Sunteți pe pagina 1din 1

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare organizate în acte și scene, scrise

sub formă de dialog sau de monolog și destinate reprezentării teatrale, în care personajele
comunică într-un cadru artistic, asigurat de lumini, decor, costume, muzică, iar intervențiile
autorului se realizează în disascalie.

Textul „Domnișoara Nastasia”, scris de G. M. Zamfirescu aparține genului dramatic,


deoarece întrunește toate trăsăturile acestuia.

În primul rând, textul respectă structura unei opera dramatice, în fragment fiind redată
scena I, din tabloul al III-lea. Modul dominant de expunere este dialogul dramatic, prin
intemediul căruia personajele comunică și se comunică, manifestându-și stările sufletești, fiind
puse în centru atitudinea și reacțiile Nastasiei față de faptul că ar putea fi părăsită de Luca, pentru
o altă femeie, pe nume Paraschiva. De asemenea, fiecare replica este precedată de numele
vorbitorului. Cele două personaje discută despre relația loc, pe care Nastasia o simte amenințată,
în urma unor zvonuri auzite, cum că Luca o va lăsa pentru Paraschiva, dialogul fiind o formă
mascată de narare care face să avanseze acțiunea. Luca încearcă să o liniștească pe Nastasia,
promițându-I că îi va rămâne alături, fiindcă pe cei doi îi leagă 15 ani împreună, și îi dă în
schimb o veste bună: aceea că tocmai ce platise ultima rată la mobile și că, în curând, se vor
putea bucura de lustre noi, de oglinzi și de mobile în casa lor.

Astfel, dialogul are dublu rol: de comunicare între personajele de pe scenă și de


transmitere către cititori a gândurilor și intențiilor personajelor.

În al doilea rând, didascaliile reprezintă o trăsătură definitorie a dramaticului. Dacă


în dialoguri vorbesc personajele, în didascalii intervine autorul însuși, dramaturgul. Acestea se
adresează atât actorilor și regizorului, dar servesc și cititorului, în lectura textului dramatic. În
fragmentul citat, indicațiile scenice fac referire la limbajul personajelor, ritmul vorbirii, intonație,
comportament, stări de spirit, sentimente (“surprins, surâs blând”, “lacrimi”, “o dezmiardă” etc.).

Nu în ultimul rând, limbajul operei dramatice se remarcă, prin oralitatea stilului,


care conferă expunerii un caracter viu, spontan. În acest sens, se observă abundența construcțiilor
exclamative, interogative, prezența interjecțiilor: “bun!”, “ochii, nebunii!”, “Luca!” etc.

Prin urmare, prezentând o întâmplare redată prin dialog și contextualizată, a


cărei finalizate o reprezintă spectacolul, fragmentul citat, din opera „Domnișoara Nastasia”, scris
de G. M. Zamfirescu aparține genului dramatic.