UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE’’ SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

REFERAT
LA ECONOMIE

Tema: Factorii de influență în formarea

și evoluția profitului

Studente,
Cuprins
Capitolul I:
I 1. Definiție.............................................................................................pag.3
I 2. Formele profitului..............................................................................pag.3
I 3. Factorii de influență a masei și ratei profitului.................................. pag.4
I 4. Fuctiile profitului................................................................................pag.5

Capitolul II:
II 1. Studiu de caz privind cantabilitatea impozitului pe profit la S.C.
Frigo Star SRL...........................................................................pag.7
II 2. Studiu de caz II: Contabilitatea impozitului pe profit........pag14

2
 Definiție

Profitul este un venit material sau spiritual care poate fi venitul adus de capitalul utilizat
într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasări și totalul cheltuielilor. Acest venit este
partea de bani rămasă după investiția făcută pentru a oferi bunuri și servicii. După cheltuirea unei
părți din suma de bani procurată într-un anumit fel (împrumut de la o bancă, împrumut de la o
anumită persoană, alte venituri sau alte cheltuieli, etc.) pentru toate nevoile apărute (cheltuielile
făcute pentru capital, materiale prime, procesul tehnologic, resursele umane, etc.), partea rămasă
din totalul sumei de bani este rezultatul fiscal care se determină prin respectarea și aplicarea
principiului conectării cheltuielilor numit profit. Dacă din profitul contabil se deduce impozitul
de profit, se obține profitul net.

Formele profitului
Pentru analiza economică a activităţii unei întreprinderi (în special, a unei societăţi comerciale
de capital) are mare importanţă cunoaşterea conţinutului următorilor termeni: profit contabil,
profit economic, profit normal, profit pur (superprofit).74 Definirea şi caracterizarea tuturor
acestor forme de profit au ca parametru de referinţă încasările totale sau venitul total al firmei, al
întreprinderii. Aceasta în ceea ce priveşte limita maximă a ieşirilor (output-urilor). În ceea ce
priveşte limita minimă (imaginară), aceasta constă într-un tip anume de cost (oportun = costuri
explicite şi costuri implicite).
Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil. Desigur,
delimitarea acestuia este o problemă financiar juridică a fiecărei ţări. De asemenea, delimitarea
formei respective de profit şi impunerea fiscală a acestuia se fac prin reglementări speciale pe
categorii de firme (private, mixte şi publice, mici şi mari etc.). Profitul contabil este numit de
unii autori profit oficial, legislativ şi statistic. În sensul legislaţiei româneşti sunt încasatori
(subiecţi de profit) şi, deci, plătesc impozit de profit următoarele persoane juridice române:
regiile autonome, indiferent de subordonare; societăţile comerciale, indiferent de forma juridică
de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare de capital străin sau cu
capital integral străin; societăţile agricole; organizaţiile cooperatiste; instituţiile financiare şi de
credit şi alte asemenea persoane juridice române. Sunt plătitoare de impozit pe profit şi
persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România,
pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent.
Pentru contribuabilii mari, profitul impozabil anual (profit contabil) se determină ca diferenţă
între “activul” din bilanţul de la sfârşitul anului fiscal (diminuat cu obligaţiile) şi activele de la
începutul anului fiscal (diminuat cu obligaţiile aferente). Din această diferenţă se scad aportul la
capitalul social operat în cursul anului, precum şi veniturile stabilite prin lege ca fiind
neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile prevăzute de lege şi alte elemente prevăzute
în bilanţul contabil, în funcţie de specificul activităţii contribuabilului. Deci, profitul astfel
calculat este numit şi profit legitim sau legal, adică acel venit net obţinut în contextul respectării
prevederilor legale de-a lungul întregii activităţi a întreprinderii; inclusiv a prevederilor
referitoare la metodologia de calcul şi de impozitare. Profitul contabil poate fi brut (înainte de
plata impozitului pe profit) şi net (după prelevarea impozitelor către municipalităţi şi bugetul de
stat)

3
 Profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de oportunitate
ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. În genere, atunci
când se face teoria generală a profitului se are în vedere acest tip de profit. Profitul contabil, ca şi
cel economic, poate fi privit ca profit normal şi ca supraprofit.
Profiturile normale constau dintr-un minim de profit pe care o firmă trebuie să-l obţină
(solicite) în scopul ca aceasta să rămână în funcţiune. În acest caz, venitul total încasat este egal
cu costurile totale de oportunitate, ceea ce înseamnă că pe baza încasărilor se poate asigura
continuarea activităţilor la aceeaşi parametri funcţionali. Acesta corespunde venitului care ar
reveni întreprinzătorului dacă el ar închiria capitalul său altui întreprinzător sau dacă ar lucra ca
salariat la acesta.
Supraprofiturile, în exces fa(ă de cele normale (profit pur), se definesc ca venituri nete ce
depăşesc costurile totale de oportunitate. Termenul este folosit pentru a caracteriza acele firme
(întreprinderi) care au rate de profit ce depăşesc minimul necesar pentru a rămâne în ramură
(industrie). Oricare ar fi forma de profit (contabil, economic, pur) acesta este măsurat absolut şi
relativ.

Factorii de influență a masei și ratei profitului

La nivel micro, mezo sau macroeconomic profitabilitatea activitatilor repre-zinta scopul si

efectul catre care tinde orice intreprinzator. De aceea, important pentru practica economica este
cunoasterea factorilor de influenta a masei si ratei profitului. Dintre acesti factori mentionam:

a) Volumul productiei determina direct masa profitului, daca productia raspunde unor
parametri economici, dintre care: volumul fizic al productiei este dimensionat pe criteriile
rentabilitatii, luandu-se in considerare rezultatele analizei tehnice a valorii; intreaga productie
destinata vanzarii are piata de absorbtie asigurata; in jocul concurential de piata, valoarea de
intrebuintare a produselor satisface trebuintele sociale intr-o masura mai mare sau cel putin egala
cu altele similare fabricate de alti in-treprinzatori.

b) Structura productiei, fiind adaptabila si o rezultanta a cerintelor pietei, reprezinta in fapt

elementul care trebuie sa fie cel mai elastic. Volumul fizic al productiei poate ramane constant,
insa structural ea sa se deplaseze frecvent catre produsele solicitate de piata si care, in
consecinta, pot fi valorificate la preturi reale mai mare, aspect deloc neglijabil in aportul la
formarea profitului. In industrie, din productia neta global obtinuta si oferita pietei, structura
sortimentala este factorul care influenteaza preponderent marimea veniturilor brute din vanzare.

c) Calitatea productiei  conditioneaza direct – alaturi de volumul fizic si structura sortimentala –

masa profitului intrucat produsele de o calitate superioara, confir-mata sunt absorbite de piata
mai repede, avand ca efect economic: obtinerea unor preturi de vanzare mai mari; scurtarea
timpului de stocare-vanzare si ca urmare a reintregirii mai rapide a plasamentelor de capital
imobilizate temporar in sfera aprovizionarii si productiei.

d) Nivelul costului de productie inglobeaza totalitatea cheltuielilor aferente consumarii si

interactiunii factorilor de productie utilizati pentru producerea si vanzarea produselor, lucrarilor
si serviciilor, fiind factor complex din punct de vedere al componentelor sale. Daca pretul de
vanzare al marfurilor fabricate se formeaza in functie de nivelul cererii si ofertei de pe piata
la un moment
4
dat, nivelul costului de productie, in anumite limite, poate fi prevazut de intreprinzator, atat ca
suma totala pentru intreaga productie, cat si ca suma (cost) pe unitate de produs fabricat.

Dintre toti factorii cu actiune directa asupra marimii profitului, costul productiei are cea mai
mare influenta, aspect care tine in stare de alerta permanenta pe oricare intreprinzator sau
manager.

e) Nivelul pretului de vanzare exprima suma in bani platita pentru intrarea in posesia unei
marfi (a unui bun, lucrare sau servicii) la un moment dat. In sfera activitatii economice se
practica urmatoarele tipuri de preturi: preturi cu ridicata, la care circula marfurile (produsele)
intre intreprinderi; preturi cu amanuntul, practicate pentru finalizarea valorii marfurilor
(produselor) prin consum individual; tarife  pentru serviciile prestate intreprinderilor si
populatiei.

f) Nivelul productivitatii muncii influenteaza in mod direct masa profitului, pentru ca esenta

acesteia este utilizarea deplina si eficienta a resurselor economice.

g) Repartizarea veniturilor este un alt factor cu actiune directa asupra masei profitului. Dupa
cum se cunoaste, sfera activitatilor economice antreneaza doi factori de productie importanti:
capitalul, detinut de una sau mai multe persoane ca asociati, ori actionari; munca, care genereaza
cheltuieli sub forma salariilor si asimilate acesto-ra. Plata acestor factori ia forma profitului si
salariului.

h) Viteza de rotatie a capitalului, ca indicator calitativ, exprima eficienta utilizarii acestuia in

functie de posibilitatea recuperarii, reintregirii si reactivarii plasamentelor initiale in noi cicluri
economice. Acest indicator da posibilitatea ca atat in sfera previziunii, cat si in cea a analizei de
gestiune sa se evidentieze numarul rotatiilor capitalului intr-o perioada de timp, de regula un
trimestru sau un an, precum si numarul de zile in care se infaptuieste.

Funcțiile profitului

Profitul îndeplineste urmatoarele functii:

a. indicator sintetic de apreciere a eficientei folosirii capitalurilor si a desfasurarii activitatii. Este
cel mai bun indicator de apreciere a modului de folosire a resurselor în cadrul activitatii;
b. sursa de autofinantare. O parte din profitul obtinut poate fi folosit pentru finantarea propriei
activitati;
c. stimuleaza initiativa si acceptarea riscului de catre întreprinzatori. Profitul este principalul
factor motivator al proprietarilor de capitaluri;
d. sursa de acoperire a capitalurilor împrumutate. Daca o întreprindere detine capitaluri
împrumutate ea poate efectua plata dobânzilor din profitul obtinut;
e. asigura formarea resurselor bugetului statului. 17% din totalul veniturilor la bugetul de stat
provine din impozitul pe profit ( a treia sursa de venit la bugetul de stat).
f. instrument de control a activitatii economice a întreprinderii.

5
6
7