Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FRMACIE,,NICOLAE TESTEMITANU’’.

Raport Circulația mare și mică și modificările


circulației cardiace și periferice in stenoza și insuficienta mitrală.

A realizat : Platonov Ira

Chișinău-2020-
Marea și mica circulație alcătuiesc împreună un circuit închis, prin care sângele
circulă în organismul uman, asigurând țesuturilor oxigen și substanțe nutritive
necesare supraviețuirii.
Circulația mare, numită și sistemică, începe din ventriculul stâng, cu artera
aortă care se distribuie într-o rețea impresionantă până la periferia organismului.
Aici, sângele oxigenat avansează în capilare, unde au loc schimburile de substanțe
pentru ca mai apoi să fie transportat de vene înapoi la inimă, prin venele cave care
se varsă în atriul drept, închizând astfel circuitul marii circulații.
Mica circulație, sau circulația pulmonară, are rolul major de a media schimbul
gazos de la nivel pulmonar. Din ventriculul drept pornește trunchiul arterelor
pulmonare, care mai apoi se distribuie la nivel pulmonar, aici având loc
oxigenarea sângelui. Din plămâni, sângele revine la inimă pe calea venelor
pulmonare, mai departe fiind pompat de către inimă în artera aortă și de aici în tot
organismul.
Cel mai bine puteți urmări aceste noțiuni pe schema atașată de noi și un alt sfat bun
ar fi să încercați să desenați la rândul vostru marea și mica circulație, astfel
reținând logic dispunerea vaselor și mai ales a ordinii și a rolului fiecărei camere
ale inimii.
Mare și mica circulație

Sângele din organism se deplasează într-un circuit închis, unidirecțional, prin


circulația sistemică și cea pulmonară, care sunt dispuse în serie și sunt legate prin
inimă.
Stenoza mitrală -reprezintă leziunea valvei mitrale care produce un obstacol la
trecerea sîngelui din atriul stîng în ventricolul stîng în diastolă.

Cauze principale ale stenozei valvei mitrale:

 Febra reumatică: febra reumatică, o complicație a streptocardului sau a


scarlatinei, este cea mai frecventă cauză de stenoză a valvei mitrale. Ca
urmare a febrei reumatice, valva mitrală se poate îngroșa, reducând fluxul de
sânge prin inimă. Simptomele nu pot fi văzute mulți ani după febră.
 Depozite de calciu
 Deficiență cardiacă congenitală: în rare ocazii, bebelușii se nasc cu o
supapă defectă, care poate provoca probleme în timp.

Hemodinamica

Suprafața normală a orificiului valvei mitrale este de aproximativ 4 până la 6


cm 2 . In fiziologie cardiac normal, valva mitrală se deschide
în timpul ventriculului stâng diastolei , pentru a permite sângelui să curgă din atriul
stâng la ventriculului stang. O valvă mitrală normală nu va împiedica curgerea
sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng în timpul diastolei (ventriculare), iar
presiunile din atriul stâng și ventriculul stâng în timpul diastolei ventriculare vor fi
egale. Rezultatul este că ventriculul stâng se umple cu sânge în timpul diastolei
ventriculare timpurii, cu o mică porțiune de sânge suplimentar contribuit prin
contracția atriului stâng („lovitura atrială”) în timpul diastolei ventriculare târzii.

Atunci când zona valvei mitrale scade sub 2 cm 2 , supapa provoacă un
impediment în fluxul de sânge în ventriculul stâng, creând un gradient de presiune
pe valva mitrală. Acest gradient poate fi crescut prin creșterea ritmului cardiac sau
a debitului cardiac. Pe măsură ce gradientul de pe valva mitrală crește, crește
timpul necesar umplerii ventriculului stâng cu sânge. În cele din urmă, ventriculul
stâng necesită lovitura atrială să se umple cu sânge. Pe măsură ce ritmul cardiac
crește, scade perioada de timp în care ventriculul este în diastolă și se poate umple
cu sânge (numită perioada de umplere diastolică). Când frecvența cardiacă
depășește un anumit punct, perioada de umplere diastolică este insuficientă pentru
a umple ventriculul cu sânge și presiunea se acumulează în atriul stâng, ceea ce
duce la congestie pulmonară.

Ulterior creşterea retrogradă a presiunii în mica circulaţie va duce la hipertrofia


ventriculului drept - edemul pulmonar acut.

Manifestări precum:

 Dificultăţi de respiraţie (respiraţie scurtă)


 Palpitaţii
 Tuse cu sau fără sânge
 Dureri în piept
 Oboseală
 Umflarea picioarelor şi a gleznelor
 Înroşirea obrajilor
 Infecţii respiratorii frecvente
 Întârzire în dezvoltare
 Ameţeală
 Leşin
Complicaţiile stenozei mitrale netratate pot fi: aritmia cardiacă, fibrilaţia
atrială, embolismul pulmonar, hipertensiunea pulmonară, edemul pulmonar,
insuficienţa cardiacă, endocardita, cardiomegalia (inimă mărită), infarctul
sau atacul cerebral (ca urmare a formării şi deplasării cheagurilor de sânge la
organe vitale).

Examenul clinic:

La auscultarea, primul sunet cardiac este de obicei puternic și poate fi palpabil


(bătând vârful de vârf ) din cauza forței crescute în închiderea valvei
mitrale. Primul sunet al inimii se face prin închiderea valvelor cardiace mitrale și
tricuspide. Acestea sunt în mod normal sincrone, iar sunetele sunt denumite M1 și
respectiv T1. M1 devine mai tare în stenoza mitrală. Poate fi semnul cel mai
proeminent. 

Frecvența cardiacă este de aproximativ 100-150 / min. Puls neregulat neregulat cu


deficit de puls> 10. Variază intensitatea sunetului inimii. Deschiderea clipului nu
se aude uneori. Absentă valuri în venele gâtului. Accentuarea presistolică a
murmurului diastolic dispare. Pot apărea manifestări embolice.

Fonocardiogramele din sunetele inimii normale și anormale

Tratamentul
Opțiunile de tratament pentru stenoza mitrală includ managementul
medical, înlocuirea valvei mitrale prin intervenție chirurgicală și valvuloplastia
mitrală percutanată prin cateter balon
Valvuloplastia mitrală este o procedură terapeutică minim invazivă pentru a
corecta o stenoză mitrală necomplicată prin dilatarea valvei cu ajutorul unui
balon. Sub anestezic local , un cateter cu un balon special este trecut din vena
femurală dreaptă , sus în vena cava inferioară și în atriul drept . Septul
interatrial este perforat , iar cateterul a trecut în atriul stâng , folosind tehnica
„trans-septal.“ Balonul este sub-împărțit în 3 segmente și este dilatat în 3 etape. 

 În primul rând, distalul porțiunea (situată în ventriculul stâng) este umflată


și trasă împotriva cuspelor supapei. 
 În al doilea rând, porțiunea proximă este dilatată, pentru a fixa segmentul
central la orificiul valvei.
  În cele din urmă, secțiunea centrală este umflată, aceasta nu trebuie să
dureze mai mult de 30 de secunde, deoarece inflația completă
obstrucționează supapa și provoacă congestii, ceea ce duce la oprirea
circulatorie și edem pulmonar.

Insuficienta mitrala inseamna trecerea anormala in sistola a unei parti din


volumul sanguin al ventriculului stang in atriul stang, datorita afectarii
integritatii aparatului valvular mitral.
Insuficienta mitrala este cauzată de o valvă mitrală care nu se închide
corespunzător în timpul contracției ventriculare și permite astfel întoarcerea
sângelui în atriul stâng. În funcție de unii parametri ecografici, insuficienta
mitrala poate fi ușoară, moderată sau severă.

Hemodinamica

Valva mitrală realizează comunicarea într-un singur sens între atriul și ventriculul
stâng. Rolul acesteia este de a permite sângelui să treacă în ventricul și să îi
restricționeze accesul înapoi în atriu. Această valvă reprezintă, de fapt, un aparat
valvular alcătuit din două foițe prinse de niște cordaje cu originea în mușchii
papilari situați pe peretele ventricular. Dacă oricare din aceste structuri este
afectată, valva mitrală devine insuficientă și nu își mai poate îndeplini funcția.
Dacă afectarea mitrală survine lent, ventriculul stâng se hipertrofiază (își îngroașă
pereții), iar sângele regurgitat determină mărirea în volum a atriului. În fazele
avansate se poate ajunge chiar la insuficiență cardiacă.

Insuficiența mitrală acută conduce la edem pulmonar acut prin creșterea presiunii


în cavitățile inimii și apoi în venele și capilarele pulmonare.

Comparatie intre IM acuta si cronica

IM acuta IM cronica

Electrocardiogra Normal Unde P mitrale,


ma Fibrilatie atriala,
criteria de
hipertrofie
ventriculara stanga
Dimensiunea Normal Cardiomegalie, Dilatarea
cordului atriului stang
Suflu sistolic Audibil in focarul Audibil in apexul
mitral, radiaza la cardiac, iradiaza in
nivelul gatului, la axila
baza cordului
Freamat apical Poate fi absent Prezent

Jugulare turgide Prezente Absent


IM acuta

IM cronica

Etiologie/cauze

Insuficiența mitrală este cauzată de orice factor care alterează structurile aparatului
valvular:

 degenerarea prin înaintarea în vârstă


 reumatismul articular acut și endocardita infecțioasă
 prolapsul de valvă mitrală
 traumatisme cardiace
 infarctul miocardic acut și ischemia miocardică
 dilatarea ventriculului stâng din cardiomiopatia idiopatică
 boli cardiace congenitale
 radioterapia din cancerele situate la nivel toracic.

Semne și simptome în insuficienta mitrala

În general, simptomele apar odată cu agravarea insuficienței sau dacă afectarea


valvulară este acută. Insuficiența mitrală ușoară este asimptomatică.

Dintre semnele și simptomele ce însoțesc în general această afecțiune amintim:

 dificultate în a respira și oboseală apărută la diferite grade de efort fizic


 palpitații, mai ales când pacientul stă întins pe partea stângă
 edeme ale picioarelor și gleznelor
 tegumente palide

Insuficiența mitrală acută reprezintă o urgență și este de obicei semnalată de:

 dificultate mare în a respira


 palpitații
 slăbiciune
 confuzie, amețeli
 durere în piept

Diagnostic

Diagnosticul se pune în urma unei examinări clinice și paraclinice atente, luând în


considerare și istoricul pacientului:

 la auscultația cordului cu stetoscopul se decelează un suflu caracteristic


acestei patologii.
 ecocardiografia este cea mai importantă metodă de examinare și de
diagnostic. Aceasta evaluează funcția inimii, dimensiunile cavităților
cardiace, mecanismul apariției insuficienței și gradul de severitate a acesteia.
 radiografia pulmonară poate ridica suspiciunea de insuficință mitrală prin
mărirea cavităților cardiace stângi.
 electrocardiografia poate indica un infarct miocardic, modificări de volum
ale atriului și ventriculului stâng sau modificări ale ritmului cardiac.

Tratament

Tratamentul insuficientei mitrale depinde de prezenta semnelor de insuficienta cardiaca si


de impactul hemodinamic.

Masurile de tratament nonfarmacologic ai pacientilor cu insuficienta mitrala sunt


reprezentate de dieta hiposodata si saraca in lipide de origine animala, evitarea eforturilor
fizice mari, stoparea fumatului, evitarea consumului de alcool. Avand in vedere faptul ca
pacientii cu insuficineta mitrala au risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa, au
indicatie de profilaxie cu antibiotic in cazul in care sunt supusi manevrelor ce predispun
la bacteriemie (extractii dentare, interventii chirurgicale etc.).

La pacientii care prezinta fenomene de insuficienta cardiaca se administreaza tratament


conservator conform ghidurilor international in vigoare, cu inhibitori de enzima de
conversie, betablocante, diuretice, vasodilatatoare. Pacientii cu fibrilatie atriala au
indicatie de anticoagulare orala permanenta.

Tratamentul curativ este chirurgical, fie prin repararea valvei, fie prin inlocuirea acesteia
cu valva metalica sau biologica. Indicatia operatorie se face in functie de gradul si
morfologia valvei mitrale, varsta pacientului, patologiile asociate, gradul insuficientei
cardiace, functia sistolica a ventriculului stang.

Pentru pacientii ca risc chirurgical mare – pacientii varstnici sau cu multiple


comorbiditati, s-au dezvoltat metode minim invazive de plastie a valvei mitrale, prin
cateterism percutan, cu implantare a dispozitivului “MitraClip” ce are ca rol reducerea
gradului insuficientei mitrale.