În 1932, George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei - în literatura română - a

unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a

literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să
fie în legătură directă cu „sufletul uman”.

Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic prin atribuirea unor
dimensiuni sociale şi psihologice caracterelor dominate de o trăsătură definitorie,
construind astfel personaje realiste tipice. Scriitorul modernizează tehnica
narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor,
particularizând astfel realismul modern al secolului al XX-lea, cu trimitere certă
către creaţia lui Balzac prin istoria unei moşteniri, în jurul căreia construieşte
imaginea societăţii burgheze din Bucureşti.

Stănică Raţiu personaj secundar şi realist, este tipul parvenitului, al

arivistului, înscris în descendenţa lui Dinu Păturică, personajul lui Nicolae
Filimon, fiind în acelaşi timp şi tipul demagogului, în galeria lui Nae Caţavencu
din comedia lui I.L. Caragiale. „Avocat fără procese”, Stănică provine dintr-o
familie numeroasă care-şi împărţise diferitele moşteniri, fiind produsul societăţii
în care trăieşte, o lume în care banii reprezintă totul, căsătoriile se bazează pe
interese materiale, ca şi cariera, succesul în viaţa politică, respectul şi
statutul social, adică o societate unde „Zeul la care se închină toţi este banul”
(Balzac).

Enigma Otiliei, de George Călinescu (comentariu literar, rezumat literar)

Stănică Raţiu, avocat de meserie, dar fără succes în profesie, este tipic pentru
categoria parveniţilor şi demagogilor care doresc o ascensiune uşoară, bazată pe
înşelăciune, care perorează principii în care nu cred şi pe care nici nu le aplică.
El este ginerele Aglaei Tulea, fiind căsătorit cu fiica cea mare a acesteia,
Olimpia, cu care, însă, trăise în concubinaj până când aceasta primise drept zestre
casa promisă de tatăl ei, Simion Tulea.

Stănică Raţiu este construit, asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu
semnificaţii morale, portretul fizic fiind sugestiv pentru trăsăturile
caracteriale: „de o sănătate agresivă”, cu „părul mare şi negru, foarte creţ şi cu
mustaţă în chip de muscă”, îmbrăcat „într-un costum de soie-ecrue deschis”, cu „o
lavalieră” înfoiată, semn al dorinţei sale de a părea un om de lume, în pas cu
moda. El îşi face apariţia în casa lui Costache Giurgiuveanu, unde se adunaseră
toate personajele romanului la o partidă de cărţi, cu scopul de a-l convinge pe
socrul său, Simion Tulea, să-i dea dota promisă Olimpiei, pentru ca, la rândul lui,
să-şi respecte promisiunea de a se căsători legal cu dânsa.