MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL

Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

Curs 3

PEDEPSELE COMPLEMENTARE ȘI PEDEPSELE ACCESORII

Pedepsele complementare sunt măsuri de constrângere menite să completeze

represiunea instituită prin pedeapsa principală.

Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege, aplicate de instanţa judecătorească

numai pe lângă o pedeapsă principală. Ca sancţiune penală şi pedepsele complementare
îndeplinesc alături de pedepsele principale funcţii de constrângere, de reeducare şi de
exemplaritate. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni ca scop al pedepsei se realizează şi prin
aplicarea pedepselor complementare. Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor
drepturi pe o perioadă determinată (de la 1 la 5 ani), degradarea militară și publicarea hotărârii
definitive de condamnare.

Pedepsele complementare aplicabile persoanelor fizice

 Interzicerea execitării unor drepturi

Potrivit art. 66 alin. (1) NCP, interzicerea exercitării unor drepturi este pedeapsa
complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de la 1 la 5 ani și a unuia sau
mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- poate fi interzis dreptul de a fi ales în cadrul alegerilor locale, a celor pentru Parlament,
Președinte, Parlamentul European; tot astfel, poate fi interzis dreptul de a fi ales în alte funcții
publice (de exemplu, dreptul de a fi ales membru C.S.M. al unei persoane ce face parte din
societatea civilă):

- interzicerea exercitării acestui drept se dispune cumulativ cu interzicerea exercitării dreptului

de a ocupa o funcție care implică ecercițiul autorității de stat (lit. b);

1
 b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- sunt funcții care implică exercițiul autorității de stat cele din cadrul organelor puterii legislative,
executive sau judecătorești;

- interzicerea exercitării acestui drept se dispune cumulativ cu interzicerea dreptului de a fi ales

în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (lit. a).

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

- interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României are ca urmare îndepărtarea

de pe teritoriul țării a cetățeanului străin sau apatridului care a săvârșit o infracțiune și trimiterea
acestuia în țara al cărei cetățean este, ori în cazul apatridului, în țara unde are domiciliul sau
unde locuiește;

- CJUE a apreciat că luarea oricărei măsuri de expulzare este condiționată de îndeplinrea

cerinței potrivit căreia comportamentul persoanei în cauză constituie o amenințare reală și
prezentă la adresa unui interes fundamental al societății sau al statului membru gazdă,
constatare care implică, în general, existența unei tendințe a individului în cauză de a-și menține
în viitor acest comportament. Înainte de a lua o decizie de expulzare, statul membru gazdă
trebuie să ia în considerare diverși factori, precum durata șederii individului respectiv pe
teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și economică,
integrarea sa socială și culturală în acest stat și legăturile sale cu țara de origine;

- nu pot fi expulzate persoanele cu privire la care există motive serioase de a se crede că riscă
să fie supuse la tortură în statul în care urmează să fie expulzate;

- împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

d) dreptul de a alege;

- poate fi interzis dreptul de a alege în cadrul alegerilor locale, a celor pentru Parlament,
Președinte, ori pentru Parlamentul European.

e) drepturile părintești:

- pot fi interzise drepturile ce decurg din autoritatea părintească referitoare la persoana

minorului sau la bunurile acestuia (art. 507, art 483, art. 487, art. 500-502, art. 499 Codul civil).

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a

desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;

- utilizarea funcției, profesiei sau meseriei pentru comiterea infracțiunii poate atrage
nedemnitatea infractorului de a exercita aceste activități.

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

2
- poate fi aplicată atât persoanelor care dețin permis de port armă, care nu le vor mai putea
folosi în mod legal, cât și celor care nu dețin un astfel de permis, dar care intenționează să
depună diligențele necesare pentru obținerea unuia.

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de

drept public;

l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;

- pedeapsa complementară constă în interdicția impusă condamnatului de a se afla în

localitatea unde a săvârșit infracțiunea sau în alte localități stabilite de instanța de judecată prin
hotărârea definitivă de condamnare, datorită pericolului social pe care îl prezintă prezența lui ăn
acele localități. Se poate dispune alături de alte masuri de siguranță.

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,

culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;

- aplicarea pedepsei are ca scop îndepărtarea persoanei condamnate din anumite locuri care ar
putea favoriza recidiva ori în care s-ar putea întălni cu victima infracțiunii comise.

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu

persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de
a se apropia de acestea;

- instanța de judecată trebuie să individualizeze în concret conținutul acestei pedepse

complementare, ținând seama de împrejurările cauzei (de pildă, interzicerea dreptului de a
comunica cu un anumit complice sau de a se întâlni cu un anume instigator);

- instanța trebuie sa aprecieze, în funcție de particularitățile cauzei, dacă este proporțională cu

scopul urmărit interzicerea acestui drept, în ipoteza în care victima este un membru de familie al
infractorului ori dacă participanții la săvârșirea infracțiunii sunt membri de familie ai celui
condamnat.

o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde
victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată;

- NCP a introdus în sfera pedepselor complementare interdicția de a reveni în locuința familiei,

care anterior era prevăzută ca măsură de siguranță;

 Condiții de aplicare

3
 Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă
pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de
natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă
este necesară.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată alături

de pedeapsa amenzii, indiferent de cuantumul acesteia.

Pot fi stabilite pedepse complementare constând în interzicerea exercitării unor drepturi

și în cazul în care instanța nu a dispus condamnarea, ci amânarea aplicării pedepsei. Acestea
nu se vor executa pe durata termenului de supraveghere și nici după expirarea acestuia, dacă
nu intervine revocarea sau anularea măsurii ori nu a fost săvârșită o nouă infracțiune, când
persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu va fi supusă niciunei decăderi,
interdicții sau incapacități, însă, în situația în care intervine revocarea sau anularea măsurii
amânării apicării pedepsei, executarea pedepsei complementare va urma regimul dreptului
comun.

Nu se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

prsoanei care a săvârșit infracțiunea în timp ce era minor, chiar dacă la data pronunțării hotărârii
este major.

Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Instanța de judecată trebuie să stabilească perioada de timp pentru care sunt interzise
drepturile, care nu poate fi mai mică de 1 an și nici mai mare de 5 ani; rămânerea în stadiul
tentativei nu are ca efect și reducerea limitelor de timp pentru care poate fi dispusă o pedeapsă
complementară.

Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în

care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Aplicând pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi instanța nu poate

interzice în bloc toate drepturile prevăzute în acest text de lege, ci va trebui să determine care
dintre acestea vor fi interzise (C.A. Timișoara, secția penală, decizia nr. 380/2001, în B.J.C.P.J.
200-2001, p.343).

 Executarea

Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe:

a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;

4
- nu prezintă importanță dacă pedeapsa amenzii a fost sau nu executată, interzicerea exercitării
unor drepturi fiind efectivă chiar din momentul în care hotărârea este definitivă; în acest caz
persoana condamnată va executa în paralel atât pedeapsa principală, cât și cea
complementară;

- în situația în care instanța dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, partea din
durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data
înlocuirii se va executa după ce pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca
executată.

b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- în acest caz, pe durata termenului de supraveghere, va fi suspendată numai executarea

pedepsei principale, pedeapsa complementară urmând să se execute;

- dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pntru alte
motive decât săvârșirea unei noi infracțiuni, parte din durata pedepsei complementar a
interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării se va executa după executarea
pedepsei închisorii ori după ce aceasta este considerată ca executată.

c) după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de

pedeapsă sau după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei;

- grațierea postcondamnatorie a pedepsei închisorii nu are efecte asupra pedepselor

complementare, afară de cazul în care prin actul de grațiere se dispune altfel;

- în cazul în care, pe parcursul executării pedepsei închisorii, intervine amnistia

postcondamnatorie, pedeapsa complementară nu se mai execută.

d) după expirarea termenului de supraveghere al liberării condiționate, în cazul în

care instanța a dispus liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii;

- pe durata termenului de supraveghere a liberării condiționate, majoritatea drepturilor prevăzute

de art.66 NCP pot fi interzise ca pedepse accesorii;

- ca excepție, în cazul în care s-a dispus liberarea condiționată, interzicerea dreptului străinului
de a se afla pe teritoriul României se execută la data eliberării, iar nu la data expirării termenului
de supraveghere al liberării.

Sustragerea de la executare ori neexecutarea în condițiile legii a unei pedepse

complementare constituie infracțiunea de neexecutarea sancțiunilor penale, prevăzută de art.
288 alin. (1) NCP.

 Degradarea militară

5
 Este pedeapsa complementară ce poate fi aplicată condamnaților, militari în activitate, în
rezervă sau în retragere, constând în pierderea definitivă a gradului militar și a dreptului de a
purta uniformă; instanța de judecată nu poate dispune numai pierderea definitivă a gradului
militar sau numai pierderea dreptului de a purta uniformă.

 Instanța de judecată este obligată să dispună degradarea militară, dacă pedeapsa

principală stabilită pentru săvârșirea unei infracțiuni (cu intenție, praeterintenție sau din
culpă, indiferent de natura acesteia) prin hotărârea de condamnare este închisoarea mai
mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.

 Degradarea militară este facultativă, când pedeapsa principală stabilită pentru

săvârșirea cu intenție/praeterintenție a unei infracțiuni prin hotărârea de condamnare
este închisoarea de cel puțin 5 ani și cel mult 10 ani. Dacă instanța stabilește o
pedeapsă cu închisoarea de cel puțin 5 ani și cel mult 10 ani pentru o infracțiune
săvârșită din culpă, nu se va putea aplica pedeapsa complementară a degradării
militare.

 În cazul în care pedeapsa stabilită de către instanță prin hotărârea de condamnare este
mai mică de 5 ani, nu se va putea aplica pedeapsa complementară a degradării militare,
indiferent de forma de vinovăție.

 Nu se poate dispune degradarea militară în cazul în care instanța nu dispune o soluție

de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, ci doar
suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, ori atunci când dispune amânarea
aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.

Degradarea militară operează imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, reprezentând o execpție de la regula potrivit căreia pedepsele complementare se
execută după ce pedeapsa principală a fost executată sau considerată executată.

 Publicarea hotărârii definitive de condamnare

Publicarea hotărârii definitive de condamnare are întoteauna caracter facultativ,

putându-se dispune indiferent de pedeapsa principală stabilită de către instanța de judecată prin
hotărârea de condamnare (amenda, închisoare, detențiunea pe viață), când instanța apreciază
că publicarea va contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni.

Nu se poate dispune aplicarea acestei pedepse complementare atunci când instanța

dispune amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.

Executarea pedepsei complementare se face imediat după rămanerea definitivă a

hotărârii de condamnare. Publicarea se face în extras, o singură dată, pe cheltuiala persoanei
condamnate, fără a dezvălui identitatea victimei sau a altor participanți în procesul penal.

Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice

6
 Aplicarea pedepselor complementare persoanei juridice nu este de iure obligatorie în
cazurile în care legea prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii
exercitării unor drepturi persoanei fizice, ci numai atunci când legea prevede explicit că alături
de pedeapsa principală a amenzii se va aplica persoanei juridice și o pedeapsă complementară;
prin urmare, nu se poate reține existența unui paralelism între cazurile când aplicarea pedepsei
complementare a interzicerii exercitării unor drepturi sau a degradării militare este obligatorie și
cazurile în care aplicarea pedepselor complementare este obligatorie, față de infractorul
persoană juridică.

Persoanei juridice îi pot fi aplicate una sau mai multe pedepse complementare (care vor
fi astfel cumulate), excepție făcând numai pedeapsa complementară a dizolvării, care nu poate
fi aplicată alături de alte pedepse complementare.

Spre deosebire de executarea pedepselor aplicate persoanelor fizice, în cazul

persoanelor juridice, executarea atât a pedepselor principale, cât și a celor complementare
începe după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.

Persoanei juridice nu îi pot fi aplicate pedepse accesorii.

 Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice - când este incidentă una dintre următoarele ipoteze:

- persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii infracțiunii;

- obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat în scopul comiterii de

infracțiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este
închisoarea mai mare de 3 ani (în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este de
3 ani sau mai mică, nu se va putea dispune pedeapsa complementară a dizolvării);

- persoana juridică nu a executat cu rea-credință una sau mai multe pedepse

complementare (suspenarea în tot sau în parte a activității, închiderea unor puncte
de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice, plasarea sub
supraveghere judiciară) la care a fost obligată printr-o hotărâre penală definitivă;

pedeapsa complementară a dizolvării nu poate fi dispusă în cazul instituțiilor publice,

partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizațiilor religioase ori aparținând
minorităților naționale constituite potrivit legii sau persoanelor juridice care își desfășoară
activitatea în domeniul presei.

b) suspendarea activității persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani sau

suspendarea uneia dintre activitățile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârșit
infracțiunea pe o duartă de la 3 luni la 3 ani;

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

prin punct de lucru se înțelege locul unde o persoană juridică își desfășoară activitatea;

7
 se poate aplica numai persoanelor juridice care au scop lucrativ și numai cu privire la
punctul/punctele de lucru în care s-a desfășurat activitatea cu sop lucrativ a persoanei
juridice în realizarea căreiaa fost săvârșită infracțiunea;

spre deosebire de pedeapsa complementară a suspendării activității, care implică

imposibilitatea desfășurării activității ce a condus la săvârșirea infracțiunii, pe durata
suspendării, pedeapsa complementară a închiderii unor puncte de lucru dă posibilitatea
persoanei juridice de a deschide un alt punct de lucru, chiar în aceeași localitate, în care
să desfășoare activitatea lucrativă în mod licit;

nu se poate aplica persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul

presei;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de la 1 la 3 ani;

e) plasarea sub supraveghere judiciară;

este pedeapsa complementară introdusă prin NCP, care constă în desemnarea de către
instanță a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la 1 la 3 ani,
desfășurarea activității ce a ocazionat săvârșirea infracțiunii, în acest fel instanța
urmărește prevenirea situațiilor în care persoana juridică poate recidiva;

pedeapsa plasării sub supraveghere judiciară nu poate fi dispusă cumulativ cu

pedeapsa complementară a dizolvării, dar nici cu cea a suspendării activității
(mandatarul sau administratorul nu mai are ce supraveghea);

pedeapsa sub supraveghere judiciară nu poate fi dispusă în cazul instituțiilor publice,

partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizațiilor religioase ori aparținând
minorităților naționale constituite potrivit legii sau persoanelor juridice care își desfășoară
activitatea în domeniul presei.

f) afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare;

Pedepsele accesorii

Pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de

pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, constând în interzicerea exercitării unuia sau
mai multor drepturi a căror exercitare a fost interzisă de instanță, ca pedeapsă complementară,
din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării

8
pedepsei principale, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea
termenului de prescripție a executării pedepsei.

Pentru a putea fi aplicată o pedeapsă accesorie trebuie îndeplinite următoarele condiții:

 instanța de judecată să fi pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului

persoană fizică majoră la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa
închisorii;

 pe lângă pedeapsa principală a închisorii să fi fost stabilită pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

NCP creează o paralelă între drepturile a căror exercitare este interzisă ca pedeapsă
accesorie și cele a căror exercitare este interzisă ca pedeapsă complementară, singura
execepție fiind dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, care poate fi interzis doar ca
pedeapsă complementară, cînd pedeapsa principală stabilită este închisoarea.

Când pedeapsa principală este detențiunea pe viață se va putea aplica interzicerea

dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, ca pedeapsă accesorie, ca va fi executată
după eliberearea condiționată a condamnatului sau atunci când pedeapsa detențiunii pe viață
este considerată ca executată.

În ipoteza în care aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor

drepturi este facultativă, dacă instanța apreciază că pe lângă pedeapsa închisorii nu se impune
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, nu vor putea fi aplicate
nici pedepse accesorii; dacă însă instanța apreciază că pe lângă pedeapsa închisorii se impune
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi se vor aplica și
pedepse accesorii.

În situația în care legea prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a

interzicerii exercitării unor drepturi instanța de judecată este obligată să aplice și pedeapsele
accesorii corespunzătoare.

În cazul în care pedeapsa principală stabilită de instanță este detențiunea pe viață (pe
lângă care nu poate fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi),
totuși este obligatorie aplicarea de pedepse accesorii.

Instanța de judecată nu va face o individualizare judiciară a pedepsei complementare a

interzicerii exercitării unor drepturi și o altă individualizare, distinctă, a pedepselor accesorii, ci
va proceda mai întâi la analiza aplicării pedepsei complementare, urmând ca mai apoi aceleași
drepturi să fie interzise ca pedeapsă accesorie; se creează astfel o continuitate între drepturile
interzise ca pedeapsă accesorie și cele interzise ca pedeapsă comlementară.

9
Teme seminar:

Lecturi suplimentare:

Antoniu, G. (coord.), 2012, Explicații preliminare ale Noului Cod penal, vol. 1 și 2, Ed. Universul
Juridic, București;

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache (2014) Drept penal român. Partea generală, Ed.
Universul Juridic, București

Ilie Pascu, Vasile Dobrinoiu ș.a.(2014) Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I, ed. a
II-a, Ed. Universul Juridic, București

M. Udroiu, (2017), Drept penal. Partea generală, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București

10