LUNGIREA

CURBELOR PROGRESIVE EXISTENTE

Constantin RADU, Constantin CIOBANU

1.Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, raduconstantin@cfdp.utcb.ro

2.Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, ciobanuconstantin@cfdp.utcb.ro

Abstract:
In this paper is presented the curve described by the centre of mass of the railway vehicles running
on a curve with superelevation. It is described also the method for getting the values of the lateral
displacements (slues) needed to be applied to convert the existing transition curve to fit the transition curve
trajectory for the vehicle centre of mass.
Keywords:
Spiral curve, transition, superelevation, clothoid, improved cubic parabola.

1.Introducere

În strânsă legătură cu întroducerea vitezelor de circulaţie sporite, în literatura de specialitate

au apărut semnalări[1,2] privitoare la îmbunătăţirea curbelor progresive.
O astfel de semnalare [1,2] se referă la corelaţia între înclinarea vehiculului care circulă
printr-o curbă cu supraînălţare şi poziţiile ocupate de curbele progresive. In legătură cu această
semnalare în lucrarea de faţă sunt aratate, mai întâi, unele elemente ajutătoare privind curbele
progresive. Aceste elemente ajutătoare se referă la: condiţiile cerute curbelor progresive; obţinerea
ecuaţiilor pentru clotoidă, parabola cubică obişnuită şi parabola cubică îmbunătăţită; elementele
necesare trasării curbelor progresive; determinarea ripărilor de trecere de la curbă proiectată la o
altă curbă proiectată şi determinarea supraînălţării efective.
Apoi, în lucrarea de faţă, este analizată curba descrisă de centrul de greutate al vehiculului
care rulează pe o curbă cu supraînălţare şi se arată procedeul de determinare a ripărilor de trecere de
la o curbă existentă dată la curba avănd curbe progresive lungite.

2. Elemente ajutătoare privind curbele progresive

2.1 Condiţiile cerute curbelor progresive

Condiţiile cerute curbelor progresive sunt sintetizate în diverse lucrări[7, 3]; aceste condiţii
sunt date în Tabelul 1.
Primele trei condiţii sunt evidente. Condiţia IV –a se referă la viteza de ridicare a roţii de pe
firul exterior de şină din cuprinsul rampei supraînălţării iar condiţia V-a este în legătură acceleraţia
unghiulară pe aceiaşi rampă a supraînălţării. Acceleraţia unghiulară se referă la unghiului  făcut
cu orizontala de către dreapta care este tangentă la suprafeţele de rulare ale celor două fire de şină şi
care este, în acelaşi timp, perpendiculară pe axa căii. Unghiul  este constant în cuprinsul arcului
de cerc şi variază în cuprinsul curbei progresive. Legea de variaţie a unghiului  este în
concordanţă cu legea de variaţie a supraînălţării căii, respectiv cu legea de variaţie a curburii(C).
 Tabelul 1: Condiţiile cerute curbelor progresive
Condiţia Elementul Valoarea Variaţia
elementului în Elementului
punctul AR punctul RC între AR şi RC
I y 0 Y0 Continuă şi monotonă
II  0 0 Continuă şi monotonă
III C=1/  0 1/R Continuă şi monotonă
IV dC/ds 0 0 continuă
V d2C/ds2 0 0 continuă
Semnificaţia notaţiilor este potrivit figurii 1.

y
O'

AR- M = s R

AR- RC = L RC
O'-RC = R

y0
M
x
y

AR x
x0

Fig.1. Semnificaţia notaţiilor folosite la prezentarea curbelor progresive pentru

R, L, x, y, s, x0, y0, 0.
Limitele admise pentru variaţiile diverselor mărimi care intervin în tabel sunt în strânsă legătură cu
lungimea curbei progresive.
Condiţiile din tabelul 1 se referă la curba descrisă de punctul situat la mijlocul distanţei
dintre cele două fire de şină, considerînd calea fără supralărgire şi fără supraînălţare.

2.2 Clotoida, parabola cubică obişnuită şi parabola cubică îmbunătăţită.

Pornindu-se de la toate condiţiile prezentate în tabelul 1 sau numai de la o parte dintre aceste
condiţii, ecuaţiile curbelor progresive sunt prezentate în diverse lucrări.
Ecuaţiile diverselor curbe progresive sunt prezentate în detaliu în lucrarea [6].
Pentru clotoidă, pentru parabola cubică obişnuită şi pentru parabola cubică îmbunătăţită,
obţinerea ecuaţiilor de definiţie şi elementele necesare trasării sunt prezentate în lucrarea[5]. În
această lucrare[5], sunt tratate cele două situaţii care se pot întâlni în practică la trecerea de la
traseul primitiv la traseul definitiv:
- păstrarea razei arcului de cerc, şi
- păstrarea poziţiei centrului arcului de cerc.

De asemenea, în aceiaşi lucrare[5], este stabilit domeniul de aplicabilitate al parabolei cubice

obişnuite.
Ecuaţia explicită a clotoidei [7] este(fig.1):
x3 1 x7 293 X 11
y       
6  R  L 6  35 R 3  L3 6  237000 R 5  L5
 Se menţionează că, pentru obţinerea acestei ecuaţii se presupune o variaţie liniară a curburii
în cuprinsul curbei progresive (având în vedere lungimea „s” măsurată pe arc). Este curba descrisă
de punctul P situat la mijlocul distanţei dintre firele de şină pentru cazul în care calea de rulare este
considerată fără supralărgire şi fără supraînălţare(fig. 2).
Dacă, pornind de la ecuaţia explicită a clotoidei se consideră că:
a) pentru intervalul închis [0, L] se acceptă x  s ;
b) se are în vedere numai primul termen din ecuaţia de definiţie a clotoidei, atunci, se obţine curba
progresivă având ecuaţia:
x3
y , (1)
6  x0  R
Sistemul rectangular de axe de coordonate are originea în punctul principal AR
(aliniament - racordare).
Pentru această curbă progresivă, în punctul principal RC(racordare – curbă) - ca punct
aparţinând curbei progresive - ordonata y0 , tangenta unghiului de direcţie tg0 şi curbura 1/RRC se
pot determina cu relaţiile:
x2
y0  0 (2)
6R
x
tg 0  0 (3)
2R
1
1 R
 (4)
R RC
 
1  tg 0 
2 3

Se poate constata că: în punctul principal RC - ca punct aparţinând curbei progresive - curbura
obţinută cu relaţia (4) este diferită de curbura 1/R aferentă arcului de cerc (situat în continuarea
curbei progresive). Raportul curburilor 1/R şi 1/RRC rezultă egal cu:
1

1

R  1  tg  2 3
0 (5)

RRC
sau, prin înlocuirea lui tg0 conform (3), egal cu:
1 3
 2

R  1   x 0   (6)
1
  2R  
RRC
Pentru eliminarea acestei variaţii de curbură s-a propus ecuaţia curbei progresive
îmbunătăţite de forma:
A  x3
y (7)
6  x0  R
în care A este o constantă determinată tocmai din condiţia ca la sfârşitul curbei progresive definite
prin ecuaţia (7) să nu mai existe variaţie de curbură.
Punând condiţia de egalitate a curburilor rezultă – mai întâi - ecuaţia:
3
  A  x 0 2 
A  1     (8)
  2R  
Din rezolvarea ecuaţiei (8) - pentru valori x0 şi R cunoscute (sau pentru raportul x0 / R
cunoscut) se obţine valoarea constantei A.
Folosind interpretarea geometrică a derivatei, respectiv
 y / ( x 0 ) = tg0 (9)
se obţine:
1
A (10)
cos3 0
care, nu reprezintă altceva decât exprimarea necunoscutei A în funcţie de o altă necunoscută
(mărimea 0). Necunoscuta 0 reprezintă unghiul făcut de tangenta în punctul principal RC - de
la sfârşitul curbei
x3
y
6  x 0  R  cos3 0
cu aliniamentul iniţial.
Rezultă:
x0
tg0  (11)
2  R  cos3 0
care este ecuaţia prin a cărei rezolvare se obţine necunoscuta 0.
Deci, ecuaţia parabolei cubice îmbunătăţite este
x3
y (12)
6  x 0  R  cos3 0
Această formă a ecuaţiei parabolei cubice îmbunătăţite (denumită trigonometrică) poate fi aplicată
numai după determinarea unghiului 0.
O altă soluţie aproximativă a ecuaţiei (8) se obţine atunci când, în membrul al doilea al
relaţiei (9), se consideră A = 1; soluţia aproximativă este - în acest caz - următoarea:
3
  x 0 2 
A  1    
  2R  
Introducând această valoarea a lui A în (7) se obţine o altă parabola cubică îmbunătăţită având
forma arătată în lucrarea [8].

Fc

G
h't

P
ht

e1
e1

Fig.2. Circulaţia prin curbă cu viteza de echilibru.

 Atât pentru cele trei curbe progresive analizate, cât şi pentru alte curbe progresive,
obţinerea fucţiilor lor de definiţie, presupune cunoaşterea legii de variaţie a curburii în lungul
curbei descrise de punctul P (fig.2) situat la mijlocul distanţei dintre şine pentru cazul în care
prin curba cu supraînălţare se circulă cu viteza de echilibru.
Având în vedere modul de obţinere al ecuaţiilor pentru cele trei curbe progresive prezentate,
rezultă că:
- în cazul clotoidei, curbura variază liniar cu lungimea arcului
- în cazul parabolei cubice şi a parabolei cubice îmbunătăţite, curbura variază aproximativ
liniar cu lungimea arcului.

2.3. ELEMENTE NECESARE TRASĂRII PARABOLEI CUBICE ÎMBUNĂTĂŢITE.

În problemele practice, se pot întâlni situaţiile în care:

- se cunoaşte raza R a arcului de cerc şi lungimea L a curbei progresive;
- se cunoaşte raza R a arcului de cerc şi proiecţia x0 a curbei progresive pe aliniamentul inţial.
De asemenea, în practică, la trecerea de la traseul primitiv (TP) la traseul definitiv (TD) pot
interveni situaţiile:
- cu păstrarea razei (fig. 3);
- cu păstrarea centrului (fig. 4).

RA TE

CR

ARCUL DE CERC DE RAZA

R (R+m)
O' Rp = R
R
O Rd = R
U/2 MC'

MC
RC

m TANGENTA ÎN RC

x0 V
AR TI
p R.tg(U / 2)

m.tg(U / 2)

Fig. 3.Trecerea de la traseul primitiv(TP) la traseul definitiv(TD) în cazul păstrarii razei

Pentru trasarea curbei progresive se determină:
 poziţia punctului principal AR faţă de piciorul perpendicularei coborâte din centrul cercului pe
care este situat arcul de cerc de pe traseul definitiv (cercul definitiv) - mărime notată cu p;
 retragerea - notată cu m - care reprezintă distanţa dintre aliniament şi cercul definitiv, măsurată
pe perpendiculara coborâtă din centrul cercului definitiv pe aliniament;
 distanţa de la vârful de unghi V până la piciorul perpendicularei coborâte din centrul cercului
definitiv pe aliniament;
 lungimea L a curbei progresive (atunci când între datele iniţiale se află mărimea x0), sau,
lungimea x0 [atunci când între datele iniţiale se află mărimea L (fig. 1)].
 RA

TE

CR Rp = R
Rd = R
R - m)
O ( R
(R - m)

TANGENTA ÎN RC
R
m

RC
U
p R.tg(u / 2) V
AR
TI
Fig. 4.Trecerea de la traseul primitiv(TP) la traseul definitiv (TD) în cazul păstrarii centrului
Se consideră cunoscută mărimea unghiului de abatere U dintre aliniamente şi - de asemenea
- se consideră cunoscută metodologia de stabilire a lungimii L a curbei progresive. Odată cunoscute
aceste elemente, se pot efectua calculele de trasare referitoare la poziţionarea punctelor aparţinând
curbei progresive (de exemplu: în sistemul de axe de coordonate având originea în AR, se pot
determina ordonatele y(x), pentru punctele de pe axa absciselor, obţinute prin împărţirea lungimii x0
într-un număr de părţi egale). De asemenea, în ambele metode, este necesară determinarea
unghiului 0. Formulele necesare efectuării calculelor de trasare sunt date în [5].

2.4 Ripările de trecere de la o curbă proiectată la o altă curbă proiectată.

Cu relaţiile cunoscute din domeniul retrasării curbelor având curbe progresive la care
curbura variază liniar cu lungimea arcului(cum este cazul clotoidei) sau aproximativ liniar (cum
este cazul parabolei cubice obişnuite şi al parabolei cubice îmbunătăţite), pot fi determinate ripările
de trecere de la traseul primitiv (TP) la traseul definitiv (TD) sau pot fi determinate ripările de
trecere de la o soluţie de curbă proiectată la o altă astfel de curbă.
Astfel, dacă la curbă simplă având curbe progresive de lungime L1 se introduc curbe
progresive de lungime L2, ripările de trecere se pot obţine ca diferenţe între evolventele aferente
curbei progresive de lungime L2 şi evolventele aferente curbei progresive de lungimii L1.

2.5. Determinarea supraînălţării efective.

Condiţiile care se respectă la alegerea supraînălţării efective [9] sunt evidenţiate în figura
alăturată. Aceste condiţii se referă la respectarea supraînălţarii minime admise de 15 mm
(independent de curbura arcului de cerc), la respectarea supraînălţarii maxime admise de 150 mm
(independent de curbura arcului de cerc), la respectarea insuficienţei de supraînălţare maxim admise
pentru trenurile care circulă cu viteza maximă (dreapta I) şi la reaspectarea excesului de
supraînălţare maxim admis care corespunde vitezei medii a trenurilor de marfă (dreapta II).
Domeniul de existenţă[11] al supraînălţărilor efective poate fi de forma prezentată în fig. 5.
Se consideră că supraînălţarea efectivă este cea corespunzătoare punctului curent S. Dreapta care
trece prin punctul S şi prin origine corespunde vitezei de echilibru. Pentru viteza de echilibru,
supraînălţarea care rezultă are calitatea de a fi supraînălţare teoretică, la care acceleraţia
necompensată(având în vedere acceleraţia centrifugă şi acceleraţia gravitaţională) este nulă;
acceleraţia necompensată nulă presupune respectarea egalităţii (a se vedea fig.2):
 V2 h
g 
3,6  R e1
2

în care V este viteza de echilibru exprimată în Km/h, R este raza curbei în m, g este acceleratia
gravitaţională în m/s2, h este supraînălţarea teoretică în mm şi e1 este distanţa dintre mijloacele
ciupercilor şinelor.
I
(11,8·Vmax)·K-I=h n II
h
M
suprainaltare

(11,8·Vm)·K+E=hmax

150 mm

E 15 mm

0 1 1
K=
R R
I curbura

Domeniul de existenta
al suprainaltarii
Fig.5. Determinarea supraînălţării efective.
Potrivit [9] supraînălţarea efectivă este aleasă în vecinătatea dreptei I. Se poate constata însă
că această modalitate de stabilire a supraînălţării efective, conduce – în cazul traficului mixt - la o
solicitare excesivă a firului exterior de şină. Aşa după cum s-a semnalat şi cu alte ocazii, pot fi
sduse îmbunătăţiri reglementărilor privind stabilirea supraînălţării efective.

3. Lungirea curbei progresive existente.

Pe liniile existente, avănd în vedere metodologiile actuale folosite în proiectare,

modificările lungimilor curbelor progresive ridică probleme legate de realizarea unor ripări mari
spre interiorul curbei existente; aceasta deoarece, odată cu sporirea lungimii curbei progresive,
creşte mărimea retragerii. De asemenea, în astfel de situaţii, este necesară stabilirea mărimii
ripărilor ncesare trecerii la o lungime sporită a curbei progresive respective.
Se consideră vehiculul circulând cu viteza de echilibru printr-o curbă arc de cerc de rază R
având la extremităţi curbe progresive de lungime L. Se presupune, de asemenea, cazul în care
trecerea de la traseul primitiv la traseul definitiv este efectuată prin procedeul care presupune
păstrarea centrului arcului de cerc(fig.6), retragerea curbei fiind m. In aceste condiţii, pe zona arc de
cerc, centrul de greutate al vehiculului - situat la distanţa hc de planul de rulare - descrie tot un arc
de cerc; raza acestui arc de cerc este ( R  hC  tg 0 ) , unde  0 este înclinarea vehiculului cauzată de
supraînălţarea teoretică(corespunzătoare vitezei de echilibru).
Cantitatea ( hc  tg 0 ) poate fi considerată(fig.6) ca o retragere suplimentară (de mărime
cunoscută) aplicată curbei descrise de punctul situat la nivelul planului de rulare. Drept urmare,
păstrând poziţia aliniamentelor de la extremităţile curbei, rezultă că arcul de cerc descris de centrul
de greutate al vehiculului se va racorda la aliniamentele menţionate anterior, prin intermediul unor
curbe progresive de lungime sporită; lungimile mai mari ale curbelor progresive rezultă din condiţia
ca retragerea să aibe valoarea egală cu m  hc  tg 0 
Pentru hc = 2,0 m şi o supraînălţare teoretică de 150 mm, rezultă
150 mm
hc  tg 0 = 2   0,2 m
1500 mm
 Această retragere suplimentară conduce la creştere o semnificativă a lungimii curbei
progresive ideale, curbă care se referă la racordarea arcului de cerc descris de centrul de greutate al
vehiculului cu aliniamentele existente.
Pornindu-se de la retragerea m  hc  tg 0  se poate determina lungimea curbei progresive
care racordează curba arc de cerc descrisă de centrul de greutate al vehiculului; această lungime se
notează cu L1. Pentru a ajunge la poziţia punctului situat la nivelul planului de rulare este necesar ca
din evolventele aferente curbei progresive de lungime L1 să se scadă cantitatea hC  tg x , unde
unghiul  x variază între valoarea  0 din cuprinsul arcului de cerc la valoarea zero
corespunzătoare punctului de începului de început al rampei. Diferenţa (L1-L) reprezintă lungirea
curbei progresive existent.

+m)
0)

( R
R
.tg
a
c
-h
(R

CR1

CR
RA1
RA

Fig.6. Retragerea suplimentară

4. CONCLUZII

1. Alegearea supraînălţării efective în conformitate cu prevederile din [9], conduce la solicitarea

excesivă a firului exterior de şină.
2. Prin considerarea înclinării vehiculului la circulaţia lui printr-o curbă cu supraînălţare, se
obţine o lungire semnificativă a curbelor progresive existente.

BIBLIOGRAFIE
[1] Klauder Jr., L. T., Chrismer S. M., Elkins John: "Improved spirals geometry for high speed rail and
predicted vehicle response", Submitted 2001 August 1, revised 2001 Nov 12 for TRB meeting,
January 2002
[2] Louis T., Klauder Jr.: "A better way to design railroad transition spirals" Newton Square, 2001.
[3] Bercu, M. şi Radu, C.: “Racordarea curbelor pentru circulaţia cu viteze mari“. Centrul de
documentare şi publicaţii tehnice din Ministerul Căilor Ferate, 1968.
[4] Radu, C. şi Ungureanu, C.: “Domeniul de aplicabilitate al curbelor de racordare de cale ferată“.
Lucrările sesiunii ştiinţifice a Institutului de studii şi cercetări transporturi 23-24 aprilie 1971. Centrul
de documentare şi publicaţii tehnice -1973.
[5] Radu, C.: “ Parabola cubică îmbunătãţită “ . UTCB, 2001
[6] Herman , Al. şi Ivana C.: Elemente geometrice ale căii ferate. Editura MIRTON Timişoara, 1999.
[7] Şahunianţ, G. M.: “ Calea ferată. “. Editura “Transport”-Moscova 1969 (în limba rusă).
[8] Vasiliu, I: “ Curbe de cale ferată “. Editura Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, 1960.
[9] x x x: “ Instrucţia de norme şi toleranţe pentru construcţia şi întreţinerea căii “ - (nr.314) - Ediţia
1989.
[10] x x x: ENV 13803-1:2002 Railway applications - Track alignment design parameters – Track gauges
1435 mm and wider - Part 1: Plain line.
[11] Radu, C. : Determinarea supraînălţării efective în curbele de cale ferată , UTCB, 1995