1.

*Tulburări de dinamică a erupției dentare sunt:

A. Ectopia;
B. Retroincluzia;
C. Transpoziția;
D. Reincluzia;
E. Heterotopia.

2. După Berger, factorii locali implicați în incluzia dentară ar fi:

A. Tulburări endocrine;
B. Anemiile;
C. Persistenţă de scurtă durată a dinţilor temporari;
D. Necroza datorată proceselor infecţioase locale;
E. Rahitismul.

3. Tratamentul pericoroniritei acute congestive constă în:

A. Irigaţii orale cu soluţii antiseptice;
B. Drenajul sacului pericoronar;
C. Se pot administra antiinflamatoare şiantialgice;
D. Se contraindică utilizarea diatermiei datorită riscului de însămânțare bacteriană;
E. Decapușonarea imediată.

4. Tulburări asociate erupţiei sau/şiincluziei molarului de minte superior sunt:

A. Complicaţii chistice/tumorale: dese;
B. Infecţii ale spaţiilorfasciale terțiare maxilare;
C. Complicaţii nervoase: algii şi spasme faciale;
D. Osteita şi osteomielita mandibulei;
E. Complicaţii septice uşoare – pericoronarita.

5. În cazul caninului superior inclus, complicaţiilesupurativeuşoare reprezentate de

pericoronarită pot evolua spre:
A. Rinite supurate;
B. Osteita mandibulei;
C. Abcese numai ale spațiilor fasciale primare;
D. Sinuzite supurate de cauză chimică;
E. Fistule.

6. În cazul odontectomiei molarului de minte mandibular sunt adevărate următoarele:

A. În cazul incluzieimezio-angulare, după ce coroana este eliberată până aproape de linia
coletului spre distalşi vestibular, se secţioneazăporţiuneadistală (sau după caz, mezială) a
coroanei cu o freză cilindrică;
B. În incluzia orizontală, după îndepărtarea osului dinspre ocluzal, vestibular şidistal se
evidenţiază coroana molarului de minte;
C. În incluziadisto-angulară, este de multe ori necesară o ostectomie extinsă spre distal,
urmată de extracţia dintelui;
D. În incluziadisto-angulară, la nevoie, se poate practica un mic orificiu în blocul radicular,
care să permită aplicarea elevatorului drept şi îndepărtarea monobloc a rădăcinilor;
E. Odontectomia în incluziadisto-angulară: se practică o ostectomie extinsă distal, urmată de
separaţiacorono-radiculară și îndepărtarea imediată a rădăcinilor.

7. În cazul odontectomiei caninului superior pe cale palatinală, sunt adevărate următoarele:

A. Se decolează inițial fibromucoasa vestibulară;
B. Decolarea se face cu ajutorul decolatorului;
C. Trepanarea osoasă se realizează cu ajutorul unei freze cilindrice se creează din loc în loc,
la aproximativ 0,5 mm orificii de trepanare;
D. Cu ajutorul unui elevator drept se încearcă o luxare a dintelui, iar cu ajutorul cleştelui "în
baionetă", după ce caninul a fost luxat,se poate extrage;
E. Se suturează cu fir continuu, neresorbabil.