MOȘTENIREA GRECILOR

Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”
DIN IAȘI
FACULTATEA DE ISTORIE
B-dul Carol I, nr.11, Iaşi, jud.Iaşi, România, cod 700506
Tel./ fax ++40-234-588884
http://history.uaic.ro/; e-mail: istorie@uaic.ro

MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

ANUL I
SEMESTRUL I
Iași
2015 – 2016

1
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Introducere în lumea antică grecească

Cea mai veche civilizație de pe continentul grec a avut centrul în așezarea Micene, între
orașele de mai târziu Olimpia și Corint. Micenienii au fost o populație a epocii bronzului
fierul pătrunzând în zonă odată cu dorienii veniți din nord. Dorienii, vorbitori de limbă greacă,
folosind avantajele tehnologiei epocii fierului îi vor ocupa pe micenieni inaugurând o
perioadă numită Evul Întunecat. La 1025 î.Hr. grecii dorieni ocupau cea mai mare parte din
Grecia continentală, insulele și o mare parte din Asia Mică (Turcia). Cetățile-state au început
să apară în sec. al VIII-lea î.Hr. dar rivalitatea și incapacitatea acestor cetăți de a se uni au dus
până la urmă la ruină. Grecia antică nu a fost niciodată o națiune unificată, ci o serie de câteva
sute de cetăți-state aflate în continuă rivalitate sau formând alianțe numite Ligi. După modelul
inventat de fenicieni, grecii au înființat colonii comerciale în toată Mediterana și sudul
bazinului Mării Negre. Siracuza din Sicilia a fost printre primele colonii comerciale,
întemeiată în c. 734 î.Hr. Deșii reputată prin civilizația ei, Grecia antică era departe de a fi
lumea ideală, fiind o societate sclavagistă aflată într-o permanentă stare de război.
Apogeul Epocii de Aur a Greciei a coincis într-o oarecare masură cu Epoca de Aur a
capitalei regiunii Attica numită după zeița sa protectoare Atena. Bogată datorită comerțului
desfășurat prin portul Pireu, a devenit un centru înfloritor al stiinței, artei și arhitecturii și
întemeiatoarea guvernării democratice. În 478 î.Hr. devine conducătoarea Ligii de la Delos,
ligă care este recunoscută ca o putere militară de alianță defensivă a cetăților democratice
grecești, care a înfrânt puterea Persiei. ”Epoca de Aur” a Atenei a durat aproximativ din 479
până în 431 î.Hr. și a coincis cu guvernarea lui Pericle. Dominația Atenei a luat sfârșit odată
cu victoria Spartei în Războiul Peloponesiac din anul 404 î.Hr. Sparta era o cetate războinică,
cu o disciplină militară severă, băieții începând pregătirea militară la 7 ani putându-se retrage
abia la 60 de ani. Sparta era capitala Laconiei și a devenit conducătoarea Ligii Peloponesiace,
care a ajuns să cuprindă aproape toate cetățile-state din Pelopones, cu excepția Argosului.
După înfrângerea Atenei, Sparta a dominat întreaga Grecie dar perioada de anarhie și
opresiune a slăbit Grecia, ulterior fiind cucerită de Filip II al Macedoniei (338 î.Hr.)
Asasinarea lui Filip II l-a propulsat pe fiul său, Alexandru, pe tron la vârsta de 20 de ani. Deși
tânăr îi zdrobește pe rebelii din Grecia îndreptându-și atenția spre Imperiul Persan. În 331
î.Hr. cucerește Egiptul și îl învinge pe Darius III, ultimul rege persan. Apoi pătrunde în
teritoriile Afganistanului ajungând în India. Se oprește la Fluviul Ind fiind constrâns de
trupele sale epuizate sub amenințarea răzvrătirii.

2
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Prin cuceririle lui Alexandru cel Mare civilizația greacă a mai fost numită și civilizația
elenistică datorită realizărilor Atenei în guvernare, filosofie, știință, și artă din Epoca sa ”de
Aur”. Atracția realizărilor elenistice a fost suficientă pentru a modifica multe dintre trăsăturile
distincte ale altor civilizații, printre care cele ale egiptenilor, fenicienilor și a indiei mauryană.
Epoca Elenistă din estul Mediteranei a durat până la apariția Imperiului Roman în 27 î.Hr.

Cronologia lumii antice grcești

Secolele XI î.Hr. – IX î.Hr.: „Secolele întunecate”= ”Epoca homerică” – invazia și
așezarea populațiilor elenice în Grecia și Asia Mică. Asimilarea fondului civilizației
miceniene (secolele XVI î.Hr. – XII î.Hr.);
Harta epocii homerice

Secolele VIII î.Hr. – VI î.Hr.: Epoca arhaică. Fondarea cetăților-stat, economie agrară,
comerț, meșteșuguri, activitate financiară, „piață elenă” în bazinele Mării Mediterane și Mării
Negre;

3
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Secolele V î.Hr. – IV î.Hr.: Epoca clasică. Apogeul democrației și „imperiului maritim”

atenian. Războaiele cu perșii și războiul peloponeziac dintre Atena și Sparta. Cucerirea și
unificarea Greciei sub dinastia macedoneană. Spiritul civic și formarea conștiinței unitare a
Eladei (panelenismul).
Harta războaielor greco-persane

Harta războiului peloponeziac

4
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Secolele IV î.Hr. – I î.Hr.: Epoca elenistică. Crearea de către Alexandru cel Mare a
„imperiului universal” macedonean. Monarhia greco-orientală de natură divină. Civilizația
elenistică de sinteză greco-orientală. Cucerirea lumii grecești de către Roma și punerea
bazelor celei dintâi civilizații unitare a vechii Europe.

Arta și arhitectura Greciei antice

Arta și arhitectura Greciei antice au stabilit etaloane greu de atins, au inspirat artele
romane, iar redescoperirea lor spre sfârșitul Evului Mediu au alimentat Renașterea. Aspirațiile
culturale și artistice aveau ca element central al preocupărilor cunoașterea și slăvirea omului,
în conformitate cu idealurile umanismului elen și se raportau direct la progresul gândirii
abstracte și speculative. Muzeele aveau o foarte mare căutare fiind adorate și slujite în Grecia
antică: Clio – istorie; Thalia – comedie; Melpomene – tragedie; Terpsihora – dans; Erato –
elegie; Polimnia – poezie lirică; Urania – astronomie; Calliope – elocință; Euterpe – muzică.
Ceramica și pictarea vaselor având o mare durabilitate a făcut ca aceasta să rămână
unica sursă de informații despre pictura greacă timpurie. În sec. al VI-lea î.Hr., ceramica
rafinată cu figuri negre creată la Atena a apărut pe tot cuprinsul Mediteranei, cu aranjamente
complicate de figuri stilizate, din profil, negre pe fondul argilei rosii. Artiștii adăugau detaliile

5
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

cu instrumente de scris. Mai târziu, în același secol, a apărut ceramica figurilor roșii, cu figuri
roșii pe fond negru, detaliile fiind desenate precis folosind pensula. Ceramica pictată a
dispărut în secolul al V-lea î.Hr., odată cu apariția gustului pentru naturalism în sculptură.

Sculptura la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. se concentra asupra formelor umane iar
majoritatea statuilor care au supraviețuit sunt din piatră sau turnate în bronz (sculpturile în
piatră erau pictate). În sculptură grecii urmăreau reprezentările realiste, ceea ce a rămas o
temă fundamentală a artei occidentale până în secolul al XIX-lea. Printre cei mai mari
sculptori se numără Miron, Policlet, Fidias și Praxiteles; ultimul fiind faimos prin statuile de
zei din marmură.

6
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Arhitectura se baza pe proporții calculate matematic, evocând eleganța și ordinea, iar

cele mai rafinate clădiri în stil clasic se aflau pe Acropole la Atena. Acropole este o înălțime
stâncoasă care domină Atena. A fost locuită din Epoca Pietrei, dar spre 700 î.Hr. devenise un
loc sacru, rezervat templelor și sanctuarelor. Cea mai celebră construcție de pe Acropole este
Partenonul, templul Atenei Parthenon (”Fecioara”), care a fost construit între 447 și 432 î.Hr.
sub regimul lui Pericle pentru a aduce mulțumiri pentru succesele ateniene și a cinstii morții
din Războaiele Persane. Sculptorul Fidias a fost șeful de proiect al clădirii și sculpturilor, el
lucrând cu arhitecții Ictinos și Callicrate. Fidias a realizat și piesa de rezistență, o statuie de 10
m a Atenei din fildeș și aur. Cealaltă clădire principală a Acropolei este Erehteionul, dedicat
Atenei și lui Poseidon.
Caracteristicile arhitecturii Greciei antice se pot enumera astfel: Cella – sanctuarul
interior al unui templu conținând statuia unui zeu; Coloane – cele trei ”ordine” de stâlpi
canelați (doric – cel mai vechi și mai greoi cu capiteluri simple, ionic – mai suplu cu
capiteluri în formă de sul, corintic – cu capiteluri ornamentate mai generos, cu motive de
frunze de acant); Antablament – structură orizontală deasupra unei serii de coloane, care
susține pedimentul; Arhitravă sau Epistil – partea de jos care se sprijină pe coloane; Pediment

7
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

– capătul triunghiular dinspre fronton al acoperișului deseori ornamentat cu sculpturi; Peristil

– colonadă în jurul clădirii conturată de coloane; Propilee – vestibul sau alee acoperită
formând intrarea într-un templu sau spre un grup de clădiri; Timpan – partea retrasă a
pedimentului, deseori decorată cu ornamente arhitecturale.

8
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Știința și filosofia Greciei antice

În secolele VI-III î.Hr. învățații greci au pus bazele culturii occidentale de mai târziu
prin cercetările lor în numeroase domenii ca filosofia, istoria, astronomia, medicina, literatura
și teatrul.
Scriitori
- Homer (c. secolul IX î.Hr.) – operă păstrată inițial de tradiția orală este cunoscut prin
două epopei (”Iliada”, o istorisire literară a Razboiului Troian – ”Odiseea”, aventurile lui
Odiseu=Ulise pe drumul de întoarcere acasă, la Ithaca, după război).
- Hesiod (c. secolul VIII î.Hr.) – poet grec, autorul poemului ”Munci și zile” – se spune
că ar fi scris ”Teogonia”, o istorie a zeilor greci.
- Sapho (c. 610-580 î.Hr.) – născută pe insula Lesbos a scris poezie lirică și este celebră
prin poeziile erotice - au supraviețuit numai fragmente.
- Esop (c. secolul VI î.Hr.) – personaj semilegendar, se spune că ar fi fost sclav și i se
atribuie o colecție de fabule (povestiri moralizatoare, amuzante, în general cu animale).
- Pindar (c. 518-438 î.Hr.) – a nuanțat specia poeziei lirice numită odă folosind un
limbaj elevat pentru a elogia victoria atleților atenieni.

Filosofi (filosofie = iubire de înțelepciune)

- Socrate (469-399 î.Hr.) – a studiat alegerea între bine și rău și legătura acestora cu
cunoașterea și ignoranța.
- Platon (427-347 î.Hr.) – discipol al lui Socrate, a scris dialoguri despre etică,
cunoaștere, spirit și cosmos. În Republica pune în discuție rolul omului drept într-o societate
ideală.
- Aristotel (384-322 î.Hr.) – discipol al lui Platon, s-a interesat de legi și știință și a
dezvoltat sistemul de raționament numit logică.

Istorici
- Herodot (c. 485-425 î.Hr.) – supranumit ”părintele istoriei” a cărui relatare despre
Războaiele Persane este considerată prima lucrare de istorie modernă.
- Tucidide (c. 460-300 î.Hr.) – atenian comandant de nave scrie o lucrare despre
Războiul Peloponesiac, considerată o lucrare timpurie fundamentală.
- Xenofon (c. 435-354 î.Hr.) – mercenar grec, cunoscut prin povetirile despre
experiențele sale cu perșii și cu spartanii.

9
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

Știința și medicina
- Arhimede (c. 287-212 î.Hr.) – matematician și inginer, a contribuit la fondarea
principiilor matematicii, științei și astronomiei de mai târziu. (Principiul lui Arhimede).
- Euclid (era în viață c. 300 î.Hr.) – părintele geometriei și a scris Elementele (cel mai
vechi tratat de matematici care a supraviețuit).
- Pitagora (c. 580-500 î.Hr.) – filosof și matematician – credea că numerele stau la
baza tuturor fenomenelor naturii (Teorema lui Pitagora).
- Hipocrate (c 460-377 î.Hr.) – ”părintele medicinei” – și-a bazat teoriile pe observare,
și nu pe credințele religioase (jurământul lui Hipocrate).

Astronomi
- Anaxagora (c. 500-428 î.Hr.) – a înțeles că eclipsele solare sunt provocate de trecerea
Lunii prin fața Soarelui.
- Pitagora (c. 580-500 î.Hr.) – a postulat că planetele se învârtesc în jurul Soarelui.
- Eratostene (c. 276-194 î.Hr.) – conducătorul Bibliotecii din Alexandria – a calculat.
circumferința pământului cu o eroare de 15 procente prin măsurarea diferenței de latitudine
dintre Assuan și Alexandria.
- Ptolemeu (c. 90-168 d.Hr.) – egiptean din alexandria – a asamblat mai multe lucrări
astronomice grecești într-un compendiu numit ”Almagesta”.

Dramaturgi (tragedia și comedia)

- Eschil (c. 525-456 î.Hr.) – opere – ”Orestia”, ”Perșii”, ”Cei șapte contra Thebei”,
”Prometeu înlănțuit”.
- Sofocle (c. 496-405 î.Hr.) – opere – ”Antigona”, ”Electra”, ”Oedip rege”.
- Euripide (c. 488-406 î.Hr.) – opere – ”Bacantele”, ”Medeea”, ”Andromaca”,
”Ifigenia în Aulis” și ”Troienele”.
- Aristofan (c. 448-385 î.Hr.) – opere – ”Păsările”, ”Pacea”, ”Norii”, ”Broaștele”,
”Adunarea femeilor” și ”Lysistrata”.

10
 MOȘTENIREA GRECILOR
Proiect la disciplina: ORIENTUL MIJLOCIU ŞI MEDITERANA ÎN ANTICHITATE

BIBLIOGRAFIE

- Atlas enciclopedic „Lumea antică”, București, 2007

- ”Orientul mijlociu și Mediterana în antichitate”, curs la Universitatea
„ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI, Mihail VASILESCU, 2015-2016
- ”O istorie a Greciei antice”, Adelina Piatkowski, Editura Albatros, 1988
- www.wikiwand.com/ro/Grecia_Antică

11