UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” NESECRET

Departamentul operaţii întrunite, studii strategice Exemplarul nr.1

şi de securitate
Master Managementul Crizelor și prevenirea conflictelor

Nr............din....................

ESEU

TEMA: IMPLICAŢIILE ACTUALEI CRIZE FINANCIARE

ŞI ECONOMICE ASUPRA POLITICII DE SECURITATE ŞI
APĂRARE COMUNĂ A UNIUNII EUROPENE

Masteranzi:
Ion-Alexandru GROȘEANU
Robert-Aurel MACADON

BUCUREŞTI, 2012
 NESECRET

Pagină albă

NESECRET
2 din 35
 NESECRET

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………. 5
CAPITOLUL I: REPERE ALE CRIZEI FINANCIARE ȘI ECONOMICE
7
1.1. Declanșarea crizei ...........................................................………... 7
1.2. Evoluția crizei în Europa……………………………………. 10
CAPITOLUL II: POLITICA DE SECURITATE ȘI APĂRARE COMUNĂ
(PSAC) ........................................................................................................... 18
2.1. Scurt istoric al Uniunii Europene ………………………………... 18
2.2. Instrumente de securitate ale Uniunii Europene …...........………. 19
2.3. Mecanisme de finanțare ale Politicii de Securitate și Apărare
Comună a Uniunii Europene .........................................………………………… 24
CAPITOLUL III: INFLUENȚA CRIZEI FINANCIARE ȘI ECONOMICE
ASUPRA POLITICII DE SECURITATE ȘI APĂRARE COMUNĂ A U.E. 26
CONCLUZII ............................................................................................................................. 29
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 35

NESECRET
3 din 35
 NESECRET

Pagină albă

NESECRET
4 din 35
 NESECRET

INTRODUCERE

În cadrul prezentei lucrări, autorii își propun să cerceteze modul în care criza
economică și financiară ce a debutat în 2007 în Statele Unite ca mai apoi să se
extindă în cele mai multe state ale lumii, a influențat Politica de Securitate și
Apărare Comună (PSAC).
Pe parcursul activității de cercetare-documentare autorii au simțit nevoia de a
înțelege care au fost factorii determinanți ai declanșării crizei și care au fost
mecanismele de propagare. Mai mult decât atât, am dorit să reliefăm care au fost și
sunt vulnerabilitățile statelor care au fost cele mai afectate de criză, pe do o parte și
pe de altă parte am dorit să demonstrăm că influența crizei asupra PSAC nu s-a
manifestat cu foarte mare magnitudine în primii ani ai crizei, ci mai degrabă vom
asista în următorii ani la influențe majore a acesteia supra PSAC.
Elaboratorii prezentei lucrări, deși au efectuat o ampla activitate de
documentare, sunt conștienți de faptul că pe de o parte lucrarea nu are o abordare
comprehensivă de înalt nivel academic și pe de altă parte fenomenele abordate sunt
în plină dinamică și evoluție fiind surprinse evenimente chiar pe măsura elaborării
lucrării. Un alt aspect pe care dorim să-l subliniem este acela legat de faptul că
suntem contemporanii unor transformări profunde atât din punct de vedere
economic, social, militar, cultural și de mediu, caracterizată prin modificări ample.
Ca orice criză și acestă criză tinde să modifice paradigmele fundamentale atât în
mediul economic cât și cele ale mediului de securitate.

NESECRET
5 din 35
NESECRET

NESECRET
6 din 35
 NESECRET

CAPITOLUL I
REPERE ALE CRIZEI FINANCIARE ȘI ECONOMICE
1.1.Declanşarea crizei

Criza economică și financiară a debutat în februarie 2007 manifestându-se

mai mult ca o criză financiară americană. Primele semne ale debutului acestei crize
au fost date de faptul că din ce în ce mai mulți clienți nu-și mai achitau ipotecile cu
grad ridicat de risc. Situația s-a înregistrat incepând cu ultimile luni ale anului 2006
dar s-a agravat în ianuarie și februarie 2007.
La 1 februarie 2007 a fost adoptată în SUA legea creșterii salariului minim
(Fair Minimum Wage Act of 20071 care a blocat investițiile și implicit creditarea.
De asemenea, a redus drastic eficiența companiilor americane aflate în competiție cu
economiile emergente, în special China.
Aceeași abordare o observăm și în țările europene. Dealtfel observăm că cele
mai afectate țări din europa au fost cele în care, în anii premergători crizei au avut
loc creșteri semnificative ale salariului minim.

Cea mai mare creștere a salariului minim din Uniunea Europeană a înregistrat-o
Letonia. Dealtfel Letonia a fost și cea mai afectată de criză. Creșterea salariului
minim cu peste 77% în doar 18 luni fără a fi sustenabil și mai ales fără a fi justifictă
de creșterea productivității muncii demonstrează că pe lângă multe alte cauze care
au declanșat criza, lipsa de realism în guvernanță.2

Astfel că de la 1 ianuarie 2006 la 128 Euro pe lună, de la 1 septembrie 2006 la 170

Euro pe lună, pentru ca incepând cu 1 iulie 2007 salariul minim să crescă la 227
Euro pe lună.

Rezultatul acestei creşteri spectaculoase a fost apariţia unei crize extrem de

puternice cu şomaj ridicat.

1 ”Fair Minimum Wage Act of 2007” ,Senate of the United States, 1 feb 2007
2 „Rata somajului din Letonia”, Hotnews , 22 februarie 2010

NESECRET
7 din 35
 NESECRET

Un alt exemplu concludent este Irlanda:

1) începînd cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut de la 7,65 Euro pe oră

la 8,30 Euro pe oră;
2) începînd cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe oră.
Consecinţa a fost creşterea galopantă a şomajului ajungînd în scurt timp la 12,8%.

Spania, de asemenea una dintre ţările cu o rată foarte mare a şomajului,

atingînd un nivel de 20,5% în aprilie 2010 , a avut o creştere a salariului minim de la
490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în 2008, creștere care la nivel procentual
atingea 43% în numai 3 ani (2005-2006-2007).

Singura țară din UE care a fost cel mai puțin afectată e criză este Suedia.
Aceasta impreună cu late 5 țări membre UE nu au salariu minim.3

Nici România nu a făcut excepție din acest "club" al creșterilor salariale și pe

cale de consecință nici noi nu am lipsit din "clubul" țărilor puternic afectate de criză.

Desigur că nu se poate afirma că singurul element care a declanșat criza

financiară l-a constituit creșterea nesustenabilă și fără acoperire economică a
salariilor. Aceasta este una dintre modificările de tip structural care odată efectuate
creează reacții în lanț, determinând scăderea fezabilității oricărei investiții în
contextul unei competiții internaționale în creștere datorită fenomenului de
globalizare.

C a o scurtă retrospectivă a crizei financiare doresc doar să punctez următoarele

date:

▪ 1 februarie 2007 - A fost adoptata legea cresterii salariului minim (Fair Minimum
Wage Act of 2007] care a blocat investitiile si implicit creditarea. De
asemenea, a redus drastic eficienta companiilor americane aflate in competitie
cu economiile emergente, in special China.
▪ 17 februarie 2007 — banca britanică Northern Rock este naționalizată4;
▪ 16 martie 2007 — banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investiții
Bear Stearns la un preț foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale americane
(Federal Reserve);
▪ 7 septembrie 2008 — cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite —

3 ”TOP 10 - Tarile cel mai putin afectate de criza” , Romania libera, 28 Mai 2009
4 Marea Britanie a decis naționalizarea Northern Rock - Money.ro

NESECRET
8 din 35
 NESECRET

Freddie Mac și Fannie Mae — sunt puse sub supraveghere federală;

▪ 15 septembrie 2008 — compania Merrill Lynch (a treia bancă mondială de
investiții) este preluată de Bank of America, iar Lehman Brothers (a patra
bancă de investiții din lume) falimentează;
▪ 16 septembrie 2008 — banca centrală americană Federal Reserve și guvernul
american au naționalizat cel mai mare grup de asigurări din lume, American
International Group (AIG), amenințat de faliment, și i-au acordat un ajutor de
85 miliarde dolari5;
▪ statele europene și cele asiatice anunță, pe rând, intrarea în recesiune;
▪ 1 decembrie 2008 — SUA anunță că erau de un an în recesiune;

Mă opresc aici cu înșiruirea cronologică a desfășurării crizei limitându-mă la a

spune că acestă criză a debutat ca o criză financiară americană dezvoltându-se ca o
criză financiară globală. De altfel Niall Fergusson caracteriza criza ca fiind "o criză
a globalizării înseși"6 iar Fareed Zakaria consideră că "ne confruntăm de fapt cu o
criză a globalizării și nu cu una a capitalismului"7.
Ceea ce se întâmplă acum este un efect al globalizării, pentru că însăși criza
economică, deși pornită la nivel național, a atins rapid dimensiuni planetare și
oarecum în oglindă, soluțiile pentru acest fenomen global au fost căutate mai întâi la
nivel național, inclusiv prin măsuri protecționiste, o negare a normelor neoliberale.8
În alți termeni, geografia politică a fost resuscitată intempestiv, după o lungă
perioadă de timp în care partizanii globalizării au propovăduit existența unui
"pamânt plat, chiar dacă fierbinte si suprapopulat"9.
Odată cu primele falimente a unor giganți financiari din SUA, unda de șoc s-
a propagat cu repeziciune atât în Europa cât și în întreaga lume.

5 Gigantul AIG a fost nationalizat. America este in haos financiar | Ziarul Financiar
6 The Crisis and How to Deal with It, în "the New York Review of Books", vol.56, nr.10, iunie 2009
7 Fareed Zakaria, Writing the Rules for a New World, http://www.newsweek.com/id/177385.
8 Frunzeti Teodor, Vladimir Zodian, Lumea 2011 - Enciclopedie politică și militară,Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, p.9
9 Thomas L. Friedman, Hot, Flat and Crowded, Why We Need a Green Revolution and How It Can Renew America, Farra, Straus and Giroux, New
York, 2008

NESECRET
9 din 35
 NESECRET

Criza financiară s-a transformat într-o criză economică pe de o parte datorită

lipsei lichidităților și a finanțării tot mai dificile pentru mediul de afaceri și pe de
altă parte datorită faptului că în statele în care au existat probleme economice de
natură structurală acestea s-au manifestat foarte virulent încă de la debutul crizei.
Problemele de natură structurală sunt de exemplu: creșterea nesustenabilă și fără a fi
acoperite de o sporire a productivității muncii; utilizarea unor instrumente financiare
speculative (așa numite "instrumente toxice); cheltuieli bugetare supradimensionate
care determină deficite exagerate; operarea pe piața de capital cu asset-uri a căror
valoare este supraapreciată.
Marile falimente și căderea burselor au determinat crearea unui val de tip
"tzunami" în sensul în care instituțiile financiare au înăsprit condițiile de creditare
reducându-și expunerea, investitorii au devenit tot mai sceptici și mai reținuți în a
investi în afaceri noi, a scăzut consumul ceea ce a dat o nouă livitură afacerilor în
debutul anului 2008.
Injectarea de lichidități atât de către FED (Federal Reserve - Banca Centrala a
SUA) cât și de către BCE și ceilalți actori europeni a fost o soluție de moment dar
care nu a fost de natură a rezolva problemele de sistem. Astfel că în anul 2010,
datorită îndatorării excesive a statelor pentru a finanța deficite bugetare foarte marei
asistăm nu numai la o criză financiară si economică ci și la o criză a datoriilor
suverane ale statelor.

1.2.Evolutia crizei în Europa

Deciziile greșite din perioada premergătoare crizei precum majorările

salariale si suplimentarea cheltuielilor bugetare prin creșterea excesivă a deficitelor
bugetare ale statelor au determinat ca statele să se împrumute din ce în ce mai scump
și chiar să întâmpine dificultăți mare la a atrage finanțare pentru acoperirea
deficitelor bugetare.

NESECRET
10 din 35
 NESECRET

În acest context deosebit de volatil și greu predictibil, bugetele tuturor țărilor

din UE au fost construite adoptând măsuri de austeritate, măsuri de austeritate ce s-
au răsfrânt într-o mică măsură asupra bugetelor destinate apărării.
Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), un institut
independent dedicat cercetărilor privind problematicilor conflictelor, armamentelor,
controlului armamentului și dezarmării, a întocmit o bază de date privind cheltuielile
de aparare. În acest studiu sunt cuprinse date pentru 170 de țări începând cu anul
1988 până în 2010. Valorile sunt exprimate în miliarde USD (constant).
Reproducem mai jos un extras din baza de date SIPRI:

2005 2006 2007 2008 2009 2010

World
total 1288 1328 1375 1446 1540 1559
Europe 354 361 367 378 387 376
Western
Europe 289 291 291 297 306 297
Eastern
Europe 43,1 48,1 53,1 58,5 59,8 59,1
Central
Europe 21,4 22,0 23,3 22,2 21,4 20,5
Sursa: SIPRI - Studiu privind cheltuielile de aparare
Datele se pot observa si in graficele următoare:

NESECRET
11 din 35
 NESECRET

Lesne observăm că la nivelul întregii Europe cheltuielile militare au prezentat

un trend crescător chiar și în anii 2008 și 2009. Un ușor recul se înregistrează în
2010 la nivelul Europei. Diferența de 11 miliarde USD reprezintă o diminuare de
2,84% și deci nu este o reducere semnificativă a cheltuielilor.
Analizând cheltuielile de apărare a statelor din vestul Europei putem observa o
diminuare în valoare absolută de 9 mld USD care reprezintă o diminuare procentuală
de 2,94% achletuielilor efectuate în 2010 față de cele din 2009..

Diminuarea cheltuielilor militare in Europa de Est s-a resimțit cel mai puțin
înregistrându-se o scădere de 700 milioane USD (0,7 mld USD) ceea ce a
reprezentat o diminuare a cheltuielior din 2010 față de cele din 2009 cu 1,17%.

NESECRET
12 din 35
 NESECRET

Cea mai severă reducere procentuală a cheltuielilor militare au înregistrat-o statele

din Europa Centrală, un procent de 4,21% din bugetul cheltuielior de apărare de 21,4
mld USD în anul 2009 adică 0,9 mld USD. Din graficul de mai jos observăm și un
trend descrescător al cheltuielilor militare, trend care nu se întâlnește la alte regiuni
europene. Această diminuare a cheltuielilor de apărare se înregistrează tip de trei ani
consecutivi, respectiv 2008 - 2009- 2010.

Cheltuielile de apărare a stetelor din vestul europei reprezintă 79% din totalul
cheltuielilor de apărare ale Europei ceea ce explică și faptul că statele din vestul
Europei au înregistrat și diminuarea cea mai mare în valoare absolută.
NESECRET
13 din 35
 NESECRET

Datele prezentate au fost preluate din Baza de Date privind Cheltuielile de apărare
elaborată de Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI). Baza de
Date a fost download-ată si accesată de către elaboratorii prezentei lucrari de pe
site-ul sus-numitului Institut prin completarea unui chestionar prin care subsemnații
am solicitat accesul la informații și date curpinse în aceast Bază de Date având
drept scop cercetarea științifică. Interpretarea datelor aparține autorilor prezentei
lucrări.

Produsul Intern Brut (GDP at market prices)

GEO/TIME 2006 2007 2008 2009 2010 2011
European
Union (27 12.649.14
countries) 11.695.009 12.397.498 12.466.897 11.752.175 12.256.226 7
Belgium 318.697 335.610 346.130 340.398 354.378 370.436
Bulgaria 26.477 30.772 35.431 34.933 36.034 38.990
Czech
Republic 118.291 131.909 154.270 141.450 149.313 157.538
Denmark 218.747 227.534 235.133 223.985 235.609 241.148
Germany 2.313.900 2.428.500 2.473.800 2.374.500 2.476.800 2.570.000
Estonia 13.391 16.069 16.304 13.840 14.305 16.012
Ireland 178.297 189.933 179.990 160.596 155.992 156.109
Greece 208.893 222.771 232.920 231.642 227.318 217.829
Spain 985.547 1.053.161 1.087.749 1.047.831 1.051.342 1.074.941
France 1.798.115 1.886.792 1.933.195 1.889.231 1.932.802 1.987.699
NESECRET
14 din 35
 NESECRET

Italy 1.493.031 1.554.199 1.575.144 1.526.790 1.556.029 1.586.209

Cyprus 14.671 15.902 17.157 16.854 17.334 17.929
Latvia 15.982 21.027 22.890 18.521 17.975 19.606
Lithuania 24.104 28.739 32.462 26.620 27.535 30.368
Luxembourg 33.920 37.491 39.437 37.393 40.267 41.778
Hungary 89.593 99.431 105.545 91.403 97.095 99.286
Malta 5.058 5.434 5.815 5.813 6.154 6.440
Netherlands 540.216 571.773 594.481 571.145 588.414 607.435
Austria 259.035 274.020 282.746 274.818 286.197 300.891
Poland 272.089 311.002 363.154 310.418 354.310 369.318
Portugal 160.855 169.319 171.983 168.504 172.571 171.632
Romania 97.751 124.729 139.765 118.196 124.059 131.528
Slovenia 31.051 34.562 37.280 35.311 35.416 35.811
Slovakia 44.502 54.811 64.500 62.896 65.887 69.945
Finland 165.765 179.830 185.651 173.267 180.253 190.257
Sweden 318.171 337.944 333.256 291.347 346.536 386.202
United
Kingdom 1.948.855 2.054.238 1.800.711 1.564.468 1.706.302 1.747.316

Sursa: Eurostat - ianuarie 2012 -

Din analiza datelor privind Produsul Intern Brut al țărilor EU 27 în anii 2006-
2011,se observă contracția brutală din 2009. S-a înregistrat o scădere a PIB (GDP)
în valori nominale, de la 12.466 miliarde Euro în 2008 la 11.752 miliarde în anul
2009. Contracția a fost de peste 714 miliarde Euro, respectiv o contracție de peste
5,7% la nivelul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în anul 2011 se observă o ușoară revenire economică atât la

nivelul UE17 (zona euro) excepție făcând Grecia care cunoaște și în 2011 o
contracție economică, fiind semnalul că această țară a intrat în următoarea fază a
crizei, și anume în criza datoriilor suverane.
Utilizând ca sursă Eurostat, institut de statistică al UE, constatăm că atât
Grecia căt și Italia, Irlanda, Portugalia și Belgia au acumulat datorii suverane ce
depășesc 90% din PIB, ceea ce pe de o parte face dificilă susținerea unui deficit
bugetar, datorită dificultății cu care aceste state găsesc surse de finanțare a
deficitelor bugetare, pe de o parte și pe de altă parte dificultății de a gasi resurse
pentru a achita serviciul datoriei publice suverane.

NESECRET
15 din 35
 NESECRET

Nu sunt singurele state care înregistrează datorii suverane foarte mari. Chiar
și "motoarele" UE Germania (83,2%), Franța (82,3%), Marea Britanie (79,9%) au
acumulat datorii suverane ce depașesc sau se plasează în jurul cifrei de 80% din PIB,
determinând ca la nivelul tarilor UE17(Euro) să consemnăm datorii suverane de
peste 85% iar la nivelul UE27 80,1%. Cu toate acestea Germania, Franța Marea
Britanie au capacitatea de a plati serviciul datoriei suverane, înregistrând creștere
economică și o relativă stabilitate în 2010 și 2011.
Datoria Publică suverană
GEO/TIME 2006 2007 2008 2009 2010
European Union
(27 countries) 61,5 59,0 62,5 74,7 80,1
Euro area (17
countries) 68,5 66,3 70,1 79,8 85,3
Belgium 88,0 84,1 89,3 95,9 96,2
Bulgaria 21,6 17,2 13,7 14,6 16,3
Czech Republic 28,3 27,9 28,7 34,4 37,6
Denmark 32,1 27,5 34,5 41,8 43,7
Germany 68,1 65,2 66,7 74,4 83,2
Estonia 4,4 3,7 4,5 7,2 6,7
Ireland 24,7 24,8 44,2 65,2 92,5
Greece 106,1 107,4 113,0 129,3 144,9
Spain 39,6 36,2 40,1 53,8 61,0
France 63,7 64,2 68,2 79,0 82,3
Italy 106,1 103,1 105,8 115,5 118,4
Cyprus 64,7 58,8 48,9 58,5 61,5
Latvia 10,7 9,0 19,8 36,7 44,7
Lithuania 17,9 16,8 15,5 29,4 38,0
Luxembourg 6,7 6,7 13,7 14,8 19,1
Hungary 65,9 67,0 72,9 79,7 81,3
Malta 64,1 62,1 62,2 67,8 69,0
Netherlands 47,4 45,3 58,5 60,8 62,9
Austria 62,3 60,2 63,8 69,5 71,8
Poland 47,7 45,0 47,1 50,9 54,9
Portugal 63,9 68,3 71,6 83,0 93,3
Romania 12,4 12,8 13,4 23,6 31,0
Slovenia 26,4 23,1 21,9 35,3 38,8
Slovakia 30,5 29,6 27,8 35,5 41,0
Finland 39,6 35,2 33,9 43,3 48,3
Sweden 45,0 40,2 38,8 42,7 39,7
NESECRET
16 din 35
 NESECRET

United Kingdom 43,4 44,4 54,8 69,6 79,9

Iceland 27,9 28,5 70,3 87,9 92,9
Norway 55,4 51,5 49,1 43,1 44,0
Sursa: Eurostat- Datoria publica suverana - procent din PIB

Criza datoriilor suverane se poate afirma că este și ea o consecință a

deficiențelor de natură structurală a economiilor europene. Îndatorarea excesivă se
constituie într-o vulnerabilitate de securitate în contextul în care se discută la nivel
european despre un posibil Tratat privind stabilitatea fiscală, în fapt o cedare de
suveranitate către instituțiile europene (Comisia Europeană) din partea statelor care
vor avea deficite bugetare mai mari de 3% din PIB, deficite structurale mai mari de
0,5% din PIB sau vor înregistra datorii suverane nesustenabile10.
Opinăm că administrarea bugetului fiecărui stat este unul dintre elementele
de suveranitate care nu poate fi cedat fără riscul de a crea o breșă importantă în
sistemul de securitate naționlă. Această cedare de suveranitate este, în accepțiunea
elaboratorilor prezentei lucrări, un gest ale cărui consecințe pe termen medu și lung
sunt foarte greu de estimat. Cu toate acestea, vulnerabilitatea economică și
financiară, care determină necesitatea intervenției instituțiilor financiare
internaționale (fie ele europene sau Banca Mondiala sau FMI), este o consecință a
unor deficiențe de natură structurală ce n au fost abordate coerent de către guverne
în ultimii 10-15 ani. Astfel că putem afirma că buna guvernare se constituie într-un
element deosebit de important în cadrul conceptului de securitate națională.

10 Tratatul pentru stabilitate, stabilitate și convergență în Uniunea Europeană și monetară, Document, din data de 31.01.2012,
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/127736.pdf, accesat la data de 6.01.2012.

NESECRET
17 din 35
 NESECRET

CAPITOLUL II
Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC)

2.1 Scurt istoric al Uniunii Europene

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare

de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din
punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt
Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. În 1957, Tratatul de la
Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub
denumirea de „Piaţa comună”11.
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie
1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă.
În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani
mai târziu, de Spania şi Portugalia. Odată cu căderea comunismului în Europa
Centrală şi de Est, europenii devin şi mai apropiaţi. Anii '90 sunt şi anii în care au
fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la
Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999. În 1995, UE se extinde cu
încă trei state - Austria, Finlanda şi Suedia.
În 2004, opt ţări din Europa Centrală şi de Est - Republica Cehă, Estonia,
Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia şi Slovacia - aderă la UE, punând,
astfel, capăt divizării Europei decise de marile puteri la Yalta, în urmă cu 60 de ani.
Cipru şi Malta devin, la rândul lor, membre ale Uniunii.
Anul 2007 devine anul aderării la UE pentru încă două ţări din Europa de Est,
Bulgaria şi România, numărul statelor membre ridicându-se, acum, la 27. Croaţia,
fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt, şi ele, candidate la aderare.

11 http://europa.eu/about-eu/eu-history/index_ro.htm

NESECRET
18 din 35
 NESECRET

La 13 decembrie 2007 cele 27 de ţări membre UE semnează Tratatul de la

Lisabona, care modifică Tratatele precedente. Noul act este conceput pentru a aduce
un plus de democraţie, eficienţă şi transparenţă în cadrul UE, şi astfel, capacitatea de
a rezolva probleme globale precum modificarea climei, securitatea şi dezvoltarea
durabilă. Pentru a putea intra în vigoare, Tratatul trebuie să fie ratificat de toate cele
27 de state membre.

2.2 Instrumentele de securitate ale Uniunii Europene

Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a apărut şi s-a dezvoltat ca o

consecinţă firească a efortului de construcţie europeană, în condiţiile în care au
devenit evidente beneficiile acţiunii comune în cadrul Uniunii pe plan internaţional.
În esenţă, PESC este constituită din ansamblul deciziilor la care statele membre,
inclusiv România, privind relaţionarea lor prin intermediul Uniunii cu ceilalţi actori
din sistemul internaţional.
Bazându-se pe experienţa şi rezultatele cooperării dintre statele membre în
domeniul securităţii şi apărării (amintim aici: Uniunea Europei Occidentale (UEO) –
1954, Cooperarea Politică Europeană 1970–1990, etc.), Comunitatea Europeană a
fost nevoită să-şi reformeze şi consolideze instituţiile pentru a face faţă noilor
provocări ale mediului internaţional de securitate, în perioada care a urmat
sfârşitului Războiului Rece. Astfel, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul
de la Maastricht (TUE)12, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, a instituţionalizat
Politica Externă şi de Securitate Comună fapt ce a reprezentat o evoluţie firească,
logică, de legiferare a ceea ce era deja realizat prin comunitatea politică europeană,
stabilind în acest fel noi obiective şi proceduri pentru Uniune în domeniul securităţii.
Ca o reacţie firească la prevederile TUE, miniştrii de externe şi ai apărării din statele
membre UEO s-au întâlnit la Bonn, în iunie 1992, unde au semnat o declaraţie13 care

12 http://europa.eu/legislationsummaries/economic_and_monetary_affairs/institutional_ and_economic_ framework/ treaties_ maastricht_en.htm;

13 http://www.ena.lu/petersberg_declaration_bonn_19_june_1992-020003038.html;

NESECRET
19 din 35
 NESECRET

instituia aşa-numitele „misiuni de tip Petersberg”, ce aveau drept scop gestionarea

unor eventuale situaţii de instabilitate în vecinătatea europeană, prin misiuni de
menţinere şi impunere a păcii, misiuni umanitare şi de salvare. Ideea era ca UEO să
devină „braţul înarmat” al Uniunii Europene.
Un alt moment important în evoluţia reglementărilor pe linia securităţii
europene îl reprezintă momentul semnării Tratatului de la Amsterdam14 în 1997 şi
intrat în vigoare în 1999, care a amendat Tratatul de la Maastricht şi a consolidat
Politica Externă şi de Securitate Comună, întărind voinţa UE de a păstra pacea şi
securitatea internaţională şi pe cea a Uniunii, militând pentru sporirea democraţiei şi
domniei legii în Europa şi în lume. Cea mai importantă inovaţie adusă de tratat a
reprezentat-o instituirea funcţiei de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi
Securitate Comună, în vreme ce Consiliul European dobândea competenţe sporite în
definirea orintărilor strategice în sfera securităţii şi apărării. De asemenea, UE a
devenit beneficiarul capabilităţilor Uniunii Europei Occidentale, preluând astfel
misiunile de tip Petersberg15, care au fost incluse în cadrul tratatului
Un moment important pentru conturarea UE în calitate de actor coerent în
sfera securităţii şi apărării l-a reprezentat Consiliul European de la Bruxelles, din
decembrie 2003. Evenimentul esenţial ce a marcat desfăşurarea reuniunii şefilor de
state şi de guverne l-a reprezentat adoptarea Strategiei de Securitate Europene
(SSE)16, elaborată sub coordonarea Înaltului Reprezentant pentru PESC, Javier
Solana. SSE, intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, este semnificativă
pentru că implică o schimbare de paradigmă, din moment ce UE se consideră acum
ea însăşi un actor global, care este pregătit să joace un rol important în securitatea
globală. În plus, SSE a reprezentat un răspuns european comun pentru contracararea
riscurilor şi ameninţărilor de securitate din prezent, ţinând cont şi de faptul că statele
europene nu au avut o poziţie unitară vis-a-vis de invazia Irakului de către SUA,

14 www.eurotreaties.com/amsterdamtreaty.pdf.
15 misiunile de tip Petersberg sunt misiunile care cuprind 60 000 de oameni, cu capabilităţile necesare, dislocabile în 60 de zile şi menţinerea în
teatrul de operaţii cel puţin 1 an
16 www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.

NESECRET
20 din 35
 NESECRET

desfăşurată în acelaşi an. Adoptarea acestei strategii europene şi încercarea de a

ajunge la o poziţie comună europeană în privinţa chestiunilor de securitate şi apărare
este o consecinţă şi a acestui eveniment, dar mai cu seamă a provocărilor pe care
mediul internaţional de securitate de la începutul secolului XXI le cuprinde.
Strategia de Securitate a Uniunii Europene vizează stabilirea obiectivelor
strategice ale UE din perspectiva asumării unui rol mult mai pronunţat în demersul
global de gestionare a noilor tipuri de riscuri şi ameninţări. Pornind de la analiza
globală a impactului acestora asupra securităţii europene, a noului mediu
internaţional de securitate post- 11 septembrie 2001, se stabileau trei obiective
strategice fundamentale pe care Uniunea trebuie să le promoveze pentru a-şi apăra
securitatea şi a-şi susţine valorile: 1. promovarea unei politici eficiente de prevenire
a conflictelor, prin utilizarea întregului set de capabilităţi (militare şi civile) pe care
UE le posedă; 2. orientarea demersurilor Uniunii în vederea creării unui climat de
securitate în imediata vecinătate a Europei (Orientul Mijlociu, Balcani şi Caucaz); 3.
menţinerea ordinii internaţionale prin promovarea multilateralismului efectiv, prin
respectarea şi dezvoltarea dreptului internaţional, în deplin acord cu principiile
Cartei Naţiunilor Unite.
Am observat în rândurile de mai sus că UE şi-a dezvoltat, cu precădere, în anii
‘90 o serie de instituţii, politici şi mecanisme care au condus la instituirea unei
politici europene în domeniul securităţii şi apărării. Acestea au facilitat intervenţia
Uniunii în situaţii de conflict – cum a fost cazul operaţiunilor EUROFOR
CONCORDIA – în Macedoia, ARTEMIS – în R.D. Congo, EUFOR ALTHEA – în
Bosnia-Herţegovina, misiuni pentru restabilirea păcii şi menţinerea ei, ca să dăm
doar câteva exemple în acest sens. Se poate afirma că UE a devenit un actor
important în sfera securităţii europene începând cu anii 2000, fiind în acelaşi timp un
consumator de securitate, şi un furnizor în devenire.
La data de 13 decembrie 2007 liderii europeni, şefi de stat şi de guverne, au
semnat Tratatul de la Lisabona - TL17, cunoscut iniţial şi sub numele de Tratatul de

17 Europa.eu, „Treaty of Lisbon”, Taking Europe into 21st Century, http://europa.eu/ lisbon _ treaty/full_text/index_en.htm

NESECRET
21 din 35
 NESECRET

Reformă, act care amendează tratatele anterioare de instituire a Comunităţiilor

Europene şi a UE. Obiectivele cheie ale tratatului sunt acelea de a face Uniunea
extinsă mai eficientă şi de a-i spori transparenţa şi legitimitatea democratică.
Tratatul conţine reforme instituţionale şi inovaţii de anvergură, dintre care multe au
fost prezente şi în defunctul Tratat constituţional. TL a intrat în vigoare la 1
decembrie 2009, după ce a trebuit să facă faţă la două referendumuri în Irlanda.
Tratatul de la Lisabona, în cea mai mare parte a sa, pune bazele procedurilor
şi practicilor existente, prevăzute în tratatele anterioare (Maastricht, Amsterdam,
Nisa) şi cuprinde o serie de inovaţii menite să crească coerenţa şi capabilităţile UE
în calitatea sa de actor de securitate. Principala modificare instituţională este
extinderea rolului Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă şi Securitate
Comună, susţinut acum de un nou Serviciu European pentru Acţiune Externă.18
Scopul PESA – denumită în noul tratat „Politica de Securitate şi Apărare
Comună” (PSAC) este acela de a rezolva provocările legate de gestionarea crizelor
internaţionale – ceea ce ar tranforma Uniunea într-un furnizor de securitate. Totuşi,
pentru instituirea unei viitoare apărări comune va fi nevoie de o decizie adoptată în
unanimitate de către guvernele tuturor statelor membre. Luarea unor decizii cu
implicaţii militare este guvernată de principiul unanimităţii, şi poate fi supusă
dreptului la veto din partea fiecărui stat membru. Câteva dintre prevederile TL care
afectează şi PESC/PSAC sunt: Uniunea dobândeşte acum personalitate juridică –
fapt ce presupune că de acum înainte UE va putea să încheie, în nume propriu,
acorduri internaţionale (articolul 47 al TL), iar structura pe piloni este înlăturată, se
instituie funcţia de Preşedinte al Consiliului European19, iar noul Înalt

18 Serviciul va fi alcătuit din funţionarii departamentelor competente ale Secretariatului General al Consiliului, ale Comisiei, precum şi personalul
detaşat al serviciilor diplomatice naţionale ale statelor membre. În prezent, compoziţia, aranjamentele instituţionale şi mandatul său concret sunt în
curs de negociere şi vor fi stabilite printr-o decizie a Consiliului.
19 O altă inovaţie majoră a Tratatului de la Lisabona a reprezentat-o introducerea funcţiei de Preşedinte al Consiliului European, ce a preluat acest
rol de la şeful de stat sau de guvern din actualul sistem de preşedinţie rotativă. Acesta este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate şi este
responsabil pentru reprezentarea externă a Uniunii la nivel de şefi de state şi de guverne, fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant.
Belgianul Herman van Rompuy ocupă în prezent această demnitate de la nivel comunitar.

NESECRET
22 din 35
 NESECRET

Reprezentant20 este însărcinat cu rolul de a asigura coerenţa între instituţiile UE, dar
şi între acestea şi statele membre.
Dacă schimbarea denumirii politicii din PESA în PSAC – de la formula de
apărare europeană la cea de apărare comună – indică o disponibilitate mai mare a
statelor membre de a contura un „braţ militar” al UE, totuşi aceasta nu o impinge
spre o abordare mai integraţionistă. Un element important îl reprezintă faptul că TL
reflectă mai bine în acest moment natura misiunilor PSAC existente, prin extinderea
domeniului de aplicare a misiunilor de tip Petersberg şi contribuie la combaterea
terorismului şi sprijinirea statelor terţe în astfel de operaţii. Lărgirea gamei
misiunilor PSAC este una normală, întrucât aceasta este o politică de management al
crizei care vizează gestionarea problemelor de securitate ce apar în vecinătatea
europeană (în acord cu prevederile SSE din 2003) şi întărirea securităţii
internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei ONU. Agenţia Europeană de
Apărare (EDA), înfiinţată în iulie 2004, este, de asemenea, introdusă acum în cadrul
juridic al PSAC consolidând astfel rolul pe care statele membre doresc să îl atribuie
pentru a impulsiona dezvoltarea capabilităţilor operaţionale ale UE ca actor militar
pe scena internaţională.
Putem afirma că misiunile şi operaţiile europene încă depind de capabilităţile
militare şi civile ale statelor membre, care le pun la dispoziţia UE pentru
implementarea politicii de securitate şi apărare comună. Astfel, este nevoie tot de o
decizie politică din partea liderilor–decidenţi ai statelor membre pentru a pune în
aplicare misiunile de intervenţie şi prevenţie ale PSAC.

20 Noua denumire consacrată de Tratatul de la Lisabona pentru această funcţie este cea de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi
Politică de Securitate, şi reuneşte acum fosta poziţie de Înalt Reprezentant din perioada ante- Lisabona şi cea de comisar pentru relaţii externe. De
asemenea, deţinătorul ei este şi vicepreşedinte al Comisiei Europene şi are drept atribuţii dezvoltarea şi conducerea PESC şi PCSA. În acest post a
fost numită britanica Catherine Ashton, la sfârşitul anului 2009, şi reprezintă „vocea comună a UE” în materie de politică externă şi securitate

NESECRET
23 din 35
 NESECRET

2.3. Mecanismele de finanţare ale Politicii de Securitate şi Apărare Comună a

Uniunii Europene

La 22 septembrie 2003, Consiliul European a decis că Uniunea Europeană ar

trebui să dobândească capacitatea flexibilă de a administra finanţarea costurilor
comune ale operaţiilor militare, indiferent de anvergura, complexitatea sau urgenţa
acestora, în special prin înfiinţarea unui mecanism de finanţare permanent cu scopul
de a-şi asuma sarcina finanţării costurilor comune ale operaţiilor militare viitoare ale
Uniunii. Astfel, a fost înfiinţat un mecanism de gestionare a finanţării costurilor
comune ale operaţiilor denumit Athena21.
Mecanismul Athena acţionează în numele statelor membre participante
sau, în cazul operaţiilor specifice, al statelor care contribuie22. Pentru finanţarea
operaţiilor militare desfăşurate sub egida UE, statelor membre li se solicită o
contribuţie care se stabileşte pe baza criteriului venitului național brut (VNB). De
aceea, contribuţia fiecărui stat membru căruia i se cere o contribuţie este
proporţională cu ponderea venitului naţional brut (VNB) al acestui stat membru în
VNB total agregat al statelor membre cărora li se cere o contribuţie23. Trebuie
menționat faptul că mecanismul ATHENA finanțează exclusiv costurile comune ale
misiunilor cum ar fi sediuule comandamentelor, o parte dintre lucrările de
infrastructură, servicii medicale, furnizare imagini din satelit etc. Alte cheltuieli
trebuie aprobate de catre Cosiliul Special la cererea Comandantului operatiei. Aceste
cheltuieli se pot referi la cheltuieli de transport catre și din teatrele de operații pentru
desfășurarea, susținerea și recuperarea forțelor.

21 Decizia 2007/384/PESC A CONSILIULUI din 14 mai 2007 de înfiinţare a unui mecanism de gestionare a finanţării costurilor comune ale
operaţiilor Uniunii Europene care au implicaţii militare sau de apărare (Athena) (versiune codificată), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L
152/14, 13.6.2007;
22 aşa cum sunt acestea definite la articolul 1, „state membre participante” înseamnă statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia
Danemarcei (care nu participă la elaborarea şi punerea în aplicare a deciziilor şi acţiunilor Uniunii Europene care au implicaţii în materie de apărare
şi nici la finanţarea mecanismului); iar „state care contribuie” înseamnă statele membre care contribuie la finanţarea operaţiilor militare avute în
vedere, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum şi statele terţe care contribuie la finanţarea
costurilor comune ale acestei operaţii în temeiul acordurilor pe care acestea le-au încheiat cu Uniunea Europeană, ibidem;
23 Capitolul 7, articolul 25, ibidem

NESECRET
24 din 35
 NESECRET

Finanțarea misiunilor civile se poate face din fonduri PESC, cheltuieli care in
2011 au reprezentat 3-4% (327 Mil Euro) din Bugetul pentru Afaceri externe al UE.
Pentru misiunile militare, statele membre si cele contributoare își asumă cea mai
mare parte a costurilor, excepție făcând, așa cum am arătat mai sus, costurile
comune însumând aproximativ 10% din costurile totale ale unei misiuni, costuri
acoperite prin mecanismul Athena.24

24 Artega, Felix, "The Need for an Open System to evaluate European Union CSDP Missions" p.3; Felix Artega este Senior Analyst for Security
and Defence, Elcano Royal Institute. Acest articol a fost scris inițial ca un capitol al cărții: 'Think Global - Act European III' și publicată de Notre
Europe, Egmont, GKI și Elcano Royal Institute.

NESECRET
25 din 35
 NESECRET

CAPITOLUL III

Influenţa crizei financiare şi economice asupra Politicii de Securitate şi

Apărare Comună a Uniunii Europene

Luând în considerare datele prezentate în capitolul I al prezentei lucrări,

constatăm că bugetele pentru apărare ale statelor din UE au cunoscut o diminuare
destul de redusă cu toate că majoritatea statelor UE au abordat politici de austeritate
în ultimii doi ani. Considerăm normal acest fenomen deoarece orice stat în perioade
de criză economică face ajustări în cu totul alte domenii, căutând să nu aducă
atingere cheltuielilor destinate apărării și securității.
Analizând și corelând datele prezentate putem spune ca PSAC a fost
influențată de criza economică și financiară pe cel puțin doi vectori:
1) Mecanismul Athena este un mecanism de finanțare a misiunilor militare
prin intermediul căruia sunt finanțate cheltuielile comune ale misiunilor PSAC.
Valoarea contribuției fiecărui stat membru sau participant se stabilește prin
determinarea ponderii VNB al statului respectiv din VNB total agregat al statelor
participante. Scăderea PIB și pe cale de consecință a VNB, într-un mod eterogen,
înregistrându-se contracții economice în anul 2009 într-o plajă de +1,6% până la -
17,7% (cum a fost cazul Lituaniei)25 a exercitat o influență directă asupra
mecanismului de finanțare Athena.

2) Al doi-lea vector de influențare a PSAC îl constitue faptul că deciziile

privind participarea statelor UE la o misiune sau operație sunt decizii politice ale
fiecărui stat în parte. Cu certitudine că într-o conjunctură de criză financiară
profundă deciziile de participare la misiuni PSAC (CSDP) sunt luate cu mai multă
chibzuință, decidenții politici având tendința de a diminua pe de o parte costurile

25 Eurostat. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupModifyTableLayout.do

NESECRET
26 din 35
 NESECRET

generate de implicarea in misiunile PSAC și pe de altă parte de a nu creea tensiuni

politice interne, generate de antagonismul dintre politicile de austeritate și
implicarea în misiuni militare externe cu costuri destul de ridicate. Stabilitatea
politică internă a tuturor statelor în perioadă de criză este destul de fragilă
determinând o abordare prudentă a decidenților politici.

NESECRET
27 din 35
 NESECRET

Pagină albă

NESECRET
28 din 35
 NESECRET

CONCLUZII

O prima concluzie ce se impune se referă la factorii primari care au stat la

baza declanșării crizei economic și financiare.
Cilcicitatea economei este un fenomen cunoscut și de altfel cât se poate de
normal. După o perioadă de creștre economică, denumită și "boom economic"
urmează o perioadă de recesiune.
National Bureau of Economic Research (NBER)26 defineste criza ca fiind o
"scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni, reflectată în
scăderea PIB-ului, a veniturilor individuale (ajustări salariale), scăderea nivelului
ocupării forței de muncă (șomaj), diminuarea producției industriale și a
consumului".
Actuala criză economico-financiară s-a manifestat cu o magnitudine foarte
mare în principal datorită a doi factori pe care îi considerăm deosebit de importanți:
A) Fenomenul de globalizare și B) Deficiențelor de natură structurală a economiilor
majorității statelor dezvoltate.
Fenomenul globalizării creează interdependența economiilor deoarece
vizează, în definirea FMI "integrarea crescândă a piețelor, atât pentru bunuri și
servicii cât și a piețelor de capital, a pieței muncii etc. Această interdependență a
determinat ca fenomenele de instabilitate financiară debutate în SUA să se propage
într-o dinamică fără precedent în aproape toate tatele lumii și pe toate continentele.
Din punct de vedere al deficiențelor de natură structurală se impune
precizarea că identificăm trei tipuri de deficiențe structurale care s-au manifestat și
au determinat intr-o măsură destul de mare, dar nu în mod exclusiv, intrarea în criză
a celor mai multe dintre statele lumii:
1) Lipsa reglementărilor pe piețele financiare care a condus la utilizarea
excesivă a așa numitelor "instrumente toxice" a dică a unor instrumente speculative
care au determinat supraevaluarea activelor și totodata "supraîncălzirea" economiilor

26 National Bureau of Economic Research (NBER), instituție privată de cercetări economice, fondată în 1920, cu sediul în Cambridge,
Massachusetts; www.nber.org; accesat la data de 31.01.2012

NESECRET
29 din 35
 NESECRET

bazată pe speculații financiare fără acoperire. Astfel că foarte multe active au fost
supraevaluate, preponderent cele imobiliare, atribuinduli-se valori de piață cu mult
mai mari decăt valorile lor nominale. Aceasta este una dintre deficiențele de natură
structurală pentru că regelementarea este una dintre componentele de tip structural al
unei piețe.
2) Creșterea salariilor și în unele cazuri a prestațiilor sociale, fără a avea o
creștere proporțională a productivității muncii. Un exemplu relevant îl reprezintă
situația României în are creșterile salariale în anii premergători crizei au fost mult
peste creșterea productivității muncii.

Constatăm din graficul de mai sus productivitatea muncii în Romanaia în anii 2005-
1008 a avut valori cuprinse între 5,8 și 7%.

NESECRET
30 din 35
 NESECRET

Venitul salarial mediu pe cap de locuitor/an

27

Din analiza datelor prezentate mai sus se constată creșterea veniturilor

salariale cu 25 sau chiar 30% în unii ani dar care nu este bazată pe o creștere
corespunzătoare sau cl puțin apropiată a productivității muncii. Aceasta creează
premiza ca scăderii competitivității economice și totodată se constituie într-o
vulnerabilitate de natură structurală. Am dat exemplul Romaniei pentru că este
foarte ilustrativ, dar menționăm că aceeași situație se regăsește în foarte multe țări.

27
Sursa: Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database, accesat la data de 4
februarie 2012.
NESECRET
31 din 35
 NESECRET

3) Al trei-lea factor de natură structurală îl constituie creșterea datoriior

suverane ale statelor care a determinat dificultatea acestora de a-și finanța deficitele
bugetare foarte mari determinate de contracția economică în timpul crizei cât și
dificultatea de a-și asigura refinanțarea datoriilor scadente.
Toate acestea au avut exercitat atât influnțe dircete, prin mecanismul de
finanțare ATHENA, cât și indirecte cum ar fi mecanismele politice de luare a
deciziilor suverane privind finanțarea misiunilor militare de către statele membre.
Considerăm pe baza datelor cercetate că cea mai mare influență asupra
Politicii de Securitate și Apărare Comună din perspectiva crizei economice și
financiare au avut-o deciziile suverane ale statelor participante, decizii influențate de
măsurile de austeritate bugetară pe care majoritatea statelor au fost obligate să le
adopte.
Totodtă, la nivelul NATO se acreditează din ce în ce mai mult conceptul de
"smart defence".
Secretarul General NATO Gen. Anders Fogh Rasmussen afirma într-un
discurs pe data de 5 octombrie 2011 la Reuniunea Miniștrilor Apărării din 5-6
octombrie 2011 de la Bruxelles: "Ştiu că într-o epocă de austeritate, nu putem
cheltui mai mult. Dar nici nu ar trebui să cheltuim mai puţin. Deci, răspunsul este de
a cheltui mai bine. Pentru a obţine o eficiență mai bună în utilizarea banilor, pentru a
ajuta ţările să-și păstreze capacităţile şi să și-le sporească, înseamnă că trebuie să
acorde prioritate anumitor investiții, trebuie să se specializeze, iar noi trebuie să
căutăm soluţii multinaţionale. Luate împreună, aceasta este ceea ce eu numesc smart
defence."28
În perioada 2-3 februarie s-a desfăşurat Reuniunea miniştrilor Apărării din
ţările membre NATO. Principalele concluzii ale au fost exprimate de secreatrul
general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Printre acestea cităm câteva concluzii
cu privire la conceptul "smart defence":
- miniştrii apărării din cele 28 de state membre ale NATO, au aprobat planul “Smart

28 Discursul Secretarului General NATO de la Reuniunea Miniștrilor Apărării 5-6 octombrie 2011,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_78873.htm, accesat pe data de 5 ianuarie 2012.

NESECRET
32 din 35
 NESECRET

Defense” constând în proiecte care vizează să “construiască o securitate consolidată

cu mai puţine resurse, dar mai multă coordonare şi coerenţă”29;

- aliaţii au discutat o serie de proiecte care vor aduce ameliorări reale şi vor utiliza la
maximum resursele limitate pe care le au la dispoziţie;

- iniţiativele, propuse de secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen,

includ construirea de capacităţi de apărare bazate pe tehnologii moderne – strângere
de informaţii, supraveghere, recunoaştere (ISR), precum şi logistică şi antrenare;

- printre alte aspecte prioritare ale planului Smart Defense, NATO citează proiecte
pentru alimentare în zbor, vehicule controlate prin telecomandă ce deschid calea în
spaţii minate şi proiecte de susţinere logisitică pentru elicoptere şi aeronave de
patrulare maritimă;

- la momentul summitului NATO de la Chicago (mai a.c.), este de aşteptat realizarea

unui un acord politic şi un număr semnificativ de proiecte, ca şi o abordare pe
termen lung, prin care Smart Defense să devină centrul modului în care NATO
operează;

- s-a decis continuarea eforturile pe termen lung în perspectiva definitivării

conceptului ‘Smart Defence’ prin prioritizarea, specializarea şi identificarea mai
multor proiecte adecvate pentru o cooperare durabilă privind principalele priorităţi
ale Alianţei;30

Criza datoriilor suverane este de așteptat să aibă o influență mult mai mare
asupra bugetelor de apărare a țărilor europene din următorii doi ani, respectiv 2012
și 2013. Aceasta și prin prisma nou Tratat privind stabilitatea, coordonarea și
convergența fiscala și bugetară negociat la ultimul Consiliu European informal din
30 ianuarie 2012 care prevede o disciplină bugetară foarte strictă prin introducerea a

29 Discursul Secretarului General NATO Anders Fofh Rassmunsen la Reuniunea Ministrilor Apararii 2-3 februarie 2012,
http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_84014.htm, accesat la data de 5 februarie 2012.
30 http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_84174.htm Conferința de presă susținută de SG NATO A.F. Rasmussen la finalul Reuniunii
Miniștrilor Apărării din 2-3 februarie 2012

NESECRET
33 din 35
 NESECRET

unor limite superioare pentru trei indicatori macroeconomici: deficitul bugetar de

maximum 3%, nivelul maxim de îndatorare (prevăzute de altfel și în Acordul de la
Maastricht) și deficitul structural de maximum 0,5% din PIB31. Aceste constrângeri
bugetare vor determina statele europene să demareze reforme de natură structurală
pe de o parte și pe de altă parte este previzibil să asistăm la o diminuare consistentă
a bugetelor de apărare în următorii ani.

31 Tratat privind stabilitatea, coordonarea și convergența fiscala și bugetară în Unuinea Europeană și monetară.
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/127736.pdf, accesat la data de 05.02.2012;

NESECRET
34 din 35
 NESECRET

BIBLIOGRAFIE

Legi, instrucţiuni, documente oficiale:

• Declaraţia Secretarului General NATO la reuniunea Miniștrilor Apărării,
Bruxelles, 5-6 octombrie 2011.
• Declaraţia Secretarului General NATO la reuniunea Miniștrilor Apărării,
Bruxelles, 2-3 februarie 2012.
• Tratat privind stabilitatea, coordonarea și convergența fiscala și bugetară în
Unuinea Europeană și monetară
Lucrări de specialitate din literatura autohtonă şi literatura străină:
• Artega, Felix, "The Need for an Open System to evaluate European Union
CSDP Missions" p.3;
• Frunzeti Teodor, Vladimir Zodian, Lumea 2011 - Enciclopedie politică și
militară,Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei ediția 2011

Reviste de specialitate:
• Fareed Zakaria, Writing the Rules for a New World. Newsweek
• Ziarul Financiar; 17 septembrie 2008

Pagini web:
• www.consilium.europa.eu
• www.eurotreaties.com
• www.europa.eu
• www.nato.int
• http://epp.eurostat.ec.europa.eu
• www.nber.org

NESECRET
35 din 35