Sunteți pe pagina 1din 2

EDCATIE TIMPURIE – Tema 1

Student - IORDACHE ( MIHAI ) DANIELA

Argumentati in 500 de cuvinte unul din principiile dezvoltarii si invatarii prezentate in cursul
atasat

Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici.

“Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a
ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei. Toată viaţa lui, vulturul a făcut
ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi
insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer. Anii au trecut şi
vulturul a îmbătrânit foarte tare.

Într-o zi, el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o
graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii. Bătrânul
vultur privi în sus cu veneraţie. «Cine e acesta?», a întrebat el. «Acesta este vulturul, regele
păsărilor», i-a spus vecinul său. «El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem
găini». Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta a crezut că este“

În procesul educării copiilor, familiei îi revin sarcini importante. Ei devin primii profesori
ai copilului. Ei determină copiii să devină găini sau vulturi.

O familie bine organizată, întemeiată pe afecţiune şi armonie, reprezintă un factor activ al


formării personalităţii copiilor. Educaţia în familie, primii cei şase ani de-acasă influenţează
puternic pozitiv sau negativ, întreaga existenţă a copilului, care îşi va pune amprenta asupra
adultului în devenire.

Părinţii nu au doar rol biologic şi obligaţia de a-l hrăni şi îmbrăca pe copil, au şi datoria
morală şi civică de a-l educa. Într-un mediu familial normal, procesul de învăţare şi educare se
face sub supravegherea, îndrumarea, sprijinul şi controlul părinţilor.

Este necesar ca părinţii să îsi cunoască proprii copii, puterea lor de înţelegere şi asimilare
şi să conştientizeze nivelul angajării în formarea personalităţii acestora.
Mediul familial este determinat de condițiile economice, materiale, de nivelul cultural și
comportamental, de nivelul de integrare socială care își pune amprenta pe existența și
dezvoltarea copilului.

Rolul familiei în educaţia morală este imens. Până la intrarea copilului în şcoală, familia
este cea care formează numeroase deprinderi de comportare morală: respectul faţă de părinţi şi
de alţi oameni, politeţea, grija faţă de ceilalţi copii, cinstea, relatarea sinceră a faptelor, decenţa
în vorbire şi atitudini, ce este bine, ce este rău, ce este nedrept, ce este urât, ce este frumos în
comportare.

Dacă în familie copilul este iubit, el învaţă să iubească. Familia oferă copilului primele
informaţii despre tot ceea ce îl înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul
social afectiv necesar trebuinţelor şi năzuinţelor sale. Dragostea şi ataşamentul copilului faţă de
familie, de sat, de oamenii satului, sunt elemente de preţ în dezvoltarea socială a copilului.
Familia exercită deasemenea o multitudine de influenţe care contribuie la educaţia estetică a
copiilor.

Părinţii îi pun în contact cu frumosul din natură şi le atrag atenţia asuora a ceea ce trebuie
observat şi reţinut: culorile şi mirosul florilor, foşnetul frunzelor, verdeața câmpului, cântecul
păsărilor. În familie, ei cunosc şi primele aspecte ale frumosului artistic: ascultă poveşti, cântece,
poezii, învaţă dansuri, participă la serbări, spectacole organizate cu diferite ocazii.

Familia reprezinta mediul in care copilul invata si exerseaza comportamentele sociale, sa


se descopere pe sine sip e cei din jur, se familiarizeaza cu sistemul valorilor sociale si cultural.
Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinant ai evolutiei omului.

Copilul nu este un adult in miniatura, ci este un “candidat la maturizare” (H. Pierot),


deosebit de receptive la influentele positive sau negative care se exercita asupra lui.

S-ar putea să vă placă și