TEMA.

5 METODE DE STUDIERE
ȘI MĂSURARE A TIMPULUI DE
MUNCĂ

PREGĂTIT: MARIA GHEORGHITA

DR., PROF. UNIVERSITAR
Subiectele temei
1. Timpul de munca, conținutul si structura lui
2. Metode de studiere si masurare a timpului
de munca.
3. Fotografierea timpului de munca: feluri,
conținut, caracteristica si importanta utilizării
4. Cronometrarea: feluri, conținut si importanta
utilizării
5. Metodele instantanee de determinare a
timpului de muncă.
 1. Timpul de munca, conținutul si
structura lui
➢ Timpul de lucru este timpul în care are
loc procesul de muncă.
➢ Pentru studiul științific al timpului de
muncă se aplică sistematizarea și
clasificarea conținutului sau.
➢ În întreprinderile industriale exista o
clasificare unificată a conținutului
timpului de muncă, cu scopul de al
studia si organiza eficient.
Clasificarea elementelor timpului de muncă
permite:
➢ studierea utilizării timpului de muncă
după destinație;
➢ stabilirea cauzelor pierderilor timpului
de muncă;
➢ determinarea gradului de necesitate și
fezabilitate a anumitor tipuri de consum a
timpului de muncă;
➢ diferențierea elementelor timpului de
muncă.
Structura timpului de munca a executantului
servește la:

➢ analiza ponderii categoriilor de timp

productive si neproductive,
➢ analiza ponderii categoriilor de timp
reglementate si nereglementate,
➢ depistarea rezervelor de creștere a
productivității muncii prin aplicarea
masurilor organizatorice si reproiectarea
bilanțului timpului de munca.
Timpul de munca este timpul de care
dispune un executant pe durata
reglementata a zilei de munca.

Timpul de muncă

Timpul neproductiv –
Timpul productiv – se
întreruperi sau se efectuează
efectuează lucrările
acțiuni care nu sunt necesare
necesare realizării
pentru realizarea sarcinii sale
sarcinii de munca. de muncă
La rândul sau, timpul productiv conține:
1. Timpul de pregătire si încheiere –
executantul înainte de începerea unei lucrări
creează la locul de munca condițiile
necesare efectuării acesteia si dupa
terminarea ei aduce locul de munca in
starea inițială. Apare la începutul si sfârșitul
schimbului.
2. Timpul operativ – executantul efectuează
sau supraveghează lucrările necesare
modificării cantitative si calitative a obiectului
muncii, efectuând si acțiuni ajutătoare
pentru ca modificarea sa aiba loc.
Pentru analiza si normarea muncii timpul
operativ se grupează in:
➢ timp de baza
➢ si timp ajutător.
In funcție de modul in care participa
executantul la munca, timpul de baza si cel
ajutator pot fi:
➢ timp de munca manual,
➢ manual mecanic
➢ si timp de supraveghere a funcționării
utilajului.
3. Timpul de servire – executantul asigura pe
întreaga perioada a schimbului de munca atât
menținerea in stare de funcționare a utilajelor,
cit si organizarea, aprovizionarea, ordinea si
curățenia locului de munca.
In funcție de scopul muncii efectuate timpul
de servire se împarte in:
➢ timp de servire tehnica - menținerea in stare
normala a utilajului
➢ si timp de servire organizatorica -
organizarea si îngrijirea locului de munca).
Timpul neproductiv include:
➢ Timpul de întreruperi reglementate – procesul
de munca este întrerupt pentru odihna si
necesitați fiziologice si pentru întreruperi
condiționate de tehnologie si organizare a
producției.
➢ Timpul de întreruperi nereglementate –
procesul de munca este întrerupt din cauze
nereglementate, care pot fi dependente
(încălcarea disciplinei profesionale etc.) sau
independente de executant (deconectarea
energiei electrice, aprovizionare
necorespunzătoare etc.).
Clasificarea timpului de lucru
La determinarea normelor de timp se
determină cheltuielile de timp pentru:

➢ iniţierea-încheire a operaţiei Tpi

➢ îndeplinirea propriu zisă a operaţiei (timpul
operativ) Top
➢ de servire a locului de muncă Ts
➢ odihnă şi necesităţi individuale Ton
➢ întreruperi reglementate Tir.
2. Metode de studiere si masurare
a timpului de munca
Măsurarea si studierea consumului de timp de
munca constituie un instrument folosit pentru
cunoașterea reala, exacta a metodelor de munca
folosite si pentru depistarea lipsurilor si
deficientelor in folosirea acestora.
Măsurarea și studierea timpului de muncă servește la:
➢ Evidențierea pierderilor de timp si a cauzelor
acestora

➢ Stabilirea celei mai eficiente metode de munca in

baza comparării diferitor metode

➢ Stabilirea normelor si normativelor de munca

➢ Verificarea calității normelor si normativelor de

munca.
Măsurarea timpului de muncă
include următoarele faze:
1. Pregătirea măsurărilor care cuprinde:
➢ Analiza modului de organizare a locului de
muncă, a condițiilor de muncă, a modului de
aprovizionare cu materii prime
➢ Stabilirea metodei de efectuare a măsurării în
funcție de scopul analizei și condițiile de muncă
➢ Pregătirea fișelor de înregistrare a rezultatelor
măsurării
2. Efectuarea măsurării
3. Prelucrarea datelor
Exista urmatoarele metode de masurare
a timpului de munca:
1. Metode cu inregistrare directa a timpului
➢ Cronometrarea continua, repetata, selectiva si
selectiv-grupata
➢ Fotocronometrarea individuala si colectiva
➢ Fotografierea individuala si colectiva
➢ Autofotografierea
2. Metode cu inregistrare indirecta a timpului
➢ Observarea instantanee
➢ Filmarea
➢ Oscilografierea.
 4. Fotografierea timpului de munca: feluri,
conținut, caracteristica si importanta
utilizării
Masurarea timpului de munca cuprinde urmatoarele etape:
1. Pregatirea masurarii cuprinde:
▪ analiza modului de organizare a locului de muncă, a
condiţiilor de muncă, a modului de aprovizionare cu
materii prime etc;
▪ stabilirea metodei de efectuare a măsurării în funcţie
de scopul analizei şi condiţiile de muncă;
▪ pregătirea fişelor de observare necesare pentru fiecare
măsurare.
2. Masurarea propriu-zisa - se realizează diferit, în funcţie
de metoda de măsurare aplicată.
3. Prelucrarea si analiza datelor - constă în analiza
rezultatelor obţinute din măsurări.
Fotografierea timpului de muncă
și a timpului de folosire a utilajului
Prin fotografierea timpului de muncă şi a
timpului de folosire a utilajului, se înţelege
metoda de măsurare şi înregistrare:
▪ a duratei tuturor elementelor unui proces de
muncă,
▪ a întreruperilor acestuia
▪ a timpului de folosire a utilajelor, sau a
timpului de trecere a obiectului muncii prin
diferitele stadii, în timpul desfăşurării
procesului de producţie
Fotografierea se utilizează pentru:

➢ obţinerea de informaţii în scopul

perfecționării organizării muncii;
➢ studierea gradului de ocupare a
executanţilor pe parcursul schimbului de
lucru, a gradului de utilizare în timp
a utilajelor;
➢ stabilirea zonelor de de servire şi a
normelor de personal.
Se deosebesc următoarele feluri de
fotografiere a timpului de muncă:

Felurile fotografierii
timpului de muncă

Individuală- se efectuează Colectivă - se efectuează

asupra muncii unui
executant individual, care
deserveşte unul sau mai
multe utilaje sau locuri de
muncă
asupra muncii unui
executant colectiv, care
deserveşte unul sau mai
multe utilaje sau locuri de
muncă
Fotografierea individuala a timpului de
munca.
Are ca obiect observarea unui singur muncitor care
servește unul sau mai multe locuri de munca sau
mașini pe durata unui schimb.
Se desfășoară in 3 etape:
1. Pregătirea fotografierii – se aleg locurile de munca
ce urmează a fi observate.
2. Fotografierea propriu-zisa – înregistrarea in foaia
de fotografiere individuala a tuturor consumurilor
de timp in ordinea de succesiune a acțiunilor
executanților. Pentru obținerea unor rezultate mai
exacte observarea se va efectua in timp de 2-3 zile.
Fișa de observare poate avea
următoarea forma:
Tipul de activitate Timpul Durata, Simbolul Observații
curent min
3. Prelucrarea si analiza datelor – punerea in evidenta a
diferențelor dintre nivelul înregistrat al categoriilor de
timp din structura timpului de munca si nivelul
admisibil stabilit prin studii analitice sau prin diferite
normative.
Pe baza analizei se elaborează măsurile de îmbunătățire
a utilizării timpului de munca.
Analiza fotografierii timpului de munca

Durata efectiva , min

Categoria de Durata Abaterea
1 2 Media
timp 3 zi admisibila, min absoluta, min
zi zi aritmetica
De asemenea, se elaborează bilanțul proiectat a timpului
de munca.

Bilanțul timpului de munca

Categoria de Durata efectiva Durata proiectata, Abaterea
timp ,min min absoluta, min
➢ Fotografierea colectiva a timpului de munca –
consta in efectuarea de observări simultane asupra
a trei sau mai mulți muncitori care servesc unul sau
mai multe locuri de munca, indiferent daca sunt
sau nu legate intre ele prin procesul de producție.

➢Atunci când se observa munca a cel mult 3

muncitori, observările se înregistrează in mod
continuu însă pe o fișa de observație tripla.
➢ In cazul observării unui număr mai mare de 3
muncitori înregistrarea se face numai la anumite
intervale de timp stabilite in prealabil, notând toate
categoriile consumului de timp care au avut loc in
intervale respective la fiecare loc de munca.

➢ Numărul total de observări multiplicat cu durata

interviului de observare este egal cu durata totala a
schimbului de munca.
 Fișa de fotografiere colectivă

Intervalul Categoria de timp

inregistrarii I muncitor II muncitor III muncitor IV muncitor
În baza datelor fotografierii zilei de muncă se
calculează:

1. Coeficientul de utilizare productiva a

timpului de munca – ponderea categoriilor
de timp reglementate, dar care nu depășesc
valorile admisibile, in durata totala a
schimbului.
2. Coeficientul de utilizare neproductiva a
timpului de munca – ponderea categoriilor
nereglementate si a depășirilor la categoriile
reglementate in durata totala a schimbului.
3. Indicatorul creșterii productivității muncii se
stabilește prin relația:

𝑃𝑑−𝑃𝑒
𝑅𝑝𝑚 = *100%
100 −(𝑃𝑑−𝑃𝑎)
Unde:
Pd – ponderea depășirilor la categoriile de timp;
Pe – ponderea economiilor la categoriile de
timp.
Indicatorul dat arată cu câte procente va crește
productivitatea muncii, dacă se vor înlătura
pierderile de timp pe parcursul schimbului.
Auto fotografierea timpului de munca –
efectuarea observărilor de însuși executantul
procesului de munca.
➢ Se urmăresc numai întreruperile de munca in
vederea analizei cauzelor care le generează.
➢ In fisa de observare muncitorul notează:
▪ denumirile întreruperilor de munca,
▪ durata,
▪ cauzele,
▪ face propuneri pentru înlăturarea pierderilor.
Fisa de observare pentru auto fotografiere
Denumirea pierderilor de Începutul Sfârșitul Durata, Cauza
timp min
4. Cronometrarea: feluri, conținut
si importanta utilizării

Obiectivele cronometrării - măsurarea si analiza

critica a consumurilor de timp care se repeta pentru
fiecare unitate de produs.

De regulă, se studiază timpul operativ cu cele doua

componente ale sale:
1. timpul de baza
2. si timpul ajutător.
Cronometrarea permite constatarea:
➢ lipsurilor in organizarea locului de munca,
➢ depistarea mișcărilor inutile ale muncitorului care
ar putea fi evitate,
➢ corespunderea elementelor operației condițiilor
tehnologice prescrise.
Prin cronometrare se poate asigura:
➢ o durata si un conținut rațional pentru elementele
timpului de munca,
➢o durata ratională a timpului de baza si a celui
ajutător în baza aplicării diferitor masuri tehnico-
organizatorice îndreptate spre valorificarea
rezervelor de creștere a productivității muncii
Cronometrarea se aplică:
➢ în cazul activităţii manuale cu caracter repetitiv
➢ sau a activității manual-mecanizate.

În baza cronometrării se determină durata operaţiei

sau activităţii pentru a stabili:
1. norma de producţie
2. norma de timp.
În funcție de timpul curent cronometrat
se deosebesc următoarele tipuri de
cronometrare:
➢ Cronometrarea continuă
➢ Cronometrarea repetată
➢ Cronometrarea selectivă
➢ Cronometrarea selectiv-grupată.
Cronometrarea continuă – se foloseşte la măsurarea
operaţiilor ale căror elemente au o durată mai mare de
3 secunde şi constă în înregistrarea elementelor de
timp în succesiunea lor tehnologică fără întrerupere.

Cronometrarea repetată – înregistrarea duratelor

elementelor de muncă ale unei operaţii luate separat,
într-o anumită ordine de alternanţă. Durata elementelor
de muncă mai mică de 3 secunde
Cronometrarea selectivă – înregistrarea
separată a duratelor unor elemente de
muncă ce se urmăresc în mod special

Cronometrarea selectiv-grupată –
înregistrarea duratelor elementelor de
muncă ale unei operaţii grupate variabil
de la un ciclu la altul.
Etapele efectuării cronometrării:
1. Pregătirea cronometrăriiPrevede pregătirea observatorului,
alegerea executantului, stabilirea
momentului cronometrării;
2. Stabilirea numărului de Cu cât numărul de observări este mai
observări mare cu atât mai precis şi mai
fundamentat se stabileşte valoarea
medie a şirului cronometric. În
practică se obişnuieşte să se efectueze
25-30 cronometrări
3.Descompunerea operaţiei După stabilirea numărului de observări
în elemente de muncă. se completează în fişa de cronometrare
elementele de muncă supuse observării
în ordinea lor tehnologică stabilită prin
descompunerea procesului de muncă
 Etapele efectuării cronometrării:
4.Cronometrarea. Principalul moment în prelucrarea rezultatelor
constă în determinarea duratei fiecărui element
supus observării. Duratele fiecărui element într-un
număr oarecare de observări formează şirul
cronometric.
5. Analiza rezultatelor Calitatea rezultatelor obţinute prin observările
cronometrice depinde de mărimea dispersiei
valorilor şirului cronometric şi de numărul de
observări efectuate.
Mărimea dispersiei se caracterizează prin
coeficientul de stabilitate a şirului cronometric,
care se determină ca raport între valoarea maximă
(max) şi cea minimă (min) a duratei elementului
măsurat pentru care s-a format şirul cronometric.
Coeficientul de stabilitate obţinut se compară cu
coeficientul de stabilitate admisibil, faţă de care
trebuie să fie mai mic sau egal.
Model a fişei de cronometrare
Elementele Durata, sec
operaţiei
I II III IV V VI

Coeficientul de stabilitate admisibil variază în funcție de tipul

de producție şi caracterul muncii

Caracterul Tipul de producție

muncii De masă sau Serie mijlocie Serie mică sau
serie mare unicate
Manual-mecanic 1,2 1,3 1,4
Manual 1,3 1,4 1,5
Reguli de interpretare a măsurărilor
înregistrate în șirul cronometric:
1. Dacă coeficientul de stabilitate nu este mai mic
sau egal cu cel admisibil valorile date se exclud
din şirul cronometric

2. Daca din șirul cronometric au fost excluse mai

mult de 2/3 din numărul inițial de valori (valori
extreme, valori cu frecvenţă redusă) acest șir se
consideră nul.
3. Un șir nul nu poate fi utilizat pentru
determinarea duratei unui element al
operației examinate.

4. Dacă după eliminarea a 2/3 din numărul

inițial coeficientul este mai mic șirul
cronometric este considerat corespunzător.
➢ În baza datelor ramase în șirul cronometric se
determină durata medie pentru fiecare element al
operației ca o medie aritmetică a tuturor
măsurărilor şirului de observări considerat
corespunzător.

➢ După prelucrarea șirurilor cronometrice se trece

la analiza şi proiectarea executării mai raționale a
operației studiate.
➢ În cazul operațiilor manuale sau manual –

mecanice analiza rezultatelor observării

constă în înlăturarea unor elemente care nu
sunt necesare sau în înlocuirea unor mânuiri
cu altele mai raționale.
Fotocronometrarea timpului de muncă
reprezintă o metoda de măsurare şi
analiză în mod critic a duratei
elementelor unui proces de muncă
sau a timpului de folosire a utilajului
sau de transformare a obiectului
muncii prin combinarea fotografierii cu
cronometrarea continuă în anumite
perioade de timp
Această metodă se aplică la procesele de
muncă ce au elemente cu durate mari.

Fotocronometrarea se face asupra muncii

unui executant individual.

Prelucrarea rezultatelor fotocronometrării se

efectuează separat pentru cronometrare şi
fotografiere.
5. Metodele instantanee de
determinare a timpului de muncă.
➢ Observarea instantanee a timpului de
munca reprezintă metoda de măsurare a
timpului prin înregistrarea, la anumite intervale,
a activității de moment a mai multor executanți
sau utilaje, în scopul determinării ponderii sau
duratei elementelor procesului de producție.
➢Cuprinde trei etape de bază:
1. Pregătirea observărilor instantanee:
▪ stabilirea obiectului de studiat,
▪ determinarea numărului total de
observări și a frecventei observărilor,
▪ stabilirea momentelor de observare,
▪ elaborarea fiselor zilnice si a fiselor
pentru centralizarea datelor.
2. Efectuarea observărilor:
▪ se observa procesul,
▪se stabilește categorie de timp,
▪se înregistrează categoria respectiva de
timp in fisa de înregistrare prin simbolul
stabilit.
3. Prelucrarea datelor:
▪prelucrare zilnica,
▪prelucrarea datelor medii dupa 4-5 zile de
la începutul observărilor,
▪ prelucrarea finala
▪Formularea concluziilor.
Variantele observării instantanee sunt:
- întâmplătoare: observările se efectuează la
momente alese la intervale întâmplătoare;
- sistemică: observările se efectuează la
momente alese la intervale regulate;
- combinată: observările se efectuează la
momente alese la intervale regulate scurte;
- microobservările: observările se efectuează
la intervale foarte scurte;
Se utilizează pentru:
➢ determinarea gradului de ocupare a executanților şi
de utilizare a mașinilor şi utilajelor;
➢ stabilirea locurilor înguste, în vederea elaborării
măsurilor pentru eliminarea lor;
➢ stabilirea normelor de personal, în special în
activitatea de întreținere şi reparație şi a normelor
pentru personalul administrativ;
➢ verificarea calităţii normei de muncă;
➢ determinarea timpilor neproductivi în cadrul
procesului de muncă.
FILMAREA permite înregistrarea procesului de
muncă pe peliculă și reproducerea lui ori de
câte ori e nevoie, în vederea studierii şi
eliminării greşelilor existente în procesul
muncii analizate.
Se utilizează pentru:
- analiza mai detaliată a procesului de muncă,
- obţinerea de date obiective,
- eliminarea mişcărilor întâmplătoare şi
stabilirea unei structuri raţionale a procesului
de muncă pentru fiecare executant.