din zonă etc.
După depunerea tuturor acestor docu-
mente, reprezentanții împuterniciți
ai MADR verifică dacă documentația
depusă corespunde prevederilor ordinului
privind atestarea produselor tradiționale
și comunică în scris solicitantului, în
maximum 15 zile de la înregistrare, dacă
sunt neconformități, ulterior verificând
la fața locului realitatea datelor înscrise.
În situația în care se constată că datele
înscrise în caietul de sarcini nu corespund
cu realitatea din teren, acest fapt se
menționează distinct în procesul-verbal
de constatare și constituie motivația
neatestării și neînscrierii produsului în
RNPT. În cazul în care documentația
transmisă corespunde prevederilor
„Nerespectarea condițiilor și criteriilor
pentru atestarea produselor tradiționale
atrage luarea de măsuri administrative
și sancționarea operatorului economic
prin anularea atestatului de produs
tradițional și radierea din RNPT. În cazul
în care neconformitățile depistate în timpul
inspecției sunt de gravitate mică, se poate
aplica avertisment scris și, de asemenea, se
va menționa, în procesul verbal de control,
termenul de remediere a deficiențelor
constatate”, se mai precizează în ordin.
ordinului, produsul este înscris în RNPT și
se eliberează documentul „Atestat produs
tradițional”. În caz contrar, documentația
se respinge, comunicând aceasta în scris
Direcției pentru Agricultură Județene sau
a Municipiului București.
Conform ordinului, MADR are atribuții de
control privind îndeplinirea condițiilor și
a criteriilor care au stat la baza acordării
atestatului de produs tradițional,
iar operatorii economici de produse
tradiționale sunt obligați să permită
accesul în unitate și în secția de producție a
organelor de inspecție și control ale MADR
și ale personalului împuternicit de către
Ministerul Sănătății.

10 11
 De asemenea, Ministerul Sănătății,
prin personalul împuternicit din cadrul
direcțiilor de sănătate publică județene
și a municipiului București, va efectua
controlul conform legislației în vigoare și
a competențelor și va dispune măsurile
legale care se impun, iar ANPC verifică
și controlează respectarea pe piaţă a
prevederilor ordinului privind etichetarea
și publicitatea produselor tradiționale
conform legislației în vigoare.
Nu în ultimul rând, produsele tradiționale
sunt marcate cu un logo național prevăzut
în anexele ordinului.
12
Reguli ce trebuie respectate de B. Un spațiu pentru depozitarea
fermierii producători de produse produselor finite în condiții
tradiționale: corespunzătoare;
C. Un număr adecvat de facilități pentru
spălarea și dezinfectarea mâinilor cu
A. Un spațiu de lucru de mărime suficientă
apă caldă și rece curentă sau cu apă
pentru ca recepția materiei prime și
premixată la o temperatură adecvată;
prepararea produselor alimentare ce
D. Facilități pentru igienizarea
prezintă caracteristici tradiționale
containerelor folosite pentru
să se desfășoare în condiții igienice
transportul materiei prime, precum
adecvate; construcția trebuie să fie
și a echipamentelor și ustensilelor
concepută și realizată astfel încât să
folosite pentru fabricarea produselor
excludă contaminarea materiei prime
alimentare ce prezintă caracteristici
și a produselor alimentare ce prezintă
tradiționale;
caracteristici tradiționale;
E. Ventilație adecvată, naturală sau să poarte etichete cu instrucțiuni de
artificială, și, acolo unde este folosire; folosirea detergenților și
necesar, facilități pentru evacuarea dezinfectanților trebuie să fie urmată
corespunzătoare a aburilor și vaporilor; de spălare și clătire cu apă potabilă;
F. Iluminat natural sau artificial adecvat; H. Un spațiu separat sau un dulap prevăzut
G. Un spațiu separat sau un dulap cu cheie pentru stocarea materialelor
prevăzut cu cheie pentru stocarea de igienizare și de întreținere;
detergenților și dezinfectanților; I. Un spațiu separat sau un dulap
dezinfectantele și substanțele similare prevăzut cu cheie pentru păstrarea
trebuie să fie aprobate pentru utilizare echipamentului de protecție al
în industria alimentară conform persoanelor care prepară produse
procedurii naționale și să fie folosite alimentare ce prezintă caracteristici
astfel încât să nu aibă efecte adverse tradiționale;
asupra echipamentelor, ustensilelor, J. Mijloace corespunzătoare și eficiente de
materiilor prime și produselor protecție împotriva dăunătorilor, cum
alimentare ce prezintă caracteristici ar fi insecte, rozătoare și altele;
tradiționale; containerele în care sunt K. Sursă de apă potabilă, care să
depozitați detergenții și dezinfectanții respecte cerințele stabilite în Legea
trebuie să fie ușor identificabile și nr. 458/2002 privind calitatea apei
13
 potabile, cu modificările și completările
ulterioare;
L. Containere speciale cu închidere
ermetică pentru deșeurile și
subprodusele care nu sunt destinate
consumului uman;
M. Sisteme de drenare și evacuare a
apelor reziduale, care să corespundă
condițiilor de igienă prevăzute de
legislația în vigoare;
N. Persoanele care prepară și/sau
manipulează materiile prime și
produsele alimentare ce prezintă
caracteristici tradiționale trebuie să
respecte un nivel ridicat de igienă
personală, să poarte îmbrăcăminte
adecvată și curată și, după caz,
îmbrăcăminte de protecție și să facă
dovada stării de sănătate printr-un act
medical eliberat conform legislației
naționale în vigoare.
14
Reguli specifice ce trebuie
respectate de producătorii de
produse tradiționale din lapte și
produse lactate:
În plus față de prevederile de mai sus, în
cazul produselor din lapte trebuie să se
respecte următoarele reguli specifice:
A. În funcție de tipul de produse
fabricate, un spațiu pentru maturarea
produselor lactate ce prezintă
caracteristici tradiționale;
B. Sursă de apă potabilă, care să
respecte cerințele stabilite în Legea
nr. 458/2002, cu modificările și
completările ulterioare;
C. Facilități pentru spălarea mâinilor, D. Ventilație naturală adecvată și, acolo eliberat conform legislației naționale
prevăzute cu substanțe pentru unde este necesar, facilități pentru în vigoare.
igienizare și cu mijloace igienice de evacuarea corespunzătoare a aburilor
uscare a mâinilor; și vaporilor; Din cele peste 4.000 de produse tradiționale
E. Containere speciale cu închidere de anul trecut, în prezent documentele
ermetică pentru deșeuri și pentru publice ale Ministerului Agriculturii și
subprodusele care nu sunt destinate Dezvoltării Rurale arată că puțin peste
consumului uman, cum ar fi zer, zară; 400 au primit noul atestat. Primul produs
F. Persoanele care prepară și/sau care a primit o nouă atestare a fost Pâinea
manipulează laptele și produsele Tradițională Adriana, realizată în Brașov de
lactate trebuie să respecte un nivel S.C. Adriana Prod S.R.L. cu făină de grâu
ridicat de igienă personală, să albă, ce provine din zona Țara Bârsei, drojdie
poarte îmbrăcăminte adecvată și de panificație, sare iodată, cartofi din zona
curată și, după caz, îmbrăcăminte Brașov și Covasna și apă, după un procedeu
de protecție și să facă dovada stării de obținere tradițional, toate operațiunile
de sănătate printr-un act medical fiind executate manual.
15
 Piața europeană versus piața Un produs tradițional sau ecologic are, pe
lângă preț, o valoare. Produsele tradiționale
și ecologice provin dintr-un sistem de

românească producție ce nu dăunează mediului: nu

poluează solul sau apa și nu periclitează
biodiversitatea din zonele de producție. În
cazul produselor tradiționale, vorbim despre
continuitatea unor obiceiuri și a unor soiuri
și semințe ce asigură, la nivel național, o
diversitate alimentară și culturală.

În interiorul Uniunii Europene funcționează

mai multe scheme de calitate, care trebuie
să identifice și să protejeze calitatea și
autenticitatea produselor, pentru a ajuta
consumatorii să le recunoască mai ușor
pe piețele naționale și internaționale. De
asemenea, aceste reguli vor să promoveze
și să susțină agricultura și zonele rurale,
să ajute producătorii să obțină un preț
bun pentru produsele lor autentice și să
elimine concurența neloială, a celor care
doar copiază un produs, îl fabrică la calitate
inferioară și îl pun în vânzare la un preț mai
mic.
Standardele europene pentru produsele
certificate sunt PDO, PGI și TSG – protected
designation of origin (denumire de origine
controlată), protected geographical
indication (indicație geografică controlată)
și traditional specialities guaranteed
(produse tradiționale).
Produse cu denumire de origine controlată
pot fi doar acele alimente originare dintr-
un anumit loc, regiune, și a căror calitate
sau caracteristici se datorează mediului
geografic. De asemenea, etapele de producție
se desfășoară, toate, în zona geografică
delimitată.
Certificatul de produs cu indicație geografică
controlată se acordă alimentelor originare
dintr-un anumit loc, regiune sau țară care
au o anumită calitate, reputație sau o
altă caracteristică ce poate fi atribuită în
principal originii geografice a produsului. În
cazul acestor produse, cel puțin una dintre
etapele de producție se desfășoară în zona
geografică delimitată.

16 17
 Sistemul protejează și promovează
denumirile comerciale ale produselor
agricole și alimentelor tradiționale europene.
Munca a mii de agricultori și producători de
alimente este pusă în valoare, contribuind
la conservarea și dezvoltarea patrimoniului
rural al UE. De asemenea, sistemul le
garantează consumatorilor că pot avea
încredere în produsele alimentare care
poartă această etichetă. Odată ce denumirea
comercială a produsului agricol sau
18
alimentar tradițional este înregistrată sub
una dintre cele trei mărci de calitate, UE se
va asigura că aceeași denumire protejată nu
va fi folosită de alți producători.
De exemplu, numai un anumit tip de brânză
de oaie fabricată în provincia Enna, Sicilia,
are dreptul de a purta eticheta „Piacentinu
Ennese”. Producătorii săi pot folosi, acum,
logo-ul UE pentru denumiri de origine
protejată.
Ce trebuie să învețe România de
la celelalte state ?
„Primul lucru pe care trebuie să îl învățăm
de la producătorii din Europa este să ne
protejăm produsele. În al doilea rând,
trebuie să promovăm pe plan local și național
consumul de produse locale și naționale.
În acest moment, acesta este, probabil,
obiectivul cel mai greu de îndeplinit. Un
alt lucru pe care îl putem învăța este faptul
că, pentru asemenea produse tradiționale,
care, în general sunt produse în cantități
mici, este nevoie să lucrăm în echipă, pentru
că individual vom genera niște costuri fixe
greu de suportat de un singur producător.
Asociațiile de producători și munca în
grupuri de producători de orice altă formă
vor genera avantaje competitive, lucru pe
care europenii îl cunosc și îl aplică. Noi, din
păcate, încă nu avem nici experiența și nici
maturitatea să îl punem în practică”, spune
Felix Ariton, directorul Departamentului de
Științe Economice din cadrul Universității
de Științe Agricole și Medicină Veterinară
(USAMV) din Cluj-Napoca.
În Uniunea Europeană există 1.452 de
produse protejate pe plan european. Cele
mai multe provin din Italia, Franța, Spania
și Germania. În România, deocamdată,
este atestat doar un produs, magiunul de
Topoloveni, dar mai sunt câteva dosare
care așteaptă să fie atestate. Produsele
tradiționale pierd mult teren în contextul
socio-economic actual, pe de o parte, pentru
19

că nu sunt la îndemână la orice oră, cum
sunt produsele din supermarketuri, iar pe de
altă parte, pentru că sunt puțin mai scumpe
decât cele convenționale.
„Dacă nu ar exista minusuri, toate produsele
ar fi tradiționale. Nu oricine poate certifica
un produs tradițional, pentru că există o
legislație restrictivă. Astfel, nu oricine care
are un produs tradițional poate îndeplini
toate etapele respective, pentru că este o
muncă ce implică, pe de o parte, și cercetare.
De exemplu, trebuie să dovedești că
produsul este produs de o anumită perioadă
de timp, că rețeta lui nu a fost modificată.
Pe de altă parte, un alt dezavantaj este că
un produs certificat va genera niște costuri
20
suplimentare, deci un dezavantaj competitiv
pe piață față de alte produse relativ similare.
În final, un produs certificat nu mai poate fi
modificat. Pentru a păstra eticheta, trebuie
păstrată și aceeași rețetă, iar produsul nu va
mai putea fi modernizat”, explică Ariton.
Deși a intrat odată cu România în Uniunea
Europeană, Bulgaria are trei produse cu
DOP și 11 cu IGP, iar Italia și Franța dețin
supremația cu 296, respectiv 243 de astfel de
produse protejate.
„Problema, din punctul meu de vedere, nu
este cât de multe produse avem, ci cât de
bine le cunoaște consumatorul nostru și cât
este acesta dispus să plătească în plus pentru
ele. Spun asta pentru că un certificat la nivel
european aduce după sine o serie de costuri
suplimentare care nu știu dacă se vor reflecta
în dorința de cumpărare a consumatorilor.
O certificare națională mult mai ușor de
recunoscut de consumatorul român s-ar
putea să fie lozul câștigător în această
ecuație”, mai spune profesorul clujean.
Consumatorii preferă produsele
tradiționale
„Este o tendință care s-a dezvoltat la nivel
internațional, nu numai în România. E o
formă de răspuns la produsele similare
pe care le găsim în supermarketuri;
consumatorul va fi mereu tentat să găsească
o alternativă la produsele pe care le găsește
peste tot. Desigur, aici există multe alte
lucruri pe care le putem lua în considerare,
iar un exemplu ar putea fi faptul că marii
producători de produse agroalimentare
creează, în același timp și cerere, în sensul
că ei educă consumatorii, în special pe cei
tineri, oferindu-le produse care pentru
bunicii noștri nu ar avea același gust. Mă
refer aici la roșii – bunicii noștri ar putea
să le găsească fără gust, însă, peste încă
o generație, este foarte posibil ca urmașii
noștri să considere că roșiile adevărate
sunt cele din supermarketuri și că cele din
grădina bunicilor nu au gustul potrivit. Asta
21
 e doar una dintre amenințările viitorului.
Ca un răspuns la acest fenomen global, în
piață se resimte tendința consumatorilor
de a găsi produse care le amintesc de gustul
copilăriei”, mai spune Felix Ariton.
Directorul Departamentului de Științe
Economice din cadrul Universității de
Științe Agricole și Medicină Veterinară
(USAMV) din Cluj-Napoca spune că
este greu să fii producător, în special în
domeniul agroalimentar, unde există o
22
concurență nu întotdeauna loială din partea
supermarketurilor.
„Să concurezi la nivelul prețurilor este
aproape imposibil. Producătorilor nu le
rămâne decât să iasă în evidență și să-și
descopere produsele care depășesc produsele
industrializate prin alte caracteristici, în
special cele de calitate; ne referim aici la
gust, culoare, aspect și alte asemenea. Este
dificil, dar nu imposibil”, încheie profesorul
Ariton.
23
 Alimentele tradiționale:
posibilități de finanțare şi
perspective de creștere a
veniturilor
Avantajele înscrierii produselor
tradiționale
Potrivit specialiștilor în agricultură, procesul
de înregistrare a produselor tradiționale
este absolut necesar pentru încurajarea
diversificării producției alimentare și pentru
protejarea denumirilor acestor produse
de utilizări greșite sau falsuri. În plus,
consumatorii vor primi informații privind
caracterul specific al produselor pe care le
consumă. Mai mult, produsele tradiționale
devin și instrumente de promovare a
anumitor regiuni, păstrând într-o mare
măsură vie conștiința și identitatea
națională, pe de o parte, și interesul sporit
pentru descoperirea valorilor locului, pe de
altă parte.
24
„Cel mai mare avantaj este protecția pe care
o asigură un astfel de produs, recunoscut la
nivel național sau internațional. Produsul
respectiv nu mai poate fi copiat și denumirea
acestuia nu mai poate fi folosită de nimeni
altcineva. În al doilea rând, în momentul
de față, pe piața consumatorilor se observă
o atracție față de produsele mai puțin
industrializate, față de acele alimente care
sunt fie obținute în cantități mai mici, fie
răspund unor cerințe de nișă. Faptul că pe
un preparat stă scris „produs tradițional”
îl scoate în evidență față de alte produse
similare. Al treilea avantaj este că prin
această certificare națională ne protejăm și
ne facem cunoscute anumite produse care
au o istorie de ani buni, pe care nu le lăsăm
să se piardă și, mai mult, protejăm economia
25
 rurală din care provin”, spune Felix Ariton, Modalități inovative de
directorul Departamentului de Științe comercializare și promovare a
Economice din cadrul Universității de Științe produselor tradiționale
Agricole și Medicină Veterinară (USAMV)
din Cluj-Napoca. În momentul de față, fondurile europene
finanțează proiecte inovative, concept care,
Un alt avantaj al înregistrării este în mod paradoxal, se poate aplica inclusiv
posibilitatea obținerii de fonduri pentru produselor tradiționale.
sprijinirea procesării produselor tradiționale
pentru o mai bună reprezentare pe piață, Pe lângă modalitățile obișnuite de finanțare a
întrucât, în prezent, unele dintre acestea, activităților alimentare și agricole, în PNDR
2014-2020 sunt prevăzute o serie de măsuri
care deschid noi posibilități de dezvoltare
a acestui tip de afacere. Încadrarea în
sisteme de comerț, cum sunt lanțurile
scurte alimentare, este una dintre șansele
producătorilor de a avea acces la un număr
mai mare de clienți, dar și la fondurile care
urmează a fi prevăzute pentru acest tip de
activități. Caracteristicile produsului rămân
aceleași, modalitatea de producere nu se
schimbă, toate elementele care fac ca acel
produs să fie încadrat în categoria produselor
tradiționale nu sunt alterate, dar modalitatea
de vânzare poate să fie inovativă, de tipul
lanțului scurt alimentar. După cum se
arată în fișa măsurii inovative propuse spre
consultare GAL-urilor, finanțarea se va putea
obține atât pentru organizarea desfacerii
produselor tradiționale, cât și pentru

realizate în cantități mici, au posibilități

limitate de comercializare.

Pentru a intra în posesia fondurilor au fost

stabilite două condiții principale pe care
producătorii trebuie să le îndeplinească.
Astfel, în obținerea produselor tradiționale
va fi folosită materie primă procesată,
conform condițiilor de calitate prevăzute în
legislația UE, iar produsul finit trebuie să
aibă atestare ca produs tradițional. În fiecare
an, Ministerul Agriculturii reînnoiește lista
produselor tradiționale.

26 27

realizarea caietelor de sarcini în vederea
obținerii atestatului de produs tradițional.
O altă modalitate inovativă de a promova
și bugeta produsele tradiționale, prin
intermediul Grupurilor de Acțiune Locală,
este realizarea unui brand al produsului
respectiv sau al unei game de produse.
Crearea brandului de GAL este una din
fișele inovative intens promovate în cadrul
activităților RNDR și bine primită de membri
GAL. Investiția în crearea și promovarea
unui brand este o modalitate eficientă de
a transforma un produs tradițional în unul
de succes pe piață. Calitatea bine cunoscută
a produselor tradiționale, însoțită de un
brand bine poziționat în raport cu potențialii
clienți, poate asigura succesul financiar al
unei mici afaceri, iar în PNDR 2014-2020
se va pune accentul pe finanțarea creării
și promovarea brandului, mai ales prin
intermediul Grupurilor de Acțiune Locală.
28
Produs tradițional atestat – națională pentru produsele românești a național, la nivel european situația este
credibilitate crescută, vânzări devenit un pic mai restrictivă, iar produsele alta. Avem un singur produs tradițional
mai mari au trebuit reanalizate și reevaluate. De publicat și finalizat, dar sunt mai multe
aceea, în momentul de față, sunt mai care își așteaptă verificarea de la Uniunea
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării puține produse tradiționale, ceea ce nu Europeană. Sigur, magiunul de Topoloveni
Rurale (MADR) a atestat până în prezent e neapărat un lucru rău; o reevaluare este cel clasic, pe care îl cunoaștem, dar
în jur de 400 de produse tradiționale și a periodică este binevenită. Pe de altă parte se lucrează și pentru altele. În cele din
respins 193 de dosare, în timp ce alte 42 au însă, aș ține cont de faptul că în România urmă, numărul lor va crește, ceea ce nu
fost recunoscute ca produse obținute după se întâmplă altfel lucrurile față de Uniunea poate decât sa ne bucure”, a mai spus
rețete consacrate, a declarat, în luna aprilie Europeană. Chiar dacă avem foarte multe reprezentantul USAMV Cluj-Napoca, Felix
a acestui an, Viorel Morărescu, director produse tradiționale recunoscute la nivel Ariton.
general în MADR. Acesta a subliniat că
producătorii care și-au atestat produsele
obținute tradițional au înregistrat vânzări
cu 25% mai mari deoarece consumatorii au
identificat mult mai ușor produsele.
„Producătorii atestați au afirmat că le-
au crescut vânzările cu 20-25% deoarece
consumatorii au identificat mult mai
ușor produsele, dar și pentru că MADR
garantează pentru ele. De aceea, noi
trebuie să ne asigurăm că există o calitate
constantă a produselor și nu apar probleme.
În general, cei care s-au angajat să producă
astfel de produse sunt și ei, la rândul lor,
oameni serioși. Consider că produsele de
calitate sunt făcute de oameni de calitate”,
a explicat directorul MADR.
„Singurul lucru care s-a modificat în
ultimii ani în ceea ce privește produsele
tradiționale este legislația. Legislația
29
 Opinia specialistului
Mișcarea „Slow Food”, o altă
perspectivă asupra alimentelor
tradiționale
Marta Pozsonyi este director al Centrului
Gastronomic Turda şi preşedinte al Asociaţiei
Slow Food Turda. Scopul asociaţiei este
organizarea de activităţi educaţionale pentru
promovarea patrimoniului local, regional şi
naţional din punct de vedere gastronomic
şi cultural, precum şi susţinerea dezvoltării
agrare. Membrii Slow Food Turda duc o
campanie permanentă pentru încurajarea
producţiei la scară mică, pentru certificarea
produselor şi participarea la târguri de
acest gen, precum şi la alte evenimente care
30
le-ar putea aduce un profit, toate acestea
cu scopul de a preveni riscul dispariţiei
produselor locale, tradiţionale.
Slow Food Turda pune accent pe educaţia
tinerei generaţii, organizând periodic vizite
la producătorii locali, prin care tinerii pot
vedea „pe viu” cum sunt realizate produsele
tradiţionale şi au posibilitatea să desluşească
tainele unor vechi îndeletniciri.
Sunteți cunoscută pentru activitatea din
cadrul mișcării Slow Food. Pentru cei ce
nu cunosc acest concept, vă rugăm să ne
faceți o scurtă descriere.
Marta Pozsonyi: Slow Food Turda este
una dintre cele peste 1.000 de organizații
locale ale rețelei internaționale Slow Food,
care este o organizație susținută de membri,
fondată în 1989 pentru a contracara moda
fast food-urilor, pentru a apăra tradițiile
locale, a proteja biodiversitatea, a promova
produsele realizate la scară mică și a
încuraja antreprenoriatul din comunitățile
medii-mici. Astfel, sprijină un mod de viață
sănătos pentru indivizi și profitabil pentru
comunități și readuce gusturile locale uitate
sau pierdute, prin proiectele Arca gusturilor
sau Presidia.
31
 În ce măsură mișcarea Slow Food și
produsele tradiționale merg în aceeași
direcție?
M.P.: Direcția este clară, deoarece pentru
noi tradițional înseamnă local, regional.
Punem accent pe produsele de sezon, pe
utilizarea în bucătărie a ingredientelor
naturale și locale, și asta înseamnă automat
și tradițional. Tocmai de aceea fiecare
convivium (organizație locală) își desfășoară
activitatea în zona ei.
Care sunt argumentele cele mai importante
în favoarea produselor alimentare
tradiționale?Produsele tradiționale sunt
cu siguranță mai gustoase. Sunt și mai
sănătoase?
M.P.: A cunoaște proveniența mân-
cărurilor, a ingredientelor și, în aceeași
măsură, poveștile „din spatele” acestora,
prin oamenii locului, este foarte important în
lumea Slow Food. Cunoscând aceste lucruri,
deja consumatorii devin co-producători,
ei știu ce mănâncă, știu că, pe lângă o
alimentație sănătoasă, gustoasă și corectă, ei
contribuie și la menținerea producției locale,
la dezvoltarea economiei locale și, la urma
urmei, la salvarea culturii gastronomice.
Pe de altă parte, fiind conștient de ceea ce
mănânci, apare acel respect față de cel ce
produce acea mâncare, iar în același timp,
32
de partea producătorului apare respectul
pentru cel ce consumă acea mâncare.
Legislația îi ajută pe producători? Cum
credeți că a evoluat România din acest
punct de vedere?
M.P.: Legislația nu îi ajută neapărat
pe cei care produc hrană la scară mică,
întotdeauna sunt „favorizați” producătorii
industriali care produc hrană de proastă
calitate, ieftină și multă. În același timp,
nu pot spune că este imposibil să îți menții
producția sau să devii producător. Trebuie
însă să respecți niște condiții de bază, mai
ales de igienă, care sunt foarte importante.
În momentul în care micul producător va
înțelege că trebuie să te conformezi unor
norme de siguranță alimentară, fie că ai
10 vaci sau 30 de stupi, fie 500 de vaci sau
400 de stupi, poți să îți desfășori producția
în condițiile cerute. Cerința de produse
tradiționale este, consum - la fel, mai
lipsește partea de educație alimentară, zic
eu, dar facem pași și în această privință.
E mai greu decât în trecut să obții un atestat
de producător tradițional ?
M.P.: Cum am spus mai devreme, nu este
greu, trebuie să respecți niște condiții de
bază și asta se poate face. Trebuie însă să
ne obișnuim să lucrăm corect.
33
 Comparativ cu Uniunea Europeană ușoare. O asociere înseamnă, automat,
cum stăm? Avem cu siguranță produse atragere mai ușoară de fonduri, posibilitate
tradiționale, dar suntem bine poziționați pe de achiziționare de utilaje sau dezvoltare a
piață? Sunt mai mulți producători în restul diferitelor sectoare din producție. Trebuie
Uniunii decât la noi? Facem și export? însă să învățăm să avem încredere unii în
ceilalți și să acceptăm să construim ceva
M.P.: Produsele românești sunt foarte împreună.
căutate în Europa. Știm că, de exemplu,
mare parte din produsele apicole se exportă Există o piață de desfacere suficientă pentru
în Germania, precum și multe fructe de produsele tradiționale? Sau sunt prea mulți
pădure, ciuperci sau plante medicinale, clienți și prea puțini producători?
chiar și brânzeturi tradiționale sau vinuri.
Avem noroc să avem o floră foarte bogată M.P.: Piața categoric există, ceea ce lipsește
care produce mai mult decât avem noi este partea de educație alimentară (însă
nevoie, mai avem însă de învățat la categoria facem pași mărunți și în această direcție). Pe
de exploatare sustenabilă. lângă partea de produse sănătoase pentru

În ceea ce privește posibilitatea de finanțare Sunt foarte mulți bani de la UE pe care

a celor ce aleg să devină producători
de alimente tradiționale, există pârghii
suficiente?
M.P.: Da, există. O șansă mare ar fi pentru
noi ca producătorii să înțeleagă că trebuie să
se asocieze, să lucreze împreună în grupuri
de producători, în sistemul de cooperativă.
încă nu știm să îi accesăm (mă refer aici
la producătorii mici). Apare acum linia de
finanțare pe lanțurile scurte alimentare (de
distribuție și producție), M16, pentru care
am fost consultați și noi ca organizație,
alături de alte organizații în domeniu din
țară. Această linie este foarte bună pentru
micii producători, iar condițiile sunt mai

34 35
 noi, în calitate de consumatori trebuie să producători cu 10-30 de stupi, un număr care și-au cumpărat 10 vaci și au sursă
înțelegem și beneficiile aduse comunității care asigură consumul propriu. La fel pot proprie de produse lactate sau ouăle și
prin consumul de alimente tradiționale spune și despre cei care își fac grădini de carnea provenite de la cele 60 de găini
locale. În același timp, trebuie să învățăm zarzavaturi acasă sau în balcon, ori de cei din gospodărie. Sunt mulți și cei care s-au
să vindem, să ambalăm, să dezvoltăm un
brand propriu cu identitate locală și să
menținem calitatea produselor chiar dacă
crește cantitatea produsă.

Produsele tradiționale nu sunt în exces, cele

industriale însă sunt prea multe. Eu nu cred
că produsele tradiționale sunt scumpe, cum
se spune în general. Trebuie să învățăm că
pentru un produs bun, care, în timp, nu te
„duce la doctor”, plătești mai mult pentru că
este făcut din ingrediente naturale, muncite
de oameni, nu de mașini.

Care sunt cele mai răspândite ocupații

în rândul celor din domeniu; apicultori,
producători de carne sau lactate?

M.P.: E evidentă o creștere a numărului

apicultorilor în ultimii ani, de asemenea,
și a celor care produc dulcețuri sau
brânzeturi ori produse de panificație.
Pe mine, din punct de vedere al filosofiei
Slow Food, mă bucură enorm că oamenii
încep să își producă hrana. Tocmai de
aceea am menționat partea de apicultură,
pentru că a crescut numărul celor care au
devenit apicultori, pur și simplu pentru a
avea mierea proprie. Avem exemple de

36 37
 mutat în mediul rural pentru a se apuca de
producție de hrană (pe lângă opțiunea unui
stil de viață într-un mediu curat, nepoluat).
Sunteți și dumneavoastră producător de
alimente tradiționale?
M.P.: Da, sunt producător, devenit unul în
urma muncii mele de educație alimentară,
însă eu am ales să vin cu produse noi,
gusturi noi, care au la bază materie primă
locală. Dulceața făcută din ceapă roșie de
Arieș este un exemplu de gust nou pentru
consumatorii din România, însă am
observat o deschidere pentru asta. Încerc
să prelucrez ceea ce găsesc în natură, pe
plan relativ local, produse agricole cum
ar fi ceapa roșie foarte cunoscută, sau
fructele de pădure și ciupercile din zona
Muntele Băișorii sau siropurile preparate
la rece din flori de soc ori corcodușele și
multe alte fructe care se cultivă sau cresc în
mod natural la noi. În același timp, lucrez
cu producătorii locali, venind cu rețete și
gusturi noi în produse, cum este de exemplu
brânza de capră produsă de familia Lar
Crisan în Copăceni, la care eu adaug trufe
negre, sau mierea produsă de familia de
apicultori Kepes, la care eu adaug diferite
condimente, precum și uleiurile presate la
rece ale familiei Duma, unde eu contribui cu
partea de mirodenii. Încerc să îi încurajez
să își diversifice producția și să vină cu
38
produse noi. Cred foarte mult în parteneriat
și în succesul unei producții și vânzări în
urma muncii de echipă.
Care sunt cele mai mari dificultăți pe care
le întâmpinați?
M.P.: Desfacerea rămâne o problemă, dar
cred cu tărie că și aici se câștigă teren, și cea
mai importantă metodă de vânzare trebuie
să rămână cea direct către consumator, fără
intermediari.
Ce sfaturi aveți pentru cei ce vor să devină
producători tradiționali? Ce trebuie făcut
și ce greșeli trebuie evitate la început de
drum?
M.P.: Muncă multă, răbdare și
perseverență. O afacere bună trebuie
construită, nu se poate face peste noapte.
Dacă aș începe acum să produc anumite
produse, categoric aș reduce costurile
inițiale, nu aș investi enorm, în afară de
timp. Contactul cu consumatorul este în
foarte mare măsură important și, indiferent
de nivelul de producție la care se ajunge,
este esențială menținerea calității. Mai bine
să producem bun și în cantități mai mici,
decât să devină un produs industrial (după
cum avem câteva exemple în țară, de produs
foarte bun devenit produs industrial, cu
valoare scăzută).
39
 Bibliografie
Ordinul nr. 360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, elaborat de Ministerul Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale

ORDIN MADR 1393 din 9 septembrie 2014 pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, al ministrului Sănătății și al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția
Consumatorilor nr. 724/1.082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale

Comisia Europeană: Lucrarea „Agricultură și Dezvoltare Rurală”

Registrul naţional al produselor tradiţionale (RNPT) conform ordinului nr. 724 din 29 iulie 2013 privind
atestarea produselor tradiţionale Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961
www.slowfoodturda.ro
Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro
MADR – „Ghid de bune practici privind atestarea produselor tradiționale” Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

40


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale