MICRODERMABRAZIUNEA

Microdermabraziunea

 Este o procedură de resurfacing superficial prin

care stratul cornos este îndepărtat parțial sau
complet printr-o abraziune ușoară
 Utilizată pentru prima dată în 1985
 Foarte populară în ultimii ani datorită lipsei
de invazivitate
 Microdermabraziunea

 Sigură pentru toate fototipurile cutanate

 Poate fi utilizată pe diverse regiuni anatomice: față,
gât, piept, spate, brațe, coate, genunchi, mâini
 Se poate asocia cu alte metode dermato-cosmetice:
peelinguri chimice, resurfacing non-ablativ, alte
metode de rejuvenare cutanată.
 Există puține studii care să evalueze efectele sale
pe termen scurt și lung
 Materiale utilizate

 Abraziunea mecanică se realizează cu:

 Jeturide cristale: oxid de aluminiu (cel mai utilizat),
oxid de zinc, oxid de magneziu, clorură de sodiu,
bicarbonat de sodiu.
 Particule organice fine

 Piese de mână având o suprafață rugoasă cu

capătul încrustat cu diamante de diverse dimensiuni
 Procedură

 Cristalele sunt depozitate pe piele în urma mișcărilor

rapide ale piesei de mână
 Un tub din piesa de mână aspira simultan cristalele
și deșeurile cutanate rezultate
 Adâncimea intervenției depinde de:
 Fluxul de cristale
 Viteza de deplasare a piesei de mână
 Numărul de pasaje

 Schema de tratament:
 Serii de 4-12 ședințe cu durata de 20-30 minute
 1-2 pe săptămână
 Indicații

 Acnee retențională (microchistică)

 Hiperpigmentări (melasmă, hiperpigmentări
postinflamatorii)
 Seboree, pori dilatați, textură rugoasă
 Riduri
 Cicatrici postacnee
 Fotoîmbătrânire cutanată
 Contraindicații

 Absolute
 Infecții active (stafilococ auriu, herpes simplex,
veruci, molluscum contagiosum)
 Relative
 Rozacee, telangiectazii

 Acnee papulo-pustuloasă activă

 Tratamente cu retinoizi
 Selecția pacienților

 Motivația pacienților – așteptări realiste

 Anamneza – identificare indicații/contraindicații
 Informare privind
 Procedura

 Obiectivul (fotografii înainte/după procedură)

 Limitele (evaluarea oportunității tratamentului)

 Posibile reacții adverse

 Necesitatea fotoprotecției

 Consimțământul informat
 Fotografii multiple
 Comparație între microdermabraziune și
peelingul chimic

 Microdermabraziunea acționează la un nivel

superficial
 Peelingul chimic este mai eficace pe defecte
cutanate de tipul cicatrici profunde și riduri
 Adâncimea la care acționează peelingul depinde de
substanța și concentrația folosită
 Avantaje ale microdermabraziunii

 Practic nu există down-time (timp de recuperare)

 Nedureroasă și sigură (mai puțin dependentă de
îndemânarea operatorului decât alte proceduri -
dermabraziunea)
 Pacientul percepe îmbunătățiri imediate ale
tonusului, texturii și pigmentării cutanate
 Retinoizii topici pot fi utilizați până în preziua
procedurii
 Se poate asocia cu alte proceduri de resurfacing
 Dezavantaje

 Eficacitate limitată în cazul afecțiunilor

profunde de tipul ridurilor adânci și
cicatricilor profunde
 Complicații și efecte secundare

 Eritem ușor și sensibilitate locală crescută câteva

ore după intervenție
 Hiperpigmentări postinflamatorii
 Peteșii și purpură (tratament prea agresiv)
 Complicații oculare dacă pătrund cristale în ochi:
iritații, chemosis, fotofobie, keratită punctată
 Granuloame de corp străin
 Cross-contaminare de la piesa de mână insuficient
sterilizată
 Concluzii

 Microdermabraziunea este o procedură de

resurfacing relativ sigură, neinvazivă,
 Mai puțin operator-dependentă decât
dermabraziunea
 Poate fi utilizată indiferent de fototipul cutanat
Fitzpatrick
 Atât pacienții cât și medicii au raportat beneficii în
ceea ce privește textura cutanată, pigmentarea,
cicatricile de acnee, fotoîmbătrânirea cutanată