Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Polul Nord
Polul Nord
Cuprins
1Geografie
o 1.1Poziție
o 1.2Clima
o 1.3Fauna și flora
o 1.4Geopolitica
2Explorare
3Reprezentări culturale
4Note
5Bibliografie
6Vezi și
7Legături externe
Geografie[modificare | modificare sursă]
Poziție[modificare | modificare sursă]
Axa de rotație a Pământului este înclinată cu 23° 26′ 14" în raport cu ecliptica, planul orbitei
heliocentrice a Pământului. Polul Nord definește geodezicele de latitudine 90° Nord (Φ = + π / 2) ,
precum și direcția adevăratului Nord(d), în timp ce longitudinea poate fi definită ca orice valoare
între (-π ≤ λ ≤ + π) [5]. Axa de rotație — și, prin urmare, poziția polului Nord — a fost mult timp
considerată a fi fixă în raport cu suprafața Pământului, dar în secolul al XVIII-lea,
matematicianul Leonhard Euler a prezis că axa poate oscila.[6] La începutul secolului al XX-lea,
astronomii au observat o mică variație a latitudinii așa cum este ea determinată pentru un punct fix
de pe Pământ prin observarea stelelor. De ordinul câtorva metri la cele mai puternice oscilații,
migrația polului pe suprafața Pământului este similară mișcării unui titirez, are mai multe
componente periodice și neregulate. Componenta periodică de 433 de zile, identificată la opt luni de
către Euler, este acum numit oscilația Chandler.[7] Punctul exact al axei Pământului, la un moment
dat, este numit „polul instantaneu”, dar din cauza oscilației polilor, el nu poate fi folosit ca definiție a
unui pol fix atunci când este nevoie de o măsurare cu precizie mai bună de un metru. [8]
Oscilația axei de rotație a Pământului se datorează în principal variațiilor sezoniere ale calotei
glaciare și distribuției zăpezii. În 2005, s-a observat o schimbare anormală a direcției și vitezei de
deplasare a polului Nord geografic spre Groenlanda. Această schimbare este puternic corelată cu
accelerarea procesului de topire a gheții din Groenlanda și mai slab pe tot globul. [9]
Ar fi util un sistem fix de coordonate terestre (latitudine, longitudine și altitudine, sau orografie), dar,
având în vedere deriva continentelor, înălțarea și pierderea de altitudine a Pământului, printre altele
din cauza vulcanilor, precesiei echinocțiilor, eroziunii, nu există niciun sistem în care toate
caracteristicile geografice să poată fi determinate. International Earth Rotation and Reference
Systems Service(d) și Uniunea Astronomică Internațională au definit un cadru numit „Sistemul
internațional de referință terestru(d)”. Polul Nord al acestui sistem definește astăzi Nordul geografic
pentru măsurătorile de precizie, dar aceasta nu coincide exact cu axa de rotație a Pământului. [10]
Deoarece nu există nicio prezență permanentă a omului la polul Nord, nu există nicio oră locală sau
un fus orar oficial desemnat pentru această regiune a globului, dar, în practică, polul adună toate
fusele orare într-un singur punct.[11] Deoarece toate liniile de longitudine se întâlnesc acolo, un drum
într-un cerc cu raza de câțiva metri în jurul polului parcurge toate fusele orare în câteva secunde. În
plus, întrucât orele locală sunt aproximativ sincronizate cu poziția Soarelui la zenit, această
aproximare nu funcționează la polul Nord, pentru că Soarele este în permanență pe cer timp de
șase luni.
Expedițiile polare pot folosi un fus orar arbitrar ales, de obicei fusul orar al bazei lor de
aprovizionare, oricare unitate universal valabilă: Greenwich Mean Time (GMT), Timpul Universal
Coordonat (UTC) sau fusul orar al țării de origine. Cu toate acestea, convenția este că se folosește
fusul orar UTC+0[12], spre deosebire de polul Sud, unde se folosește UTC+12 (fusul orar al Noii
Zeelande în vara australă).
Clima[modificare | modificare sursă]
Polul Nord este în semnificativ mai cald decât polul Sud, deoarece acesta se află la nivelul mării, în
mijlocul unui ocean care acționează ca rezervor de căldură, spre deosebire de masa continentală
antarctică. În timpul iernii (ianuarie), temperatura la polul Nord poate varia de la -43–-26 °C, cu o
medie de -34 °C. Temperatura medie vara (în iulie) este în jurul valorii punctului de îngheț (0 °C)[13].
Gheața de la polul Nord are aproximativ doi sau trei metri grosime, dar există o variație
considerabilă și, ocazional, mișcarea sloiurilor de gheață expune suprafața mării. Un studiu recent,
finanțat de Uniunea Europeană și publicat în revista Geophysical Research Letters a arătat că, în
medie, grosimea gheții a scăzut în ultimii ani.[14] Conform cercetătorilor de la Centre for Polar
Observation and Modelling (CPOM) al University College din Londra (UCL), Regatul Unit, scăderea
gheții este atribuită încălzirii climei și Oceanului Arctic din ce în ce mai expus radiațiilor solare.
[14]
Accelerarea drastică a topirii gheții în Arctica nu a fost anticipată de modelele climatice, deoarece
acestea nu au luat în considerare efectul albedo; cu cât oceanul Arctic devine mai liber de gheață,
cu atât energia absorbită de la razele solare și înmagazinată sub formă de căldură este mai mare,
accelerând topirea calotelor glaciare polare.[15][16]
Recent, oamenii de știință au prezis că polul Nord ar putea deveni liber de gheață pe timpul verii,
prin anul 2050.[17] La 15 decembrie 2008, serialul canadian de televiziune Daily Planet(d) a relatat că
oamenii de știință prezic că gheața s-ar putea topi chiar în 2014.[18]
Descoperirile recente confirma că polul Nord a avut în trecut un climat subtropical(d), circa acum 55
de milioane de ani.[19] Misiunea Arctic Coring Expedition (ACEX) a recoltat nuclee de
gheață(d) pe dorsala Lomonosov în 2004,[20] a căror analiză relevă prezența microfosilelor(d) de plante
și animale tipice unui mediu subtropical de mare caldă (aproximativ 20 °C) și de mică adâncime.
Fosilele găsite la 400 metri sub fundul oceanului(d) datează din perioada maximelor termice,
ale paleogen-eocenului.
Progresia zilei polare(d) la Capul Nord, Norvegia.
Oceanul Arctic este identificat de zeci de ani ca regiune bogată în petrol și gaze naturale. Într-un
articol din iulie 2008, United States Geological Survey estimează că subsolul arctic conține 90 de
miliarde de barili de petrol, 1 670 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și 44 de milioane de
barili de gaz natural lichid.[33] Această situație face ca polul Nord și zona arctică să fie extrem de
râvnite de către țările vecine.[34]
În virtutea dreptului internațional, nicio țară nu deține în prezent polul Nord sau regiunea
înconjurătoare din Oceanul Arctic. Cele cinci state riverane Oceanului Arctic, Federația
Rusă, Canada, Norvegia, Danemarca(d) (prin Groenlanda), și Statele Unite ale Americii (prin Alaska),
sunt limitate la o zonă economică exclusivă de 200 mile marine (aproximativ 370 km) în largul
țărmurilor lor. Dincolo de aceste ZEE, zona rămasă, care reprezintă mai mult de un milion de
kilometri pătrați, nu este atribuită niciunei țări, și este aflată sub administrația Autorității
Internaționale pentru Fundul Mării(d).[35]
La data ratificării Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, o țară are o perioadă de zece
ani să valorifice legal zona sa de 200 milles marins.[36] Astfel, Norvegia (care a ratificat convenția în
1996[37]), Rusia (ratificare în 1997[38]), Canada (ratificare în 2003[39]) și Danemarca (ratificare în 2004)
au lansat proiecte pentru a afirma că unele zone ale Arcticii ar trebui să aparțină teritoriilor lor. [40]
A noua conferință ARCTIC FRONTIERS a avut loc între 18 și 23 ianuarie 2015 la Tronsö în
Norvegia.[50] Trimisul special al președintelui rus a fost Artur Șilingurov, căruia i se atribuie plantarea
drapelului rusesc pe fundul oceanului, la Polul Nord, în 2007. Șilingurov a declarat că țările riverane
Arcticii au demonstrat, fără exagerare, că sunt un model de bună vecinătate. În regiunea Arctică, nu
există nicio problemă care să necesite o soluție militară. Nu simțim niciun efect legat de tensiunile
politice globale. În luna martie 2015, Rusia are în plan deschiderea unui centru de cercetare și a
stației arctice Barneo.[51]
Explorare[modificare | modificare sursă]
Gravură din 1598 ilustrând nava lui Willem Barents(d) prinsă între ghețurile arctice.
În secolul al XVI-lea, mulți geografi credeau că polul Nord este situat într-o mare, numită în secolul
al XIX-lea polinie(d), sau mare polară deschisă.[52] Geograful german August Petermann era
principalul susținător al existenței unei mări polare fără gheață. Această teorie s-a dovedit ulterior a fi
eronată, dar aceasta a justificat o serie de expediții între 1853 și 1876. Acești exploratori sperau să
găsească o cale navigabilă fără gheață spre pol la un moment favorabil al anului.
La 16 iunie 1596, o expediție olandeză condusă de Willem Barents(d) a ajuns la latitudinea de 79° 49′
Nord , stabilind primul record înregistrat al unei prezențe umane la cea mai mare latitudine nordică.
[53]
Barentsz a murit în anul următor.
În 1893, Fridtjof Nansen și Hjalmar Johansen(d) au condus o expediție cu nava Fram, care se află la
originea unui nou tip de navă, spărgătorul de gheață. Ei au fost primii oameni care s-au apropiat atât
de mult de polul Nord, ajungând la latitudinea de 86° 14′ latitudine nordică în 8 aprilie 1895.[54]
În 1908, americanul Frederick Cook,(d) a organizat o expediție foarte ușoară, și a plecat însoțit doar
de doi inuiți. El susține că a ajuns la pol pe 21 aprilie 1908, dar a revenit la bază abia la 18 aprilie
1909, după o lungă călătorie. Mărturia lui este pusă sub semnul întrebării de mai mulți istorici, care
susțin că Cook ar fi greșit în estimările sale. Unii au găsit și indicii că el ar fi putut să-și falsifice ruta
reală, și că nici măcar nu ar fi încercat să se apropie de polul Nord. [2] Povestea acestei expediții este
și astăzi controversată.
Parte din Carta marina(d) din 1539 de Olaus Magnus, indicând polul Nord magnetic sub forma unei „Insula
Magnetu(m)” (latinescul pentru „insula magneților”) în largul actualului Murmansk.
Pentru nord-americani, reședința lui Moș Crăciun se află la polul Nord geografic. În 1983, Canada
Post a atribuit polului Nord codul poștal H0H 0H0(d), cu referire la râsul caracteristic al lui Moș
Crăciun: «Ho ! Ho ! Ho !».[75]
În 1866, Jules Verne descria în romanul său Căpitanul Hatteras povestea unei expediții conduse de
un englez către polul Nord. Acest roman este scris pe baza teoriei eronate a mării polare deschise.
Acest fapt aparent banal reflectă mitologia antică a Hyperboreei, aflată la polul Nord, ciudată axa a
lumii, lăcașul unor ființe supraomenești.[76] Ideea populară care face polul Nord reședința geografică
a lui Moș Crăciun, care apare ca un fel de spirit al Polului Nord într-o mitologie modernă, are
corespondență și în mitologia indiană, unde Shiva, cel care are patru chipuri, „stă cu fața spre sud”.
[77]
După cum a arătat Henry Corbin, polul Nord joacă un rol-cheie în cultura ezoterică a sufismului și
în misticismul iranian:
„Orientul căutat de mistică, Orientul care nu poate fi situat pe hărțile noastre, este în direcția nord, dincolo
de nord.[78]”
Polul este identificat și cu un munte misterios în Oceanul Arctic, muntele Qaf (cf. Rupes Nigra(d)), a
cărui ascensiune, ca și escaladarea muntelui Purgatoriului de către Dante și Virgil, reprezintă
înaintarea pelerinului prin diferite stări spirituale. În teosofia iraniană, polul ceresc, punctul focal al
ascensiunii spirituale, acționează ca un magnet pentru a atrage ființele la al său „palat cu cu
preocupări imateriale”.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „La Russie plante son drapeau au fond de l'océan Arctique” (în franceză). Radio France
International.
2. ^ a b Bruce Henderson (2005). True north : Peary, Cook, and the race to the Pole (în engleză). New
York: W.W. Norton & Company. ISBN 9780393057911. OCLC 56921524.
3. ^ a b Robert M. Bryce. Cook & Peary : the polar controversy, resolved (în engleză). Mechanicsburg,
PA: Stackpole Books. ISBN 9780811703178. OCLC 35280718.
4. ^ fr L'Arctique en pleine mutation : mesurer les changements - Découverte(fr) à la Télévision de Radio-
Canada(fr), 22 martie 2009
5. ^ fr La Terre - L’Université du Maine, Le Mans
6. ^ fr Euler, Leonhard (1707-1783) - Service Commun de la Documentation de l'Université de
Strasbourg
7. ^ fr Frissons de la Terre sur son axe - Agenția Spațială Europeană
8. ^ en Global rotation of the nonrotating origin - The astronomical journal, Guinot, B. 1979, in IAU Symp.
82, Time and the Earth's Rotation
9. ^ fr Le pôle Nord migre vers le Groenland à cause du changement climatique - Futura-Sciences
10. ^ fr Amélioration du Système terrestre conventionnel - Système canadien de référence spatiale
11. ^ en Time zones at the poles - USA Today
12. ^ fr Fuseaux horaires : seriez-vous déboussolé ? - L'Internaute
13. ^ en Science, question of the week - Goddard Space Center
14. ^ a b fr L'épaisseur de la banquise arctique en diminution - Année Polaire Internationale
15. ^ fr L'Arctique réchauffé par des remontées d'air chaud et humide vers le Nord Institut polaire
français
16. ^ fr Développement durable - totul despre dezvoltarea durabilă
17. ^ fr Arctique : avec ou sans glace ? La fonte de la banquise s’accélère - Centre national de la
recherche scientifique
18. ^ en Daily Planet, Discovery channel, ediția din 15 decembrie 2008
19. ^ fr Un climat subtropical au pôle Nord, il y a 55 millions d'années - Centre national de la recherche
scientifique
20. ^ fr ACEX, premier forage dans l'océan Arctique - Centre national de la recherche scientifique
21. ^ fr Le soleil de minuit - Encyclopédie française
22. ^ en Measuring the sky - Universitatea Statului Illinois
23. ^ fr Nuit polaire - Encyclopédie française
24. ^ fr Les saisons astronomique
25. ^ fr Des algues à l'ours blanc : la chaîne de la vie - L'encyclopédie polaire, Jean-Louis Étienne (fr)
26. ^ a b „LE PLANCTON ARCTIQUE”. jeanlouisetienne.com. OCÉAN ET VIE MARINE (în franceză).
27. ^ fr Le changement climatique dans l’Arctique - GreenFacts
28. ^ en What is global warming? - An inconvenient truth
29. ^ en Farthest North polar bearPDF - Université de Calgary (fr)
47. ^ fr Pôle Nord : le drapeau russe fait des vagues diplomatiques - La Chaîne Info (fr)
48. ^ „Guerre froide au pôle Nord” (în franceză). Mondialisation.ca. 22 august 2007. Accesat în 2 martie
2018.
49. ^ fr Drapeau russe en Arctique: Ottawa nullement impressionné - Radio-Canada(d)
50. ^ „Artic Frontiers conference”. Artic Frontiers (în engleză). Accesat în 4 februarie 2015.
51. ^ Trude Pettersen (21 ianuarie 2015). „Russia still open for cooperation in the Arctic”. Barents
Observer (în engleză).
52. ^ John K. Wright (1953). „The Open Polar Sea”. Geographical Review (în engleză). 43 (3).
53. ^ Gerrit de Veer et Xavier de Castro (1996). Prisonniers des glaces: les expéditions de Willem
Barentsz (1594-1597) (în franceză). Paris: Ed. Unesco.
p. 9. ISBN 9782906462229. OCLC 36638016.
54. ^ Fridtjof Nansen și Otto Neumann Sverdrup. Farthest north: the Norwegian Polar Expedition, 1893-
1896 (în engleză). New York: Harper (1897) și Skyhorse Pub
(2008). ISBN 9781602392373. OCLC 175289973.
55. ^ a b en PBS - Alone on the ice
56. ^ La course au pôle Nord - Radio-Canada
57. ^ William James Mills (2003). Exploring Polar Frontiers: A Historical Encyclopedia. ABC-CLIO.
pp. 19–20,116. ISBN 1-57607-422-6. page 19: Amundsen now approached the Italian government,
which was prepared to negotiate favorable terms on certain conditions: Nobile must participate as
commander of the airship, and five of the crew had to be Italian.(și ISBN: 978-1-57607-422-0)
58. ^ „North Pole Drifting Stations (1930s-1980s)”. Woods Hole Oceanographic Institution(d). 17 august
2011. Accesat în 8 ianuarie 2012.
59. ^ „Greatest polar explorer' Sir Wally Herbert dies”. The Times Online (în engleză). 13 iunie
2007. (Necesită abonament (help)).
60. ^ Imbert & Lorius 1987, p. 112.
61. ^ Imbert & Lorius 1987, p. 112.
62. ^ en Journey to the Top of the World - Time
63. ^ en Transglobe Expedition Trust, UK Registered Charity
64. ^ en Sir Ranulph Fiennes Adventurer - Emirates Business 24/7
65. ^ fr Steger Will - International Polar Foundation
66. ^ fr Jean-Louis Étienne - L'Expess
67. ^ fr Richard Weber - Cross country Canada
68. ^ en USS Charlotte Achieves Milestone During Under-Ice Transit - Site-ul web al US Navy
69. ^ en Two Explorers Trek to the North Pole in Complete Darkness - National Geographic
70. ^ fr La Fondation Prince Albert II de Monaco
71. ^ en Nummer Negen, the day I didn't turn with the world - Guido van der Werve
72. ^ en What It Takes: Lewis Gordon Pugh - National Geographic
73. ^ en Swimmer rises to Arctic challenge - British Broadcasting Corporation
74. ^ fr Lewis Gordon Pugh atteint la banquise en kayak - France 24
75. ^ fr Le courrier du Père Noël - Arhivele Radio-Canada
(fr)