Sunteți pe pagina 1din 1

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care

însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut


vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale, subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”, punând
accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu sunt cuvinte
aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor slave[5]. În
limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte plasate
înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară, sau albaneză, articolul hotărât este
enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau nu. De
exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și în caz, dar în limbi
ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea funcția secundară de a
indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o face. De pildă, în limba spaniolă,
substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin, dar cu un articol (un/el problema) se poate
ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor
dacă un substantiv izolat este la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu
se aude, dar cu un articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ]
„(niște) ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme: