Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
27 - Mona Gloria - În Ţara Uriaşilor Roşii (1938) - AN PDF
27 - Mona Gloria - În Ţara Uriaşilor Roşii (1938) - AN PDF
MONA GLORIA
•••
IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII
- ROMAN DE AVENTURI -
Traducere de
S. T I M U Ş
AVENTURAI
LA 1 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 15 LEI
„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnz�re
?,/'
IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII
CAPITOLUL 1
-3-
colcăiala de gângănii a p ământului mo
cirlos şi muced prin care bălăceau.
Unul d n exploratori se poticm înt; 'o
răd ăl!mă ş i î nj ur ă intre d nţi. Apoi îşi
reluă mersul strivind sub tocul cismei înalte
de piele sute din acele vietăţi scâ1 boase,
mai mult paianj eni decât crabi, de care
mişue p ă durea virgină sud-americană. Şi
de zile era �şa : p 1 i n bălăr i ca şi p rin
încâlceala de liane intretesute până dea
supra ca petelo r or, l t v;e tf1ţi şi j ivine
vră şmaşe. Doi băstinaşi muriseră de muş
cături de şerpi. Altul dispăruse într'un
rio unde huzureau cuimanii.
- Haide, vii, Cl erge r y?...
Cel chemat bumbăni, cu bustul încolătăcit
de o lia nă. Unul din călăuzt>le băştina se
îl l iberă retezând cu paloşul de crăci
acest şarpe Vt getal. Albul îşi potrivi la
l oc p e umăr c ureaua puştii sale Remington
şi-şi rel uă l o cu l în coloană.
- Halt I comandă cel din capătul micii
coloane, cel mai îndrăzneţ.
V1 porunca lui, exploratorii se o priră
numaidecât, cu ochii la pândă. Din câte
se p u t ea j ud, ca, ab0a o rar ă perdea de
liane agă ţ ă t o are îi despărţea de un lumi
,
- ... V a trăi...
Doctorul van Berheim termina p ansarea
-&-
rănitului. A fost nevoie să coasă la loc
cărnurile pe care le sfâşiase până la os
ghiara j aguarului.
Practichtnul se ridică şi privi o clipă
p e pacientul lui : piept puternic, cu o ex
p resie de forţă bestială p e chi p . Pielea
avea reflexe de aramă roşie. Părul negru
şi c reţ.
- Păcat că nu poate vorbi, murmură
el ca p entru sine.
Oricât de încet rostise şeful expediţiei
cuvintele aceste a , totuşi nu scăpaseră ure
chilor bătrânului slab care-l asistase la
operaţie.
- Dac' ar putea vorbi ?... şi ce ne -ar
spune ?
Un rânj et neplăcut scăpă depe buzele
bătrânului.
- Ei, ce zici, van Bernhein, iată-ne în
curâ n d sosiţi la locul unde trebuia să
găsim pe uriaşii noştri ...
Alt rânj et.
- ... Şi primul indigen pc care-l întâl-
nim ... e un sălbatic ca to ti sălbaticii, nor-
mal... 'portsmen-Îl noştri dm Uniune n'au
pentruce să l invidieze ...
Doctorul v1-1n Bernheim nu voi să por
nească o discuţie l a căpătâiul unui bolnav.
- Răbdare, profesore Mari any, ră b
dare... N'am aj uns încă pe podişurile
înalte.
Apoi, dupăce făcu această concesiune,
revenind pe terenul p rofesional îşi reluă
toată autoritatea.
- Clergery, mă bizui pe d-ta că vei
veghea ca boln avul nostru să nu ducă
lipsă de nimic. Bagă de seamă să nu-şi
-7-
deplaseze pansamentul... Cu felul ăsta de
răni, e de temut întodeauna o emoragie, ..
Impreună cu Cl. rgery rămaseră .n cort
şi cei doi exploratori care luaseră parte
la recunoaşterea, care se sfârşise prin moar
tea j aguarului. Un moment, cei t. ei tova
ră;i stă tură tăcuţi la adă postul pânzei în
tinse p e ţăruşele de ban.bus, luminaţi
prost de lumina păl11ă toare a unui pho
tophor. La căpă tâiul bolnavul ui se aşez •Se
acela care salvase viata in digenului. C u
rând rănitul făcu câ teva mişcări pe cul
cuşul lui şi deschi,c o chii O l u mină se
ivi în privirea lui cftnd 1ă ri pc cel mai
apropiat din tre paznicii lui :
- Maşa lehra danila, murmură el cu
voce slabă.
Auzindu-l, Clergery zâmbi :
- Pare-mi-se, miss Hachel, că salvatul
nostru îţi mulţumeşte în chipul lui.
Tânăra fa1ă, - căci na o femeie cu
toată înfă ţişarea ei masculin ă pe care
i-o dădea costumul şi echipamentul ei
bărbătesc, - tânăra fată se ridică, cu un
deget pe buze.
- St, Cl erge ry, spuse ea cu glas înăbuşit.
Ştii d.1ar că p entru toţi aici, sunt Bob
Winkinson... Ce-ar spune doctorul van
Bernheim dacă te-ar auzi ? ...
Niciodată, într'adevă r, şeful expediţiei
n'ar fi consimţit ca o femeie să înfrunte
în tovorăşia lui multiplele primej dii şi
curse mortale de care e p lină pădurea
virgină. D a r miss Rachel Winkinson,
reporter l aNewChicagoHerald nu se Jăsase
intimidată de ace t fel de temeii. Jertfind
sub foarfeca coaforului minunatului ei
-s-
păr o ndulat devenise Bob Winkinson, ca
să se înfăţişeze doc.orului van Berheim.
Complicitatea lui Clergery, vechi prieten
lil familiei ei, făcuse re tul. Şi de douăzeci
şi cinci de zile decând d ura c a m p a n i a,
doar 'Larry Grant, un reporter ataşat micei
trupe de către Daily Times, aflase taina
tinerei fete.
Deşi concurenţi, adversari chiar, Larry
Grant nu t1 ădase secre t ul colegei sale.
- St, Clergery, p rotestă şi el îndată
după Rachel, streajă la gură să nu-i p ri
cinuim necazuri drăgutul ui nostru vechi
prieten Bob Winkinson. Mai ales adăugă
el tachinator, trebuc să-l c r u ţ ă m pe tânârul
nostru co �g şi pentrucă pân ă acum eve
nimentele sunt d e pa rte <le a răspunde aş
teptărilor sale şi Ia ale doctorul ui van
Bernheim
Cu un gest Larry Grant opri o protestare
gata să izbucnească p e buzele t nerei fete.
- Haide, haide, trebue să recu no: ti că
soarta e ironică. Peste două sau trei zile
vom atinge ţiota expe iiţiei noastre, şi pri
mul băstinaş p e care întâmplarea îl face
să cadă în mâinile noastre, mulţumită
d- tale, chiar desminte teoriile pe care le-ai
apărat cu atâta îndârjire în colo.;1nele lui
New- C hi cago-H erai d,
Rac 1el îşi măsură colegul cu o mutră
încăp ăţânată:
- Imi menţin opini a, spuse ea dârză.
Expt diţia doctorului van Bernheim por
nise în r'adevăr în căuiarea unor „uriaşi".
De mai ruult de optsprezece luni, cercu
rile ştiinţifice şi literare ale celor două
lumi erau în fierbere. Circulau de mult
-9-
zvon uri nesigure şi nelămurite relativ la
o rasă de uriaşi care şi-ar fi făcut ap a
riţia p e pantele platourilor înalte ale
Amazonului. Nimeni dm cei ce mai apoi
discutaseră mai cu îndârj ire problema,
n'ar fi putut spune exact cum a luat
naştere controversa aceasta. Poveşti de-ale
t rap e u r il n r care b a t p ă durile ? zvonuri
de-al e indigenilor ? Unii vorbiseră de ră
piri de copii de că tre o rasă de căpcăuni,
aşa cum credinţa populară a imaginat-o
în veacurile trecute, d ar care p ărea un
anachronism ridicol în plin secol al
douăzecelea.
Fap t e că, dela coloanele unei reviste
cu mic tiraj din Ohio, afacerea aj unsese
să fie publicată în j urnalele din Chicago,
din New-York, a poi vestea trecu p este
ocean, tradusă în douăzeci de limbi şi
făcuse deliciul amatorilor de fapte di
verse din toate ţările.
Un aviator brazilian care se rătăcise
deasupra p ădurii virgine, susţinea că ză
rise într'un luminiş nişte o ameni de o
înălţime u 1 iaşă :
„Culoralia epidermei lor, spunea el în
tr'unul din interviewurile ce dase, era
roşie, aşa că semănau cu nişte statui
uriaşe de aramă. cărora un mecanician
genial le-ar fi dat mişcare şi viaţă ... "
Un poet lansase cuvânt ul : „Golia ţii roşii'"
şi cuvântul avu noroc şi se răspândi.
Curând, savanţii se emoţLnară şi grave
disensiuni se rid cară în sânul acade 11ii
lor ale căror şedinţe pierdură pentru un
timp obişnuita atmosferă somnolentă Unii
vorbeau de rase preadamice. Alţii se spri-
- 10 -
Jmeau p e Biblie, comparau p e uriaşii de
care era vorba cu cei de care vorbeşte
Sf. c riptură şi căutară o nouă exegeză
a text lor sfinte, la lumina acestui fapt
nou. Niş te geografi evocară misterele tur
burătoare ale Atlantidei scufundate.
Un alt c an savant se mulţumi să ridi
ce din umăr. „Atlan ţi" ? spuneau ei... Cum
vreţi să luăm în serios neroziile adunate
din gura indigenilor primitivi pentru care
un avion sau o locomotivă sunt l ucruri
divine, sau din gura unor trapeuri minci
noşi ca toţi cei care bat depărtările.
Unii savanţii physiologişti, mai ales din
şcoala germană şi americană, demonstra
ră imposibilitatea pentru structura umană,
să treacă de anumite limi te fără adânci
modificări ale organismului, mai ales în
ceeace priveşte organel e motoare şi tubul
·digestiv.
Şeful „gigantiştilor", - cuvântul fu lan
sat, - era doctorul Van llc rnheim dela
Ethnologic Boarde din Harvarad. Steagul
grupului potrivnic era ţinu t sus şi tare
de că tre pruft.sorul Mariany. directorul
lui Physiologic Institute din Boston.
Fiecare tahără îşi avea j urnalele sale.
Cel mai în dârj it împo triva „gigantiştilor"
era Daily Mail din New-York, al cărui
redactor-şef era Larry Grant. D,1r găsea
în miss Ra chel Winkinson o a dversară
demnă de el. Faţă de ea în diferite rânduri
chiar se simţise dând din colţ în colţ din
lipsă de a rgumente.
Lucrurile ar fi putut contin ia să se în
venineze - căci nu există certuri mai
ranchiunoase decâ t ale savar; tilor - dacă
-11-
dirigen ţii Institutului panamer i can din
Montevideo n'ar fi intervenit.
Graţie unei Funda ţi i, donaţia unui mi
liardar au tochton, I. s t i t ut ul brazilian putea
consacra în fiecare an o sumă importantă
lucrărilor de Lborator şi cercetărilor ştiin
ţifice. Preşe dintele Institutului p a nameri
can îşi spuse părerea în c u rsu l unei şe
di nţ e e xtr ; . o rd m a r e .
- Anumqi sav:.nli în f runte cu docto
ru l von Hcrnhcim pr e tind că există unde
va uriaşi prin regiurnle Amazo n ului de
sus; altii ş i n u dintre cei mai puţini sti
mabili, neagă fap tul . Ei bine, să se ducă
acolo şi s ă va dă .
Directorul lui Ethnologic Bo t rde nu se
dosi e de et l t m i n t eri. In tovăr ă şia credin
ciosului său asistent, doct„rul Clergery,
debarcase curând la Montevideo ca
s ă or gani z ez e bazele e x pedi ţiei sal e . •
La cerer e a lui, îi fu al ătura t profesorul
Mariany, ina mi cul său p ersonal, ca comi
sar conti o lor, p entru ca nimeni să nu
poată nega rezul tatele e xp e d i ţi ei , oricare
ar fi ele. Per son a lul destinat să însoţeas
că p e doctorul Van Bern heim cu prind t> a ,
în p l u s , pe Geo Silv1 r, a - is te n t ul profeso
ru 1 ui Maria n y, un om gras, roşcat . ve ,nic
absorbit în c u g e tări şi tare timid ; p e
Larry Grant care lăsase redacţia lui
Daily Times în sper anţa de a fa ce la în
toarcere un reportaj sensaţional din inima
Americei de Sud; însfârşit, pe B e rgam l:l in,
un bătrân vânător de origi ne franct:ză
care ştiuse să-şi câştigP încrederea doc o
rului Van Bernheim, prin aceea că poves
tise că credel:I, fără ca să fie prea sigu r,
-12 -
a fi zărit într'o zi în p ădurea virginr1,
urma uriaşilor.
Cât de�pre miss Rachel Winkinson, ni
meni nu luase aminte la ea când, în
urma recomandaţiei doct ·rului Clergery,
ea se alăturase expediţiei, nimeni. în
afară de agerul şi p ă t unzătorul Larry
Grant. Dar tânărului ziarbt îi plăcea
prea mult să j oace fair-play ca să strice
câtuşi de putin a dversarului i-ău din aj un,
şi chiar, după lungile săptămâni de luptă
în comun, şi lăsând deoparte câ teva mici
şicane camara dereşti, o afec\iune solidă
sfârşi prin a lega pe cei doi tineri.
-13-
CAP1TOLUL 2
- 23 -
CAPITOLUL 3.
- 37 -
C A P ITOLUL 4
- -&a -
CAPITOLUL 5
- 56 -
Faţa îi luă o expresie de halucinat.
Societatea mă respingea - s ci• tatea
_ :
_ ; ])ar ..
- _.
_ _ __ _ _ _ __,
- 64 -
Doctorul Clergery n u se lăsă să i se
taie cuvântul.
- Ştiu, o să-mi vorb i ţi despre progres,
- 66 -
C A P ITOLUL 6
alburie.
Puşi în 1wrent de către doctorul Clergery
şi Larry Grant, exploratorii rămăseseră
trej i, aşteptâ n d cu hotărîre lupta de care va
depinde liberarea lor. Erau reuniţi în came
ra comună, fără lumină şi doar zgomotul
respiraţiei lor turbura tăcerea. Nici o lu
mină nu strălucea la ferestrele conacului,
în aafră doar de giamlflcul cel mare prin,
care era luminat laboratorul doctorului
M a rs a y D arny .
-
- SFARŞIT -
- 74 -
S M A R A L D U L N I L U LU I
1.
ASTĂ SEARĂ
In marele salon al p a•.::h ebotului PHARAON
Şeiclinjă excepţională şi magică de prestidi
gitaţie dată de maestrul misterului
PRINŢUL AMENOPHIS
celebrul artist e.giptean.
sală.
Atunci obsedanta lumină verde şi violetă
se stinse. Amen op his, templul egiptean şi
sarco f agul reintrară în umb r ă şi .a doua
parte a programului se termină ca şi pri ma.
De�um se lu mină din nou, se anunţă de
la int rare a salonului că reprezentaţia se
sfârşise . M ulţimea se ret r as e pe când Jean,
uluit, se întreba ce să fi e gluma aceasta în
doielnică şi când îi va fi înapoiată Ray
monde.
Rămase ultimul în sală, când zări o bu�ă
ţic ă de hârtie prinsă cu un ac l a mâneca lui.
O scoase şi citi fraza ac1e asta de neî n ţ eles :
„Da,�ă vrei să-ţi revezi s oţi a nu face scan
dal şi renu n ţă pentru totdeauna la ,.Sma
rald".
Atunci, ca . un nebun îmbrânci pe ultimii
s p e c tato ri şi porn i fuga sp r e cabina lui.
- 88 -
II.
IN UMBRA PIRAMIDELOR
vârşită.
Se pregătea să bată din nou, când deo
...... 96 ......
dată se auzi o voc� ironk ă l â ngă el.
- Ei, ei, d-le Chenier, ce tapaj !
Inginerul s e pomen i nas în nas �u Ame
nophis. Era însă în costum de scenă şi fă
cea impresia unui artist cinstit care se
duce să se culoe după1;:e s'a termina t repre
zentaţia.
- Unde mi-e soţia ? urlă Jean.
- Uitaţi că e or a dou ă dimineaţa şi c ă
toată lumea depe bordul vaporului doarme,
afară de d-ta, eu, oamenii de quart, şi co
misarul bordului, adăugă el nu fără ironie.
- Unde e soţi a mea, repetă inginerul cu
voce surdă.
Amenophis zâmbi nelămurit. O furie
nebună îl cuprinse pe inginer. Arun că E
gipteanului o astfel d e privire înc â t acesta
tresări uşor, fără ca totuş i să înceteze de a
râde. Făcu brusc un pas spre Jean şi 1;.:u un
gest repede îi apucă mâ na.
Inginerul se desfăcu brusc , dar Jean sim,..
·
- 95 -
Şi apoi avu senzaţia foarte limpede 1că se
afundă, s e a fundă. cu o mişcare înceată l a
început, apoi deodată extraordinar d e verti
ginoasă. Rânj etu l exasperan t al lui Ameno
phis se topi într'o ceaţă opa c ă. Un nor roşu
trecu dinaintea ochilor in g iner ului, pe !C ând
un vâj âit surd îi umplea u re c hile întocmai
ca vuetul mări i tălăzuind într'un ţărm.
Amenophis c on lempltt trupul lui Jean
Chenier întins l a picioarele lui, .cu braţele
încrucişat e, c u fa ţa î n toa rstt s p re el. Zâm
betul mefistofelic al hypnotiza torului se
schimb ă deodată într'un râs scurt, uscat, pe
e â nd se apleca spre faţa victime i sale.
. . ' '
Jean deschise ochii
L a început nu putu să-şi dea seam a 1c e i
se întâmplase. Era încă pe un vapor, „Pha
raon" fără de nicio îndoială, întins pe u n
pat îngust. Incetu l ,c u încetul, j udecând du
p ă materialul 1care-l înconj ura, îş i dete sea
ma că se afla într'o infirmerie, aceea a pa
chebotului, fără îndoială.
U:p n ume îi ven i pe buz e :
. � .. Raymonde !
. Decât timp oare se găsea el acolo ? Şi unde
afla ea acum ?
se ·
O in firmieră intră, în vârful . p i c io a relor.
Văzând .eă bolnavul avea . ochii . deschişi, ea
zâmhi. Je.an repetă :
·
.� Haymonde I . .
- St ! făcu infirmiera; Staţi liniştit !
Dar aproape că era ,cu neputinţă să se ob
ţie dela el aşa c eva . O copleşi p e infirmieră
cu întrebări, ameninţă că va fa c e · s�nd al
- „96 -
d a c ă Raymon dc n u - i v a fi î n a po i a t ă . Do c to
rul b o r d ul u i fu ch em a t . ·
A c e s t a î l c o n v i n s e m a i î n t â i p e ingin e r s ă
s t ea l i n iştit. Alpoi î l a j u t ă să 1d arifice si t u a
! i a . D u p ă c â tev a min u t e , J ea n p l i n d e în fri
gurare e ra în cu re n t c u farp t c l e u rm ă t o a re :
D i n aj u n „Ph araon'' a n co r a s e î n p o rt ul
A l e x a n d r i a . T u rne u l Amen o ph is deb a r c a s e .
D o a m n a Ch e n i e r n u e r a d e g ă s i t . Cu11n n u
e ra regl e m e n t a r ca vre u n p a s a ge r să lip s e a
scă l a a p el l a d eb a rc a de r, s e fă1.:: use ră :pe
bord cerc e t ă ri care răm ăs{· s e r:1 i n fru c t u asc .
Comisa rul îşi adusese a mi n t e d e sp r e depo
z i ţ i a i n gin erul u i ş i s e p regă te a să i n t e r o
gh ez e p c Amenophis şi pe d an s a to a re l e l u i ,
d a r a rtişti i egip t e n i şi d i sp ă ru seră şi l i se
p i e r d useră u rmel e .
C â t d esp re .J e a n , fu sese g ă s i t , a c u m d o u ă
zile, î n d i m i n e a ţ a d e d u p ă sera t a d a t ă p e
bord u l „Ph a r a on - u l u i" , î n t i ns p c p u n t e a p a
chebotul u i . ·
să se î n to a rc fr so l i a d v.
.J e a n îsi m u scă h 1 1 z ! ' l 1 " M e r e u ar.:: e las răs
'
puns. In povc:s k a a c l' a s t a e c h i vo c ă ' trecea
d r ep t soţul p ă r [1 si l .
- Doctore, în t rd i :1 ci , a v e ţi c e v a îm p o t ri
v:1 să mă ri d i c ş i s i'1 p :1 răse s.:: n eî n t â rz i a t
bordul ?
-- Nici de c u m . V ' a ţ i î n t r e m a t foarte h i n e .
Răs p u n d d e <l Y .
- 97 -
După două ore, Jean Chenier p ără,si va
porul. Se instală la un hotel din Alexandria,
unu l din ,cele mai moderne, şi unde reţinu
se încă dela plecare camera pe care trebuia
s'o o�upe cu Raymonde.
lş i luă în primire apartamentul şi rugă
să fie lăsa t singur. Se trânti pe p at, cu ca
pul în mâini, gândindu-se la dudatul mis
ter în care se zbătea. Se gândi să anunţe
autorităţile egip tene de disp ariţia soţiei sa
le, când un zgomot de foşnet de hârtii aj un
se p ână la el.
Sub usă alunecă un lic.
Se re p ezi, ridică plfoul, ieşi în gang, nu
văzu p e nimen i ş i s e întoarse.
- Su nt sigur, îngână el deschizând plicul,
c ă scrisoare a a sta îm i vine tot dela diaboli
cul cel a de Amenophis.
Presupunerea lui era j ustă. lată ce 1�iti :
„0 egi·p teană voalată va vinde astă seară
irişi pe cheiul unde e ancora t „Pharaon" .
Dacă cumpăraţi un buchet din florile celea,
voi deduce 1�ă p rimiţi condiţiile mele şi a
nume : Să vă duceţi l a locul unde se află
Smaraldul, să-l luaţi şi să-l depuneţ i într'un
loc .c are vă va fi arăta t ulterior. Preţ pentru
care vă va fi înapoia tă soţia.
A."
- Vasăzică, murmură Jean, Amenophis
şi Raymonde , caută amândoi un smarald,
eare trebuie să aibă o mare valoare. Ce n'aş
da să ştiu unde se află smaraldul cela. I
l'aş dărui cu dragă inimă lui Amenophis,
numai să mi-o dea înap oi pe Raymonde.
Intorcea intre degete, plkul pe o faţă şi
pe alta. Răspunsu} veni dela sine. Pe dosul
- 98 -
plicului, o mână tremurândă scrisese cu
creionul :
„Piramida lui Horus. Sala Cleopatrei.
- s�risul Raymondei ! urlă Jean.
Taina tinerei femei se afla acolo. Ştiind
că răpitorul ei trimetea scrisoarea aceasta
ea, riscând orice, însemnase p e dos locul
unde se află ascunsă piatra. Jo� pe care
Jean nu-l ştia.
Cu inimă bătândă Jean se interesă unde
se a fl a p i r amida lui Horus. I se spuse că
era u n a din .cele mai mici din aceste con
s l ru c ( i i milenar e şi că er a situată lângă
Lu.-so r. O c ălătorie de două zile cu drumul
<le fier.
C u cil i ii n l' ri"ibdare aştept ă Jean seara.
Inc i'1 d 1 · la o r a cinci se plimbă pe chei, în
fa ţ a 1 1 1 : 1 n · l 1 1 i p a c h l':ho t, p e ca r e nu-l iputea
pri v i fi'1 rt1 c a s t1 s t• ,,· u l rrnn u re.
lncq > u s:l c l.1 ·s 1 1 1 · r·1·zt', cfm d iată .c ă zări p e
florărcast1 . E ra î 111 .h r i'1 ca l i'1 d u p ă po rtu l mu
sulman, v i'i l 1 1 I l : i s:"1 1 1 d si'1 i se va d ă doa r o
chii , şi nu p n · 1 1 p : 1 r1 · : 1 g ri'1 hi l i'1 s i'1 � i v â n d i't
-
marfa.
Jean merse t�i 1 1 l : i s 1 1 1·1 · 1 · : 1 ş i c 1 1 1 l l'p i'1 ri'1 un
buche t ma rc d 1 · i r i ş i . A n i i - a s'o î n trebe pe
ferneea a·�eca , d l s i g 1 1 r c 1 1 1 1 1 p l in· a răpitori
. '
l u i Amenophi s şi Raymon d e îm i v a f i c e
dată.
- 100 -
III.
CELE TREI SARCOFAGU
D u p ă o ,c ălă tori e istovitoare care d u rase
p a truzeci şi op t de ore, pe o căldură de 30-
40 de grade la u mbră, Jean Chenier debar
•.:: f1 la Luxor. Era în p ragul V ă i i Regilor, un
de se în ă l ţa, u ndeva, piramida l u i Horus,
asc u 1 1 z f1 to a re a e nigma ticulu i sma rald. Nu
siim \ c a l o t u ş i n ici o oboseal ă . Trăi a în tr' o
sta re d l· s u p r a e x c i t a ţie nerăbd ă toare c are-i
î n z e c e a fo r \ a d l· rl·z i s l e n ţ f1 dar ş i înfri gura
rea.
La h o l d 1 1 I 1 1 1 1 d 1 · l ra sl ' , h a l l u l e ra împ o d o
b i t c u a fi ş 1 · m a r i : 1 1 1 - a g 1 · 1 q i i l o r î 1 1 f f1 \ i ş :l ntl
prin c i p a h · h- .- 1 1 r i m. i 1 :1 \ i a l 1 · l 1 1 1 p 1 · r i 1 1 l 1 1 i F a ra
.
l\ 1 (1 d t 'S(' l l l'(' ( • l i .
l i î 1 l l i 1 1 s < · o h a 1 1 c n o t i'1 . G h i dul oriental fă
.cu o 1 < ' 1 1 1 < · 1 1 < · a a d f1 1 1 c ă şi p l ecă Jăsând l ampa
� o ţ ul.u i ei. S a u . . . c um a l t f e l ?
J e a n n u î n dră z n e a sfi - şi î n c h i p U l' p ri n c c
o rib i l e mij loace Ame � ophis p u t u s e smu lge
R a y m on d ei secre t u l .
- Ei, ai�um ? m u rmu 61 J e a n , c a re n u nrn i
înţel e g e a . D ac ă ştie, a v e n i t . t rc h u e d a gf1-
si t Sma raldul , şi e u soses c p r e a t fl rz i u . D a r
ţelul î i este a tins, şi n u m a i a re d e c e s'o re
tie p e Raymon d e a tmea . . .
- 1 04 -
C u to a t e că î n c e rca să se l i n i ş t e a scă s m
gur, e l n u se p u tea •co n v i n ge de i d e i a 61-şi
v a rev e d e a s o ţ i a î n .scurt tim p .
Cele t r e i m o rm i n t e desch ise î n sol u l crip
tei d i n s a l a C le opa f rei î l a tră g e a u în mod i
rezistib i l . V o i s i't v a d ă şi în a i n t ă . S p re ma
re a lu i s u rp r i n d e re c e l e t re i morm i n t e e
rau ocup a t e ·dt· l rl' i sa rcofage l a fel, şi J ea n
recun osc u ·<i't 1 Ta u î n tocm a i c a acel a ca re
îngh i ! i se d l' v i ( ' p <' H a ym o n d c , suh ochii l u i .
A c l ' s k l rl ' i s i c r i 1 · p i'1 re a u c i'1 - i p u n o c n ig
m i't . T n · m u rî1 1 1 d p u ! i n . s 1 · a p l c61 pest e p ri
m u l ş i riscă si'1 - i r i d i c i · c a p a c u l . l i a p i'1 r u o
m u m i e rî1 n j i t o a n ' , î n g i u l g i u l 1· i m u rdar, c u
chipul p e rfe c t p i'1 s l 1 · a l . .l l ' a 1 1 p r i v i f a n t oma
n s l a c e p ă rea d't - 1 c o n l l' m p l i't m u te ş te •i.'. a
pe n t r u a se m i ra d 't u n n d l' g i u i t î n d ri'1 z n e a
s i'1 - i t u rh u re som n u l ei d e n'e i .
D l'! <' d rum ul ca p a c u l u i c a n· s 1 · î 1 1 c h i sl' i a r
c u u n d u d u i t s u r d c a r e ri'1 su 1 1 i't p rd u n g ş i
l u g u h ru î n e cou ri l e h y p o ge u l u i . l\fr rs e l a a l
d o i k a sa rc o fa g so c o t i n d a gi't s i i a r o 1 1 u 1 m i 1· .
l l d 1 · sc h i s e ş i s c o a se u n ţ i p i'1 t < 1 1 · u i m i ri' . A i c i .
n i c i u n c a d a v ru , n u m a i o l i'u l i ! i't sc u l p t a t i'1 î n
t r' o 1 1 1 : t l e r i e n ectmosc u t i't , n · s1· m i"'111 a a a l a
h a s l n 1 . .J e a n î i r i d i c ă sfios ca p a c u l şi c c e a ce
gi't s i î 1 1 i'1 u n t ru e ra nşa d e u l u i t o r 61 ri'nnase
î n c n · 1 1 w n i t , î n mftini .c u l i'1 d i \ a , în c a r e l i c ă
I"<' : l 1 1 1 :'1 1 1 g:l i os cd m a i m i n u n a t gi u va e r cc
ar f i î 1 1 d r i'1 z n i t \Tc o d a t ă si'1 -şi î n ch i p u e a s c ă .
E ra 1 1 1 1 i n el p u s p e o p c rn i t i'1 d e sto fi'1 Yio
k t i'1 . l l 1 1 s i m p l u i n e l d e aur, dar în care era
inc rus t a i u n sm a rald e n o rm , d e o l u ci re şi
d e-o p u r i l a k i n c o m p a ra b i l e , aşa d e frumos
că ar fi p �1 r u t \' i l l a m i n t i n d o ch i u l m i s t e rios
al u n e i p i s i c i .
- 1 05 -
- Smaraldul ! murmură Jean.
Apoi numaidecât adaugă :
- Preţul de rescump ărare al Raymon
dei... Dar a tunci, nu mai înţeleg .. .
Vorbise aproape tare. Deodată, sub bolta
sălii, se ridică o voce mormântală, ail ,c ărei
sunet cunoscut în ghcţă de spaimă pc tână
rul inginer.
- Dacă vrei si"1 în telcgi, J e a n Chcnier, cu
tează de ridici"1 ş i c a p a c u l c el u i de-al treilea
sa11cofag, spec trul ce-l vl' i gi"11si a c o lo îţi va
da răspunsul ce-l ceri.
Jean înălţă o�hii, căută, dar nu putu lă-
muri de unde venea vocea aceasta .
- Amenophis ! murmură el.
Se aşternu iarăş tăcere.
Se apropiă d e cel de-al treilea sarcofag.
Sub lumina lividă a flacării verzi , acesta a
vea o înfăţişare lugubră. D e data asta el şo
văi înainte de a îndrăzni să-i ridice capacul.
Işi luă totuşi inima'n dinţi. Ce răcnet
scoase prăbuşindu-se peste sicriul antic !
- Raymonde !
Albă şi neînsufleţită, părfm d l ipsită de
viaţă, Raymonde sta culcată în fundul sar
cofagului. Jean o crezu mai ·î ntâi moartă, şi
, isbucni în plâns. Dar deodată, avu impresia
că se înşela, că ea mai trăia încă şi că inima
tinerei femei bătea încetişor.
Acoperi cu sărutări faţa, mâinile frumoa
sei adormite şi, înebunit aproape de o bu
curie de nespus, o văzu deschizând ochii.
Şi Raymonde revenită în simţiri, s e găsi
în braţele soţului ei care o strângea n ebu
neşte l a piept, râzând şi plângând totdeo
dată.
-- 106 -
IV
SMAHALDUL NILULUI
s c a m ă , f ă c u u n p a s grcsit si '
căz u . Si a s a d e
l l l' l l O l'O C i t ă î i f u poti�n i ;. c a . clt n u S�· m a i ri
d i c ă . Fr u n t e a i s e i s h i s c d e l e s p e z i sd rohin
d u -se. V ră j i toru l z i"1 c c a î n t r'o h ltl t o a c f1 de
sfrnge.
- 1 1 1! 1 -
Jean luă repede Smaraldul, luă în braţe
pe Raymonde care tremura ca varga şi fugi
prin subterană.
Ieşiră tocmai pe malul Nilului, dupăce
rătăciseră .un ceas într' o galerie rece. După
groa.za tragică din sala Cleopatrei, s e regă
siră afară într'un peisaj d e vis.
Marele fluviu legendar îşi rostogolea un
dele maj estoase. Seara se lăsa şi pe firma
ment urca o secere de a rgint. Trecu un da
habieh, cu pânza portocali e umflată, în
timp ce vân tul făcea s ă se legene ca evan
taiele •c restele marilor p almieri .
In acest feeric d ecor, J e a n petrecu în de
getul femeii lui inelul Cleopatrei, în care
scânteia cu toate focurile lui, Smaraldul Ni
lului, ca un al doilea inel de logodnă.
- SFARŞIT -
- 110 -
ce�e11 ultimele volume apărute
u.