Sunteți pe pagina 1din 2

Conventia de la Washington pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state

si persoanele altor state (1975)


Art. 1 : ICSID= Centrul pentru solutionarea diferendelor relative la investitii

Art. 25: competenta centrului => diferendele juridice intre un stat contractant/ colectivitate publica si persoana altui stat
contractant, investitor strain pe teritoriul primului stat, diferende pt care partile si-au dat acordul in scris pt a le supune
solutionarii Centrului; niciuna din parti nu-si poate retrage consimtamantul in mod unilateral.

PF: sa aiba nationalitatea altui stat la data la care partile si-au dat consimtamantul si la data la care au inregistrat
cererea, cu exceptia cazului in care, la oricare din cele doua date, persoana avea si nationalitatea statului parte la
diferend;

PJ: sa aiba nationalitatea altui stat la data la care partile isi dau consimtamantul pt supunerea diferendului solutionarii
Centrului sau pj care, desi are nationalitatea statului parte la diferend la data consimtamantului, partile convin sa o
considere pj straina datorita controlului exercitat asupra acesteia de catre interese straine;

Daca parte la diferend este o colectivitate publica si nu insusi statul, consimtamantul pentru a supune diferendul
solutionarii Centrului nu poate fi dat decat dupa ce a primit aprobarea statului, cu exceptia cazului in care statul
comunica Centrului ca aprobarea sa nu este necesara.

Orice stat contractant poate, în momentul ratificarii, acceptarii sau aprobarii conventiei sau ulterior sa transmita
centrului categoria sau categoriile de diferende pe care le considera ca pot sau nu pot sa fie supuse competentei
centrului, dar notificarea nu constituie consimtamantul cerut.

Prin consimtamantul dat de parti pentru supunerea diferendului arbitrajului in cadrul conventiei se intelege, implicit, si
renuntarea la orice alt recurs.

Art. 28 + art. 36: cererea de conciliere/ arbitaj : Statul contractant sau persoana unui stat contractant care doreşte sa
înceapă o procedură de conciliere/ arbitraj trebuie să adreseze în scris o cerere în acest scop secretarului general al
Centrului, care trimite o copie a acesteia celeilalte părţi. Cererea trebuie să cuprindă lămuriri privind obiectul
diferendului, identitatea părţilor şi consimţămîntul lor la conciliere. Secretarul general trebuie să înregistreze cererea, cu
exceptia cazului în care el apreciază, după cercetarea informaţiilor conţinute în cerere, ca diferendul depăşeşte în mod
evident competenţa centrului. El trebuie să notifice imediat părţilor înregistrarea sau refuzul de înregistrare.

Art. 37: constituirea Centrului=> tribunalul se compune dintr-un arbitru sau dintr-un nr. impar de arbitri numiti prin
acordul părţilor, iar in cazul in care partile nu se pun de acord, tribunalul va fi alcatuit din trei arbitri: fiecare parte
numeşte un arbitru, iar al treilea, care este preşedintele tribunalului, este numit prin înţelegere între părţi.

Art. 42: legea aplicabila => se aplica regulile de drept adoptate de părţi; in lipsa unui acord între părţi, tribunalul aplica
dreptul statului contractant parte în diferend - inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi + principiile dreptului
internaţional din domeniul respectiv; de asemenea, tribunalul poate decide “ex aequo et bono", dacă părţile sunt de
acord si nu poate refuza sa judece sub pretextul lipsei sau obscuritatii normelor de drept.

Art. 48: sentinta => Tribunalul hotaraste cu majoritatea de voturi a membrilor sai; sentinta se motiveaza, da in scris,
trebuie semnata de arbitrii care au votat in favoarea sa si nu este publicata decat cu acordul partilor parte la diferend.
Art. 51: revizuirea sentintei => poate fi ceruta de oricare dintre parti pe motivul descoperirii unui fapt de natura sa
exercite o influenta hotaratoare asupra sentintei, dar doar daca faptul a fost necunoscut tribunalului sau partii care il
invoca inainte de pronuntarea sentintei si doar daca partea nu l-a ignorat. Cererea trebuie introdusă în 90 de zile de la
descoperirea faptului nou şi în maxim 3 ani de la pronunţarea sentinţei.

Art. 52: anularea sentintei => poate fi ceruta de oricare dintre parti pentru motivele:

1) viciu in constituirea tribunalului;

2) abuz de putere evident al tribunalului;

3) coruperea unui membru al tribunalului;

4) incalcarea grava a unei reguli fundamentale de procedura;

5) lipsa de motive.

Cererea trebuie facuta în 120 de zile de la data sentinţei, în afară de cazul în care anularea este solicitată pe motiv de
corupţie, caz in care cererea trebuie facuta in 120 de zile de la descoperirea corupţie si in maxim 3 ani de la pronuntarea
sentintei.

Art. 53: executarea sentintei => Sentinta este obligatorie faţă de părţi şi nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs,
în afară celor prevăzute de prezenta convenţie. Fiecare stat contractant recunoaşte orice sentinta data în cadrul
prezentei convenţii ca fiind obligatorie şi asigura executarea pe teritoriul sau a obligaţiilor pecuniare pe care sentinta le
impune, ca şi cand ar fi vorba de o judecata definitivă a unui tribunal functionand pe teritoriul zisului stat.