Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
De ce “epoca bronzului”?
Sfârșitul epocii bronzului este caracterizat de existenta unor regate puternice aflate în
competiție și de existenta statelor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au
existat, de asemenea, contacte prelungite ale civilizatiilor din Orientul Apropiat cu civilizațiile
egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a
avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a
Mediteranei de Est și a Orientului Mijlociu.
Civilizațiile epocii bronzului din zona Mării Egee au creat o rețea comercială la mare
distanță. Știința navigației era bine dezvoltată, ajungând la un nivel care nu va mai fi atins până
la descoperirea (sau poate redescoperirea) unei metode de a determina longitudinea, în jurul
anului 1750. Civilizația minoică cu baza la Knossos avea cea mai mare influență asupra
comerțului în epoca bronzului.
În Europa Centrală, începutul epocii bronzului (1800 î.Hr. - 1600 î.Hr.) include mai
multe grupuri mai mici. Unele morminte foarte bogate, princiare, cum ar fi cele de la Leubingen
(Germannia), cu ofrande de înmormântare din aur, indică o creștere a stratificării sociale.
Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura câmpurilor de
urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700 î.Hr.) e caracterizată de înmormântări
prin incinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 î.Hr. - 500
Î.Hr.), care se continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa Centrală este urmată
de cultura Hallstatt cu centrul in Austria, a epocii fierului (700 î. Hr.-450 î. Hr.).
Prelucrarea fierului a început încă din perioada târzie a bronzului în Anatolia. Trecerea către
epoca fierului, aproximativ 1200 î.Hr., a fost mai mult politică decât determinată de noi
descoperiri în domeniul prelucrării metalelor. Sfarsitul Epocii Bronzului corespunde, cu
aproximatie, sfarsitului Civilizatiei Miceniene.
Tracii au locuit inca din Epoca Bronzului intr-un tinut vast reprezentat de teritoriile
actuale ale Romaniei, Bulgariei, nordul Greciei, dar si de partea europeana a Turciei.
Datorita faptului ca tracii traiau intr-un spatiu situat la frontierele a doua mari imperii
grec, respectiv roman, au fost nevoiti sa interactioneze cu popoarele acestora. Deseori, ei au
fost nevoiti sa poarte si conflicte armate cu aceste civilizatii, intr-un final fiind asimilati de
Imperiul Roman ( in secolele I-II d.Hr.)
Istoria acestui tezaur porneste din vremea cand regii geti obisnuiau sa controleze
schimburile comerciale care, in acele vremuri, se faceau cu obiecte din aur, in zona de
varsare a Dunarii in Marea Neagra. Mai trebuie spus ca acest gen de tranzactii se
desfasurau in regiune inca din secolul al VII-lea i.Hr., intre geti si coloniile grecesti , pe
tarmul Marii Negre, iar mai tarziu intre aceiasi geti, cu macedonienii si cu scitii la sud si,
respectiv, la nord de Dunare.
Arheologii bulgari sustin ca ar exista o legatura intre acest mormant, frumos decorat, si
Cothelas, un important rege al Getilor, din secolul al IV-lea i.Hr. Desi numele sau nu este
atat de cunoscut, el a fost unul dintre socrii regelui Filip al II-lea al Macedoniei, tatal lui
Alexandru Macedon.
Dupa mai multe confruntari armate intre traci si macedonieni, Cothelas si-a dat
seama ca nu are forta necesara pentru a rapune puternica armata a lui Filip al II-lea si a
incheiat un armistitiu cu aceasta in anul 341 i.Hr. In stilul specific vremurilor, tratatul de
pace s-a incheiat prin casatoria dintre Meda -fiica lui Cothelas si marele rege macedonean.
(Macedonia avea sa-si ridice statutul de mare putere in lumea greceasca, dupa cucerirea
Traciei si a coloniilor grecesti de pe litoralul nordic al Marii Egee.). Meda a fost a cincea
sotie, mariajul venind la cinci ani dupa casatoria sa cu Olimpia, mama lui Alexandru cel
Mare .Mai mult, Meda si-a castigat un loc bine definit in inima noului sau popor ca urmare
a sacrificarii propiei vieti, care a survenit imediat dupa asasinarea sotului sau, alaturandu-
i-se astfel in mormantul din Vergina ( in apropierea Salonicului de azi ), ceea ce era o mare
onoare, deoarece in obiceiurile macedonene reginele nu erau inmormantate langa regii lor.
Comorile Balcanilor
Complexul funerar se afla intr-un decor arhitectural unic, alcatuit din picturi
murale deosebite si din zece cariatide - statui care reprezinta o femeie care sustine,
inlocuind o coloana, cornisa unui acoperis. Aceste cariatide care ies in evidenta datorita
formelor lor: jumatate om, jumatate planta. De inspiratie elenistica, aceste cariatide
ornate cu motive florale “rasturnate”, cu rol de chiton (piesa de imbracaminte, ce consta
dintr-o tunica realizata de in sau din lana, care se purta direct pe piele), infatisate cu
mainile ridicate deasupra capului, intr-un gest solemn de venerare, au reprezentat un stil
nou si unic in arhitectura tracica. Deasupra cariatidelor se mai pot observa cateva picturi
murale care infatiseaza mai multe secvente cu un domnitor calare ce primeste o cununa de
lauri de la o zeitate. Ca urmare a acestor elemente deosebite, tezaurul tracilor si
monumentul funerar - de 7,5 metri lungime, 6,5 metri latime si 4,5 metri inaltime, la
interior, au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Un cufăr cu obiecte din aur, care datează de la sfârşitul secolului al IV-lea î.e.n. sau
începutul secolului al III-lea î.e.n., a fost descoperit în partea de nord-est a Bulgariei, de catre
Diana Guergova, coordonatoarea expediţiei arheologice. Descoperit in 2012, cufărul din lemn se
afla într-un strat superior al unui tumul din Omurtag din nord-estul Bulgariei, conţinand oase
arse şi ofrande valoroase din aur care au fost înfăşurate într-o ţesătură din fire de aur. O diademă
ornată cu capete de leu şi de animale imaginare, brăţări, un inel cu un basorelief al lui Eros, zeul
grec al iubirii şi al puterii creatoare, şi diverse podoabe din fire de păr de cal, fac parte din
această comoară a geţilor, unul dintre triburile tracice care au trăit în sud-estul Europei din
al doilea mileniu î.e.n. până în secolul al III-lea e.n.
Comoara se afla în cel mai înalt tumul, ce marchează apogeul culturii geţilor care
locuiau pe ambele maluri ale Dunării. Tumulul face parte din aceeaşi necropolă în care se află
mormintele de la Sveştari, care datează din secolul al III-lea î.e.n., descoperit în 1982 si inclus în
1985 în patrimoniul mondial UNESCO. De asemenea, trebuie mentionat Tezaurul de sceptre si
securi din aur de la Varna, Bulgaria.
Aceste descoperiri ilustrează splendoarea civilizatiei geţilor, un trib care, prin ideile
sale despre nemurirea sufletului, a influenţat triburi vest-europene, precum celţii. Triburile
celte au lăsat urme ale trecerii lor prin sud-estul Europei mai ales obiecte din ceramică.
Dupa cum se cunoaste, societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant
agrar, cu aşezări stabile, practici funerare specifice şi o religie bazată pe un cult al fecundităţii.
Tipul de societate se apropie poate de acea “peer polity” a profesorului si arheologului Colin
Renfrew. “Peer polity” reprezinta un concept care explica schimburile din viata sociala si din
cultura materiala si evolutia societatilor preistorice. Modelul privind interactiunea dintre
societati (comunitati) cuprinde trei directii:
Competitia si emulatia competitive
Transferurile cu caracter simbolic – imprumuturile sistemelor simbolice intre
comunitatile invecinate (sisteme numerice, structure sociale, credinte religioase) cu
scopul de a complete o nisa goala din sistem)
Transmiterea inovatiilor si a noilor tehnologii prin comert, daruri, sau alte forme de
schimb
Epoca bronzului se defineşte la început prin aşezări restrânse, economia se baza
preoponderent pe creşterea vitelor, iar societatea prin structuri de putere şi prestigiu (de exemplu,
apare tumulul ca monument funerar). Diferenţa se remarcă şi la nivelul ceramicii de o cu totul
altă factură în comparaţie cu cea neolitică, precum şi în ceea ce priveşte obiectele de metal. După
un scurt recul în cadrul “fenomenului” Coţofeni, pe teritoriul Romaniei, metalurgia ia din nou
amploare, însă piesele sunt de altă factură atât în ceea ce priveşte metalul (bronz), cât şi tipurile
în sine. În ceea ce priveşte ritul şi ritualul funerar au fost folosite atât incineraţia, cât şi
inhumaţia, ambele cu o mulţime de subtipuri şi variante, în funcţie de tradiţia grupurilor sociale
respective şi de statutul social al defuncţilor. În ceea ce priveşte religia epocii bronzului, avem
prea puţine date pentru a o reconstitui în mod plauzibil. Datele arheologiei par să indice o
preponderenţă a unui cult solar, în cadrul unei religii de tip politeist
Metalurgia bronzului a reprezentat o tehnologie care a marcat inceputul unei noi civilizatii si
culturi:
In epoca bronzului a avut loc o adevarata restructurare culturala, lingvistica si etnica a
triburilor sedentare europene si indoeuropane, aflate in migratie spre Europa si Marea
Mediterana rasariteana. In urma acestui proces istoric, s-au format marile unitati culturale
ale Epocii Bronzului, bine diferentiate teritorial si etnic. Este epoca in care s-au marile
grupuri etnice si lingvistice ale Europei – grecii, latinii, celtii, germanii, slavii si tracii.
Se remarca mobilitatea mare a triburilor, a crescatorilor de vite.
Se dezvolta un tip de societate razboinica, condusa de un „principe” (primus inter pares),
cu resedinta intr-o asezare intarita, de tip fortificatie
Acum apar marile ateliere (turnatorii) si depozite de piese din metal.
Populatia Epocii Bronzului din regiunea Carpatilor, a Dunarii, Balcanilor, Marii Negre,
apartine tracilor nord si sud-dunareni (consemnati cu acest nume in epopeile
homerice).
Epoca Bronzului Carpato-Dunarean cunoaste influente venite din civilizatiile egeo-
anatoliana, miceniana, dar si din Europa Centrala.
Apar marile cimitire de inhumatie, de tip tumul. (mai rar cele de incineratie).
Mortii sunt ingropati pe familii patriarhale, separat de terotoriul ocupat de
membrii comunitatii, cu un bogat inventar de podoabe, vase si arme.
Apar constructiile cu destinatie cultica (o constructie de tip „megaron” in
asezarea de la Salacea, jud. Bihor, cu doua incaperi, avand peretii decorati cu frize
spiralo-meandrice).
Predomina cultul unei divinitati solare.
În ceea ce priveşte religia epocii bronzului, exista prea puţine date pentru a o
reconstitui în mod plauzibil. Datele arheologiei par să indice o preponderenţă a
unui cult solar, în cadrul unei religii de tip politeist.
8. Periodizare şi cronologie
De-a lungul vremii au existat mai multe periodizări ale epocii bronzului aplicate spaţiului
românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke (1872-1958) pentru spaţiul central-
european, care împărţea epoca bronzului în patru faze (A, B, C şi D), pe baza asocierilor
obiectelor de bronz.
Datorită numărului relativ mic de piese de bronz din zona carpato-danubiană, această periodizare
s-a dovedit greu de aplicat, cum observa însuşi Ion Nestor, care pleda pentru o periodizare
proprie a epocii bronzului de pe teritoriul României. În ceea ce priveşte cronologia absolută,
înainte de “revoluţia radiocarbon” se considera că epoca neolitică se sfârşeşte pe la cca. 1900 a.
Chr., apoi urmează o scurtă “perioadă de tranziţie” de 200 de ani, pentru ca epoca bronzului sa
fie încadrată între 1700 şi 1100 a. Chr., odată cu generalizarea ceramicii canelate şi, implicit,
începutul primei epoci a fierului.
Dintre sistemele cronologice folosite pentru epoca bronzului de la noi, cele mai folosite au fost
cele ale lui Alexandru Vulpe (1931-2016). Istoricul Alexandru Vulpe considera ca trecerea
de la Neolitic la Epoca bronzului (de exemplu, culturile Cotofeni sau Cernavoda I) s-a
desfasurat pe parcursul a 1500 de ani (prima jumatate a mileniului IV-mileniul II i.Hr.
Ambele sisteme sunt tripartite, în sensul existenţei unei epoci a bronzului timpurii, mijlocii şi
târzii, fiecare dintre acestea cu caracteristici proprii. După obţinerea pe scară largă a datelor
radiometrice şi a corectării lor prin dendrocronologie (datarea pe baza inelelor anuale ale
arborilor), datele absolute ale epocii bronzului s-au schimbat radical. Astfel, perioada timpurie
a epocii bronzului a fost încadrată între cca. 3500 şi 2200 a.Chr., cea mijlocie între 2200 şi
1600/1500 a. Chr., iar cea târzie între cca. 1600/1500 şi 1100 a. Chr.
Piesele din aur, arme si podoabe (bratari, diademe), folosite pentru ceremonii speciale,
care aparusera inca din eneolitic, erau lucrate prin ciocanire pe o forma din lemn, cu motive
solare, realizate prin ponsonare (succesiune de puncte lucrate cu un instrument special si
gravare).
9.c. Ceramica
Cupele din cultura Otomani, au o forma de cochilie si sunt gravate cu spirale dispuse radial,
conform unei simetrii centrale: Vase si idoli din cultura Carna-Garla-Mare.
Pandantivul antropomorf descoperit la Traian (jud. Neant, sec sec.V a. Chr.V a. Chr)
Marele idol „en violon” din tezaurul de la Moigrad (jud. Salaj) inalt de 31 cm. si in
greutate de 764 g.
Dintre obiectele pentru ceremonii (pentru principi, primus inter pares), incluse si in
ceremonialul funerar, se remarca:
Bratari de diverse tipuri, simple sau torsionate, din bara masiva sau din sarme din aur
(bratara de 144,70 g. de la Balaci, jud, Teleorman)
Discuri convexe
Obiecte tubulare
Categorii de piese autohtone specifice: coifurile tipic getice, cu aparatoare fixe de obraz,
dreptunghiulare, cu ochi apotropaici pe frontal si aparatoare de ceafa decorata cu friza de
animale fantastice, cu arie de raspandire in nordul Dobrogei si in zona extra-carpatica a
Romaniei
Tehnice de realizare: aur masiv martelat (ciocanit) la cald si la rece, prelucrat „au repuosse, a
jour”, incizat, turnat in tipare bivalve, turnat prin metoda cerii pierdute, sudat, laminat,
filigranat.
Scenele iconografice reprezinta atribute ale suveranitatii, embleme, ritualuri de eroizare sau de
sacificiu, scene de vanatoare, mitologice sau de lupta intre animale
13. Concluzii
Reprezinta expresia unei religii si a unei ierarhii cosmice (soarele fiind considerat un principiu
universal al vietii si al mortii) si sociale
Tehnici de realizare a decorului (pe obiectele din metal si ceramica): gravura, incrustatia,
modelarea, incizia, ponsonarea
Prima Epoca a Fierului va mosteni Epoca Bronzului; se constata insa dezagregarea sistemelor
decorative radiale centrale in compozitii indepenente (cuprinse in registre sau metope despartite
de campuri libere, care au si ele valoare copozitionala); se pregateste astfel trecerea de la arta
simbolic- decorativa la arta decorativa si la arta figurativa a Antichitatii clasice.