BRONŞITA CRONICA

Definiţie: un sindrom clinic caracterizat prin

tuse, insoţită de creşterea secreţiilor bronşice,
permanentă sau intermitentă (cel puţin 3 luni
pe an şi minim 2 ani de la apariţie), necauzată de
o boală sau leziune bronhopulmonară specifică,
impreună cu astmul bronşic şi emfizemul
pulmonar, afecţiunea este cuprinsă in tabloul de
bronhopneumopatie cronică obstructivă
nespecifică (B.P.O.C.) - cele trei afecţiuni avand
simptome şi evoluţie comună.
Boala este gravă şi frecventă. Apare la
populaţia (in special bărbaţi) de peste 40 de ani.
Conceptul de BPOC este pe cale de
destrămare. Fiecare afecţiune din componenta
sa, recăpătandu-şi individualitatea clinică.

Etiopatogenie:
- afectează bronhiile mici, unde leziunile
inflamatorii şi secreţiile produc stenoză, spasm,
colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie
obstructivă.
Sunt cunoscute trei cauze importante:
-factorii iritanţi,
-infecţia

1
- alergia, unele droguri contribuind la precipitarea
evoluţiei spre decompensare.
Dintre factorii iritanţi, tabagismul şi
alcoolismul sunt esenţiali. Mai contribuie poluanţii
aerieni, vaporii iritanţi din industria chimică,
vaporii de amoniac, condiţiile atmosferice
nefavorabile (frig, umezeală, curenţi de aer).
Infecţia microbiană (streptococul,
stafilococul, uneori de spital, enterococul,
hemofilul şi diferite enterobacterii) sau virală,
primitivă sau secundară, ocupă un loc primordial,
grefandu-se de obicei pe o mucoasă bronşică
alterată de iritaţia cronică, unele defecte genetice
etc.
Alergia este cea de-a treia componentă
etiologică, acţionand prin sensibilizare la
pneumoalergeni sau alergeni microbieni.Contribuie
catarurile infecţioase traheobronşice,
rinofaringitele cronice şi terenul predispus.
Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este
eficace, expectoraţia creşte, rezultă staza bronşică,
stenoza, tulburări de ventilaţie şi infecţie, cercul
devenind vicios.

Anatomia patologică arată fie atrofia, fie

hipersecreţia mucoasei, cu edem, hiperemie şi
hipersecreţie. Cu timpul apare rigiditatea arborelui
2
bronşic, cu deformări, care favorizează retenţia
continuă a secreţiilor.

Simptome: boala este neglijată mult timp.

Simptomul principal este tusea, la inceput
dimineaţa, ulterior permanentă, insoţită de
expectoraţie de obicei mucopurulentă,
fenomene accentuate in anotimpul rece.
Bolnavul este de obicei afebril, dispneea
inspiratorie creşte progresiv, iar cianoza apare
tardiv.
Inainte de instalarea emfizemului, starea
generală este bună, iar toracele de aspect normal.
Auscultaţia decelează raluri ronflante şi
sibilante. Explorarea funcţională evidenţiază
semne de disfuncţie ventilatorie obstructivă
(scăderea debitului ventilator maxim pe minut,
scăderea V.E.M.S.). După o perioadă mai mult
sau mai puţin lungă, apar emfizemul pulmonar
obstructiv, dilataţia bronhiilor, insuficienţă
respiratorie, cordul pulmonar cronic.
Primele semne care anunţă insuficienţa
respiratorie (hipoxemie= scaderea nivelului de
O2 şi hipercapnie = cresterea valorilor CO2)
sunt:
-agitaţia,
- transpiraţiile profuze,
3
- anxietatea,
-tahicardia si puls slab filiform,
- creşterea T.A.

Forme clinice - clasificare:

- bronşita cronică purulentă;
- bronşita cronică hemoragică;
- bronşita cronică cu afectare a bronhiilor mari
care este bine tolerată mult timp (tusea este
violentă, expectoraţia mucopurulentă şi abundentă,
ralurile subcrepitante prezente);
- bronşita cronică cu afectarea bronhiolelor,
este dominată de dispnee (expectoraţia este mai
redusă, iar evoluţia este mai rapidă, cu apariţia
complicaţiilor);
-bronşită cronică astmatiformă are sa simptom
dominant dispneea paroxistică (prin bronhospasm).
Trebuie deosebită de bronşita astmatică, in care
astmul bronşic precedă bronşita cronică, care apare
ca o complicaţie.
Prognosticul este rezervat, evoluţia fiind tenace,
progresivă, recidivantă.
Gravitatea bolii ţine de complicaţiile pe care
le provoacă:bronhopneumopatie cronică
obstructivă BPOC, cu intricarea celor trei boli
componente (bronşita cronică, emfizemul

4
obstructiv, astmul bronşic), evoluţia nu mai este
reversibilă.

Tratament:
In tratamentul bronşitei cronice şi a BPOC-ului
ca şi a altor afecţiuni bronhopulmonare, intre care
astmul bronşic ocupă un loc deosebit, afecţiuni cu
afectarea funcţiei respiratorii, se utilizează diferite
metode şi proceduri cu scop preventiv, curativ şi
recuperativ.
1. Ca măsuri preventive, deoarece fumatul joacă
un rol atat de important in producerea acestor boli,
cea mai bună măsură de prevenire este propaganda
antitabagică.In ceea ce priveşte bolnavul, acesta
trebuie convins, să intrerupă definitiv şi total
fumatul.
O altă măsură este evitarea atmosferei poluate,
inclusiv expunerea la noxe respiratorii.
Sensibilitatea particulară a bronşiticilor şi a
bolnavilor cu afecţiuni pulmonare cronice la
infecţii, impune evitarea persoanelor cu viroze
respiratorii, precum şi evitarea aglomeraţiei in
timpul epidemiei.

5
 2. Vaccinarea antigripală este de recomandat
dar, variabilitatea virusurilor o face relativ
inoperantă.
Chimioprofilaxia recidivelor bronşitice
sezoniere, cu Tetraciclină 1 g/zi, in lunile de iarnă,
influenţează frecvenţa şi durata recidivelor bolilor
pulmonare.
S-au mai incercat: Penicilina V, Eritromicina,
Ampicilina.
Rezultate bune se pot obţine cu Biseptol 0,5 g
seara in lunile de iarnă.

3. Inhaloterapia (aerosoloterapia) s-a dovedit

indispensabilă in anumite forme de BPOC şi
astm bronşic. Se folosesc diferite tipuri de
aerosolbronhodilatatori (nebulizatori). Sunt
necesare 3-4 inhalaţii pe şedinţă, repetate la 2-4
ore, uneori mai mult, dar fără a abuza. Dintre
substanţele cele mai folosite in tratamentul bolilor
cronice pulmonare (bronşite cronice BPOC, astm
bronşic cu sau fără insuficienţă respiratorie, etc)
sunt: Beta 2 adrenergicele, Anticolinergicele şi
derivaţii Metilxantinei.
Alte metode şi droguri folosite in tratamentul
afecţiunilor pulmonare cronice (bronşita cronică,
BPOC, astmul bronşic, supuraţiile bronşice etc),
sunt următoarele:
6
a. Corticoterapia, in aerosoli sunt eficace dar
numai preparatele insolubile, derivaţi din
prednisolon: Becoctid sau Sanasthmyl
(dipropronionat de Beclomethason), 0,15 mg
de inhalaţie, 2 - 3/zi şi Bextasol (Valerat de
Betamethason). Corticoterapia este mult mai
frecvent utilizată pe cale orală. Acţionează
antiinflamator şi antialergic. Nu este bronho-
dilatator.

b. Prostaglandina, bronhodilatatoare şi blocantă

alfaadrenergic (Fentolamina), nu este intrebuinţată
in mod curent.

c. Cromoglicatul de sodiu (Intal, Lomudal) este

intrebuinţat in astmul bronşic, cu acţiune
preventivă fiind folosită inaintea expunerii la
alergenul cauzal. Zaditenul (Ketotifen) acţionează
tot preventiv. Preparatele vor fi prezentate pe larg
la tratamentul asmului bronşic.

4. Dezobstruarea bronşică, aspiratia si ventilatia

mecanica.

5. O metodă foarte utilă pentru fluidificarea

secreţiilor bronşice, din bolile pulmonare cronice
7
supurative, este hidratarea bolnavului.
Umidifierea mucoasei bronşice se realizează in
condiţii bune, cu aerosoli calzi de apă distilată.
Hidratarea este recomandabilă la bronşiticii cronici
şi in afecţiunile pulmonare cronice in general.

Bolnavii trebuie să consume multe lichide, in

special seara, pentru a preveni uscarea secreţiei
bronşice in timpul nopţii. Metoda are importanţă
specială, la bolnavii grav, in astmul intricat şi in
alte cazuri, in care bronhiile mici se pot obstrua cu
dopuri de secreţii vascoase. Se pot folosi şi infuzii
de plante medicinale.

6. Drenajul postural işi păstrează indicaţiile

clasice in bronşiectazie, supuraţii bronşice
secundare, bronşite cronice, astm bronşic cu
supuraţie secundară etc. El trebuie făcut in poziţia
care facilitează drenajul secreţiilor.

7. Kineziterapia (cultura fizică terapeutică,

gimnastica respiratorie). Are largi intrebuinţări.
Se urmăreşte dezvoltarea respiraţiei abdominale
sau diafragmatice, care este mai economicoasă
decat cea toracică. Bolnavul trebuie să execute
expiraţii forţate prelungite, cu ajutorul presei
abdominale puse in mişcare conştient şi controlat
8
(cu palma proprie). Se umflă abdomenul (cu
coborarea diafragmului) in inspiraţie şi se retrage
abdomenul (cu urcarea diafragmului) in expiraţie).
Se poate folosi şi metoda inspiraţiei forţate cu un
sac de nisip, de 2 - 2,5 kg, aplicat pe abdomen,
pornind de la cateva minute şi mergand pană la
30 minute.

8. Cura balneară (Govora, Slănic etc)

9. Speleoterapia, practicată in saline, realizează

efecte favorabile prin atmosfera locală, saturată in
vapori de apă, săracă in particule in suspensie, cu
concentraţie mai mare de ioni de calciu.
Speleoterapia acţionează spasmolitic şi
expectorant.

10. Climatoterapia la munte sau la mare, are

efecte favorabile datorită numărului redus de
alergeni din atmosferă.

11. Hiposensibilizarea specifică (Imunoterapia),

se practică in toate bolile pulmonare in care
acţionează un alergen (in special in astmul
bronşic). Se administrează pe cale subcutanată,
doze subclinice, progresiv, crescande din alergenul
in cauză. Este indicată cand alergenul este bine
9
dovedit şi face parte din alergene imposibil de
inlăturat (polenuri, praful de casă, fungi, unii
alergeni profesionali ca: făina, praful de cereale,
peri de animale etc).

10