Aportul Jocurilor Olimpice la devenirea sportului - fenomen si limbaj universal

Prof. Iordache Alexandru

Şcoala Gimnazială sat Buda, comuna Rȋfov, judeţul Prahova

Deşi avem tendinţa de a asocia Jocurile Olimpice cu sportul, iniţial, aceste Jocuri, constituiau în
Grecia Antică un festival religios închinat lui Zeus. Legenda spune că, Jocurile, au fost fondate de
Hercule, care a plantat un măslin din ramurile căruia se împleteau cununile oferite învingătorilor.

Primele Jocuri Olimpice Antice s-au desfăşurat în anul 776 î.e.n., având un unic eveniment: o
cursă de alergare de aproximativ 200 metri numită “Stadion”, de unde şi cuvântul “stadion” pe care îl
folosim astăzi. Jocurile au fost organizate de atunci o dată la fiecare patru ani, iar perioada de timp
dintre două întâlniri era cunoscută sub numele de Olimpiadă.

Pentru a ilustra puternica influenţă a Jocurilor asupra lumii antice şi pentru a contura imaginea
sportului ca limbaj universal, vom aminti că, aceste Jocuri Olimpice, au fost luate atât de mult în serios
de către greci, încât pe durata desfăşurării lor, orice războaie încetau şi se derulau armistiţii atent
supervizate.
Chiar şi în timpul Războaielor Peloponeziene, inamicii se adunau laolaltă şi se întreceau “umăr la
umăr” în competiţiile sportive. Singurii care au încălcat vreodată un asemenea armistiţiu au fost
spartanii, cărora drept pedeapsă li s-a interzis participarea la Jocurile Olimpice din anul 420 î.e.n.

De la o întâlnire de o singură zi, cu o singură cursă, până în anul 471 î.e.n., Jocurile Olimpice
evoluaseră, ajungând să cuprindă 10 evenimente, derulate pe o perioadă de peste cinci zile. Pe lângă
cursa de alergare, evenimentele sportive incluse erau lupte corp la corp, box, curse de cai (atât călare,
cât şi cu care de luptă), aruncarea discului şi a suliţei, precum şi un tip de săritură în lungime, pe
muzică. Mai exista şi un pentatlon, alcătuit din probe de sărituri, alergare, aruncarea suliţei, a discului
şi lupte corp la corp. Un alt eveniment era pankration-ul, o combinaţie violentă de lupte corp la corp şi
box, în care practic nu existau nici un fel de reguli, iar învingătorul era primul luptător care se
recunoştea învins. Jocurile Olimpice se încheiau cu o cursă de alergare bizară şi extenuantă, în care
participanţii alergau îmbrăcaţi în costume complete de armură. Ultima ediție a jocurilor a avut loc în
anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict al împăratului roman, Teodosiu I,
din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile
legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor Olimpiei.
 Dupa mai bine de 1 500 de ani de ȋntrerupere, ȋn 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile
Olimpice. Artizanul reconstruirii acestui fenomen sportiv, cu o filozofie şi o cultura proprie, este
baronul francez, Pierre de Coubertin. Ca un omagiu adus Eladei antice, primele Jocuri Olimpice
Moderne, s-au celebrat chiar la Atena, pe stadionul panatenaic, construit ȋn formă de ,,U", şi ȋn condiţii
asemănătoare cu cele din antichitatea greacă. În spiritul aceleiaşi tradiţii, femeile nu au luat parte la
aceste prime ȋ ntreceri olimpice. În conditiile existente la sfârşitul secolului al XIX-lea când, cu puţine
excepţii, nu se punea problema unei pregătiri specializate şi de durată, participarea sportivilor s-a
datorat, mai ales, dorinţei de afirmare a unor oameni bine dotaţi din punct de vedere fizic, o parte din ei
studenţi străini sosiţi ȋn vacanţă pe meleagurile greceşti, alţii aflaţi ȋntâmplător, la acea dată, la Atena.
Existau desigur şi sportivi antrenaţi, obişnuiţi cu concursurile internaţionale dar, pentru mulţi dintre
aceştia, Jocurile Olimpice nu prezentau, ȋncă, nici un interes.

În continuare, după ce am subliniat legătura dintre Jocurile Olimpice Antice şi sport ca

limbaj universal, vom ȋncerca să creionăm amploarea pe care a căpătat-o sportul ca urmare a
desfasurarii Jocurilor Olimpice Moderne. Nu vom intra in prea multe detalii legate de organizarea si
desfasurarea tuturor editiilor Jocurilor Olimpice de la momentul “reȋnvierii” lor şi până astăzi ci vom
aminti doar că acestea au parcurs, deja, 28 de ediţii, desfăşurându-se continuu, cu două excepţii,
perioadele celor două mari conflagraţii mondiale ale secolului trecut. Sportul a devenit, treptat, un
fenomen social, universal, un limbaj comun cunoscut de către toţi oamenii indiferent de vârstă, sex,
rasă, religie, apartenenţă politică sau oricare alt criteriu. Amploarea căpătată de Jocurile Olimpice
Moderne a condus la o adevarată “explozie a sportului” care s-a dezvoltat, ȋn permanenţă, şi ca urmare
a investiţiilor ce au crescut o dată cu trecerea timpului. Astăzi, sportul, nu este doar un limbaj universal
pe care-l cunosc şi ȋn care comunică oamenii de pe ȋntreaga planetă, ci este mult mai mult decat atat.
El reprezintă o adevarată industrie care produce venituri uriaşe atât pentru sportivi cât şi pentru alţi
participanţi colaterali (televiziuni, firme de materiale sportive, sponsori, impresari etc). Sportul,
practicat sub diferite forme şi clasificat după variate criterii, este recunoscut, asadar la nivel mondial ca
un fenomen universal. Indiferent de zona de pe Glob sau de limba vorbită, sportul, este practicat după
aceleaşi reguli stabilite la nivel internaţional şi, vizează, printre altele, perfecţionarea ȋntr-o disciplină
sau ramură sportivă, educarea spiritului de fair-play, sau chiar crearea acelui “om frumos şi bun” dorit
de Antichitatea greacă.

In final, putem afirma că Jocurile Olimpice, atât cele Antice cât şi cele Moderne, au avut şi
au, ȋn continuare, o contribuţie imensă la dezvoltarea permanentă şi accelerată a sportului văzut ca un
adevărat fenomen social şi ȋn devenirea şi răspândirea acestuia ca limbaj universal.
Bibliografie

1. Bănciulescu Victor, Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor, Bucureşti, editura UCFS, 1964.
2. Surse internet: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice ,
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/jocurile-olimpice-ieri-si-azi
3. Aprecieri personale privind tema abordată.