Simbolismul romanesc

Plumb

George Bacovia
George Bacovia a fost unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu. Critica literara
a numit atmosfera din poeziile sale "bacovianism". Eugen Lovinescu definea aceasta atmosfera
ca fiind deprimanta: "de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati limitat intr-un peisaj
de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator... atmosfera de plumb... in care pluteste
obsesia mortii si a neantului".

Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de

lume, al caldurilor toride in care cadavrele intra in descompunere si al primaverilor iritante si
nevrotice. Cadrul este orasul de provincie cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele
sarace surprinse intr-o realitate demoralizanta. Figurile prezente pe acest fundal sunt copii
bolnavi, palide muncitoare, poetul insusi rataceste fara sens in timp ce devin personaje toamna,
somnul, plansul, golul, frigul, descompunerea, vara. Ele devin totodata proiectii ale unei emotii
poetice; poetul este un inadaptat la societatea burgheza de aici dorinta de evadare.

Poezia "Plumb" deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si reprezinta o emblema
a universului poetic bacovian. Poezia este realizata sub forma unui monolog liric iar tipul de
lirism este subiectiv redat la nivelul expresiei prin verbe si pronume de persoana I singular.

Tema poeziei o reprezinta conditia poetului intr-o societate artificiala si lipsita de

aspriratii. Lumea ostila este proiectia universului interior al eului liric. Poezia este a unui solitar
si a unui prizonier, a unei constiinte inspaimantate de sine si de lumea in care traieste. Textul
hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari si presimtirea mortii.

Titlul poeziei il reprezinta simbolul "plumb" care sugereaza apasarea, greutatea

sufocanta, cenusiul existential, universul monoton, inchidere definitiva a spatiului existential.
Simbolul central are multiple semnificatii. Prezent in pozitii simetrice in sase din cele opt versuri,
ele configureaza atmosfera lirica. Semnificatiile cuvantului se construiesc pe baza
corespondentelor dintre planul subiectiv uman si planul obiectiv al realitatii. Ca element
anorganic sugereaza mineralizarea, pietrificarea, moartea; prin greutate transmite apasare
sufleteasca. atmosfera sufocanta, prabusirea interioara; culoarea gri poate reda tristetea,
monotonia, plictisul, mediul ostil; raceala sugereaza lipsa de viata, absenta sentimentelor,
singuratatea. Sonoritatea cuvantului alcatuit din patru consoane si o vocala inchisa transmite
caderea grea, limitare, izolare totala, imposibilitatea evadarii.

Alaturi de celelalte cuvinte-cheie din poezie, simbolul plumb contribuie la realizarea unui
decor macabru, dezolant.

Textul este alcatuit din doua catrene realizate prin paralelism sintactic. Cele doua
secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara obiectiva
simbolizata de cimitire si de cavou si realitatea interioara subiectiva simbolizata de sentimentul
iubirii ("amorul meu de plumb") a caruit invocare se face cu disperare. Starea de singuratate a
eului liric este subliniata de repetitia "stam singur" care, alaturi de celelalte simboluri
accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca.

Strofa I cuprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant in care eul
poetic se simte izolat; un "cavou" simbolizand universul interior si in care mediul inconjurator
capata greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: "sicrie de plumb",
"flori de plumb", "coroane de plumb", "vestamant funerar". Florile care sugereaza gingasia si
frumusetea naturii sunt impietrite. Singurul element care sugereaza miscarea este vantul, dar el
produce efecte reci ale mortii sugerate auditiv: "si scartaiau coroanele de plumb". Cadrul
temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.

Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential provocat de disparitia

afectivitatii: "Dormea intors amorul meu de plumb". Cuvantul "intors" constituie misterul
poeziei. Eul liric isi priveste sentimentul ca un spectator "aripile de plumb" presupun un zbor in
jos, caderea surda si grea, moartea. Ambiguitatea limbajului poetic se realizeaza prin multiple
semnificatii pe care le pot primi epitetul "dormea intors", metafora "aripile de plumb" sau
cuvantul "mort" din versul "stam singur langa mort", acesta poate insemna instrainarea de sine
ca reactie la absurdul existentei.

Teama de moarte si senzatia de vid sufletesc se realizeaza, dincolo de aglomerarea

elementelor decorului funerar, prin doua imagini auditive: in prima strofa verbul cu efect
strident din versul "Si scartaiau coroanele de plumb", sugereaza dezacordul eului liric cu lumea;
in strofa a doua strigatul accentueaza spaima de neant a fiintei: "si-am inceput sa-l strig".
Elementele naturii "frigul si vantul" sugereaza perceptia la nivel tactil a vidului sufletesc.

Sursele expresivitatii limbajului poetic se regasesc la toate nivelurile limbajului poetic. La

nivel stilistic se remarca prezenta simbolului central plumb alaturi de metaforele: "flori de
plumb", "coroane de plumb", "aripi de plumb". Simplitatea formei poeziei data de paralelismul
sintactic ofera impresia de intensitate a unei obsesii. La nivel fonetic predomina consoanele
sonore ("b, p, m, n, s, ş, t, ţ") care apar asociate cu vocalele inchise ("i, o, u"). Toate acestea
confera o tonalitate trista poeziei. La nivel morfologic predomina verbele in majoritatea lor
statice si la timpul imperfect; prin trecutul nedeterminat verbele la imperfect sugereaza
permanenta unei stari de angoasa (teama si nelinistie interioare).

La nivel sintactic textul este alcatuit din propozitii principale independente coordonate
prin juxtapunere sau copulativ. Coordonarea copulativa da impresia ca textul poetic este realizat
prin procedeul acumularii, adica prin suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare.

La nivel lexical se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: "cavou,
sicrie, funerar, coroane, mort". Prin repetarea obsesiva a acelorasi cuvinte se produce efectul de
monotonie sau de limitare.

Din punct de vedere prozodic, "Plumb" este alcatuita din doua catrene cu masura fixa de
10 silabe cu rima imbratisata si ritm iambic. Poezia este specifica operei lui Bacovia prin
economia de mijloace, prin limbajul poetic si prin cel artistic.

Prin atmosfera, prin muzicalitate, prin folosirea sugestiei, a corespondentelor, a

simbolului central dar si prin ilustrarea starilor sufletesti de tristete si angoasa, poezia se
incadreaza in simbolism.