Sunteți pe pagina 1din 4

REFERAT METODIC

Metoda lucrului cu harta în cadrul orei de geografie

Prof. Dinu Emilia – Florina


Colegiul Național Vocațional “Nicolae Titulescu”, Slatina

S. Mehedinţi scria: “…cea dintâi pagină de geografie a fost un plan sau o hartă… care a
fost şi va rămâne totdeauna temelia adevărată a tuturor descrierilor geografice”.

Harta este un instrument de obţinere a informaţiilor şi permite analiza distribuţiei,


evoluţiei, dinamicii şi caracteristicilor pe care le au diferite forme geografice.

Elevi trebuie învăţaţi să identifice tipurile de hărţi după criteriile de clasificare, să


utilizeze scara de proporţie, să descifreze legenda hărţilor să citească şi să interpreteze
harta şi de asemenea să întocmească hărţi conform unor cerinţe .

De o importanţă deosebită sunt citirea şi interpretarea hărţii, pentru înţelegerea de


către elevi a fenomenelor geografice. Elevii trebuie puşi în situaţia de a interpreta, (a face
legătura) relaţia existentă între diferitele elemente ale mediului înconjurător (relief, climă,
vegetaţie, sol, etc.) sau dintre acestea şi cele rezultate în urma activităţilor umane, care
devin parte componentă a mediului îl influenţează prin modificările pe care le produc
diferitelor componente geografice.

Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de
specificul geografiei, inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală.

Harta geografică este o reprezentare grafică, convenţională, micşorată la scară şi


generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a
diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe
întreaga planetă.

Harta reală micşorează suprafaţa terestră conform unei scări de proporţie care
arată de câte ori a fost micşorată unitatea de lungime (km) existentă în natură, pe hartă;
de exemplu la scara 1:100.000, la 1 km din natură corespunde 1 cm pe hartă.

Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor
convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori, simboluri geometrice, haşuri, litere,
simboluri chimice, cifre, izolinii, alte simboluri prin desene schematizate, care sunt
explicate în legenda hărţii.

Obiectele şi fenomenele din natură sunt prezentate pe hartă prin semne convenţionale în
plan, ca privite de la înălţime.
Harta constituie principalul mijloc de informare, cunoaştere, cercetare, expunere şi
instruire geografică.

Utilizarea hărţii în activitatea didactică

Profesorul trebuie să înveţe pe elev, să identifice tipul hărţii, să descifreze legenda, să


citească şi să interpreteze harta, să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei.

A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale iar cu ajutorul lor, să
se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă, cerute de o
anumită lecţie sau o activitate didactică desfăşurată în clasă, ori în teren, în orizontul local
sau în excursii şcolare. În continuare, tot harta oferă posibilitatea de a le descrie după
caracteristicile lor: altitudine, densitate, grad de fragmentare, orientarea în teren, lungime,
suprafaţă, etc.

A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele


reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le aplica potrivit cerinţelor
obiectivelor operaţionale din lecţia dată.

De exemplu, relaţia dintre formele de relief ale patriei şi etajele de vegetaţie (etajul
stejarului în câmpie şi dealuri joase până la 500 m, etajul fagului până la 1200 m, etajul
coniferelor până la 1600-1800 m, etajul subalpin 1800- 2000 m, etajul pajiştilor alpine la
peste 2000 m altitudine); această etajare este impusă totodată şi de etajele climatice care
sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie, de deal şi podiş,
de munte).

Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună,
conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii.

Formarea deprinderii de a citi harta se formează în timp, fapt pentru care se impune ca
harta să fie utilizată intens la fiecare activitate didactică geografică începând din clasă
până în teren şi în excursiile şcolare.

Harta murală trebuie întotdeauna raportată la hărţile din manual şi din atlas; mai întâi se
descifrează cu toţi elevii harta din manual, apoi cea din atlas şi în final, după ce au
“descoperit” elementul cerut, se localizează de unul sau mai mulţi elevi pe harta murală,
urmărită de întreaga clasă. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă
respectând o poziţie favorabilă observării, de clasa de elevi; cel care localizează se aşează
în stânga hărţii utilizând indicatorul pentru a fi mai vizibil.

Alte cerinţe de lucru cu harta sunt:

• indicarea corectă a râurilor, de la izvor la vărsare, în sensul direcţiei de curgere a râului;

• indicarea ţărmurilor la un continent, ocean, peninsulă, insulă se va face urmărindu-se


articulaţiile acestora;
• localizarea aşezărilor (oraşe, sate) se va face după semnul convenţional şi nu unde este
scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mare (ex.: Câmpulung Moldovenesc);

• localizarea elementelor se face după punctele cardinale astfel: mai la nord, la nord, la
sud, mai la sud, mai la est, în loc de: mai jos, mai sus, mai la dreapta, etc. De exemplu:
oraşul Bucureşti, capitala ţării noastre este aşezat mai la sud faţă de Ploieşti.

Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite. De exemplu, la gimnaziu unde


elevii au grad de abstractizare mai mic, se poate utiliza procedeul e asociere a ilustraţiilor
cu harta care se completează reciproc, în sensul că harta fiind mai generalizată,
fenomenul analizat este accesibilizat prin ilustraţii; acestea din urmă au dezavantajul că
nu oferă posibilitatea de localizare în spaţiu a elementelor reprezentate, lucru pe care îl
face harta.

La cls. a VI-a şi a VII-a, în cadrul geografiei continentelor, un alt procedeu atractiv de


lucru cu harta este cel al “călătoriilor imaginare” pe hartă utilizate şi în cadrul lecţiilor de
recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor după diverse tematici proiectate ca de
exemplu: “Călătorie prin principalele oraşe din Europa Vestica sau Atlantica“,

Călătoria imaginară pe hartă se desfăşoară după un plan, ca de exemplu:

• stabilirea traseului şi mijlocul de comunicare;

• identificarea pe hartă a formelor de relief străbătute împreună cu o descriere sumară;

• identificarea apelor străbătute şi importanţa lor;

• localizarea oraşelor şi importanţa lor;

• o scurtă caracterizare a zonelor de climă prin care se desfăşoară “călătoria”, a


resurselor naturale şi create de om.

Utilizarea hărţilor din manual şi din atlasul şcolar

Harta din manual, prin semnele sale convenţionale, accesibilizează informaţia


într-un timp foarte scurt, o simplifică, o sistematizează. De aceea, profesorul va da atenţie
mai întâi lucrului cu harta din manual, în care va avea grijă deosebită ca toţi elevii să
descifreze semnele convenţionale pentru a face posibilă citirea şi interpretarea, apoi va
repera elementele cerute pe atlasul geografic şi în final pe harta murală, aspect subliniat şi
în precizările anterioare (la lucrul cu manualul).

De exemplu, la lecţia “Europa Atlantică” se vor preciza după harta din manual poziţia
geografică pe continent şi subdiviziunile majore, apoi vor fi identificate pe atlasul
geografic la pagina cu harta fizică a Europei şi după ce toţi elevii şi-au clarificat
problema pusă în discuţie, se va identifica şi pe harta murală a Europei. La fel se va
proceda cu “descoperirea” celorlalte elemente geografice specifice Europei Vestice
(climă, ape şi ţări componente).

Procedeul de lucru cu harta mută.

Harta mută este definită astfel, întrucât elementele geografice reprezentate pe ea


nu posedă nici o denumire, urmând ca elevii să le identifice şi să le denumească corect.
De exemplu, la lecţia “Carpaţii Orientali” se desenează harta reprezentând cele trei
grupe de munţi delimitate de râuri şi depresiunile principale fără nici o denumire. Se
stabilesc elevilor următoarele cerinţe:

• precizaţi denumirea râurilor care-i delimitează;

• identificaţi principalele grupe de munţi;

• enumeraţi culmile şi depresiunile componente fiecărui grup.

Aceasta poate fi concepută ca fişe de lucru atunci când elevilor li se dă activitate


independentă prin care să se orienteze după harta din manual şi atlas, după ce s-a parcurs
un model împreună cu profesorul; de exemplu, s-a delimitat grupa Carpatii
Maramureșului și Bucovinei, s-au identificat culmile montane, denumirea lor, culoarele
depresionare. Pentru celelalte grupe, elevii vor lucra singuri. Aceeaşi fişă sub formă de
hartă mută se poate concepe şi ca formă de evaluare finală, după ce sa parcurs tema
“Carpaţii Orientali”, când elevii vor completa cerinţele didactice fără nici o sursă de
inspiraţie.

Utilizarea hărţii în excursie

Harta şi busola constituie instrumente necesare într-o excursie, drumeţie sau expediţie
geografică. Dacă într-o excursie, atraşi de frumuseţea potecilor de munte aţi pierdut
marcajul, cum procedaţi să ajungeţi la cabana pe care o aveţi trecută în schiţa cu
itinerariul excursiei? Care este instrumentul care vă poate ajuta în aflarea direcţiei spre
cabană? Ce punct cardinal ne indică acest instrument? Cunoscând nordul, orientăm harta
faţă de direcţia nord. Acum, urmărind pe hartă poziţia cabanei putem găsi uşor drumul
dorit.