Sunteți pe pagina 1din 6

Testul Psihologic

Definirea testului psihologic


Etimologic, cuvantul test vine din latinescul testum, care semnifica o oala de pamant,
capacul acesteia. Cuvantul test este legat de cuvantul cap, testa, Conotatiile de sens: incercare,
proba, examen critic, piatra de incercare, marturie.
Testul psihologic este o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de
comportamente. El ne permite sa aflam unde se plaseaza subiectul printre alti oameni in ceea
ce priveste caracteristica masurata. Intr-o definire mai larga, testarea psihologica este o
procedura simpla, uniforma, frecvent unidimensionala, cu durata cuprinsa intre cateva minute
si cateva ore avand ca sursa de date o singura persoana cu focalizare pe diferenta (comparatia)
unei persoane sau grup de persoane cu altii (nomotetic), presupunand, ca si calificare pentru
utilizatori, cunoasterea testelor si a procedurilor de testare bazata pe obiectivitate si
importanta crescuta a cuantificarii, avand costuri reduse (in special cand testarea se realizeaza
in grup), un grad inalt de structurare, evaluarea rezultatelor obtinute in grup prin investigarea
validitatii si fidelitatii, scopul procedurii.
Testarea psihologica este diferita de evaluarea psihologica. Evaluare este aprecierea
unui proces, activitate, insusire sau stare psihologica bazata pe analiza rezultatelor obtinute
printr-un test psihologic. Procedeu de determinare a nivelului actual de achizitie al unui individ
(la nivelul proceselor, activitatilor, actiunilor sau insusirilor psihice) sau grup de indivizi

Scurt istoric
Originile testarii psihologice, ca de altfel ale psihodiagnozei in genere, se pierd in
antichitate. Cu trei mii de ani in urma in Imperiul Chinez a dezvoltat un sistem de examinare a
functionarilor publici, sistem care s-a pastrat pana la inceputul acestui secol. Se testau
cunostiintele din cinci domenii.
In Grecia antica, testarea a fost un ajutor in procesul educational. Testele au fost
utilizate in evaluarea deprinderilor intelectuale si a calitatilor fizice.
In Evul Mediu, universitatile europene foloseau o serie de teste pentru promovarea
studentilor in anii superiori de studii.
Testele psihologice construite pe baze stiintifice dateaza doar de aproximativ o suta de
ani.
Obiectivele testului psihologic
In prezent, testarea psihologica este considerata una din disciplinele de baza din
domeniul cercetarii psihologice, alaturi de evaluarea psihologica, psihologie experimentala,
metodologia cercetarii psihologice si psihologia sociala experimentala .
Testul psihologic poate fi realizat in mod individual, participantilor aplicandu-li-se unul
sau mai multi itemi de dificultate medie. Participantilor care rapund corect li se prezinta itemi
mai dificili, iar participantilor care raspund incorect li se aplica itemi mai simpli; testarea se
repeta pana in momentul in care participantii raspund la itemii de dificultate adecvati in
vederea determinarii abilitatilor sau achizitiilor. De asemenea testarea poate fi aplicata si in
mod colectiv.
Obiectivele testarii psihologice sunt: evaluarea aptitudinilor (masurarea proceselor
psihice senzoriale si cognitive, respectiv, cunoasterea nivelului lor de dezvoltare si functionare)
si evaluarea trasaturilor de personalitate (cunoasterea structurii personalitatii si stabilirea
profilului psihologic).

Criterii ale testului psihologic


Standardizarea.Testul trebuie sa presupuna un singur mod de aplicare, scorare si 
interpretare a datelor, indiferent de subiectii evaluati sau de cel care-l administreaza.Orice
conditii care afecteaza performanta, trebuie specificate in manualul testului.
Obiectivitatea.  Un test psihologic este obiectiv daca el permite sa se masoare fara
ambiguitate capacitatile unei persoane. In literatura de specialitate se mentioneaza trei
conditii ale obiectivitatii:
 Rezultatele sa nu depinda de nivelul pregatirii subiectului in domeniul testarii
psihologice
 Fiecare raspuns la item sa fie interpretat la fel de catre mai multi experti
 Scorul sa nu fie influentat de personalitatea examinatorului, adica sa aibe cotatie
obiectiva.
Capacitatea discriminativa. Sa permita departajarea intre subiecti diferiti si o
buna interpretare a acestor diferente.
Economicitatea. Sa fie economic, costul testului sa fie rezonabil in raport de beneficiul
rezultat din aplicarea lui.
Rezistenta de fatada. Sa fie construit in asa fel incat subiectii sa nu realizeze care este scopul
evaluarii.  Sa permita verificarea masurarii in care subiectii s-au prezentat intr-o lumina
favorabila, nefavorabila sau au dat raspunsuri la intamplare.
Clasificarea Testelor psihologice:

Dupa continutul masurat (obiectivul testului)


a. teste de aptitudini – in aceasta categorie intra testele de aptitudini speciale, testele de
aptitudini generale, testele de randament
b. teste de personalitate – instrumentele psihodiagnostice utilizate pentru evaluarea structurii
personalitatii, pentru identificarea trasaturilor de personalitate si stabilirea profilului psihologic
(de exemplu: C.P.I (Chestionarul de Personalitate California), 16 P.F.I. (Chestionarul 16 Factori
primari), E.P.Q. (Chestionarul de Personalitate Eysenck), M.M.P.I ( Inventarul Multifazic de
Personalitate Minnesota)
c. teste de achizitie – (teste educationale, teste ocupationale) – urmaresc
evaluarea cunostintelor si abilitatilor dobandite prin exercitiu, scolarizare, experienta
profesionala.
Dupa numarul de dimensiuni cuprinse in evaluarea psihodiagnostica:
a. teste unidimensionale – sunt probe simple, unidirectionate, centrate pe investigarea
unei singure abilitati sau a unui singur factor (de exemplu, testele de memorie auditiva)
b. teste multidimensionale – sunt probe complexe, urmaresc evaluarea mai multor fatete
ale unui construct (de exemplu, Scalele de inteligenta Wechsler masoara abilitatile verbale,
abilitatile matematice, de calcul matematic, abilitatile mnezice etc).
Dupa modul de aplicare:
a. teste individuale – permit observarea manifestarilor psihocomportamentale ale
subiectului in timpul examinarii si culegerea unui numar mai mare de informatii despre
persoana evaluata, prin utilizarea unor metode complementare (observatia si interviul) se
aplica unui singur individ si  permit observarea manifestarilor psihocomportamentale ale
subiectului in timpul examinarii
b. teste colective –de obicei sunt variantele computerizate ale testelor individuale si
se utilizeaza in special in situatiile administrarii in grup, o astfel de aplicare prezentand avantajul
economiei de timp.
Dupa durata (limita de timp):
a. teste cu timp liber – subiectul rezolva testul in ritmul propriu, nu exista o limita de timp
b. teste cu timp strict, impus – timpul de lucru este standardizat, examinatorul cronometreaza
durata administrarii si, indiferent daca subiectul a terminat sau nu proba, ii cere subiectului sa
se opreasca in momentul in care intervalul de lucru prevazut de test s-a incheiat
c. teste cu timp involuntar – subiectul este cel care hotaraste durata favorabila
solutionarii testului. Aceasta se face la inceputul testului, odata ce perioada de timp a fost
stabilita, nu mai poate fi schimbata).
Dupa materialul folosit:
a. teste verbale – utilizeaza limbajul in producerea raspunsului la itemi
b. teste nonverbale – folosesc imagini sau obiecte; presupun manipularea obiectelor si
se bazeaza pe abilitatile de reprezentare spatiala.
Dupa gradul de standardizare:
a. teste psihometrice standardizate (etalonate) – sunt teste inalt structurate,
cu  raspuns inchis: subiectul trebuie sa aleaga dintr-o serie de raspunsuri oferite (multiple
choise) sau din variante de raspuns standardizate (dihotomice, trihotomice, tip scala)
b. teste cu raspuns deschis – in aceasta categorie intra testele proiective, testele
de creativitate, in care subiectul are libertatea producerii raspunsului
c. teste cuantificate – sunt teste ale caror rezultate pot fi cuantificate in proportie de cel putin
75%.

Uzul testului psihologic


Aplicabilitate si utilitatea testelor se delimiteaza in functie de scopul testarii. Domeniile
de utilizarea a testelor psihologice acopera, virtual, intreaga gama de arii aplicative ale
psihologiei si ramurilor inrudite precum psihoterapia, psihopedagogie, psihosociologia etc. (v.
capitolul privitor la functiile psihodiagnozei). Utilizarea testelor implica delimitarea aspectelor
care se cer cunoscute, pentru ca fiecare test se adreseaza unor aspecte specifice, fie ca este
vorba despre o anumita abilitate, de un profil de trasaturi, de dinamica pulsionala sau de
structura personalitatii. Avand clar in minte delimitat continutul psihologic, testele pot fi utile in
cunoasterea acestor variabile, in formarea unei imagini mai detaliate, mai nuantate si
diferentiale, oferind puncte de referinta mai obiective decat impresia sau experienta personala.
Desigur, in determinarea utilitatii specifice, fiecare test trebuie evaluat in functie de calitatile
psihometrice si de calitatile generale ale sale ( precum sensibilitatea, adecvarea etc.).

Probleme legate de utilizarea testului psihologic


In practica pot aparea o serie de probleme legate de utilizarea Testului psihologic.
Acestea pot fi grupate pe 3 mari categorii:
Probleme in alegerea testului psihologic:
–  Utilizarea unor versiuni invechite, iesite din uz, care nu mai sunt de actualitate
–  Utilizarea unor teste nevalidate
–   Teste care nu sunt adaptate demografic
–   Utilizarea pe populatii pentru care nu exista norme.
Probleme legate de administrarea testului psihologic:
–   Devierea de la instructiunile specifice ale ale testului. (instructiuni  modificate sau
gresite pentru subiect, ordinea administrarii subtestelor, administrarea unei portiuni din test,
versiuni fotocopiate ale testului, calificarea exeminatorului)
–   Neutilizarea al literam a instructinilor sau/ si a  exercitiilor care sunt prevazute
pentru subiect.   
Probleme legate de scorare si interpretare:
–    Tendinta psihologului, de a cauta numai aspectele pe care le anticipa – tendinte
confirmatorii.  Exemplu: ignorarea acelor aspecte ale rezultatelor la test care nu confirma
planurile sau anticiparile psihologului si prezentarea numai a celor confirmatorii. De aici,
necesitatea de a examina complet toate datele brute ale testului psihologic
Un alt grup de probleme deriva din consecintele sociale pe care le implica utilizarea
testelor. In consecinta, s-au dezvoltat un set de norme de etica profesionala. Se pune accent de
exemplu, pe limitele dreptului psihologului de a comunica rezultatele examenului subiectului
pentru a nu-i manipula voit sau nu imaginea de sine (cu accent asupra consecintelor
traumatice, dar si beneficiarului examenului, altul decat subiectul, in sensul protejarii intimitatii
si a confidentialitatii.
De asemenea, abuzul in folosirea testelor poate conduce la consecinte defavorabile, pe
termen lung, chiar caracterului stiintific al profesiei de psiholog. Astfel, divulgarea continutului
si caracteristicilor itemilor le poate face ineficiente pe cele existente, chiar inainte dea reusi
construirea unora noi. In unele tari abuzul de teste a condus la focalizarea opiniei publice largi
impotriva avalanse de situatii in care mijlocul preferat si omologat este testul. Cu atat mai
importanta este recunoasterea limitelor testelor si a conditia de psihodiagnostician, si utilizarea
lor alaturi de alte metode si in situatiile cand nu se pot obtine un anumit tip de informatii pe
alte cai.
Bibliografie:
 Danut Ioan Cravosan – Fundamentele testarii psihologice, editura
Eurostampa, 2011
 Tatiana Cismaru – Testare Psihologica 1 (note de curs - pentru uz intern)
 Mihaela Minulescu- Teorie si practica in psihodiagnoza. Fundamente in
masurarea psihologica. Testarea intelectului., Editura FUNDATIEI ROMANIA
DE MAINE,2003
 Psiholog Ionut Ghiugan - Testul psihologic (articol), 2013
 http://www.consultanta-psihologica.com/definitia-testului-psihologic-si-
caracteristici/
 https://www.testarepsihologicaonline.ro/ce-inseamna-testarea-
psihologica/
 http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Testul-psihologic-Definitii-
si23224.php