Civil contracte - invatat

1. Contractul de vanzare-cumparare

Notiunea contractului de vanzare-cumparare – acel contract prin care una din parti,
numita vanzator, transmite celeilalte parti, numita cumparator, dreptul de proprietate
asupra unui bun (bunuri) sau alte drepturi reale ori drepturi de creanta, in schimbul unei
sume de bani numita pret.

Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare:

- caracterul sinalagmatic (bilateral) – rezulta din faptul ca incheierea acestui
contract da nastere la obligatii interdependente si reciproce intre partile
contractante;
o vanzatorul are ca obligatii principale predarea si garantarea
bunului vandut;
o cumparatorul are ca obligatii plata pretului si luarea in primire a
bunului cumparat.
- vanzarea este un contract cu titlu oneros – fiecare parte contractanta urmareste un
interes patrimonial;
o vanzatorul are interesul sa primeasca pretul, iar cumparatorul
bunul cumparat in proprietate.
- vanzarea-cumpararea este un contract comutativ – deoarece odata cu incheierea
contractului, partile isi cunosc existenta si intinderea obligatiilor;
- vanzarea este un contract consensual (in principiu) – putand fi incheiat prin
simplu acord de vointa al partilor (solo consensu), fara indeplinirea vreunei
formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii
contractului;
o prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile
special prevazute de lege vanzarea devine un contract solemn;
o de exemplu: terenurile (indiferent ca sunt situate in intravilanul
ori extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei)
pot fi instrainate (dobandite) prin acte juridice intre vii, sub
sauctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in
forma autentica.
- vanzarea-cumpararea este, de regula, un contract translativ de proprietate – prin
acordul de vointa al partilor si independent de predare a bunului, contractul de
vanzare-cumparare se incheie in mod valabil, avand loc in acelasi timp si
transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator;
o din momentul dobandirii dreptului de proprietate, cumparatorul
va suporta si riscul pierii bunului (principiul res perit domino),
iar vanzatorul va suporta riscurile numai daca a fost in intarziere
cu privire la executarea obligatiei de predare si nu reuseste sa
dovedeasca faptul ca bunul ar fi pierit si la cumparator daca l-ar
fi predat la termen;

1
 o principiul transmiterii imediate (automate) a dreptului de
proprietate (si a riscurilor) din momentul incheierii contractului
opereaza numai daca sunt indeplinite anumite conditii:
 vanzatorul trebuie sa fie proprietarul bunului vandut
si contractul valabil incheiat;
 bunul vandut trebuie sa fie individual determinat
(cert);
 bunul vandut trebuie sa existe;
 partile sa nu fi amanat transferul proprietatii
(amanare prevazuta printr-o clauza prevazuta in
contract).

Conditii de valabilitate – contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valabil incheiat,

trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile de valabilitate prevazute de art. 948 din
Codul civil.
Consimtamantul valabil al partilor care se obliga - acordul de vointa intre parti este
totdeauna necesar si totodata suficient, cu exceptiile prevazute de lege, in vederea
formarii contractului;
- consimtamantul partilor trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a
fi valabil exprimat:
o sa provina de la o persoana cu discernamant;
o sa fie exteriorizat;
o sa fie neviciat;
o sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice.
- probleme legate de consimtamant se pun in legatura cu:
o promisiunea unilaterala de a vinde sau de a cumpara – reprezinta
un antecontract unilateral prin care o parte, numita promitent, se
obliga sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare cu o
alta parte, numita beneficiar;
 numai in sarcina uneia dintre parti (promitentul) se
creeaza obligatia de a face;
 daca beneficiarul va opta in sensul cumpararii
bunului, dar promitentul, prin incalcarea obligatiei
asumate, va refuza vanzarea (eventual a si vandut
lucrul unei alte persoane) contractul nu se va mai
incheia, beneficiarul avand dreptul la daune-
interese, potrivit regulilor aplicabile obligatiilor de a
face.
o promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare –
antecontractul prin care ambele parti se obliga ca in viitor sa
incheie un contract de vanzare-cumparare;
 daca promitentul-vanzator nu-si executa obligatia si
a vandut bunul, beneficiarul-cumparator nu poate
cere predarea lui, intrucat vanzarea care s-a facut
este valabila, sub rezerva fraudei (dar poate cere
daune-interese).

2
o pactul de preferinta – reprezinta o varianta a promisiunii de
vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul
cand il va vinde, sa acorde preferinta unei aunmite persoane, la
pret egal;
 de precizat – in acest caz proprietarul bunului nu se
obliga sa-l vanda, ci numai sa acorde preferinta in
cazul in care se va hotari in acest sens;
 nici prin pactul de preferinta, ca si in cazul
promisiunii, nu se transmite dreptul de proprietate;
 astfel, daca promitentul vinde bunul unei alte
persoane, beneficiarul-cumparator nu poate cere
incheierea contractului, sub rezerva fraudei,
vanzarea ramanand valabila (dar poate cere daune-
interese).
o dreptul de preemţiune – reprezinta posibilitatea de care se bucura
o persoana de a fi preferata altei persoane la cumpararea unui
bun (sau bunuri), in conditiile prevazute de lege;
 natura juridica – dreptul de preemtiune are natura
legala, el fiind reglementat de lege prin o norma
imperativa;
 instituirea acestui drept reprezinta o
derogare de la principiul liberei circulatii a
bunurilor si de la principiul potrivit caruia
proprietarul dispune liber, exclusiv si
absolut de bunul sau;
 dreptul de preemtiune este un drept
absolut, opozabil erga omnes, inclusiv
proprietarului vanzator, care nu trebuie sa
faca nimic pentru a-l impiedica pe titularul
acestui drept sa si-l exercite.
 domenii de aplicare - domeniul si conditiile de
aplicare ale dreptului de preemptiune se determina
in functie de bunul care formeaza obiectul lui, de
actul juridic care urmeaza sa fie incheiat si de
dreptul care se instraineaza pe baza contractului
proiectat;
 dreptul de preemptiune are ca obiect
numai terenurile agricole situate in
extravilan (de exemplu: terenuri arabile,
pasuni, fanete, vii etc.);
 dreptul de preemptiune este prevazut de
lege numai daca instrainarea se face prin
vanzare;
 actul juridic proiectat trebuie sa aiba ca
obiect transmiterea dreptului de
proprietate asupra terenului.

3
 Capacitatea de a contracta – potrivit Codului civil, „pot cumpara si vinde toti carora nu
le este oprit de lege” (capacitatea deplina de exercitiu); astfel, regula o reprezinta
capacitatea, iar cazurile de incapacitate constituie exceptia, fiind expres si limitativ
prevazute de lege si de stricta interpretare:
- incapacitati in considerarea persoanei (intuitu personae):
o vanzarea nu se poate face intre soti (aceasta nu priveste si pe
concubini);
 prin aceasta interdictie se urmareste:
 sa se impiedice ca sotii sa eludeze prin
vanzari simultane, dispozitia legii potrivit
careia donatiile intre soti sunt revocabile;
 sa se apere interesele mostenitorilor
rezervatari, intrucat prin vanzari simultane
s-ar putea face liberalitati;
 sa se apere interesele creditorilor care ar
putea fi fraudati prin incheierea de vanzari
simultane.
 sanctiunea incheierii unor astfel de acte este
nulitatea relativa, anularea putand fi ceruta de
oricare dintre soti, de mostenitorii ocrotiti sau de
creditori.
o tutorii nu pot cumpara bunuri de la persoanele aflate sub tutela
lor;
 sanctiunea este nulitatea relativa.
o mandatarii imputerniciti sa vanda bunuri ale celor pe care ii
reprezinta nu pot cumpara ei insisi acele bunuri;
 sanctiunea este nulitatea relativa.
o administratorii bunurilor ce apartin statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale nu pot cumpara bunurile aflate in
administrarea lor;
 sanctiunea este nulitatea relativa.
o functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale ce se vand prin intermediul lor;
 exceptie: vanzarile ale caror bunuri au
preturi fixe;
 sanctiunea este nulitatea relativa.
o judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi cesionari de drepturi
litigioase in circumscriptia Curtii de Apel unde isi desfasoara
activitatea;
 in cazul magistratilor Inaltei Curti de
Casatie si Justitie interdictia priveste intreg
teritoriul tarii.
 sanctiunea este nulitatea absoluta, cu plata
daunelor-interese si suportarea
cheltuielilor vanzarii.

4
 o cetatenii straini si apatrizi nu pot dobandi dreptul de proprietate
privata asupra terenurilor, decat in conditiile prevazute de lege
(legear nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi,
precum si de catre persoanele juridice straine).
- incapacitati dupa natura bunurilor (intuitu rei) – potrivit art. 963 din Codul civil,
„numai bunurile ce sunt in comert (circuitul civil) pot fi obiectul unui contract”;
o bunurile proprietate publica ale statului sau ale unitatilor
administrativ-teritoriale sunt inalienabile (dar pot fi date in
administrare sau inchiriate);
o terenul atribuit conform art.19, art.21 si art.43 din legea
nr.18/1991 nu poate fi instrainat prin acte juridice intre vii timp
de 10 ani¸ socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a
facut inscrierea proprietatii (sub sanctiunea nulitatii absolute a
actului de instrainare);
o locuintele trecute in proprietatea statului nu pot fi instrainate prin
acte juridice intre vii, timp de 10 ani de la data cumpararii;
o bunurile monopol de stat nu pot fi vandute si nici cumparate de
catre persoane fizice sau persoane juridice decat pe baza de
licenta (de exemplu: tutun, alcool etc.);
o bunuri inscrise in circuitul civil dar care din motive de ordine
publica sau economico-sociala nu pot fi instrainate decat cu
respectarea unor reglementari legale speciale (de exemplu:
armele, munitiile, materialele explosive etc.);
o terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate
nu pot fi instrainate atata timp cat exista litigii cu privire la ele;
o atunci cand exista un interes serios si legitim, anumite bunuri
sunt scoase temporar din circuitul civil (de exemplu: garantarea
executarii unei obligatii – de intretinere fata de o persoana, de
plata a rentei viagere etc.).
Obiectul contractului de vanzare-cumparare – il reprezinta actiunea sau inactiunea la
care se obliga vanzatorul si cumparatorul (conduita partilor);
- vanzarea-cumpararea fiind un contract sinalagmatic, da nastere la obligatii in
sarcina ambelor parti, astfel obiectul este format din obiectul obligatiei
vanzatorului – bunul vandut – si din obiectul obligatiei cumparatorului – pretul:
o bunul vandut – trebuie sa indeplineasca unele conditii pentru a
putea forma obiectul contractului de vanzare-cumparare:
 bunul sa fie in circuitul civil;
 bunul trebuie sa existe in momentul incheierii
contractului sau sa poata exista cu certitudine in
viitor;
 bunul vandut sa fie determinat (sau determinabil);
 bunul sa fie licit si posibil;
 bunul vandut sa fie proprietatea vanzatorului.
o preţul – reprezinta obiectul obligatiei cumparatorului si consta
intr-o suma de bani, care in intentia partilor, corespunde cu

5
 valoarea bunului vandut; conditii (trebuie sa fie indeplinite
cumulativ):
 pretul sa fie fixat in bani;
 sa fie determinat sau determinabil;
 sa fie sincer si serios.
Cauza contractului de vanzare-cumparare – pentru ca vanzarea-cumpararea sa fie
valabila, cauza trebuie sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala.

Efectele contractului de vanzare-cumparare – prin incheierea contractului de vanzare-

cumparare se nasc obligatii, atat in sarcina vanzatorului, cat si cea a cumparatorului.
Obligatiile vanzatorului – din art. 1313 din Codul civil reiese ca vanzatorul are doua
obligatii: de a preda bunul si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si contra
viciilor bunului vandut.
Obligatia de predare a bunului vandut – conform art. 1314 din Codul civil, „predarea
este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului” (adica,
predarea reprezinta pur si simplu punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului);
- predarea bunului se face la locul unde se afla acesta in momentul incheierii
contractului;
- predarea se face la termenul stipulat in contract;
o in caz contrar cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii sau
executarea silita, daca intarzierea nu provine decat din faptul
vanzatorului.
- vanzatorul este obligat sa predea bunul individual determinat, in starea in care se
afla in momentul vanzarii si in masura determinata prin contract, impreuna cu
fructele percepute sau nu, din ziua vanzarii, precum si cu toate accesoriile
acestora;
- in cazul neexecutarii obligatiei de predare a bunului vandut de catre vanzator,
cumparatorul poate opta intre:
o a cere executarea in natura a obligatiei, adica punerea in posesie
a cumparatorului sau daca nu este posibil, plata daunelor
interese;
o a invoca exceptia de neexecutare;
o a cere rezolutiunea vanzarii, cu daune-interese;
o a procura bunurile de la terte persoane, pe seama vanzatorului.
Obligatia de garantie a vanzatorului – vanzatorul trebuie sa garanteze pe cumparator
de linistita si utila folosinta a bunului vandut;
- obligatia de garantie contra evictiunii – evictiunea reprezinta pierderea proprietatii
bunului, in total sau in parte, sau tulburarea cumparatorului in exercitarea
prerogativelor sale de proprietar;
o evictiunea care rezulta din faptul personal al vanzatorului –
faptul personal este un fapt ori un act, anterior sau ulterior
vanzarii, dar tainuit de catre vanzator sau succesorii sai
universali ori cu titlu universal de natura a-l tulbura pe
cumparator in linistita folosinta a bunului, indiferent daca este o
tulburare de fapt sau o tulburare de drept;

6
o evictiunea care rezulta din fapta unui tert – daca tulburarea
provine de la o terta persoana, vanzatorul este obligat sa-l apere
pe cumparator; daca nu reuseste, va suporta consecintele
evictiunii, indiferent daca este de buna sau de rea-credinta;
 obligatia de garantie contra evictiunii, care rezulta
din fapta unui tert, exista daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
 sa fie vorba despre o tulburare de drept –
vanzatorul este garant numai daca
tulburarea tertului este de drept (adica
tertul trebuie sa invoce un drept asupra
bunului cumparat);
 cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii –
vanzatorul este garant numai daca
tulburarea din partea tertului are o cauza
anterioara momentului incheierii
contractului de vanzare-cumparare;
 cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de
cumparator – daca cumparatorul a avut
cunostiinta de pericolul evictiunii,
inseamna ca el a acceptat riscul si
problema raspunderii vanzatorului nu se
mai pune.
o efectele obligatiei de garantie contra evictiunii – in cazul in care
evictiunea s-a produs (este consumata), aceasta poate fi:
 totala – in cazul in care cumparatorul a pierdut in
intregime proprietatea asupra bunului cumparat; in
aceste conditii, vanzatorul trebuie:
 sa restituie integral cumparatorului pretul
primit;
 sa restituie cumparatorului valoarea
fructelor pe care acesta a fost obligat sa le
inapoieze tertului evingator;
 sa restituie cumparatorului cheltuielile de
judecata, ocazionate de procesul cu tertul
evingator;
 sa plateasca daune-interese.
 partiala – atunci cand cumparatorul pierde o parte
din proprietatea asupra bunului cumparat sau se
neaga ori se valorifica un alt drept decat cel de
proprietate asupra bunului; in aceste conditii,
cumparatorul are dreptul de a opta intre:
 a cere rezolutiunea contractului de
vanzare-cumparare;
 a mentine contractul incheiat, cu
despagubiri pentru partea evinsa.

7
 o modificarea conventionala a garantiei pentru evictiune – partile
pot sa modifice prin conventia lor aceste reguli, adaugand,
micsorand, sau chiar stergand obligatia de garantie pentru
evictiune.
- obligatia de garantie pentru viciile bunului vandut – presupune ca vanzatorul sa-l
apere pe cumparator impotriva tuturor deficientelor bunului care afecteaza
utilitatea lui;
o situatia bunului vandut afectat de viciu prezinta asemanarea cu
viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului
contractului; intre cele doua situatii exista insa deosebiri
esentiale:
 in cazul erorii asupra substantei obiectului, din
cauza acestui viciu de consimtamant, cumparatorul
nu a putut cumpara, in substanta sa, bunul voit si
poate cere anularea contractului;
 in cazul in care bunul, datorita viciilor, este
impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau isi
micsoreaza valoarea de intrebuintare, eroarea se
refera numai la calitatea bunului si cumparatorul nu
poate cere anularea contractului, ci are o actiune in
garantie contra vanzatorului.
o conditiile garantiei pentru vicii:
 viciul sa fie ascuns – vanzatorul nu raspunde de
viciile aparente si despre care cumparatorul a putut
singur sa se convinga;
 viciul sa fi existat in momentul incheierii
contractului – viciile intervenite ulterior, dupa
momentul vanzarii, sunt suportate de catre
cumparator, in calitate de proprietar;
 viciul sa fie grav – cand bunul nu poate fi folosit
potrivit destinatiei sale sau intrebuinatarea lui este
atat de micsorata, incat daca l-ar fi cunoscut,
cumparatorul nu l-ar fi cumparat sau ar fi platit un
pret mai mic.
o efectele raspunderii vanzatorului pentru vicii – in cazul vanzarii
unui bun afectat de vicii ascunse, cumparatorul are dreptul sa
opteze intre:
 a restitui bunul si de a primi pretul inapoi – pe calea
actiunii in rezolutiune, cunoscuta in acest caz sub
denumirea de actiune rehibitorie;
 a opri bunul si de a cere inapoierea unei parti din
pret – pe calea actiunii estimatorii.
o modificarea conventionala a garantiei pentru vicii – intrucat
dispozitiile de drept comun privind obligatia de garantie pentru
vicii au un caracter supletiv, partile sunt libere sa limiteze sau

8
 chiar sa inlature ori, dimpotriva sa agraveze prin conventia lor,
aceasta obligatie a vanzatorului printr-o clauza expresa.

Obligatiile cumparatorului – principalele obligatii ale cumparatorului sunt:

- obligatia de a plati pretul bunului cumparat – principala obligatie a
cumparatorului este de a plati pretul la termenul si la locul determinat prin
contract;
o dobanda pretului – cumparatorul este obligat sa plateasca
vanzatorului si dobanda pana la efectiva achitare a pretului, in
trei cazuri:
 daca exista conventie in acest sens;
 daca bunul vandut si efectiv predat este producator
de fructe;
 daca cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o
notificare de plata.
o sanctiunea neplatii pretului – in caz de neplata a pretului,
vanzatorul poate opta intre:
 poate invoca exceptia de neexecutare care-i permite
sa refuze predarea bunului vandut;
 poate cere executarea silita a obligatiei de plata a
cumparatorului;
 poate cere rezolutiunea contractului.
- obligatia de a luat in primire bunul cumparat – cumparatorul are obligatia de
preluare a bunului vanzarii la termenul stipulat in contract;
o in caz de neexecutare a obligatiei de luare in primire a bunului
vandut, dupa punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul
poate cere instantei:
 obligarea silita a cumparatorului la luarea in primire
a bunului;
 rezolutiunea contractului;
 daune-interese, potrivit reglementarilor generale.
- obligatia de a plati cheltuielile legate de incheierea contractului – in lipsa de
stipulatie contrara, cumparatorul mai trebuie sa suporte si cheltuielile vanzarii (ca
de exemplu: cheltuielile propriu-zise ale actului, taxele de timbru si de
autentificare sau de publicitate imobiliara).

2. Contractul de schimb

Notiunea contractului de schimb – acel contract prin care partile, numite copermutanti,
isi transmit fiecare proprietatea asupra unui bun (sau bunuri) in schimbul proprietatii altui
bun (bunuri) sau altor drepturi reale ori de creanta.
- cu alte cuvinte, echivalentul bunului instrainat nu este o suma de bani, ci un alt
bun sau drept;
- contractul de schimb este supus, in principiu, regulilor privind vanzarea-
cumpararea (fiecare copermutant fiind considerat vanzator al bunului pe care il

9
 transmite si cumparator al bunului pe care il primeste in schimb), dar cu unele
deosebiri fata de contractul de vanzare-cumparare, si anume:
o nu se aplica regulile de la plata pretului;
o intrucat fiecare parte este si vanzator si cumparator, nu se aplica
regula privind suportarea cheltuielilor legate de incheierea
contractului de catre cumparator (acestea se vor suporta de
ambele parti, in calitate de cumparatori);
o clauzele indoielnice nu se interpreteaza in contra vanzatorului, ca
la vanzare-cumparare, ci in favoarea debitorului (se aplica regula
generala).
Caracterele juridice ale contractului de schimb:
- este un contract sinalagmatic – obligatiile copermutantilor sunt reciproce, in
sensul ca unul se obliga fata de celalalt;
- este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste un folos patrimonial si
anume dobandirea dreptului de proprietate asupra unui bun (sau bunuri);
- este un contract comutativ – existenta si intinderea obligatiilor copermutantilor se
cunosc din momentul incheierii contractului;
- este, in principiu, un contract consensual – exceptie face cazul in care obiectul
schimbului il reprezinta, cel putin pentru o parte, un teren (caz in care contractul
imbraca forma autentica);
- este un contract translativ de proprietate – exceptie face cazul in care obiectul
contractului de schimb il reprezinta un drept real sau de creanta (caz in care avem
de-a face cu un contract nenumit);
- este un contract numit.
Reguli speciale aplicabile contractului de schimb:
- daca una din parti transmite un bun care nu ii apartine in proprietate, cealalta parte
nu poate fi obligata a-i preda bunul promis in schimb, ci doar sa il restituie pe cel
primit;
- un copermutant evins de bunul primit in schimb poate cere daune-interese sau
intoarcerea bunului sau (rezolutiunea contractului).

3. Contractul de donatie

Notiunea contractului de donatie – contract prin care o parte, numita donator,

instraineaza cu titlu gratuit si irevocabil un bun (bunuri) sau un drept (drepturi) real sau
de creanta, din patrimoniul sau altei parti, numita donatar, fara a urmari sa primeasca
ceva in schimb.

Caracterele juridice ale contractului de donatie:

- donatia este un contract unilateral – donatia reprezinta un act juridic bilateral,
exprimand vointa a doua parti, dar un contract unilateral intrucat numai una din
parti se obliga (donatorul);
o in cazul donatiei cu sarcini, donatia devine un contract
sinalagmatic, cand donatarului ii revin obligatii determinate.

10
 - donatia este un contract cu titlu gratuit – donatia face parte din categoria
liberalitatilor (acte cu titlu gratuit, intrucat o parte transmite un bun sau un drept
fara a urmari sa obtina de la cealalta parte un contraechivalent);
- donatia este un contract solemn – pentru incheierea valabila a contractului de
donatie, acordul de vointa dintre parti trebuie sa imbrace forma autentica ceruta
de lege (ad validitatem), altfel contractul este lovit de nulitate absoluta;
o exceptii de la caracterul solemn al donatiei:
 darurile manuale;
 donatiile indirecte;
 donatiile deghizate.
- donatia este un contract irevocabil – donatorul nu poate reveni asupra
consimtamantului sau, din moment ce donatia a fost acceptata in forma autentica,
de catre donatar;
o cum liberalitatile sunt irevocabile, donatia fiind un act de
liberalitate, acest contract nu poate fi revocat de vointa uneia
dintre parti.
- donatia este un contract translativ de proprietate – prin incheierea contractului de
donatie in forma autentica are loc transmiterea dreptului de proprietate de la
donator la donatar a unui bun;
o pentru validitatea contractului de donatie nu este obligatorie si
predarea imediata a bunului, acesta putand fi predat si ulterior.
- donatia este un contract incheiat intuitu personae – donatorul va gratifica pe
donatar avand in vedere persoana acestuia;
- donatia este un contract numit.

Conditiile de validitate a contractului de donatie – ca orice contract civil, donatia

trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute de Codul civil, si anume:
consimtamantul valabil exprimat al partilor, capacitatea de a contracta, existenta unui
obiect determinat si o cauza licita, la care se adauga forma ceruta de lege ad validitatem,
anume forma autentica.
- consimtamantul partilor – sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie
exteriorizat, sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice si sa nu fie viciat;
- capacitatea de a contracta – orice persoana poate incheia un contract de donatie,
cu exceptia cazului cand este declarata de lege incapabila;
o incapacitati de a dispune prin donatie – sunt incapabili de a
dispune prin donatie minorii si interzisii judecatoresti:
 minorii – nu pot dispune cu titlu gratuit, nici
personal, nici prin reprezentant si nici cu
incuviintarea autoritatii tutelare (ei pot face totusi
daruri manuale obisnuite, potrivit cu posibilitatile
lor);
 interzisii judecatoresti – persoanele puse sub
interdictie judecatoreasca nu pot incheia contracte
de donatie in calitate de donatori.
o incapacitati de a primi prin donatie:

11
  persoanele fizice neconcepute – persoana fizica
neconceputa nu poate fi gratificata prin donatie;
 insa, persoanele fizice neconcepute pot fi
gratificate indirect, prin intermediul
donatiei cu sarcini, facuta unei terte
persoane capabile, cu conditia existentei
acesteia la data executarii sarcinii.
 persoanele juridice – acestea nu pot fi gratificate
decat in momentul in care dobandesc personalitatea
juridica, cu exceptia cazului cand donatiile sunt
facute pentru ca o persoana juridica sa se constituie
in mod valabil;
 cetatenii straini si apatrizii – nu pot accepta donatii
avand ca obiect dreptul de proprietate asupra
terenurilor;
 prin legea nr. 429/2003 de revizuire a
Constitutiei Romaniei s-a dispus ca acestia
„pot dobandi dreptul de proprietate privata
asupra terenurilor numai in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la
Uniunea Europeana si din alte tratate
internationale la care Romania este parte,
pe baza de reciprocitate, in conditiile
prevazute prin lege organica, precum si
prin mostenire legala”.
 medicii si farmacistii – nu pot primi donatii de la
bolnavul pe care l-au asistat si tratat de boala din
cauza careia acesta moare (de asemenea si preotii
care l-au asistat pe bolnav din punct de vedere
religios);
 minorii si interzisii judecatoresti – au dreptul sa
primeasca donatii doar prin intermediul
reprezentantilor lor;
 surdo-mutii – care nu stiu sa scrie nu pot accepta
donatii decat prin asistarea de catre un curator numit
de autoritatea tutelara, care are rolul de a interpreta
vointa lor.
- obiectul donatiei – donatia fiind un contract unilateral, obiectul sau este format
dintr-un singur element si anume, obiectul obligatiei donatorului – bunul
(bunurile) sau dreptul (drepturile) transmise de acesta si aflate in circuitul civil.

Efectele contractului de donatie:

- efectele intre parti – prin contractul de donatie se transmite dreptul de proprietate
sau alt drept real ori de creanta (cesiune de creanta cu titlu gratuit) din patrimoniul
donatorului in cel al donatarului;
o obligatiile donatorului:

12
  obligatia de predare – odata cu incheierea valabila a
contractului de donatie, donatorului ii revine
obligatia de predare a bunului donat;
 daca il va preda ulterior incheierii
contractului, donatorul va raspunde in
acest timp fata de donatar de pieirea sau
deteriorarea bunului, datorata culpei sale.
 obligatia de garantie – potrivit Codului civil,
donatorul nu este responsabil de evictiune catre
donatar pentru lucrurile daruite;
 donatorul raspunde insa pentru evictiune
cand el a promis expres garantia.
o obligatiile donatarului – in principiu, donatia fiind un contract
unilateral, donatarul nu are obligatii contractuale; are, in schimb,
obligatia de recunostinta fata de donator, obligatie morala, dar si
legala, fiind sanctionata, in caz de nerespectare, cu revocarea
donatiei pentru ingratitudine.
- efectele donatiei fata de terti – pentru ca donatia sa poata fi opozabila fata de terti,
sunt necesare anumite forme de publicitate: respectarea publicitatii in cazul
bunurilor imobile, de posesia de buna-credinta a mobilelor sau notificarea cesiunii
de creanta ori acceptarea acesteia de catre debitorul cedat.

Irevocabilitatea donatiilor – potrivit art. 801 din Codul civil, donatia este un contract
irevocabil.

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei – acestea sunt

incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei, atragand, astfel nulitatea contractului;
- conditiile postetative (pur postetative si postetative simple) din partea donatorului
nu pot fi admise in cuprinsul contractului de donatie;
- dreptul de a dispune de bunul donat – cand donatorul si-a rezervat dreptul de a
dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este
nula, chiar daca donatorul moare si nu a dispus de acestea (bunurile vor trece in
patrimoniul mostenitorilor donatorului);
- plata unei datorii viitoare nedeterminate ale donatorului – nu poate fi introdusa ca
o clauza in contractul de donatie, deoarece donatorul ar putea contracta datorii
pana sau peste valoarea bunurilor donate, ceea ce contravine esentei donatiei;
- dreptul de denuntare unilaterala a contractului – nu poate fi inclus intr-o donatie,
intrucat ar constitui o exceptie de la principiul irevocabilitatii donatiei.

Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei – sunt permise urmatoarele

clauze:
- includerea unui termen pentru predarea bunului;
- includerea unei conditii cazuale sau mixte;
- stipularea platii unor datorii prezente (anterioare donatiei) ale donatorului;
- posibilitatea stipularii in contract a reintoarcerii bunurilor daruite, in caz de
predeces al donatarului sau predeces al donatarului si descendentilor sai;

13
 - includerea unei clauze de imputernicire pe un libret de economii, in cazul
depunerii de sume de bani la C.E.C. sau banci pe numele altor persoane.

Exceptii de la principiul irevocabilitatii donatiei:

- revocarea donatiilor intre soti – orice donatie facuta intre soti este revocabila;
o revocarea poate fi facuta numai de catre sotul donator (nu si de
catre mostenitorii sau creditorii lui, dupa moartea acestuia);
o revocarea se poate face in orice moment si nemotivat in timpul
casatoriei.
- revocarea donatiilor de bunuri viitoare – potrivit Codului civil, donatiile pentru
bunuri viitoare sunt revocabile (acestea au ca obiect bunurile pe care le lasa
donatorul, dupa moartea sa);
- revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinilor – donatiile se revoca pentru
neindeplinirea conditiilor cu care s-au facut (cerintelor impuse de donator);
o in aces caz, donatia este un contract sinalagmatic si
neindeplinirea obligatiilor de catre donatar, da dreptul
donatorului sa ceara executarea silita a acelei sarcini sau
revocarea donatiei;
o revocarea se poate face numai pe cale judecatoreasca;
- revocarea donatiei pentru ingratitudine – in cazul contractului de donatie, legea
prevede, pentru donatar, doar o obligatie de recunostinta fata de donator;
o cauze – donatia poate fi revocata pentru ingratitudine in
urmatoarele situatii:
 daca donatarul a atentat la viata donatorului;
 daca donatarul, cu intentie, a savarsit delicte,
cruzimi sau a adus injurii donatorului;
 daca donatarul a refuzat alimentele cerute de
donator.
o actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine – revocarea
pentru ingratitudine are caracter de sanctiune civila si poate fi
ceruta in cazul oricarei forme de donatie;
 actiunea poate fi introdusa doar de catre donator,
dar mostenitorii sai o pot continua;
 actiunea se poate intenta doar intr-un an de zile de
la data savarsirii faptei sau de cand donatorul a luat
cunostinta de ea;
 actiunea are in vedere doar pe donatar, care se face
vinovat de savarsirea faptei culpabile; moartea
donatarului duce la incetarea actiunii in revocare si
nu poate fi continuata impotriva mostenitorilor lui.
- revocarea pentru survenienţă de copil – conform legii, donatia se revoca de drept
in cazul in care donatorul nu avea nici un copil sau alt urmas in momentul
incheierii contractului de donatie dar, dupa acest moment i se naste un copil din
casatorie sau din afara casatoriei (adica legitim sau nelegitim); aceasta revocare se
produce mai mult in interesul copilului.

14
 4. Contractul de locaţiune

Notiunea contractului de locatiune – contract prin care o parte, numita locator, se

obliga sa-i asigure altei parti, numita locatar, folosinta temporara (totala sau partiala) a
unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie.

Caracterele juridice ale contractului de locatiune:

- locatiunea este un contract sinalagmatic – asigura obligatii reciproce si
interdependente intre parti, locatorul obligandu-se sa asigure folosinta temporara a
bunului dat in locatiune, iar locatarul se obliga, in principal, sa plateasca
locatorului chiria;
- locatiunea este un contract cu titlu oneros – este de esenta locatiune, fiecare parte
urmarind un avantaj patrimonial propriu;
o daca folosinta ar fi cu titlu gratuit contractul ar fi imprumutat de
folosinta (comodat) si nu locatiune.
- locatiunea este un contract comutativ;
- locatiunea este un contract consensual – contractul de locatiune se incheie valabil
prin acordul de vointa al partilor, indiferent in ce forma este exprimat
consimtamantul;
- locatiunea este un contract cu executare succesiva – obligatiile partilor exista pe
toata durata contractului, durata care poate fi determinata sau nedeterminata, dar
nu poate fi vesnica (perpetua);
- locatiunea este un contract netranslativ de proprietate – prin locatiune se transmite
doar folosinta temporara a bunului dat in locatiune si nu dreptul de proprietate
asupra bunului.

Conditiile de validitate ale contractului de locatiune:

- consimtamantul - sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exteriorizat,
sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice si sa nu fie viciat;
- capacitatea partilor – in principiu, locatiunea este un act de administrare, asadar
atat locatorul cat si locatarul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de
administrare, deci capacitatea restransa de exercitiu;
o cand obiectul locatiunii il formeaza bunuri imobile si durata
contractului depaseste 5 ani, partile trebuie sa aiba capacitatea
deplina de exercitiu;
o de asemenea, un sot nu trebuie sa obtina consimtamantul expres
al celuilalt sot daca incheie un contract de locatiune care are ca
obiect numai bunuri mobile sau imobile pe durata mai mica de 5
ani (mandat tacit reciproc);
o poate incheia contract de locatiune pentru bunurile minorului si
tutorele acestuia, fara incuviintarea autoritatii tutelare, cu
exceptia bunurilor imobile, cand contractul are o durata mai mare
de 5 ani.
- obiectul contractului – locatiunea fiind un contract sinalagmatic, obiectul este
format din doua elemente:

15
 o bunul dat in locatiune – poate fi atat bun mobil, cat si bun imobil,
corporal sau incorporal;
 pot forma obiectul locatiunii numai bunurile
individuale determinate;
 in toate cazurile, conditia esentiala este ca bunul sa
nu se distruga sau sa nu se consume prin folosinta
conform destinatiei dupa natura obiectului sau
conform destinatiei stabilita prin acordul partilor;
 bunurile viitoare pot constitui obiectul locatiunii, cu
exceptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa;
 pot fi date in locatiune bunurile din proprietatea
publica a statului sau unitatile administrativ-
teritoriale, in conditiile legilor speciale;
 locatiunea nu poate avea ca obiect o persoana
(exemplu: inchirierea unui autovehicul, condus de
un sofer, presupune pentru acesta un contract de
prestari de servicii, iar pentru autovehicul un
contract de locatiune);
 bunurile cu regim special (exemplu: armele,
munitiile etc.) pot fi date in locatiune, in conditiile
unor legi speciale.
o chiria (pretul) – reprezinta pretul platit de locatar in schimbul
folosintei bunului;
 poate consta in o suma de bani sau intr-o alta
contraprestatie;
 chiria se stabileste in raport de durata contractului si
se poate plati global sau pe unitati de timp;
 chiria trebuie sa fie determinata in momentul
incheierii contractului, dar ea poate fi si
determinabila, de exemplu, lasata la aprecierea unui
tert (ales de catre parti sau de catre persoana
desemnata de parti) sau sa reprezinta un procent din
beneficiul realizat de locatar.
- existenta unei cauze licite.

Efectele contractului de locatiune – in cazul contractului de locatiune, obligatiile

partilor formeaza efectele acestui tip de contract.
Obligatiile locatorului – acestea decurg din faptul ca acesta trebuie sa asigure
locatarului folosinta bunului dat in locatiune pe toata durata contractului;
- obligatia de a preda bunul in folosinta – se face la termenului stabilit in contract
sau daca nu exista un astfel de termen bunul se va preda imediat, iar locul unde se
va preda va fi locul unde bunul se afla si pe cheltuiala locatorului;
o bunul trebuie predat intr-o stare corespunzatoare de folosinta,
potrivit destinatiei avuta in vedere si nu in starea in care se afla in
momentul incheierii contractului.

16
- obligatia locatarului de a mentine bunul in stare corespunzatoare de folosinta
(efectuarea reparatiilor capitale);
- obligatia de garantie (garantia de drept) – conform Codului civil, „locatorul este
dator de a face ca locatarul sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul
locatiunii”;
o garantia contra evictiunii – aceasta presupune:
 garantia pentru tulburarile provenite din fapta
locatorului (fapt personal) – presupune ca locatorul
sa se abtina de la orice fapt sau act care ar duce la
tulburarea locatarului in folosinta bunului (locatorul
nu poate in timpul locatiunii sa schimbe forma
lucrului inchiriat);
 daca in cursul locatiunii bunul inchiriat are
nevoie de reparatii urgente, locatorul va
putea limita, in parte, folosinta bunului de
catre locatar;
 daca reparatiile dureaza mai mult de 40 de
zile, locatarul are dreptul sa ceara scaderea
proportionala a chiriei sau rezilierea
contractului.
 garantia pentru tulburarile de drept care provin de la
terti – tulburarile provenite din fapta tertilor pot fi
de fapt sau de drept;
 locatorul nu raspunde fata de locatar
pentru tulburarile de fapt provenite de la
terti, locatarul putandu-se apara singur
prin actiuni posesorii;
 cand tulburarile sunt de drept si se produc
impotriva locatarului, acesta poata sa iasa
din proces, aratand cine este locatorul
impotriva caruia pretentia tertului trebuie
sa fie indreptata si care este obligat sa-i
apere folosinta.
o garantia pentru viciile bunului dat in locatiune – conform
Codului civil, „locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate
stricaciunile si viciile lucrului inchiriat ori arendat, ce-i impiedica
intrebuintarea, chiar desi nu au fost cunoscute locatorului la
timpul locatiunii”; pentru ca locatorul sa raspunda, viciile trebuie
sa indeplineasca anumite conditii:
 locatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale
bunului (nu si pentru viciile aparente pe care
locatarul le-ar fi cunoscut sau le putea cunoaste);
 locatorul va raspunde si pentru viciile ascunse, a
caror cauza este ulterioara incheierii contractului
(aceasta pentru ca locatorul trebuie sa asigure

17
 locatarului folosinta bunului pe toata durata
existentei locatiunii);
 locatorul raspunde pentru viciile grave, adica acelea
care fac improprie folosinta bunului;
 daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau
fortei majore care intervin in timpul
locatiunii, locatorul va suporta o reducere
a chiriei sau locatarul va putea cere
rezilierea contractului, fara daune-interese,
nefiind vorba de culpa locatorului.
- garantia conventionala – partile au dreptul sa modifice, prin conventia lor,
garantia reglementata de lege, fie agravand-o, fie micsorand-o sau chiar
inlaturand-o.
Obligatiile locatarului:
- obligatia de a folosi bunul ca un bun proprietar si conform destinatiei – locatarul
trebuie sa intretina bunul pe tot timpul existentei locatiunii in starea in care a fost
predat (acesta este obligat sa faca reparatii locative in vederea mentinerii bunului
in stare corespunzatoare);
o in cazul in care locatarul nu efectueaza reparatiile locative,
locatorul poate cere daune-interese, dar numai la incetarea
locatiunii.
- obligatia de a plati chiria – chiria se va plati la termenele stabilite in contract, si in
lipsa unei stipulatii contrare, la domiciliul debitorului (adica a locatarului);
o neindeplinirea obligatiei de plata a chiriei da posibilitatea
locatorului sa ceara executarea silita sau rezilierea contractului;
o totodata, locatorul poate beneficia chiar de bunurile mobile ale
locatarului.
- obligatia de a restitui bunul dat in locatiune – la incetarea locatiunii, locatarul este
obligat sa restituie bunul in starea in care i-a fost predat, conform inventariului;
o locatorul poate cere restituirea bunului prin doua moduri:
 actiune personala cand locatorul are o alta calitate
decat acea de proprietar (cum ar fi uzufructuar,
locatar – datorita faptului ca locatiunea este un act
administrativ);
 actiune in revendicare cand acesta este proprietar.
- obligatia de a raspunde pentru incendiu – locatarul raspunde pentru incediu din
cauza caruia bunul a fost distrus sau a pierit;
o exceptie: locatarul nu raspunde atunci cand focul s-a produs
printr-un caz fortuit sau forta majora, dintr-un defect de
constructie sau s-a extins de la o casa vecina daca este vorba de
constructie (cauze care trebuiesc dovedite de catre locatar).
- obligatia de a raspunde contra uzurparilor – locatarul este dator sa-l apere pe
locator impotriva uzurparilor, adica contra atingerilor adusa proprietatii sau
posesiei de catre un tert care isi atribuie, in mod fraudulos, un drept sau titlu pe
care nu-l are in realitate.

18
 Incetarea contractului de locatiune – locatiunea poate inceta din mai multe cauze, si
anume:
- rezilierea conventionala – aceasta are loc atunci cand partile nu mai au interes de
a continua locatiunea;
- rezilierea pentru neexecutare (judiciara) – cand una din parti nu indeplineste
datoriile sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea contractului;
o exemplu: neplata chiriei de catre locatar; nepredarea bunului de
catre locator; folosirea abuziva a bunului sau schimbarea
destinatiei bunului de catre locatar etc.
- denuntarea unilaterala – reprezinta un act unilateral de vointa, denumit concediu,
fiind o cauza de incetare a locatiunii, in situatia in care aceasta a fost incheiata pe
o durata nedeterminata;
o acest act produce efecte indiferent daca este acceptat sau nu de
cealalta parte;
o conditia este ca sa se respecte termenul de preaviz adica
intervalul de timp dintre notificarea concediului si data la care
inceteaza contractul.
- expirarea termenului – cand termenul locatiunii a fost stabilit de catre parti,
contractul inceteaza de drept la expirarea acestuia, fara sa fie nevoie de o
instiintare prealabila;
o tacita relocatiune sau reconductiune – locatarul, dupa expirarea
termenului locatiunii, continua sa ramana in folosinta bunului,
fara ca locatorul sa-l impiedice, operatiune prin care se considera
ca ei consimt la reinnoirea locatiunii.
- pieirea bunului – cauza de incetare a locatiunii deoarece contractul ramane fara un
element al obiectului, si anume bunul dat in locatiune;
o pieirea poate fi: fizica (distrugerea materiala a bunului) sau
juridica (imposibilitatea folosirii bunului in materialitatea lui, ca
de exemplu confiscarea sau exproprierea);
o de asemenea, pieirea mai poate fi:
 totala – caz in care contractul inceteaza de drept,
indiferent de cauza care a dus la pieire, imputabila
sau fortuita;
 partiala – cand locatarul are dreptul sa opteze intre
reducerea proportionala a chiriei sau rezilierea
contractului.
- desfiintarea titlului locatorului – daca in timpul locatiunii, titlul locatorului se
desfiinteaza printr-un anumit mod (anularea titlului de proprietar, locatorul fiind
evins de catre un tert prin o actiune in revendicare) aceasta inceteaza, astfel
neputandu-se asigura de catre locator, folosinta bunului pentru locatar;
o exceptii, cand locatiunea continua, chiar daca are loc desfiintarea
titlului locatorului:
 contractul de locatiune incheiat de un uzufructuar
ramane valabil inca cel mult 5 ani dupa incetarea
uzufructului;

19
  contractul de locatiune incheiat de dobanditorul
unui bun imobil ipotecat, ramane valabil chiar daca
locatorul a fost evins, cu conditia sa fi fost de buna
credinta, iar locatiunea sa fie incheiata cu data certa,
anterioara transcrierii comandamentului;
 contractul de locatiune este incheiat de un locatar de
buna credinta cu un proprietar (mostenitor) aparent.
- instrainarea prin acte juridice intre vii, de catre locator, a bunului dat in locatiune
– aceasta instrainare constituie cauza de incetare numai daca a fost prevazuta, in
mod expres, in contract.

Sublocatiunea si cesiunea contractului:

- sublocatiunea – potrivit Codului civil, „locatarul are dreptul de a subinchiria ori a
subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a
fost interzisa”;
o sublocatiunea este posibila, intrucat contractul de locatiune nu
este un contract intuitu personae;
o conditii:
 transmiterea folosintei sa nu fie interzisa printr-o
clauza prevazuta in contractul principal;
 sublocatiunea trebuie sa nu fie incheiata incalcand
conditiile din contractul initial (exemplu:
schimbarea destinatiei bunului).
- cesiunea contractului – conform Codului civil, „locatarul are dreptul de a
subinchiria sau de a subarenda si de a ceda contractul sau catre altul, daca o
asemenea facultate nu i-a fost interzisa”;
o cesiunea (instrainarea) consta in transmiterea, in tot sau in parte,
de catre locatar a dreptului sau de folosinta asupra bunului in
temeiul unei cesiuni de creanta cu titlu oneros.

5. Contractul de inchiriere a locuintelor

Notiunea contractului de inchiriere – acel contract prin care locatorul-proprietar se

obliga sa asigure chiriasului, folosinta temporara (totala sau partiala) a unei locuinte, in
schimbul unei sume de bani, numita chirie;
- contractul de inchiriere a locuintelor este o varietate a contractului de locatiune,
desi are o reglementare proprie;
- inchirierea are ca parti pe urmatorii:
o proprietarul in calitate de locator, care poate fi statul, unitatile
administrativ-teritoariale sau alte persoane juridice precum si
persoanele fizice;
o chiriasul, care poate fi orice persoana fizica sau persoana
juridica.

Caracterele juridice ale contractului de inchiriere:

- este un contract sinalagmatic;

20
 - este un contract cu titlu oneros;
- este un contract comutativ;
- este un contract cu executare succesiva – obligatiile se executa pe durata de timp
prevazuta in contract;
- prin inchiriere se transmite dreptul de folosinta ca drept de creanta si nu dreptul de
proprietate asupra locuintei;
- este un contract consensual, incheierea avand la baza acordul de vointa dintre
proprietar si chirias, consemnat prin contract scris care se va inregistra in 15 zile
de la data semnarii, prin grija proprietarului, la organele fiscale teritoriale;
- contractul de inchiriere se incheie pe durata determinata de timp – contractul de
inchiriere va cuprinde data intrarii in vigoare si durata.

Cuprinsul contractului de inchiriere a locuintei:

- adresa locuintei ce face obiectul inchirierii;
- suprafata locativa si dotarile folosite in exclusivitate si in comun;
- suprafata curtilor si a gradinilor folosite in exclusivitate sau in comun;
- valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia si modul de plata;
- suma platita in avans, in contul chiriei;
- locul si conditiile in care se realizeaza primirea si restituirea cheilor;
- obligatiile partilor privind folosirea si intretinerea spatiilor ce fac obiectul
contractului;
- inventarul obiectelor si dotarilor aferente;
- data intrarii in vigoare si durata;
- conditiile privind folosinta exclusiva si in comun a partilor aflate in coproprietate;
- persoanele care vor locui impreuna cu titularul contractului;
- alte clauze convenite de parti.

Obiectul contractului de inchiriere – contractul de inchiriere fiind un contract

sinalagmatic, obiectul va fi format din doua elemente: obligatia proprietarului – locuinta
inchiriata si obiectul obligatiei chiriasului – chiria;
- locuinta inchiriata – potrivit legii, constructia alcatuita din una sau mai multe
camere de locuit, cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare, folosite in mod
exclusiv sau in comun si daca este cazul curtea si gradina aferenta constructiei,
care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau ale unei familii;
- chiria – suma de bani pe care chiriasul trebuie sa o plateasca proprietarului.

Categorii de locuinte:
- locuinta sociala – locuinta care se atribuie cu chirie subventionata, unor persoane
sau familii, a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in
proprietate sau inchirierea unei locuinte, in conditiile pietei;
o locuinta sociala face parte din domeniul public a unitatilor
administrativ-teritoriale;
o beneficiaza de aceste locuinte familiile sau persoanele cu venit
net lunar realizat in ultimele 12 luni cu cel putin 20% sub venitul
net lunar pe membru de familie sau, dupa caz, de persoana.

21
 - locuinta de serviciu – locuinta destinata functionarilor publici, angajatilor unor
insitutii sau agenti economici, acordata in conditiile contractului de munca,
potrivit prevederilor legale;
o contractul care are ca obiect locuinta de serviciu este un contract
accesoriu contractului de munca si de regula, se incheie, pe
durata acestuia.
- locuinta de interventie – locuinta destinata cazarii personalului unitatilor
economice si bugetare, care, prin contractul de munca, indeplineste activitati sau
functii ce necesita prezenta permanenta sau in caz de urgenta in cadrul unitatilor
respective;
- locuinta de necesitate – locuinta destinata cazarii temporare a persoanelor si
familiilor ale caror locuinte au devenit inutilizabile, in urma unor catastrofe
naturale sau accidente sau ale caror locuinte sunt supuse demolarii in vederea
realizarii de lucrari de utilitate publica precum si lucrarilor de reabilitare ce nu se
pot efectua in cladiri ocupate de locatari;
- locuinta de protocol – locuinta destinata utilizarii de catre persoanele care sunt
alese sau numite in functii ori demnitati publice, exclusiv pe durata exercitarii
acestora.

Efectele contractului de inchiriere – acest tip de contract are in vedere o serie de efecte
speciale cu privire la obligatiile proprietarului si chiriasului:
- obligatiile proprietarului:
o sa predea chiriasului locuinta in stare normala de folosinta;
o sa ia masuri pentru repararea si mentinerea in stare de siguranta
si de functionalitate a cladirii pe toata durata inchirierii locuintei;
o sa intretina, in bune conditii elementele structurii de rezistenta a
cladirii, elementele de constructie exterioara ale acesteia, curtile
si gradinile, precum si spatiile comune ale cladirii;
o sa intretina, in bune conditii, instalatiile comune propriei cladiri;
o proprietarul are obligatia de a garanta pe chirias impotriva
evictiunii si impotriva viciilor, in conditiile dreptului comun, in
materie de locatiune.
- obligatiile chiriasului:
o obligatia chiriasului de a efectua lucrarile de intretinere, reparatii
sau inlocuire a elementelor de constructii si instalatii din
folosinta exclusiva;
o obligatia de a folosi bunul potrivit destinatiei prevazuta in
contract;
o obligatia de plata a chiriei (la termenele prevazute in contract);
o obligatia de restituire a locuintei, in starea in care a fost predata;
o obligatia de a raspunde pentru incendiu;
o obligatia de a raspunde contra uzurparilor impotriva locatorului-
proprietar.

Incetarea contractului de inchiriere – cauzele de incetare a contractului de inchiriere a

locuintei se pot clasifica in doua categorii, si anume:

22
- ajungerea la termen – anume, la expirarea termenului prevazut in contract,
inchirierea inceteaza de drept, fara alta formalitate (chiriasul fiind obligat sa
paraseasca locuinta daca partile nu au convenit asupra reinnoirii contractului);
- rezilierea contractului de inchiriere inainte de termen:
o rezilierea conventionala (prin acordul partilor);
o rezilierea la cererea chiriasului – cauza de incetare a contractului,
cu conditia notificarii prealabile, in termen de minimum 60 de
zile (chiriasul fiind obligat sa paraseasca locuinta pana la
expirarea termenului de preaviz);
o rezilierea pentru fapte culpabile (rezilierea judiciara – cu titlu de
sanctiune):
 rezilierea la cererea proprietarului – aceasta poate fi
ceruta de proprietar cand:
 chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni
consecutiv;
 chiriasul a pricinuit insemnate stricaciuni
locuintei si oricaror altor bunuri aferente
acesteia sau daca instraineaza, fara drept,
parti ale acesteia;
 chiriasul are un comportament care face
imposibila convietuirea sau impiedica
folosirea normala a locuintei;
 chiriasul nu a respectat clauzele
contractului.
 rezilierea la cererea asociatiei de proprietari –
asociatia are dreptul sa ceara rezilierea contractului
cand chiriasul nu si-a achitat obligatiile ce-i revin
din cheltuielile comune pe o perioada de 3 luni,
daca acestea au fost stabilite, prin contractul de
inchiriere, in sarcina chiriasului.
o nefolosirea locuintei – in cazul parasirii definitive a domiciliului
de catre titularul contractului de inchiriere sau al decesului
acestuia, precum si in cazul titularului de contract, nerezident,
care, fara a fi detasat, nu a mai folosit locuinta mai mult de 2 ani,
fara intrerupere, inchirierea continua, dupa caz:
 in folosul sotului sau al sotiei, daca a locuit
impreuna cu titularul;
 in folosul descendentilor sau a ascendentilor, daca
au locuit impreuna cu acesta;
 in folosul altor persoane care au avut acelasi
domiciliu cu titularul cel putin 1 an si care au fost
inscrise in contractul de inchiriere.
 de asemenea: contractul de inchiriere inceteaza in
termen de 30 de zile de la data parasirii domiciliului
de catre titularul contractului sau la data inregistrarii
decesului ori a implinirii a 2 ani de nefolosire

23
 neintrerupta a locuintei, atunci cand lipsesc
categoriile de persoane aratate mai sus.
o alte cauze de incetare a contractului de inchiriere:
 detinerea unei locuinte, proprietate privata;
 instrainarea unei locuinte, dupa data de 1 ianuarie
1990;
 detinerea in calitate de chirias a unei locuinte din
fondul locativ de stat;
 cumpararea unei locuinte cu credit de la stat.

6. Contractul de arendare

Notiunea contractului de arendare – Codul civil nu defineste contractul de arendare;

potrivit legii nr. 16/1994 prin arendare se intelege contractul incheiat intre proprietar,
uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, numit arendator, si arendas, cu
privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret, stabilite de
parti;
- prin incheierea contractului de arendare se transmite folosinta totala sau partiala
asupra bunurilor agricole supuse arendarii.

Caracterele juridice ale contractului de arendare:

- este un contract sinalagmatic;
- este un contract cu titlu oneros (fiecare parte urmarind un interes patrimonial);
- este un contract comutativ;
- este un contract solemn – incheierea contractului cere indeplinirea unor conditii
ad validitatem: forma scrisa si inregistrarea la consiliul local in a carui raza
teritoriala se afla bunurile arendate;
- este un contract cu executare succesiva;
- este un contract intuitu personae (in ceea ce priveste persoana arendasului);
- este un contract netranslativ de proprietate – prin arendare se transmite de catre
arendator doar folosinta bunurilor agricole, in vederea exploatarii lor agricole de
catre arendas.

Partile contractului de arendare – acestea sunt arendatorul si arendasul, persoane fizice

sau juridice;
- arendatorul – poate fi proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri
agricole (exemplu: persoanele ce beneficiaza de reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor, carora li s-au eliberat doar adeverinte de proprietate
si nu titluri de proprietate);
o regiile autonome, institutele si statiunile de cercetare si productie
agricola, societatile comerciale si alte unitati care au in
patrimoniu sau in administrare terenuri proprietate de stat nu pot
arenda bunurile agricole supuse arendarii.
- arendasul:
o arendasul (persoana fizica) – orice cetatean roman sau strain,
care are pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau

24
 un atestat de cunostiinte agricole si prezinta garantiile solicitate
de arendator;
o arendasul (persoana juridica) – orice persoana de nationalitate
romana sau straina, care are ca obiect de activitate exploatarea
bunurilor agricole si care prezinta garantiile solicitate de
arendator.

Conditii de validitate ale contractului de arendare:

- consimtamantul partilor;
- capacitatea partilor – arendatorul, cat si arendasul trebuie sa aiba capacitatea de a
face acte de administrare, deoarece prin arendare nu se transmite dreptul de
proprietate, ci doar folosinta asupra bunurilor agricole;
- obiectul contractului de arendare – fiind un contract sinalagmatic, obiectul
contractului este format din doua elemente:
o bunurile agricole supuse arendarii – prin bunuri agricole ce pot fi
arendate se intelege:
 terenuri cu destinatie agricola, si anume:
 terenuri agricole productive (arabile, vii,
livezi etc.);
 pasuni impadurite, terenurile ocupate cu
constructii si instalatii agrozootehnice,
terenurile neproductive care pot fi
amenajate si folosite pentru productia
agricola.
 animale;
 constructii de orice fel, masini, utilaje;
 si alte bunuri destinate exploatarii agricole.
o arenda – Codul civil lasa la aprecierea partilor modalitatile de
plata a arendei: in natura, in bani sau in natura si bani (arenda
mixta), precum si cuantumul acesteia;
 arenda se plateste la locul si termenele prevazute in
contract;
 daca partile nu au stabilit termenul platii arendei, se
vor aplica regulile privind locatiunea, arendarea
fiind o varietate a acesteia.
o conditiile obiectului contractului de arendare – obiectul
contractului, bunurile agricole si arenda, trebuie sa fie complet si
precis determinat;
 bunul agricol pentru a putea fi arendat, trebuie:
 sa existe in momentul incheierii
contractului sau sa poata exista in viitor,
dar sa cuprinda descrierea amanuntita a
bunurilor agricole arendate, chiar si un
plan de sistematizare, in cazul terenurilor;
 sa fie determinat;
 sa fie detinut in mod legal (sa fie licit);

25
  sa fie in circuitul civil (sa poata face
obiectul unor acte juridice civile).
 arenda – aceasta trebuie sa fie:
 stabilita in bani, in natura sau sa fie mixta;
 sa fie determinata sau determinabila;
 sa fie sincera si serioasa.
- o cauza licita.

Efectele contractului de arendare – fiind un contract sinalagmatic, arendarea creeaza

obligatii reciproce in sarcina partilor;
Obligatiile arendatorului – potrivit legii nr. 16/1994, arendatorul are urmatoarele
obligatii:
- obligatia de a preda bunurile agricole – aceasta se face la termenele si in conditiile
stabilite prin contract, in starea de intrebuintare potrivit destinatiei avuta in vedere
de arendas pentru exploatarea agricola;
- obligatia de garantie – arendatorul trebuie sa garanteze pe arendas de evictiune
totala sau partiala;
o arendatorul va raspunde astfel atat pentru faptele sale personale
cat si pentru faptele tertilor care invoca un drept;
o legea nu prevede ca arendatorul sa garanteze pe arendas si pentru
viciile ascunse ale bunurilor agricole, astfel ca in acest caz se vor
aplica regulile de la locutiune – „locatarul trebuie sa fie garantat
pentru toate stricaciunile si viciile bunului inchiriat ori arendat,
ce-i impiedica intrebuintarea chiar desi nu au fost cunoscute
locatorului la timpul locatiunii”.
- obligatia de a efectua reparatii capitale privind bunurile arendate (se aplica
regulile de la locatiune);
- obligatia de plata a impozitelor si taxelor datorate, potrivit legii, pentru bunurile
agricole arendate.
Obligatiile arendasului – potrivit legii nr. 16/1994, arendasul are urmatoarele obligatii:
- obligatia de a folosi bunurile arendate ca bun proprietar si potrivit destinatiei si de
a mentine potentialul productiv al acestora (obligatia arendasului de a face
reparatii curente, de intretinere a bunurilor respective);
- obligatia de a cere acordul arendatorului pentru efectuarea eventualelor investitii
pe teren;
- obligatia de a plati arenda la termenele si modalitatile stabilite in contract;
- obligatia de a restitui bunurile agricole arendate la incetarea contractului, in starea
in care au fost predate;
o exceptie: unele bunuri nu pot fi restituite in aceeasi stare ca la
predarea lor, ca de exemplu: animalele, plantatiile de pomi
fructiferi etc.
- obligatia de a plati taxele de redactare si inregistrare a contractului de arendare la
consiliul local;
- obligatia de plata a impozitului pe veniturile obtinute din folosinta bunurilor
agricole (pe arenda);

26
 - obligatia de asigurare a bunurilor agricole in vederea recuperarii daunelor produse
de calamitati naturale.

Incetarea contractului de arendare – poate interveni datorita mai multor cauze:

- ajungerea la termen – arendarea expira la termenul prevazut in contract, deoarece
aceasta este incheiata pe o durata determinata de timp;
- acordul partilor (rezilierea contractului) – contractul de arendare poate inceta
inainte de termen prin acordul de vointa al partilor;
- rezilierea pentru neexecutare (rezilierea judiciara) – constituie cauza de incetare
atunci cand o parte nu-si indeplineste obligatiile contractuale;
- pieirea bunurilor agricole – pieirea bunurilor poate fi de natura materiala, adica
distrugerea fizica a bunurilor respective sau de natura juridica, adica
imposibilitatea de a folosi bunurile agricole respective (bunurile sunt confiscate,
expropriate etc.);
- prin instrainarea bunurilor agricole prin acte juridice intre vii¸ numai daca aceasta
interdictie a fost prevazuta expres in contractul de arendare;
- desfiintarea titlului arendatorului;
- moartea arendasului sau a arendatorului, atunci cand aceasta s-a prevazut expres
in contract (deoarece aceasta nu duce de drept la incetarea contractului,
mostenitorii arendatorului, respectiv arendasului putand sa comunice in scris
intentiile lor de a continua contractul).

Suportarea riscurilor in contractul de arendare – in contractul de arendare, de comun

acord, partile contractante pot stabili cazurile si limitele suportarii daunelor produse de
calamitatile naturale; de asemenea, de comun acord, pot sa prevada suportarea pierderilor
totale sau partiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta
majora;
- riscul bunului – riscul pieirii bunului agricol va fi suportat de arendator atat cand
acesta are calitatea de proprietar cat si atunci cand detine bunul cu alt titlu;
o intrucat bunul se afla in folosinta arendasului, el va face dovada
ca pieirea s-a produs fara culpa sa.
- riscul contractului – in caz de pieire a bunurilor arendate, riscul contractual este
suportat de arendator, in calitate de debitor al obligatiei de a asigura folosinta
bunului, neputand cere arendasului sa plateasca arenda;
o daca pieirea este totala, contractul inceteaza de drept;
o daca pieirea este partiala, arendasul poate cere fie reducerea
proportionala din arenda, fie rezilierea contractului cand acesta
nu mai poate continua.

Cesiunea contractului de arendare – avand acordul scris al arendatorului, arendasul

poate sa cesioneze contractul de arendare:
- sotului coparticipant la exploatarea bunului agricol;
- descendentilor care au implinit varsta majoratului.
Subarendarea este interzisa prin lege.

7. Contractul de antrepriza (locatiunea de lucrari)

27
 Notiunea contractului de antrepriza – contractul prin care una dintre parti, numita
antreprenor, se obliga sa execute, pe riscul sau, o lucrare pentru cealalta parte, numita
client, in schimbul unui pret.

Caracterele juridice ale contractului de antrepriza:

- este un contract sinalagmatic;
- este un contract cu titlu oneros (antreprinzatorul executa lucrarea in schimbul
pretului platit de client);
- este un contract comutativ;
- este un contract consensual (acordul de vointa al partilor este necesar si suficient
pentru incheierea contractului);
- este un contract cu executare succesiva;
- este un contract incheiat intuitu personae – antreprenorul este obligat sa execute
personal lucrarea daca aceasta s-a prevazut expres in cuprinsul contractului;
- uneori, contractul de antrepriza este translativ de proprietate – in situatia in care,
materialele sunt procurate de catre antreprenor, el ramane proprietarul lor cat si al
lucrarii pana la predarea acesteia suportand riscul pieirii lor, cu exceptia cazului
cand clientul a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de a lua in primire
lucrarea.

Conditiile de validitate a contractului de antrepriza – consimtamantul partilor,

capacitatea de a contracta a partilor, obiectul determinat si cauza licita;
- capacitatea partilor:
o clientul – trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu atunci
cand contractul reprezinta un act de dispozitie (exemplu:
construirea unei case); cand lucrarea presupune doar incheierea
de acte de administrare (reparatii curente la o locuinta) clientul
poate sa aiba doar capacitate restransa de exercitiu;
o antreprenorul – trebuie sa aiba capacitatea de a contracta
(capacitatea deplina de exercitiu), fiind vorba de transmiterea
lucrarii in proprietatea clientului.
- obiectul contractului de antrepriza – format din doua elemente (contractul avand
caracter sinalagmatic):
o lucrarea – antreprenorul poate executa lucrari si servicii din cele
mai diverse domenii de activitate (construirea si repararea de
cladiri, meditatii si consultatii profesionale, tiparirea unei lucrari
etc.);
o pretul – clientul are obligatia de a plati pretul;
 conform Codului civil, antrepriza reprezinta „luarea
savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand
materialul se da de acela pentru care se executa o
lucrare”;
 de asemenea, potrivit Codului civil, antrepriza este
si atunci cand lucrarea se executa cu materialele
antreprenorului sau chiar ale unui tert;

28
  pretul este de esenta contractului de antrepriza, si
poate fi de doua feluri:
 pretul forfetar (global) – consta intr-o
contraprestatie a clientului, echivalenta
lucrarii executate de antreprenor;
 pretul de deviz – consta in fixarea valorii
fiecarei parti a lucrarii, iar pretul total
depinde de numarul lucrarilor executate si
este cunoscut dupa executarea integrala a
lucrarii.

Efectele contractului de antrepriza.

Obligatiile antreprenorului:
- obligatia de a executa lucrarea prevazuta in contract;
o in caz de neindeplinire in termen a acesteia, antreprenorul va
raspunde pentru intarziere;
o daca antreprenorul refuza sa execute lucrarea, clientul poate cere
instantei, autorizarea de a o executa, pe cheltuiala
antreprenorului;
o daca prin natura ei sau prin conventia partilor, lucrarea nu poate
fi indeplinita decat de antreprenor, clientul poate cere rezilierea
contractului cu daune-interese.
- obligatia de a preda lucrarea executata;
o in cazul in care antreprenorul refuza nejustificat sa predea
lucrarea terminata, clientul poate cere prin justitie executarea
silita a acestei obligatii.
- obligatia de garantie pentru viciile ascunse – raspunderea antreprenorului pentru
calitatea constructie;
o antreprenorul va raspunde pentru lucrarile executate personal, cat
si pentru cele efectuate de persoanele pe care le-a folosit pentru
lucrare (subantreprenori, lucratori etc.);
o pentru viciile aparente antreprenorul nu raspunde, decat daca s-a
stabilit un termen de garantie a lucrarii.
Obligatiile clientului:
- obligatia de plata a pretului – plata pretului trebuie sa fie facuta la data predarii
lucrarii, daca partile nu au stabilit altfel;
o neplata pretului antreneaza raspunderea clientului dupa caz,
potrivit regulilor de drept comun, reglementarii speciale ori
clauzelor contractuale.
- obligatia clientului de a receptiona si de a lua in primire lucrarea executata de
antreprenor – aceasta se face la terminarea lucrarii dar receptia se mai poate face
si pe diferite parti ale lucrarii;
o cand clientul nu-si executa obligatia de a receptiona si de a lua in
primire lucrarea executata de antreprenor, se poate angaja
raspunderea acestuia potrivit dreptului comun, platind daune-
interese, pentru cheltuieli de depozitare, pastrare, conservare etc.

29
 Problema riscurilor:
- riscul bunului – riscul pieirii fortuite a bunului, a materialelor, este suportat de
catre proprietar;
- riscul contractului – este suportat intotdeauna de debitorul obligatiei imposibil de
executat;
o antreprenorul va suporat riscul contractual deoarece s-a obligat
sa execute lucrare pe riscul sau;
 in cazul fortuit sau de forta majora, antreprenorul nu
are dreptul la plata pretului.
o clientul va suporta riscul contractual cand este pus in intarziere
cu privire la obligatia de a prelua lucrarea sau cand lucrarea a
pierit datorita viciilor materialelor procurate de el.

Incetarea contractului de antrepriza:

- prin executarea contractului de catre parti;
- acordul partilor (rezilierea contractului);
- in caz de imposibilitate fortuita de executare (rezilierea judiciara);
- moartea antreprenorului (antrepriza este un contract intuitu personae), situatie in
care clientul va plati pretul lucrarii deja executate si a materialelor procurate,
mostenitorilor antreprenorului.

8. Contractul de mandat

Mandatul este de doua feluri: mandat cu reprezentare si mandat fara reprezentare.

I. Mandatul cu reprezentare.
Notiunea contractului de mandat cu reprezentare – contractul prin care o parte, numita
mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama si in numele
altei parti, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care o reprezinta.

Caracterele juridice ale contractului de mandat:

- mandatul este un contract consensual – ia nastere prin simplul acord de vointa
intre mandant si mandatar, fara a se cere de catre lege forma speciala (ad
validitatem);
o in practica, insa, mandatul este cuprins intr-un inscris denumit
procura sau imputernicire (necesar pentru a putea fi opozabil
tertilor care pot cunoaste astfel puterile conferite de catre
mandant mandatarului dar si limitele mandatului).
- mandatul este prin natura sa un contract cu titlu gratuit – conform Codului civil,
„mandatul este fara plata cand nu s-a stipulat contrariul”;
o exceptie: mandatul va fi cu titlu oneros cand mandatarul (avocat)
incheie actele juridice sau il reprezinta in instanta pe mandant.
- mandatul este, in principiu, un contract unilateral, in situatia cand mandatul este
cu titlu gratuit (caz in care se obliga mandatarul);

30
 o cand mandatul este cu titlu oneros, acesta devine contract
sinalagmatic.
- mandatul este un contract intuitu personae, avand in vedere persoana
mandatarului care incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului;
- mandatul este un contract numit, avand o denumire si reglementare proprie
(Codul civil si alte reglementari legale).

Conditiile de validitate ale contractului de mandat – ca pentru orice contract, acestea

sunt: consimtamantul valabil exprimat al partilor, capacitatea partilor de a contracta, un
obiect determinat si o cauza licita;
- capacitatea partilor:
o mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele
pe care le incheie mandatarul, in numele sau;
 daca actul juridic incheiat este act de conservare sau
act de administrare, mandantul poate avea
capacitatea restransa de exercitiu;
 daca mandatarul incheie, in numele mandantului,
acte de dispozitie, mandantul trebuie sa aiba, in mod
obligatoriu, capacitatea deplina de exercitiu.
o mandatarul trebuie sa aiba intotdeauna capacitatea deplina de
exercitiu, intrucat la incheierea actului juridic cu tertii, in numele
si pe seama mandantului, el trebuie sa exprime un consimtamant
valabil.
- obiectul si intinderea mandatului:
o obiectul – trebuie sa fie posibil, determinat si licit, si contractul
fiind unilateral, obiectul mandatului este format dintr-un singur
element, si anume obligatia mandatarului de a incheia acte
juridice;
o intinderea mandatului – mandatul poate fi:
 special – atunci cand se da peste o singura operatie
juridica sau pentru anumite operatii determinate;
 pentru actele de dispozitie se cere un
mandat special.
 general – cand mandatarul primeste imputernicirea
de a se ocupa de toate treburile mandatului;
 actele de conservare si de administrare pot
fi incheiate de mandatar pe baza unui
mandat general.

Efectele contractului de mandat – ca la orice contract, efectele contractului de mandat

constau in obligatiile partilor, dar pentru ca, mandatarul incheie acte juridice cu tertii, in
numele si pe seama mandantului, contractul de mandat produce efecte si fata de tertele
persoane.
Obligatiile partilor:
- obligatiile mandatarului:

31
 o indeplinirea sau executarea mandatului – mandatarul este
indatorat a executa mandatul atata timp cat este insarcinat si este
raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza
neindeplinirii lui;
 executarea mandatului presupune incheierea actelor
juridice prevazute in contract pe seama si in numele
mandantului;
 daca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu
reuseste sa incheie actele juridice, el nu va raspunde
pentru neobtinerea unui rezultat;
 in caz de neexecutare a obligatiei de a indeplini
mandatul sau in caz de executare
necorespunzatoare, mandatarul va raspunde nu
numai pentru culpa, ci si pentru dol.
o obligatia de a da socoteala – mandatarul este dator sa dea
socoteala mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului
pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni
mandantului, deoarece tertul pagubit va cere, daca este cazul,
restituirea platii nedatorate de la mandant;
 in cazul sumelor de bani care reveneau
mandantului, folosite de catre mandatar in interes
propriu, acestea sunt producatoare de dobanzi din
ziua intrebuintarii lor, fara a fi nevoie de punerea lui
in intarziere;
 daca, insa, sumele nerestituite de catre mandatar nu
au fost folosite de catre acesta, dobanzile vor fi
platite numai din ziua cand i se vor cere acele sume.
o obligatiile care rezulta din substituirea mandatarului – in
principiu, fiind un contract intuitu personae, mandatarul trebuie
sa execute personal obligatiile asumate prin contract; contractul
poate cuprinde, insa, clauze din care sa rezulte ca mandatarul
poate fi substituit cu o terta persoana, in executarea mandatului;
 cand a avut loc substituirea, mandatarul are
obligatia sa raspunda de faptele substituitului,
astfel:
 daca mandatarul a efectuat substituirea
fara sa fi avut acest drept;
 daca substituirea a fost aprobata prin o
clauza expresa, neindentificandu-se cine
este persoana si care defapt este cunoscuta,
in mod notoriu, ca fiind incapabila sau
insolvabila.
- obligatiile mandantului:
o obligatia de a-l despagubi pe mandatar pentru cheltuielile facute
– mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate
cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului;

32
  acesta nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli
chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit
mandatul nu a putut fi efectuata si nici sa ceara
reducerea lor pe motiv ca ar fi exagerate;
 mandantul trebuie sa plateasca si dobanzi la sumele
avansate de catre mandatar, dobanzi care curg, fara
pune in intarziere, din ziua cand mandatarul a facut
plata.
o obligatia de plata a prestatiei mandatarului – cand mandatul este
cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca sumele
prevazute in contract.
Efectele mandatului fata de terti – toate efectele actului incheiat de mandatar cu tertul
se rasfrang asupra mandantului, respectiv va deveni creditorul sau debitorul tertului,
titularul dreptului real, iar in patrimoniul sau se produc modificari in functie de actul
incheiat;
- deoarece mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se
creaza raporturi juridice intre mandatar si tertii cu care contracteaza.

Incetarea mandatului:
- ca orice contract civil, mandatul inceteaza prin cauzele comune de incetare a unui
contract, si anume:
o executarea contractului;
o expirarea termenului prevazut in contract;
o imposibilitatea fortuita de realizare sau realizarea
necorespunzatoare a contractului;
o acordul partilor;
o realizarea unei conditii rezolutorii etc.
- contractul de mandat fiind un contract intuitu personae, prevede si o serie de
cauze speciale de incetare a mandatului:
o revocarea mandatului de catre mandant – mandantul poate
revoca mandatul oricand, chiar daca este un termen si poate sa-l
constranga pe mandatar a-i restituit procura;
 revocarea poate fi expresa sau tacita, totala sau
partiala;
 revocarea nu este opozabila tertilor, decat dupa ce a
fost adusa la cunostinta lor.
o renuntarea mandatarului la mandat (cu conditia ca renuntarea sa
fie notificata mandantului);
o prin moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul uneia
dintre parti:
 moartea uneia dintre parti constituie cauza de
incetare, avand in vedere ca mandatul este un
contract intuitu personae;
 orice imprejurare care provoaca o incapacitate, ori a
mandantului ori a mandatarului, duce la incetarea
mandatului.

33
 II. Mandatul fara reprezentare.
Notiunea contractului de mandat fara reprezentare – in situatia mandatului fara
reprezentare, mandatarul incheie, de asemenea, acte juridice tot pe seama mandantului,
dar in numele sau personal;
- in dreptul civil, contractul de mandat fara reprezentare este cunoscut sub
denumirea de contract de interpunere de persoane.

Efectele mandatului fara reprezentare:

- efecte intre parti – mandatarul va fi obligat sa predea mandantului tot ceea ce a
primit in executarea contractului, iar mandantul sa-i restituie sumele avansate si
sa-l despagubeasca pentru cheltuielile facute cu incheierea actului juridic;
o in caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult,
mandantul poate introduce actiune in declararea simulatiei,
pentru a inlatura aparenţa creata prin acult public, dar nereal.
- efecte fata de terti – fata de tertii de buna-credinta, inclusiv fata de cocontractantul
care nu a fost partas la simulatie, efectele se vor produce in persoana mandatarului
(interpusului).

9. Comodatul (imprumuntul de folosinta)

Notiunea comodatului - contract prin care una dintre parti, numita comodant, transmite
in folosinta temporara si gratuita unei alte parti, denumite comodatar, un bun determinat
cu obligatia ca aceasta din urma sa-l inapoieze, in individualitatea sa.

Caracterele juridice ale contractului de comodat:

- este un contract real, fiind necesare atat realizarea acordului de vointa dintre parti,
cat si predarea (traditiunea) bunului care formeaza obiectul contractului;
- este un contract, prin esenta sa, cu titlu gratuit – comodatarul nu este obligat sa
plateasca contravaloarea uzurii bunului ca urmare a folosirii pentru destinatia
stabilita (aceasta daca nu s-a stipulat altfel prin contract);
- este un contract unilateral – deoarece, din momentul incheierii lui, genereaza
obligatii numai pentru comodatar (chiar daca ulterior incheierii se nasc obligatii si
in sarcina comodantului);
- nu este un contract translativ de proprietate – prin comodat se transmite doar
dreptul de folosinta asupra bunului ce face obiectul acestui contract.

Conditiile de validitate – acestea sunt cele prevazute de Codul civil, si anume:

consimtamantul valabil exprimat al partilor, capacitatea de a contracta, un obiect
determinat si o cauza licit; la acestea, pentru formarea valabila a comodatului, se adauga
o alta conditie, si anume remiterea materiala a bunului imprumutat;
- capacitatea partilor – la incheierea contractului, intrucat nu are loc transmiterea
dreptului de proprietate, ambele parti trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte
administrative;
o comodatarul nu poate imprumuta bunul alte persoane, acesta
fiind folosit strict in interes propriu.

34
 - obiectul comodatului – reprezentant numai de bunurile nefungibile, individual
determinate, deoarece ele trebuie sa fie restituite in natura, in individualitatea lor.

Efectele comodatului.
Obligatiile comodatarului – fiind un contract unilateral, comodatul da nastere la
obligatii doar in sarcina comodatarului:
- obligatia de a conserva bunul imprumutat – comodatarul este dator sa conserve
bunul imprumutat, ca un bun proprietar;
- obligatia de a folosi bunul conform destinatiei sale – sa foloseasca bunul potrivit
destinatiei lui, determinate prin natura sa ori potrivit conventiei partilor;
- obligatia de a suporta cheltuielile de folosinta a bunului imprumutat – anume,
comodatarul trebuie sa suporte cheltuielile de intretinere a bunului imprumutat;
- obligatia de a restitui bunul imprumutat, in natura, in individualitatea sa –
restituirea bunului se face la termenul prevazut in contract, in natura sa specifica
(nu inainte de termen);
o exceptie: comodatarul va trebui sa restituie bunul imprumutat
inainte de termen in situatia in care comodantul are el insusi „o
trebuinta neprevazuta de acel bun” (art. 1573 Codul civil);
o cand comodatarul refuza, fara temei, restituirea bunului,
comodantul are la indemana doua actiuni:
 actiunea reala in revendicare – presupune dovedirea
dreptului de proprietar de catre comodant si poate fi
intentata si impotriva tertelor persoane;
 actiunea personala – aceasta deriva din contract si
nu necesita decat dovedirea incheierii comodatului
si nu a dreptului de proprietate asupra bunului
imprumutat.
- in ceea ce priveste raspunderea comodatarului – intervine in cazul in care bunul
imprumutat este deteriorat sau a pierit total sau partial, cu exceptia cazurilor cand
aceasta pieire s-a produs fortuit sau este consecinta folosirii conform destinatiei,
fara culpa sa;
- in ceea ce priveste riscul bunului – prin comodat nu se transmite dreptul de
proprietate asupra bunului imprumutat si astfel riscul pieirii bunului este suportat
de comodant, in calitate de proprietar;
o exceptie – comodatarul suporta riscul pieirii bunului cand:
 foloseste bunul contrar destinatiei, dupa natura lui
sau stabilita prin conventia partilor;
 prelungeste folosinta si dupa scadenta si nu
dovedeste ca bunul ar fi pierit si la comodant;
 ar fi putut salva bunul imprumutat, inlocuindu-l cu
un bun al sau sau daca ambele bunuri fiind in
pericol, a scapat bunul sau lasand sa piara cel
imprumutat;
 bunul a fost evaluat in momentul contractarii.
- in ceea ce priveste pluralitatea de comodatari – daca mai multe persoane au luat
impreuna cu imprumut tot acelasi bun, ele sunt solidar obligate catre comodant.

35
 Obligatiile comodantului – anume obligatii extracontractuale, in sarcina comodantului,
ce intervin dupa incheierea contractului de imprumut;
- obligatia de restituire a cheltuielilor facute de comodatar pentru conservarea
bunului dat in folosinta - anume cheltuielile cu caracter extraordinar, necesare si
urgente, facute de comodatar pe parcursul executarii contractului pentru ca bunul
sa poata fi restituit in natura, in individualitatea sa;
- obligatia de plata a despagubirilor pentru daunele provocate de viciile bunului
imprumutat (acelea de care comodantul avea cunostiinta dar nu le-a facut
cunoscute si comodatarului);
- obligatia de reparare a daunelor cauzate prin faptele delictuale ale comodantului.

Incetarea comodatului:
- restituirea bunului imprumutat:
o la data expirarii termenului contractual sau la data expirarii
trebuintelor comodatarului;
o inainte de termen, prin hotarare judecatoreasca, daca se
dovedeste o trebuinta mare si neprevazuta a comodantului.
- rezilierea contractului:
o de drept, daca partile au prevazut o clauza corespunzatoare in
contract;
o ceruta de instanta, conform regulilor de drept comun (exemplu:
nerespectarea destinatiei bunului imprumutat).
- moartea comodatarului.

10. Imprumutul propriu-zis (mutuum) sau imprumutul de consumatie

Notiunea imprumutului propriu-zis – contractul prin care o parte, numita

imprumutator, transmite in proprietatea altei parti, numita imprumutat, o cantitate de
bunuri fungibile si consumptibile, cu obligatia pentru imprumutat de a restitui la termen,
o cantitate egala de bunuri, de acelasi gen si de aceeasi calitate.

Caracterele juridice ale imprumutului propriu-zis:

- este un contract real – fiind valabil incheiat prin acordul de vointa intre partile
contractante si remiterea materiala a bunului imprumutat (conditie de validitate
pentru incheierea contractului);
- este un contract cu titlu gratuit dar poate fi si cu titlu oneros, astfel:
o este cu titlu gratuit – cand imprumutatorul nu urmareste prin
incheierea contractului sa obtina un folos patrimonial;
o este cu titlu oneros – cand partile stipuleaza in contract ca
imprumutatul, in schimbul bunurilor imprumutate va plati o
prestatie numita dobanda.
- este un contract unilateral – da nastere la obligatii doar in sarcina imprumutatului
(anume obligatia de restituire a bunurilor);
- este un contract translativ de proprietate – bunurile care fac obiectul imprumutului
propriu-zis trec din proprietatea imprumutatorului in proprietatea imprumutatului;
- este un contract numit.

36
 Conditiile de validitate ale imprumutului propriu-zis – se prevad precizari cu privire
la:
- capacitatea partilor – fiind un contract translativ de proprietate, ambele parti
trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu;
o imprumutatorul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de
lege pentru a face acte de dispozitie, el fiind proprietarul
bunurilor pe care le imprumuta (care vor iesi din patrimoniul sau
si vor trece in cel al imprumutatului);
o imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, deoarece
potrivit termenului stabilit in contract, acesta este obligat sa
transmita din patrimoniul sau o cantitate egala de bunuri cu cele
imprumutate, de acelasi gen si de aceeasi calitate.
- obiectul contractului – imprumutul propriu-zis fiind un contract unilateral,
obiectul sau este format dintr-un singur element, si anume bunurile imprumutate,
care trebuie sa fie bunuri fungibile si consumptibile dupa natura lor, fiind astfel
bunuri generice.

Efectele imprumutului propriu-zis.

Obligatiile imprumutatului – imprumutatul este dator sa restituie bunurile
imprumutate, in aceeasi cantitate si calitate si la timpul stipulat in contract;
- aceasta obligatie este de esenta imprumutului propriu-zis, iar in situatia in care
acesta nu-si executa obligatia de restituire, imprumutatorul are posibilitatea
actiunii personale impotriva imprumutatului (fiind o actiune personala, ea este
prescriptibila);
- obligatia de restituire prin echivalent – daca imprumutatul se afla in
imposibilitatea de a restitui la scadenta o cantitate egala de bunuri cu cea
imprumutata, de acelasi gen si aceeasi calitate, el este obligat sa faca plata prin
echivalent, in raport de valoarea bunurilor imprumutate de la momentul scadentei.
Obligatiile imprumutatorului – fiind un contract unilateral, imprumutul propriu-zis
naste obligatii doar in sarcina imprumutatului, dar, Codul civil prevede ca
imprumutatorul are obligatia de a garanta pe imprumutat pentru daunele cauzate de
viciile bunului imprumutat (acelea de care acesta avea cunostiinta si nu le-a comunicat si
imprumutatului).

Incetarea imprumutului propriu-zis – principalul mod de incetare a imprumutului

propriu-zis este prin executarea obligatiei de restituire a bunurilor imprumutate, la
termenul prevazut in contract;
- restituirea se poate face si prin executare silita la termenul stabilit de instanta;
- alte cauze de incetare a imprumutului propriu-zis – acesta se poate stinge si prin
remiterea de datorie, confuziune, dare in plata, compensatie, intrucat obiectul il
formeaza bunuri fungibile;
- in cazul mortii uneia dintre parti, drepturile si obligatiile ce rezulta din contract se
transmit asupra mostenitorilor (imprumutul propriu-zis nu are caracter intuitu
personae).

37
 Imprumutul cu dobanda (varietate a imprumutului propriu-zis cu titlu oneros) – acel
contract prin care o parte, numita imprumutator, transmite in proprietatea altei parti,
numita, imprumutat, o cantitate de bunuri fungibile si consumptibile, cu obligatia pentru
imprumutat de a restitui la termen, o cantitate egala de bunuri, de acelasi gen si aceeasi
calitate precum si de a executa o prestatie, numita dobanda;
- acesta este un contract unilateral, obligatiile revenind doar imprumutatului.

11. Contractul de depozit

Notiunea contractului de depozit – contractul prin care o parte, numita deponent,

remite un bun sau mai multe bunuri unei alte parti, numita depozitar, cu obligatia pentru
acesta de a le pastra si a le conserva precum si de a le restitui, in natura, la cererea
deponentului;
- scopul incheierii unui contract de depozit il constituie pastrarea si conservarea
bunurilor deponentului de catre depozitar.

Caracterele juridice ale contractului de depozit:

- este un contract real – incheierea sa valabila presupune acordul de vointa al
partilor dar si remiterea efectiva a bunului (sau bunurilor) de la deponent la
depozitar;
- esential este un contract cu titlu gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros (cand
depozitarul pretinde o remuneratie pentru pastrarea bunului, va trebui sa
dovedeasca existenta unei astfel de clauze);
- contractul de depozit este:
o unilateral, cand depozitul este gratuit, dand nastere la obligatii
numai in sarcina depozitarului;
o sinalagmatic, cand depozitul este oneros, obligatiile partilor fiind
reciproce si interdependente din momentul incheierii
contractului.
- nu este, in principiu, translativ de proprietate – depozitarul are doar calitatea de
detentor precar, avand obligatia de restituire a bunurilor depozitate.

Felurile depozitului – art. 1592 din Codul civil precizeaza ca „depozitul este de doua
feluri: depozit propriu-zis si sechestru” (depozitul propriu-zis poate fi de asemenea:
depozit obisnuit, depozit necesar si depozit neregulat).
Depozitul obisnuit (voluntar sau regulat):
- conditii de validitate – consimtamantul valabil exprimat al partilor, capacitatea de
a contracta, un obiect determinat si o cauza licita;
o consimtamantul – depozitul voluntar se face intotdeauna numai
de catre proprietarul bunului depozitat sau prin consimtamantul
sau expres sau tacit, dar calitatea de deponent o poate avea si un
neproprietar, adica un detinator legal al acelui bun (exemplu:
uzufructuar, locatar, comodatar etc.);
o capacitatea partilor – deponentul trebuie sa aiba capacitatea de a
face acte de administrare, pe cand depozitarul trebuie sa aiba
capacitatea de exercitiu (de a face acte de dispozitie);

38
 o obiectul depozitului – conform Codului civil, depozitul nu poate
avea ca obiect decat bunuri mobile, corporale;
 insa, pot forma obiect al depozitului obisnuit si
creantele incorporate in titluri la purtator (deoarece
acestea sunt asimilate bunurilor mobile corporale).
- depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris (forma scrisa fiind conditie
de validitate a depozitului);
- efectele depozitului obisnuit (voluntar) – fiind in principal un contract unilateral,
depozitul da nastere la obligatii doar in sarcina depozitarului (deponentului
revenindu-i obligatii cand contractul este de natura extracontractuala sau cand
contractul este sinalagmatic, depozitul fiind cu titlu oneros):
o obligatiile depozitarului:
 obligatia de a pastra si conserva bunul primit in
depozit – depozitarul se obliga sa asigure pastrarea,
intretinerea si paza bunurilor incredintate, ca un
comerciant prudent si diligent;
 nerespectarea acestei obligatii atrage
raspunderea depozitarului, care consta in
repararea prejudiciului suferit de catre
deponent.
 obligatia de a restitui bunul depozitat - depozitarul
trebuie sa restituie bunurile depozitate la cererea
deponentului sau la expirarea contractului, in starea
in care au fost preluate;
 restituirea se va face direct din depozit,
cheltuielile de ridicare, descarcare,
manipulare, transport, expediere, fiind in
sarcina deponentului.
o obligatiile deponentului:
 obligatia de a restitui depozitarului cheltuielile
necesare facute pentru paza si conservarea bunului;
 obligatia de a-l despagubi pe depozitar pentru
prejudiciile ce i le-a cauzat din cauza bunului
depozitat;
 obligatia de a ridica bunul depozitat - deponentul
trebuie sa ridice bunurile la expirarea termenului
prevazut in contract, pe cheltuiala sa (transportul,
ridicarea, incarcarea, descarcarea, manifestarea,
expedierea fiind in sarcina sa);
 cand contractul este cu titlu oneros – obligatia de a
plati remuneratia convenita prin contract.
Depozitul necesar – contractul in care, deponentul fiind sub amenintarea unei
intamplari neprevazute precum ar fi: incendiu, cutremur, inundatii, naufragiu sau alt
eveniment de forta majora si care prezinta un pericol real, este in imposibilitatea de a face
alegerea libera a depozitarului si de a intocmi un inscris constatator al depozitului;

39
 - depozitul necesar are caracter conventional, aplicandu-se in raporturile dintre
parti, regulile de la depozitul obisnuit;
- depozitul hotelier – contractul prin care o parte, numita deponent, remite un bun
sau mai multe bunuri spre pastrare unei alte parti, numita depozitar, ca urmare a
incheierii contractului de turism, cu obligatia acestuia de a i le restitui;
o depozitul hotelier este un depozit asimilat depozitului necesar;
o depozitari, intr-un astfel de contract, sunt hotelurile cu care
deponentul incheie un contract de turism;
 sunt asimilate hotelurilor: statiunile
balneoclimaterice, vilele turistice, motelurile etc.
o raspunderea depozitarului – depozitul hotelier este un contract cu
titlu oneros, astfel ca depozitarul va raspunde pentru orice culpa
(exceptie daca dovedeste existenta unei cauze straine).
Depozitul neregulat – contractul prin care o parte, numita deponent, transmite in
proprietate altei parti, numita depozitar, bunuri fungibile si consumptibile dupa natura lor
cu obligatia pentru acesta, de a restitui deponentului alte bunuri, de acelasi gen, aceeasi
calitate si cantitate;
- depozitarul avand obligatia de a restitui bunuri de acelasi gen si aceeasi calitate si
cantitate, putand astfel consuma bunurile initiale, rezulta astfel ca depozitul
neregulat este un contract translativ de proprietate;
- depozitul neregulat se aseamana mult cu contractul de imprumut (mai ales cand
are ca obiect o suma de bani), dar nu se identifica totusi cu acesta, deoarece in
cazul imprumutului, bunurile (sumele de bani) trebuie restituite numai la
implinirea scadentei, in timp ce in cazul depozitului, restituirea trebuie facuta in
momentul cand este ceruta de deponent.
Sechestrul – contractul de depozit care are ca obiect pastrarea unui bun sau mai multor
bunuri cu privire la care exista un litigiu, pana la solutionarea acestuia;
- sechestrul conventional – reprezinta depozitul unui lucru in litigiu, facut de una
sau mai multe persoane, unei alte persoane, care ia asupra si indatorirea de a-l
restitui dupa terminarea procesului, celui carui va declara judecatorul ca se
cuvine;
o obiectul acestui depozit il pot forma atat bunurile mobile cat si
imobile, iar contractul poate fi cu titlu gratuit ori cu titlu oneros.
- sechestrul judiciar – se instituie prin dispozitia instantei de judecata la cererea
partii interesate, care poate fi obligata sa depuna o cautiune.

12. Contractul de societate civila

Notiunea contractului de societate civila – contractul prin care doua sau mai multe
persoane se obliga sa puna in comun un aport material si/sau de munca pentru a constitui
un fond si a desfasura impreuna o activitate, in scop patrimonial comun, foloasele si
pierderile fiind impartite intre ele.

Caracterele juridice ale contractului de societate civila:

40
 - este un contract civil – deoarece prin incheierea lui, partile numite asociati,
urmaresc obtinerea de foloase patrimoniale (si nu beneficii ca la societatile
comerciale);
- este un contract patrimonial (lucrativ) – acest caracter este de esenta contractului
de societate civila, deoarece partile (asociatii) urmaresc realizarea unor foloase
patrimoniale pe care le impart intre ei;
- este un contract cu titlu oneros;
- este un contract comutativ;
- este un contract consensual – simplul acord de vointa fiind necesar si suficient
pentru incheierea lui (totusi, nu este exclusa si forma autentica de incheiere a
contractului);
- este un contract cu executare succesiva;
- este un contract intuitu personae – face parte din categoria societatilor de
persoane si nu a societatilor de capitaluri;
o de precizat: moartea unuia dintre asociati duce, de regula, la
incetarea societatii civile, neputand continua cu mostenitorii
asociatului decedat, decat daca in contract se prevede expres
aceasta.
- contractul de societate civila este un contract uniune, prin care doua sau mai multe
parti pun ceva in comun pentru a desfasura o activitate, avand aceleasi drepturi si
obligatii, in scopul obtinerii de foloase patrimoniale.

Conditii de validitate ale contractului de societate civila:

- consimtamantul valabil exprimat al partilor se particularizeaza la societatea civila
prin existenta intentiei exprese a asociatilor de a constitui societatea si de a
colabora in vederea realizarii de foloase patrimoniale;
- capacitatea partilor – asociatii trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu,
pentru a putea dispune de bunurile pe care le constituie aport in natura, in
societate, incheind personal si singuri contractul de societate;
o fiind un contract intuitu personae, pierdera capacitatii de
exercitiu prin punerea sub interdictie a unui asociat determina
incetarea societatii civile.
- obiectul – consta in acte sau activitati de natura civila, in conduita partilor
(actiunile sau inactiunile de care sunt tinute partile);
o obiectul contractului trebuie sa fie licit si moral iar bunurile care
constituie aport la fondul social trebuie sa se afle in circuitul
civil.
- cauza – trebuie sa existe, sa fie licita si morala.

Efectele contractului de societate civila – presupune patru aspecte:

- raporturile dintre asociati – trebuie sa se intemeieze pe buna credinta a acestora in
executarea obligatiilor si realizarea scopului societatii;
- raporturile dintre asociati si societate – asociatii sunt raspunzatori fata de societate
de daunele cauzate din culpa lor;
o daca un asociat a folosit sume de bani din patrimoniul social, el
va datora dobanzi din ziua cand le-a luat, fara a fi pus in

41
 intarziere, precum si pentru nedepunerea la termen a sumelor
datorate ca aport social;
o daca un asociat cheltuie sume de bani in folosul societatii, el are
actiune contra acesteia, pentru restituirea lor, actionand ca un
mandatar, dar numai pentru obligatiile contractuale cu buna-
credinta.
- raporturile cu tertii – in raporturile cu tertii, pentru obligatiile contractante,
raspunde asociatul care s-a obligat (deoarece societatea civila nu este o persoana
juridica);
- impartirea foloaselor si pierderilor – se face pe parcursul existentei societatii sau
la incetarea ei, potrivit clauzelor din contractul de societate;
o in lipsa unor prevederi exprese in contract, impartirea se face
proportional cu valoarea aportului social al fiecaruia dintre
asociati.

Incetarea societatii civile:

- cauze:
o ajungerea la termen (contractul de societate civila nu poate fi
reinnoit tacit, dar poate fi prelungit prin acordul partilor inainte
de termen);
o acordul de vointa al partilor;
o denuntarea contractului (in situatia in care societatea s-a
constituit pe durata nedeterminata);
o imposibilitatea realizarii sau realizarea scopului propus de
asociati;
o pieirea sau micsorarea fondului social sub limita a ceea ce face
necesara executarea contractului;
o moartea unui asociat (fiind un contract intuitu personae, daca nu
s-a prevazut expres in contract continuarea cu mostenitorii
asociatului decedat);
o punerea sub interdictie sau survenirea insolvabilitatii (falimentul)
unuia dintre asociati;
o pieirea bunului datorat constituirii aportului social.
- efectele incetarii societatii civile – la incetarea societatii civile, patrimoniul
acesteia urmeaza sa fie lichidat.

Aportul social si patrimoniul social:

- aportul social – fiecare asociat este obligat sa contribuie la formarea fondului
comun al societatii;
o aportul este obligatoriu pentru fiecare asociat chiar daca este
diferit ca natura, intindere sau valoare;
o aportul social poate consta in bani, bunuri sau in munca:
 daca aportul social consta in o suma de bani si unul
dintre asociati nu-si executa obligatia la termen, el
va datora dobanzi, fara a fi pus in intarziere, din
ziua in care trebuia sa o plateasca;

42
  cand aportul social are ca obiect un bun individual
determinat, neconsumptibil si nefungibil, el poate
consta in proprietatea acelui bun sau numai
folosinta lui;
 aportul in munca consta in activitati de natura civila
care aduc foloase societatii, avand in vedere meseria
sau profesia asociatului respectiv.
- patrimoniul social – format din aporturile asociatilor precum si din drepturile si
obligatiile contractate ulterior constituirii societatii.

13. Contractul de renta viagera

Notiunea contractului de renta viagera – contractul prin care o parte, numita

credirentier, instraineaza cu titlu oneros sau cu titlu gratuit un bun (sau bunuri) ori o suma
de bani unei alte parti, numita debirentier, in schimbul unei prestatii periodice, numita
renta viagera, care urmeaza a fi platita pana la decesul credirentierului.

Caracterele juridice ale contractului de renta viagera:

- este un contract aleatoriu – deoarece intinderea obligatiei debirentierului si a
dreptului corelativ al credirentierului depinde de durata vietii ultimului, existand
astfel, sansa de castig sau riscul pierderii, pentru ambele parti contractante;
- este, de regula, un contract cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit (in
situatia in care renta se constituie prin donatiune intre vii sau prin testament);
- este un contract consensual;
- este un contract sinalagmatic;
- este, in principiu, un contract translativ de proprietate – deoarece credirentierul
transmite un bun sau mai multe bunuri din patrimoniul sau in cel al
debirentierului, fara a se exclude totusi si transmiterea unei sume de bani, situatie
in care este vorba de un drept de creanta;
- este un contract cu executare succesiva – are in vedere obligatia periodica de plata
a rentei viagere de catre debirentier pe toata durata de viata a credirentierului.

Conditii de validitate ale contractului de renta viagera:

- consimtamantul partilor valabil exprimat si neviciat;
- capacitatea partilor – atat debirentierul cat si credirentierul trebuie sa aiba
capacitate deplina de exercitiu, avand in vedere caracterul translativ de proprietate
al contractului;
- obiectul contractului de renta viagera – particularitati:
o obiectul obligatiei credirentierului – poate consta intr-un bun
mobil sau imobil care se afla in circuitul civil, ori intr-o suma de
bani;
o obiectul obligatiei debirentierului – nu poate fi decat o suma de
bani sau anumite cantitati de bunuri fungibile, transmise la
anumite intervale de timp.

43
 - cauza contractului – daca persoana in favoarea careia a fost constituita renta
viagera inceteaza din viata, in momentul constituirii rentei contractul este lovit de
nulitate absoluta.

Efectele contractului de renta viagera.

Obligatiile credirentierului:
- obligatia de predare a bunului (bunurilor) sau a sumei de bani;
- garantia contra evictiunii sau pentru viciile ascunse.
Obligatiile debirentierului – plata rentei viagere – reprezinta obligatia debirentierului
de a plati renta viagera, in cuantumul si la termenele stabilite in contract;
- renta viagera este datorata, de regula, pana la decesul credirentierului dar se poate
stabili si o alta data prin contract;
- neexecutarea obligatiei de plata a rentei viagere da posibilitatea credirentierului de
a cere in justitie executarea ei silita;
- credirentierul poate, totusi, cere in instanta, rezolutiunea contractului numai daca
debirentierul nu prezinta garantiile stipulate in contract pentru asigurarea platii
rentei viagere (exemplu: incepe sa vanda o parte din bunuri) sau daca in contract
s-a prevazut un pact comisoriu expres.

14. Contractul de intretinere

Notiunea contractului de intretinere – contractul prin care o parte, numita intretinut,

instraineaza cu titlu oneros sau cu titlu gratuit un bun (bunuri) sau o suma de bani
celeilalte parti, numita intretinator, care se obliga sa-i asigure intretinerea in natura pe
durata vietii acestuia.

Caracterele juridice ale contractului de intretinere:

- este un contract nenumit – nu are o reglementare legala proprie;
- este un contract aleatoriu – obligatia intretinatorului depinde de durata vietii
intretinutului, dar si de continutul obligatiei de intretinere, concretizata in
asigurarea nevoilor zilnice ale acestuia si care sunt in functie de varsta, starea
sanatatii lui, costul vietii etc.;
- este, in principiu, un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind un interes
patrimonial, dar poate fi si cu titlu gratuit;
- este un contract sinalagmatic – fiecare parte isi asuma obligatii in considerarea
obligatiilor celeilalte parti;
- este, in principiu, un contract consensual (solo consensu), acordul de vointa fiind
necesar si suficient pentru incheierea contractului;
o exceptie: contractul trebuie incheiat in forma autentica cand
bunul transmis in schimbul intretinerii este un teren.
- este un contract, in principal, translativ de proprietate, deoarece intretinerea se
executa in schimbul dobandirii unor bunuri sau sume de bani;
- este un contract cu executare succesiva;
- este un contract intuitu personae.

Conditiile de validitate ale contractului de intretinere:

44
 - consimtamantul valabil exprimat si neviciat al partilor;
- capacitatea deplina de exercitiu a partilor;
- obiectul contractului – consta in executarea obligatiei de intretinere;
- cauza licita si morala.

Efectele contractului de intretinere.

Obligatiile intretinutului – daca intretinutul transmite cu titlu oneros un bun (sau
bunuri) sau o suma de bani intretinatorului in schimbul intretinerii (are aceleasi obligatii
ca si vanzatorul de la contractul de vanzare-cumparare):
- obligatia de a preda bunul;
- obligatia de a-l garanta pe intretinator contra evictiunii si pentru viciile ascunse
ale bunului.
Obligatiile intretinatorului – obligatia principala a intretinatorului o constituie
prestarea intretinerii, adica desfasurarea zi de zi a unei activitati pana la incetarea din
viata a intretinutului;
- cuprinde: procurarea si prepararea hranei, asigurarea imbracamintei, efectuarea
curateniei etc.;
- pentru neexecutarea obligatiei de intretinere stabilita prin contract, beneficiarul
intretinerii poate sa ceara rezolutiunea contractului;
- locul executarii obligatiei de intretinere este stabilit de catre parti, iar in lipsa
stipulatiei expresa este cel al domiciliului intretinutului (creditor), obligatia fiind
astfel portabila si nu cherabila;
- incetarea obligatiei are loc la moartea intretinutului si nu poate fi pretinsa de catre
mostenitorii lui, datorita caracterului intuitu personae al acestui contract;
o de asemenea inceteaza si la moartea intretinatorului, daca
intretinutul nu convine cu mostenitorii intretinatorului sa
continue executarea obligatiei.

15. Contractul de tranzactie

Notiunea contractului de tranzactie – contractul prin care partile termina un proces

inceput sau preintampina un proces ce s-ar putea naste;
- litigiul se poate stinge prin concesii reciproce facute de ambele parti, concesii ce
pot consta, fie in renuntari de catre ambele parti la pretentiile formulate sau care
s-ar putea formula, fie chiar la anumite pretentii pe care partile si le satisfac una,
alteia;
- astfel, trebuie sa existe un drept litigios sau indoielnic, cel putin in conceptia
partilor, de natura a da nastere la un proces.

Caracterele juridice ale contractului de tranzactie:

- tranzactia este un contract sinalagmatic;
- este un contract cu titlu oneros comutativ – fiecare parte urmareste un avantaj
patrimonial, a carui intindere este cunoscuta la incheierea contractului (poate
consta in evitarea pierderii procesului si a cheltuielilor de judecata);
- este un contract consensual – intocmirea tranzactiei in scris este ceruta de lege ad
probationem.

45
 Conditiile de validitate ale contractului de tranzactie – se aplica regulile generale ale
contractelor, anume: consimtamantul valabil exprimat si neviciat al partilor, capacitatea
partilor, obiectul tranzactiei si o cauza licita;
- capacitatea partilor – partile trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, de a
face acte de dispozitie;
- obiectul tranzactiei – bunurile ce formeaza obiectul contractului trebuie sa se afle
in circuitul civil;
o insa, se permite tranzactia asupra unei actiuni civile ce deriva din
o infractiune (exemplu: actiunea privind despagubirile civile
pentru daune cauzate prin vatamarea sanatatii persoanei fizice).

Efectele contractului de tranzactie:

- interpretarea contractului – tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor si
numai la pricinile de care trateaza, neputand produce efecte asupra unor pricini,
documente sau imprejurari necunoscute partilor;
- efectele tranzactiei – in principiu, tranzactia produce efecte declarative, in sensul
ca partile isi recunosc reciproc drepturile ce fac obiectul litigiului, adica drepturi
preexistente, inclusiv garantiile sau drepturile accesorii (dobanzi) existente pe
langa creanta recunoscuta;
o prin exceptie, tranzactia produce efecte constitutive sau
translative de drepturi atunci cand una din parti, in schimbul
concesiilor facute de cealalta parte, consimte sa constituie in
favoarea acesteia, drepturi noi sau sa-i transfere un drept din
patrimoniul sau;
o efecte relative – tranzactia fiind un contract civil, efectele sunt
opozabile partilor, nu si tertilor;
o efecte extinctive – prin intelegerea partilor se pune capat
litigiului dintre parti, iar drepturile ce au facut obiectul
tranzactiei nu mai pot fi puse in discutie.

46