Sunteți pe pagina 1din 2

Ceea ce e mai original �n orasul nostru este dificultatea de care te poti lovi aici

c�nd e
sa mori. Dificultate, de altfel, nu este cuv�ntul potrivit si mai corect ar fi sa
vorbim de
inconfort. Nu e niciodata agreabil sa fii bolnav, dar sunt orase si locuri care te
sustin �n
boala, unde poti, �ntr-un fel, sa te lasi �n voia ei. Un bolnav are nevoie de
bl�ndete, �i place
sa stie ca se poate sprijini pe ceva, cum e si firesc. Dar la Oran, excesele
climei,
importanta afacerilor care se trateaza, insignifianta decorului, rapiditatea
crepusculului si
calitatea placerilor, totul cere sanatate zdravana. Un bolnav se simte foarte
singur aici.
G�nditi-va atunci la cel care trage sa moara, prins �n cursa, �ndaratul sutelor de
pereti
trosnind de caldura, �n timp ce �n acelasi minut chiar, o �ntreaga populatie, la
telefon sau �n
cafenele, vorbeste de polite, de conosamente si de scont. Veti �ntelege atunci ce
poate fi
inconfortabil �n aceasta moarte, chiar moderna, c�nd apare deci �ntr-un loc sterp.
Aceste c�teva indicatii reusesc poate sa dea o idee suficienta despre orasul
nostru.
De altminteri, nu trebuie nimic exagerat. Ceea ce trebuia subliniat, este doar
aerul banal al
orasului si al vietii. Dar, �ndata ce ti-ai creat obisnuintele, �ti duci zilele
fara greutate. Din
moment ce orasul nostru tocmai favorizeaza obisnuintele, se poate spune ca totul e
cum
nu se poate mai bine. Sub acest unghi, fara �ndoiala, viata nu e foarte pasionanta.
Dar, cel
putin, la noi nu se cunoaste dezordinea. Si populatia noastra cu fire deschisa,
simpatica si
activa, a st�rnit totdeauna �n calator o stima fireasca. Acest oras fara pitoresc,
fara
vegetatie si fara suflet sf�rseste prin a parea odihnitor, te prinde �n somn, p�na
la urma.
Dar este si drept sa mai adaugam ca e grefat pe un peisaj fara seaman, �n mijlocul
unui
podis deschis, �nconjurat de coline luminoase, �n fata unui golf cu un contur
desav�rsit.
Pacat numai ca a fost construit cu spatele la acest golf si ca e cu neputinta
asadar sa
zaresti marea pe care, daca vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o cauti.
Ajunsi aici, va fi lesne sa admitem ca nimic nu-i putea face pe concetatenii nostri
sa
prevada incidentele care au avut loc �n primavara anului acela si care au fost, pe
urma am
�nteles, cele dint�i semne parca ale unui sir de grave evenimente a caror cronica
ne-am
propus s-o facem aici. Aceste fapte vor parea cu totul firesti unora, iar altora,
dimpotriva,
neverosimile. Dar, la urma urmei, un cronicar nu poate sa tina seama de aceste
contradictii. Sarcina lui este sa spuna numai: "Lucrul asta s-a �nt�mplat", c�nd
stie ca
acest lucru, �ntr-adevar, s-a �nt�mplat, ca a privit viata unui �ntreg popor, si ca
exista deci
mii de martori care vor pretui �n inima lor adevarul celor spuse de el.
De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici
un
merit de pus �n lumina �ntr-o astfel de �ntreprindere daca �nt�mplarea nu l-ar fi
ajutat sa
culeaga un anumit numar de marturii si daca, prin forta lucrurilor, n-ar fi fost
amestecat �n
tot ceea ce spera el sa va expuna. Este tocmai ceea ce �l �ndreptateste sa faca
opera de
istoric. Bine�nteles, un istoric, chiar daca e un amator, are totdeauna si
documente.
Povestitorul acestei istorii le are deci si el pe ale sale: marturia sa mai �nt�i,
a altora mai
apoi, pentru ca, prin rolul sau, el a ajuns sa culeaga destainuirile tuturor
personajelor
acestei cronici si, �n ultimul r�nd, textele care p�na la sf�rsit tot i-au cazut �n
m�na. El �si
propune sa mearga la ele c�nd va crede de cuviinta si sa le foloseasca cum �i va
placea.
�si mai propune... Dar poate ca e timpul sa lasam de o parte comentariile si
precautiile fata
de limbaj si sa ajungem la povestirea �nsasi. Relatarea primelor zile cere oarecare
migala.