Etica în afaceri

PROBLEME ETICE SPECIFICE AFACERILOR ROMÂNEŞTI ÎN CONTEXTUL

ECONOMIEI BAZATE PE CUNOAŞTERE
(Ethic Issues of Romanian Businesses in the Economy Based on Knowledge)
Conf. univ. dr. Manoela Popescu
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
manoela.popescu@yahoo.com
Rezumat Abstract
Afacerea, organizaţie profitabilă, trebuie să The business, as a profitable organization
devină etică pentru a supravieţui într-o lume glo- must become ethical in order to survive in a
balizată. Este adevărat că, în ultimele decenii, globalized world. It is true that in the last
afacerile s-au schimbat dramatic sub imboldul decades businesses have changed dramatica-
remarcabilelor transformări din toate domeniile lly because of the remarkable changes from all
de activitate. Însă, cele mai importante schimbări fields of activity. However, the most important
s-au datorat unor modificări subtile de la nivelul factors were some subtle changes on compa-
firmelor, a căror dezvoltare nu este la fel de vizi- nies’ level regarding their slow development.
bilă. Este vorba despre valorile din cadrul multor It is about the values within many companies
firme. Ethics of Romanian businesses is based
Etica afacerilor româneşti presupune faptul on the fact that management strategies use
că în strategiile de management sunt utilizate values, norms, principles, rules and practices
valori, norme, principii de conduită, reguli şi that are benefic for all the interested persons:
practici care sunt benefice pentru toţi interesaţii: clients, partners, shareholders, community,
clienţi, parteneri, acţionari, comunitate, mediu, environment, society. This means that both the
societate. Aceasta înseamnă că atât acţionarii shareholders and the partners, the managers
(asociaţii), managerii cât şi salariaţii trebuie să
and the employees must be moral in all the
fie morali în toate activităţile desfăşurate. Evident,
activity they develop. Obviously, their morali-
moralitatea acestora depinde de intenţiile,
ty depends on their intentions, honesty, values
cinstea, valorile şi mijloacele pe care ei le folosesc.
and means that they use.
Deşi etica în afaceri reprezintă un subiect tri-
Although business ethics represents a tri-
vial sau irelevant pentru unii sau o glumă bună
pentru alţii, iar cîţiva îşi manifestă chiar ostilita- vial or irrelevant subject for some or a good
tea faţă de acest subiect, totuşi, asumarea de res- joke for others and a few others manifest their
ponsabilităţi sociale, dincolo de” responsabilita- hostility regarding the subject, however, the
tea de a obţine profit”, de către organizaţiile pro- assumption of the social responsibility, beyond
fit reprezintă un deziderat pentru societatea of “responsibility of obtaining profit”, repre-
bazată pe cunoaştere. sents an ideal for the society of knowledge.

Cuvinte cheie:
etica afacerilor
mora- Keywords:
business ethics
morality

litate
responsabilitate socială
principii etice social responsibility
ethic principles
the

importanţa eticii personale
dileme etice
value of personal ethics
ethical dilemmas

comunicare etică ethic communication.
Clasificare JEL: A13, K22, M14, M21 JEL Classification: A13, K22, M14, M21

Introducere

De multe ori consumatorii se întreabă dacă este moral să se anunţe astăzi scumpiri în masă, iar
mâine preţurile să reflecte deja respectivele scumpiri. Ce este moral în afaceri şi ce nu? În primul rând
se pune problema abordării afacerii sub toate aspectele din punct de vedere moral sau etic. Este
adevărat că unele afaceri, din punct de vedere etic, sunt reglementate sub aspectul existenţei unui cod
etic al profesiei. Astfel, există codul etic al jurnalistului, al funcţionarilor publici, al economistului. De
ce nu ar exista un cod etic şi al afaceriştilor? În acest context, relevant este conţinutul respectivului cod
etic. Aceasta înseamnă că respectivul cod trebuie să reglementeze relaţia firmă (afacere profitabilă) -
salariaţi, relaţia firmă - parteneri, relaţia firmă - acţionari, relaţia firmă - comunitate, relaţia firmă -
societate, relaţia firmă - mediu înconjurător. Evident se va pune problema şi a eticii managerilor. Se

Nr. 23
Februarie 2008 107

 Business ethics
poate afirma că o afacere este etică, în general,
dacă este creatoare de locuri de muncă, dacă spri-
jină comunitatea, dacă îşi asumă responsabilităţi
sociale faţă de parteneri şi salariaţi.
Se spune că etica în afaceri este doar o opţiu-
ne pentru lumea afacerilor, considerându-se astfel
că este relativă, dar ea a devenit astăzi un dezide-
rat, odată cu integrarea României într-un mediu
deosebit de dinamic şi puternic concurenţial: cel al
Uniunii Europene. Astfel, etica în afaceri devine
centrul managementului modern.
În prezent există o multitudine de apariţii
editoriale care reflectă importanţa acordată de
specialişti acestui subiect: „Ethics and the con-
duct of business” de John R. Boatright,
„Perspectives in the business ethics” de Laura
Hartman, „Eighty exemplary ethics state-
ments”, de Patrich E. Murphy (1997),
„Japaness etiquette & ethics in business” de
Boye Lafayette De Mente (1994), „There’s no
such thing as „business” ethics: there’s only
one rule for making decisions” de John C.
Maxwell (2003), „Business: its legal, ethical,
and global environment”, de Marianne Moody
Jennings (1996), „It’s good business: ethics
and free enterprise for the new millennium”, de
Robert C. Solomon (1997), „Ethics 4
everyone”, de Eric Harvey şi Scot Airitam
(2002), „Business ethics” de Richard T.
DeGeorge (1999), „The blackwell guide to
business ethics” de Norman E. Bowie, „Case
studies in business ethics” de Thomas
Donaldson şi Al Gini (1995), „Business and
society: corporate strategy, public policy and
ethics” de James E. Posr (2001) [6] etc..
Evident, etica în afaceri este abordată din dife-
rite puncte de vedere de către toţi aceşti specia-
lişti. Mai mult decât atât, etica în afaceri a
devenit chiar o instituţie: cu teoreticieni, cu ins-
titute de cercetare (Institute for Business,
Technology, and Ethics; Institute of Business
Ethics (IBE); International Business Ethics
Institute; E – Center for Business Ethics etc.),
cu specialişti, cu emisiuni dedicate dezbaterilor
teroetice şi aplicării lor în practică, cu profeso-
ri şi catedre în cadrul facultăţilor economice, cu
firme de consultanţă (Ethical Edge. Com,
Ethical Leadership Group, Ethics Quality, Inc.,
Resources for Ethics and Management etc.) şi
cu publicaţii de specialitate.
1. Afacerile româneşti şi etica
Cunoscut este faptul că, în context euro-
pean, identitatea României este construită atât
108
de mediul socio-cultural, cât mai ales de cel al
afacerilor. Iar afacerile româneşti sunt departe
de a fi etichetate ca fiind etice. Evident, afacer-
ile profitabile sunt benefice societăţii petru că
asigură locuri de muncă şi oferă pieţei produse,
servicii şi informaţii. Dar...The profit is ethical?
Este adevărat că afacerile se dezvoltă într-un
cadru legal creat de stat prin instituţiile sale,
care devine o regulă obligatorie de comporta-
ment pentru toţi participanţii. Însă fiecare
actant decide asupra modul în care va juca,
respectând sau nu regulile de joc. Realitatea
afacerilor româneşti demonstrează în fiecare zi
că cei care nu respectă regulile de joc sunt cei
care câştigă, cel puţin pe termen scurt. Mai
mult decât atât, instituţiile statului intervin nu
ca parteneri activi, ci doar ca „arbitrii jucători”
susţinând unele echipe şi jucători în defavoarea
altora. În acest sens se poate afirma că însăşi
statul are şi generează un comportament imoral
în lumea afacerilor.
În acest context, abordarea problemelor
etice cu care se confruntă România în toate
domeniile de activitate, nu numai în domeniul
afacerilor, face necesară delimitarea conceptu-
ală a termenului cu care se operează atât în teo-
rie, cât şi în practică. Astfel, etica reprezintă o
ramură importantă a filosofiei ce poate fi denu-
mită ştiinţa realităţii morale, deoarece încearcă
elucidarea problemelor morale printr-un
demers congnitiv. Conform acestei abordări
etica în afaceri poate fi definită ca reprezen-
tând încercările de elucidare a problemelor
morale în domeniul afacerilor, printr-un
demers cognitiv. De altfel, se poate observa că
termenul de etică este sinonim cu cel de
morală. Acesta provine din latinescul moralis
sau din franceză morale şi desemnează
„ansamblul normelor de convieţuire, de com-
portare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de
colectivitate şi a căror încălcare nu este
sancţionată de lege, ci de opinia publică”
(DEX’98). În context, deontologia vizează
aspecte de etică a unei profesiuni. Astfel că
deontologia în materie de afaceri poate fi
definită ca fiind totalitatea regulilor şi
uzanţelor care reglementează relaţiile dintre
agenţii economici sau dintre aceştia şi benefi-
ciarii lor.
Etica afacerilor reprezintă, în esenţă, un
set coerent de norme şi principii morale, asu-
mate prin autoreglementare de către firmele
serioase. Evident, aceste norme şi valori tre-
buie să fie integrate în viaţa firmei, adică să
devină elemente componente a culturii firmei.
Amfiteatru Economic
 Etica în afaceri
Atunci când se discută despre etica în
afaceri, în mod involuntar, se face referire la
etica individului (indiferent de poziţia ocupată
în cadrul firmei), etica în activitatea comer-
cială, etica în publicitate, etica în comunicare
etc.. Însă sunt şi alte aspecte relevante ale con-
ceptului de etică asociat afacerii, cum ar fi: dis-
criminarea, egalitatea de şanse, protecţia
datelor cu caracter personal, securitatea indi-
vidului, libertatea de exprimare, integrarea etc..
Aceasta înseamnă că etica în afaceri nu se
reduce la a respecta legea, ea presupune
respectarea drepturilor fundamentale ale
omului.
În acest context, întrebarea Afacerile
româneşti sunt etice? se transformă în:
Afacerile româneşti respectă drepturile funda-
mentale ale omului? Astfel că, într-un an în
care promovarea egalităţii de şanse a constituit
un deziderat major al viitorului comunităţii
europene, dezvoltarea unui mediu de afaceri
mai solidar cu cei defavorizaţi reprezintă un
răspuns la problemele etice cu care se confrun-
tă mediul de afaceri românesc.
2. Relaţia etică - responsabilitate
socială în afaceri, în contextul econo-
miei cunoaşterii
În general, toate acţiunile actorilor econo-
mici au la bază două repere, legea şi morala.
Evident, legea este impusă şi obligatorie, iar
morala este necesară şi voluntară. Orice individ
trebuie să trăiască urmărind binele suprem. Prin
analogie şi firmele trebuie să facă acelaşi lucru.
Moralitatea este definită prin libertate şi respon-
sabilitate. Astfel, proprietarii sunt liberi să facă ce
doresc cu proprietatea lor, dar trebuie să-şi asume
responsabilitatea pentru deciziile luate. În aface-
ri libertatea manifestându-se ca sumă a drepturi-
lor, puterilor şi imunităţilor privitoare la deţin-
erea şi utilizarea proprietăţii, în timp ce respon-
sabilitatea presupune suma obligaţiilor şi res-
tricţiilor legate de gestionarea proprietăţii.
Aceste premise ajută la definirea eticii afacerii
din perspectiva proprietăţii şi managementului.
Managerii având obligaţii specifice în gestiona-
rea proprietăţii faţă de proprietari, grupurile
cointeresate (angajaţii, creditorii, furnizorii,
clienţii) şi comunitate, fapt ce le determină limi-
tarea libertăţii.
Astfel că, se poate distinge în management
trei sfere de responsabilitate, ordonate ca nişte
cercuri concentrice: în centru (cercul intern),
proprietatea şi acţionarii; apoi celelalte grupuri
Nr. 23
Februarie 2008
implicate şi afectate direct (cercul intermediar)
şi, în sfera cea mai largă, societatea (cercul
exterior). Concluzionând, se pot delimita urmă-
toarele zone majore ale eticii în afaceri: guver-
narea corporatistă (GC); managementul orien-
tat către grupurile cointeresate; responsabilita-
tea socială corporatistă (RSC).
În contextul economiei cunoaşterii, o
parte a responsabilităţilor din cadrul cercului
intermediar glisează către cercul intern. Este
vorba despre responsabilităţi cum ar fi: infor-
marea clienţilor interni (salariaţii) şi externi fir-
mei, asigurarea de relaţii de cooperare cu sala-
riaţii şi alţi parteneri de piaţă (inclusiv comuni-
tatea şi administraţiile locale), protecţia mediu-
lui, asigurarea calităţii şi siguranţei produsu-
lui/serviciului etc.. Aceasta deoarece astfel de
responsabilităţi sociale sunt necesare a fi asu-
mate de către orice organizaţie care doreşte să
facă faţă unui mediu din ce în ce mai competi-
tiv şi mai exigent. Conform acestei teorii,
ideea care se relevă este că responsabilităţile
sociale ale organizaţiilor pot fi grupate în res-
ponsabilităţi interne şi responsabilităţi externe,
corespunzătoare fiind celor două cercuri: intern
şi exterior. Evident, responsabilităţile din cer-
cul interior ar trebui să se manifeste cu o inten-
sitate mai mare decât cele aflate în cercul exte-
rior.
În procesul globalizării oricât de necesară
ar fi transformarea paradigmelor proceselor de
producţie, organizării şi managementului utili-
zarea noilor modele organizaţionale cât şi a noi-
lor tehnologii nu poate contribui la dezvoltarea
organizaţiilor fără schimbări în relaţiile indivi-
dului cu lumea, natura şi instituţiile. Toate aces-
te relaţii pot fi modificate numai prin interme-
diul responsabilităţii economice, sociale şi eco-
logice a organizaţiilor.
Într-o lume şi o reţea globală oamenii dis-
pun de noi şi eficiente mijloace pentru orienta-
rea propriei lor dezvoltări. Trebuie remarcat
faptul că, în transformarea socială a organi-
zaţiilor şi a indivizilor, un rol important îl
deţine cultura. Cultura este trăită în practicile
organizaţionale, în raporturile sociale, în utili-
zarea timpului liber, în aspiraţii, în proiecte, în
acţiune. Cultura organizaţională este instru-
mentul cu ajutorul căruia firmele pot să se dez-
volte într-un ritm susţinut şi îşi pot asuma anu-
mite responsabilităţi.
Astfel că, în contextul economiei
cunoaşterii, obiectivul firmei se redefineşte,
nemaifiind pur economic, vizând profitul indi-
vidual, ci social, vizând binele public.
109
 Business ethics
Compania nu trebuie doar să facă profit, să
producă bunuri şi servicii, să ofere locuri de
muncă, să plăteasca taxe la stat, eventual să
investească în cercetare, ci să facă şi bine
social. Aceasta înseamnă că firma îşi asumă
responsabilităţi sociale.
Etica în afaceri: cost sau beneficiu? În
prezent încă se fac dezbateri pe tema oportu-
nităţii responsabilităţilor sociale ale firmelor,
considerându-se că forma sub care se manifestă
etica în afaceri este implicarea socială a firme-
lor. Adepţii responsabilităţii sociale consideră
că afacerile nu sunt numai instrumente eco-
nomice profitabile şi că ele au şi semnificative
efecte sociale. Pe de altă parte, mulţi specia-
liştii sunt încă împotriva responsabilităţii
sociale a organizaţiilor de afaceri, deoarece
consideră întreprinderea drept un sistem pur
economic în care funcţiile ei sociale sunt lăsate
în grija altor instituţii ale statului. Mai mult
decât atât, se afirmă că, în vederea manifestării
unui comportament etic, firmele îşi utilizează o
parte din resursele materiale, umane, financiare
şi informaţionale necesare atingerii obiective-
lor economice stabilite în acest scop. Aceasta
înseamnă că etica în afaceri costă firmele timp
şi resurse. Însă practica a demonstrat că firme-
le care îşi asumă responsabilităţi sociale devin
mai eficiente tocmai prin descurajarea acţiuni-
lor sindicale şi ale guvernului, spre exemplu. În
timp, considerarea responsabilităţilor sociale
va accentua interesele acţionarilor şi ale parte-
nerilor de piaţă. Cu toate că între responsabili-
tatea socială şi performanţa financiară a fir-
melor poate să nu fie o relaţie directă, cel puţin
pe termen scurt, se remarcă faptul că sunt multe
firme care au rezultate deosebite atât financia-
re, cât şi în domeniul responsabilităţii sociale,
deoarece ele văd în profit mai mult un mijloc al
eforturilor organizaţionale decât un scop în
sine. Aceste organizaţii de afaceri recunosc că
flexibilitatea, schimbarea şi reacţia imediată la
modificările mediului sunt vitale pentru supra-
vieţuirea lor în contextul economiei cunoaşte-
rii.
În literatura de specialitate este evidenţiată
idee că doar firmele puternice îşi permit asuma-
rea de responsabilităţi sociale şi că IMM-urile
nu dispun de suficiente resurse pentru implica-
rea socială. Este vorba însă despre mai mult
decât prejudecata că implicarea lor socială le
afectează profitul şi vizează demonetizarea
valorilor etice, izolarea unor întreprinzători,
lipsa de maturitate a sectorului privat, absenţa
unor coduri de etică în afaceri, lipsa de transpa-
110
renţă a mediului economic, mediul politic
corupt, absenţa comportamentului şi conştiinţei
etice a managerilor (şi/sau patronilor) etc.. Cert
este că, pe termen lung, firmele etice sunt mai
profitabile decât cele cu un comportament nee-
tic.
Soluţii la problemele eticii afacerilor
româneşti. Mediul de afaceri românesc este
inconsecvent în dezvoltare, fiind caracterizat
prin: corupţie, instabilitatea cadrului legislativ,
conflicte de interese, lobby-ul, sponsorizarea
partidelor politice etc..
În general, problemele etice ale afacerilor
româneşti sunt determinate de oportunităţile
pe care le oferă mediul de afaceri, inclusiv cel
ofline şi online, dar şi de lipsa transparenţei în
afaceri, practicile unor firme la limita lega-
lităţii, evaziunea fiscală, comportamentul imo-
ral al unor angajatori faţă de salariaţi, confi-
denţialitatea informaţiilor, discriminare,
hărţuire etc..
Plecând de la premisa că etica în afaceri
este determinată de etica managerilor, etica
patronilor, etica salariaţilor şi etica comu-
nicării, problemele eticii afacerilor româneşti
sunt, în principal, cele legate de: produse (res-
pectarea reţetelor, a calităţii materiilor prime);
promovarea produselor, publicitate (mesajul
publicitar); comunicare; comportamentul
managerilor; comportamentul angajaţilor;
informaţiile despre produs, preţ, cantităţi, livra-
re; respectarea legislaţiei în vigoare; confi-
denţialitate; transparenţă; siguranţa consumato-
rilor şi securitatea utilizatorilor.
Cele mai multe probleme etice ale afaceri-
lor româneşti sunt generate de comportamen-
tul imoral al managerilor datorat fie valorilor,
regulilor şi principiilor lor, fie faptul că au
constatat că unul din cele mai simple moduri de
a obţine profit este încălcarea sau eludarea
legii, ori că încălcarea legii nu e întotdeauna
sancţionată, părând uneori că este chiar încura-
jată de către societate.
De asemenea, domeniile comunicării de
afaceri pot genera probleme etice. Un act de
comunicare este moral dacă protejează liberta-
tea de alegere a receptorului, oferindu-i infor-
maţii, dar şi ajutându-l să aleagă şi să decidă în
cunoştinţă de cauză. Realizarea unui act etic de
comunicare este mai facilă la nivel interperso-
nal, însă pe măsură ce, în procesul de comuni-
care intervin mai mulţi participanţi, comunica-
rea devine tot mai dificilă. Aceasta deoarece
odată ce în procesul de comunicare numărul
participanţilor creşte, responsabilitatea asupra
Amfiteatru Economic
 Etica în afaceri
corectitudinii informaţiei transmise se împarte
la mai mulţi şi se disipează, la un moment dat
nimeni nu mai este de vină pentru neadevăruri-
le care circulă despre o anumită persoană sau
despre un anumit eveniment[4]. Comunicarea
umană este imorală dacă informaţiile transmi-
se sunt false, neadevărate, parţial adevărate sau
chiar dacă vorbitorul ascunde anumite infor-
maţii receptorului, indiferent de motive. Mulţi
indivizi se conduc după dictonul „scopul scuză
mijloacele”, adică pentru atingerea obiectivelor
lor pot manipula, pot ascunde adevărul, pot
exagerea, pot influenţa emoţional sau logic.
Din această perspectivă a eticii comunicării
umane, ascunderea unor informaţii faţă de
interlocutor deşi moral din punctul de vedere al
vorbitorului, este considerat a fi imoral din
punctul de vedere al interlocutorului. Dar dacă
tocmai libertatea de a alege a interlocutorului
constă în aceea de a nu cunoaşte anumite infor-
maţii ? Atunci, evident, ascunderea adevărului
dureros de către vorbitor este de fapt un act de
comunicare etic. Această idee aduce în discuţie
dualitatea eticii comunicării umane abordată
atât din perspectiva celor două planuri: planul
conţinutului şi planul relaţiei, cât şi din pers-
pectiva comunicatorilor, a personalităţii aces-
tora[4]. Ceea ce înseamnă că actul de comuni-
care trebuie să ia în considerare şi valorile cul-
turale şi spirituale ale comunicatorilor. Pe piaţa
românească imoralitatea are diferite forme în
raporturile PR-mass media: publicitatea mas-
cată, cosmetizarea mesajelor companiilor, dis-
torsionarea informaţiilor despre companii, şan-
tajarea companiilor etc..
Astfel că, în vederea unei comunicării
etice în afaceri, dar şi în domeniul serviciilor
publice, au fost stabilite coduri deontologice
pentru fiecare profesie în parte, în cadrul căro-
ra deontologia comunicării este esenţială.
Astfel există codul deontologic al comunicato-
rilor profesioniştii, al jurnaliştilor, al medici-
lor, al economiştilor, al comercianţilor, al avo-
caţilor şi consultanţilor pe diferite probleme.
Soluţiile pentru rezolvarea problemelor
etice pot fi abordate din perspectiva utilităţii
(soluţiile fiind stabilite în funcţie de conse-
cinţele lor asupra binelui majorităţii), a indivi-
dului (soluţiile fiind un rezultat al respectării
drepturilor fundamentale ale omului) şi a prin-
cipiilor fundamentale (soluţiile apar de la sine
dacă sunt respectate principiile universal vala-
bile: cinstea, echitatea, dreptatea, onestitatea,
integritatea, onestitatea, încrederea). Concret,
soluţiile la dilemele etice cu care se confruntă
Nr. 23
Februarie 2008
afacerile româneşti vizează:

constituirea de asociaţii profesionale
pentru toate profesiile din România care să dez-
volte o cultură profesională şi conduri deonto-
logice specifice;

utilizarea cu precădere a standardelor în
toate domeniile de activitate;

institurea unei depline transparenţe în
procesul de afaceri;

realizarea de coduri etice de către toţi
actanţii (ex. Etica în afaceri. Norme de etică
Orange);

crearea unui set de instrumente etice
care să descurajeze practicile imorale;

introducerea unei noi meserii: ofiţerul de
etică cu misiunea de a integra la toate niveluri-
le firmei codul de etică şi valorile firmei, dar şi
de a asigura conformarea cu regulile de condu-
ită în afaceri;

instituirea standardelor de comporta-
ment al oamenilor de afaceri (etica breselelor);

adoptarea unor modele corporative de
succes (firme care au reuşit printr-o abordarea
etică a afacerii);

dezvoltarea de programe de responsabi-
litate socială (structurate, care să reflecte viziu-
nea, sitemul de valori al firmei şi modul în care
aceasta înţelege să devină un bun „cetăţean” al
societăţii româneşti) şi de comunicare (ex. pro-
gramul „Etica cea mai bună etichetă în afaceri”
dezvoltat de Coca-Cola România şi Junior
Achievement România);

fundamentarea politicii sociale (de
mediu, de personal) a firmelor pe baza princi-
piilor universal valabile, a normelor şi valorilor
etice.
În prezent, în vederea îmbunătăţirii de afa-
ceri românesc, se acordă o atenţie deosebită
elaborării codurilor de etică în afaceri, coduri
utilizate pe scară largă în ţările occidentale. Un
cod de etica în afaceri se poate referi la o mul-
titudine de aspecte care preocupa firma sau
comunitatea de afaceri în ansamblul ei, cum ar
fi: conflictul de interese, cadourile, protocolul
în cadrul firmei, plăţile necuvenite, donaţiile
publice, folosirea informaţiilor confidenţiale,
fairplay în competiţie, evidenţe corecte etc..
Totuşi, codurile etice nu pot stipula toate
situaţiile dificile din punct de vedere etic ce pot
să apară în timp în procesul afacerii. De aceea,
fiecare angajat al firmei trebuie să-şi asume
responsabilitatea pentru faptele sale, dar şi res-
pectarea spiritului normelor şi valorilor etice în
activitatea desfăşurată. Un astfel de exemplu
este codul de etică al întreprinzătorului elaborat
111
 Business ethics

de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Concluzii

Mijlocii Private din România. Principiul funda-
mental al acestui cod este reflectat în sintagma
„ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. Codul de
etica în afaceri formează şi reflectă cultura
organizaţiei, descriind esenţa valorilor care
ghidează luarea deciziilor de către structurile
de conducere alese, pe baza principiilor şi a
valorilor organizaţiei respective. Codul de etică
se referă la acordul unanim de a respecta spiri-
tul şi litera legii, dar transcende acest spaţiu şi
se concentrează implicit, pe valorile, principii-
le şi politicile firmei.
În contextul economiei cunoaşterii, pers-
pectiva etică a afacerilor româneşti poate fi
abordată conform principiilor fundamentale,
întemeiate pe valoarea fundamentală a persoa-
nei umane. Principiul etic fundamental fiind
următorul: persoana umană şi comunitatea
umană sunt scopul şi măsura utilizării mijloa-
celor de comunicare socială; comunicarea ar
trebui să se producă prin persoane în vederea
dezvoltării integrale a altor persoane.
La prima vedere s-ar putea spune că asu-
marea de responsabilităţi sociale reprezintă un
fenomen de masă, însă există încă o lipsă de
interes faţă de acest concept din partea tuturor
celor implicaţi: autorităţi de reglementare,
patroni, manageri, publicul larg.
Deşi sunt mulţi patroni şi manageri româ-
ni care îşi manifestă încă ostilitatea faţă de con-
ceptul de etică în afaceri, totuşi, multe firme şi-
au stabilit coduri de conduită internă privind
etica şi mediul înconjurător. Etica în afaceri
presupune relaţii de corectitudine, loialitate şi
profesionalism.Astfel că, absenţa unui com-
portament etic în afaceri conduce la corupţie,
denaturează stimulentele legale, subminează
legitimitatea instituţiilor, contribuie la reduce-
rea investiţiilor străine şi asistenţei din
străinătate şi, nu în ultimul rând, demoralizează
consumatorii cu efecte negative asupra culturii
antreprenoriale şi a mediului de afaceri. Cu
toate acestea, responsabilitatea socială poate să
devină o practică de succes pentru afacerile
româneşti.

Bibliografie

[1] Crăciun, D., Morar, V., şi Macoviciuc, V., Etica afacerilor, Colecţia cărţilor de referinţă,
Editura Paideia, Bucureşti, 2005;
[2] Crăciun, D., Etica în afaceri, Colecţia Socio Economie, Editura ASE, Bucureşti, 2005;
[3] Patriche, D. (coordonator), Tratat de management comercial, Editura Universitară, Bucureşti,
2007;
[4] Popescu, M., Comunicare şi negociere în afaceri”, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007;
[5] Roşu-Hamzescu, I., Etica în afacerile internaţionale, Editura Universitaria, Craiova, 2005;
[6] http://www.ethicsweb.ca/books/;
[7] http://www.phg.ro/stiri/externe;
[8] http://www.revista22.ro.

112 Amfiteatru Economic