Sunteți pe pagina 1din 2

AMINTIRI DIN ZIUA A ȘAPTEA-

INTERVIU CU ZOE CANTACUZINO

Interviul Titei Chiper cu Zoe Cantacuzino are aerul evocator al lumilor pierdute, atât ca
urmare a trecerii anilor, cât și din motive politice. Zoe Cantacuzino și-a petrecut o copilărie
fericită la conacul de la Cioceni, evocat într-o primă secvență, ,,Nostalgia Cricovului”.

,,Ziua a șaptea”,sintagmă de sugestii biblice,este , în lumea profană, sinonimă cu ziua de


odihnă, de vacanță, cu aerul de libertate pe care îl dă cunoașterea unor locuri, peisaje și
oameni noi. Pentru Zoe Cantacuzino, spațiul libertății a fost, în copilărie, pe Valea
Cricovului, în Prahova, la moșia din Cioceni, preferat oricăror locuri, mult mai impersionante
și renumite.

Viața în mediul urban, intre zidurile orasului avea și ea farmecul ei, dat de multiplele
evenimente care aveau loc într-o casă mare, cu invitați de seamă.Locuința doamnei
Cantacuzino era situată pe strada Aurel Vlaicu, o casă unde veneau Miti Gerota, Mica
Mehedinți, fiica lui Simion Mehedinți. Mari personalități științifice ca Dimitrie Pompei și
Simion Mehedinți le ,,pisau” pe fete cu întrebări din geografie și matematică. Personaje
agreate de Zoe Cantacuzino erau Titu Maiorescu și Miron Cristea, viitorul patriarh.

În altă secvență, ,,Neprevăzutul unei zile, sunt povestite întâmplări dintr-o excursie la
Istanbul, la care participă Zoe și Michi Cantacuzino, dar și membri ai familiei
Goleștilor.Crezând că vremea va fi frumoasă, călătorii nu si-au rezervat locuri în cabine,
rămânând în șezlonguri pe punte. Furtuna răstoarnă coșul vaporului,dar la întoarcere drumul a
fost frumos.

La vânătoare de dropii participă și Zoe, împreună cu fratele ei, Bibi. Copiii se plictisesc
de mersul pe burtă și se ridică în picioare. Când îi văd pe ceilalți că se târăsc, izbucnesc în râs
și compromit întreaga vânătoare, faptă pentru care sunt strașnic certați.

O altă moșie pe care o vizitează Zoe este Maxut din Moldova, parte din moștenirea
mamei. Casa bunicului esre veselă și plină de flori. În acel loc, pasiunea oamenilor era
vânătoarea. Aici se făcea o masa lungă la care se așezau cu toții, iar prințul Nicolae mânca
întotdeauna mămăligă cu lapte. La un moment dat, la Carmen Sylva, Zoe întâlnește un băiețel
palid, timid care exersa la pian mai întotdeauna în casă. Copiii își dau seama că a exersa în
timpul vacanței esteo obligație aproape insuportabilă, așa că îl cheamă afară, la un pian.
Băiețelul nu era altul decât viitorul pianist, Dinu Lipatti.

Secvența ,,Niciodată nu am avut concediu” prezintă întâmplări nefericite din perioada


comunistă. O vreme Zoe a lucrat pe post de croitoreasă la cooperativa meștesugăreasă ,,Drum
nou”,unde fusese angajată pentru că avea mașină de cusut. Aici, Ștefana Cantacuzino cosea
nasturi, fiindcă nu își adusese de acasă decât un scaun de lucru. După o vreme șefa de cadre o
concediază pe motiv că ,,destul am supt sângele poporului”.
Zoe Cantacuzino se întreține apoi dând meditații de franceză și engleză. În timpul
vacanței, ea șomează ,ceea ce o neliniștește, iar la reluarea cursurilor de bucură. Unii dintre
elevi, Radu, îi povestește cum și-a petrecut vacanța urcându-se într-un copac mare ca să
viseze, iar în momentul în acre copacul este tâiat, copilul simte că i s-au ,,tăiat toate visele”

Fiica Zoei, Ioana , lucrase ca ajutor de electrician, ca vopsitoare de calorifere sau ca


vânzătoare de ciorapi. În finalul interviului, Zoe precizează că Ioana și-a petrecut vacanțele
pe munca ei și niciodată prin biletele de la sindicat.

Interviul cu Zoe Cantacuzino este un document memorialistic care scoate la iveală


amintirile de viață ale unei mari personalități, descendentă a unor familii și nume ilustre ale
culturii noastre.