Practica actuală a întreprinderilor în materie de gestiune a fluxurilor obligă a respinge ideea

unei singure soluţii:nu există o singura metodă pentru a lua decizia de aprovizionare sau de
fabricaţie a unui oarecare produs.

Principiile logistice aplicate în gestiunea fluxurilor materiale în cadrul întreprinderii permit

optimizarea la maxim a tuturor operaţiilor logistice,fiind concretizate în următoarele:

1.Producţia este orientată spre piaţă.Apare posibilitatea(oportunitatea) eficienta de

trecere la productia de serie mica sau artizanala.

2.Se stabilesc relaţii de parteneriat cu furnizorii.

3.Se reduc staţionările utilajelor.

4.Optimizarea stocurilor.Detinerea stocurilor implică atragerea unor mijloace

financiare,utilizarea unei mari parti din baza tehnico-materiala,din resursele
umane.Practica unor companii vest Europene vorbeste despre aceea ca utilizarea
metodelor moderne de gestiune a procesului de productie(ex Kanban),permite reducerea
stocurilor de productie pina la 50 %.

5.Se reduce numarul muncitorilor auxiliari.

6.Se imbunătăţeşte calitatea producţiei executate.

7.Se reduc pierderile de materiale.Orice operaţie logistică implică pierderi potenţiale.

Optimizarea operaţiilor logistice conduc la reducerea acestor pierderi.

8.Se optimizează utilizarea suprafeţelor de producţie.

Gestiunea modernă a fluxurilor materiale presupune respectarea anumitor principii:

 Ritmicitatea.Prin ritmicitate se subînţelege armonizarea tuturor operaţiilor tangente

producţiei şi utilizarea eficientă a resurselor disponibile.Adică organizarea optimă în timp
si spaţiu a tuturor proceselor intr-un proces de productie unic,care va furniza produsul
dorit in volumul stabilit,cu minime cheltuieli de producţie.
 Continuitatea.Continuitatea procesului de producţie are două părţi contradictorii:
continuitatea circulaţiei materialelor si continuitatea muncii lucrătorilor.Problema constă
în aceea ca deseori apare necesitatea de a fi asigurate prioritar unul dintre aceste doua
componente sau găsirea raportului optim dintre ele.
 Proportionalitatea.Constă în asigurarea proporţională cu materiale a subsistemelor de
producţie,în dependenţă de capacităţi.

8
  Paralelismul.Fluxurile trebuie sa circule în paralel,evident in măsura
posibilităţilor,pentru a reduce durata ciclului de productie.
 Specializarea.Fiecare subsistem de producţie îşi are sarcinile sale distincte,pe care
trebuie sa le realizeze la un nivel maxim al calitătii şi într-o perioada cît mai scurtă.

Gestiunea fluxurilor materiale în sistema “de împingere”.

Gestiunea fluxurilor materiale în sistema “de împingere” presupune un aşa mod de

organizare a procesului de producţie, in care obiectele muncii,intrate in secţia de producţie,nu
sint comandate nemijlocit de secţia respectiva.Fluxul material este “împins” în urma ordinului
venit de la organul de conducere. Modelele de “împingere” în gestiunea fluxurilor sint
caracteristice pentru metodele tradiţionale de organizare a producţiei.Posibilitatea folosirii lor in
contextul logistic de organizare a productiei a apărut in urma dezvoltării rapide a sitemelor
informatice.Introducerea suportului soft a permis companiilor sa sincronizeze si operativ sa
corecteze planurile si operaţiile tuturor subsitemelor intreprinderii:de aprovizionare,de
producţie,de distribuţie.Utilizarea programelor informatice ,in mod substanţial a redus timpul de
luare a deciziilor şi de realizare a lor.Gestiunea fluxurilor prin tehnica respectiva este foarte
dificila si implica numeroase riscuri.Ansamblul productiei si aprovizionarii este pilotat printr-o
estimare previzionala a viitoarelor comenzi.Daca cantitatea fabricata in avans este prea mare si
nu poate fi absorbita de cerere,ea risca sa ramina nevinduta.Si invers ,daca cantitatea este prea
mica,au loc rupturile de stoc,ceea ce conduce la o servire proasta a clientilor.

Avantaje : Permite planificarea producţiei; evită rupturile de stoc; Permite prevederea

ajustărilor capacităţilor de producţie.

Inconvenient major : Supra-stocaj al produselor în curs de fabricare şi a produselor

finite,respectiv costuri ridicate.

Gestiunea fluxurilor materiale în sistema “de tragere”.În sistema “de tragere” fluxurile
materiale(materia prima,detaliile,semifabricatele etc) se transmit următoarei verigi tehnologice
numai în măsura necesităţilor. Prin metoda respectivă de gestiune a fluxurilor organul de
conducere nu se implică în circuitul fluxurilor materiale între diferitele verigi tehnologice,nu
stabileşte pentru fiecare în parte sarcini de lucru. În acest caz,producatorul aşteaptă să primească
comanda de la client pentru a demara procesul de aprovizionare si de productie.Astfel se reduce
riscul la un nivel minim:tot ce a fost aprovizionat si produs este vindut.(“Sa producem ceea ce se
vinde, ci sa nu vindem ceea ce am produs” Philip Kotler).

9
Acest mod de gestiune este utilizat de intreprinderile producatoare de bunuri
specifice,individuale,complexe,ca de exemplu utilajele,produsele promoţionale,tehnica specială .

Des.1.3.Sistema“de impingere”.Interdependenţa dintre nivelul cererii si volumul de

producţie.
Des 1.4 Sistema “de tragere”.Interdependenta dintre nivelul cererii si volumul de productie.

1.3 1.4

După cum se observă din schemele prezentate mai sus,în cazul sistemei “de tragere” curba de
producţie cu curba cererii au aproximativ acelasi curs,fara mari diferenţieri,pentru că în cazul
acestei sisteme producţia este declanşată nemijlocit de cerere,deci se produce ceea ce se bucură
de cerere pe piaţă. Pe cind în sistema “de împingere” aceste doua curbe au evoluţii total
diferite,ceea ce implică costuri de gestiune a stocurilor,de depozitare,de manipulare.

10