Sunteți pe pagina 1din 2

P8-9 Mesajele politice – instrumente de persuadare a electoratului

Definiţie. Mesajele sunt ansambluri ordonate de semne (cuvinte, indici, iconi sau simboluri)
transmise unui destinatar sub o anumită intenţie de comunicare.
Mesajele politice sunt folosite în vederea atingerii scopului politic fundamental – câştigarea şi
administrarea puterii politice.
Mesajele politice se diferenţiază de alte 2. polemice
categorii de mesaje prin 6 trăsături esenţiale. 3. disimulante
(cf. Olivier Reboul) Mesajele politice 4. raţionale
suntpartizane puse în serviciul puteri
1. colective
iTipuri de mesaje politice:
1. mesaje de autoprezentare
2. mesaje de persuadare
Mesaje de autoprezentare
:titulatura 2. statutul
1. logo-ul/ logo-tipul programul politi
cMesaje de persuadare:
1. mesajele transmise în cadrul programelor de audienţe
2. discursurile politice rostite la reuniunile partidului
3. discursurile politice rostite la mitingurile electorale şi la alte adunări publice
4. sloganul politic
5. afişul politic
6. reclama politică
7. comunicatul de presă politic
8. întrebările şi răspunsurile din alcătuirea interviului politic
9. mesajele transmise în cadrul conferinţelor de presă organizate de oamenii politici
10. intervenţiile susţinute în cadrul dezbaterilor televizate
Richard Petty şi John Cacioppo au definit următoarele două căi de persuadare:
1. traseul central
2. traseul periferic
Parcurgerea traseului central îi cere receptorului să ia în considerare şi să cântărească principalele
idei şi argumente. Dacă are succes, persuadarea realizată pe traseul central produce efecte durabile.
Cele mai mari obstacole pe traseul central al persuasiunii sunt lipsa de motivaţie şi incapacitatea de
a urmări firul argumentaţiei raţionale.
Receptorul mesajului urmează traseul periferic al persuasiunii dacă acceptă intenţia de comunicare a
emitentului pe baza unor elemente care nu au legătură cu conţinutul mesajului: prestigiul, voinţa,
credinţa sau atractivitatea emitentului, forţa evocatoare a mesajului, circumstanţele comunicării etc.
Persuadarea periferică are avantajul că pote produce efecte de masă, însă, de regulă, aceste efecte nu
sunt durabile.
Elemente retorice ale mesajelor politice
Forţa persuasivă a mesajelor (politice) este generată de 3 elemente retorice fundamentale:
1. ethos (evidenţierea caracterului convingător al sursei)
2. logos (includerea unor argumente valide în conţinutul mesajului)
3. pathos (emoţionarea receptorului în concordanţă cu intenţia de comunicare urmărită)
Caracterul convingător al sursei depinde de următorii 3 factorï:
1. credibilitatea: expertiză, statut, competenţă şi onestitate
2. charisma: familiaritate, similaritate, farmec şi atractivitate
1
3. controlul: putere, autoritate şi instanţă procedurală
Raţionalitatea mesajelor depinde de 2 factori:
1. tipurile de propoziţii alese
2. calitatea argumentelor folosite
Tipuri de propoziţii:
1. propoziţii factuale
2. conjecturi
3. judecăţi axiologice
4. propoziţii normative
Mijloace de argumentare:
1. comparaţia (= evidenţierea trăsăturilor, aspectelor sau valorilor corelative pe care le prezintă
două sau mai multe lucruri)
2. analogia (= comparaţia între două lucruri esenţialmente diferite, dar care se aseamănă sub un
aspect foarte important)
3. exemplul (= indicarea unei instanţe care ilustrează fenomenul discutat)
4. corelaţia statistică (= culegerea, sintetizarea şi interpretarea datelor singulare)
5. testimonialul (= comentariul făcut de o persoană care a intrat în contact cu persoana sau
organizaţia politică)
6. garanţia (= recomandarea sau girul pe care îl acordă organizaţiei politice anumite celebrităţi
care se bucură de încrederea publicului ţintă)
Apelul emoţional presupune
1. inculcarea unor emoţii pozitive: iubirea, apelul la virtute – dreptate, altruism, loialitate,
curaj, pietate, discreţie, respect etc. –, umorul, sex-appeal-ul etc.
2. inducerea unor afescte negative: teama, ruşinea, vinovăţia, ura etc.
Principiul triplului apel în comunicarea politică (Harold Lasswell)
În ponderi diferite, mesajele politice fac apel la
1. inconştient (Id)
2. raţiune (Ego)
3. conştiinţă (Super-ego)
Inconştientul este izvorul/ sursa nevoilor şi impulsurilor instinctuale.
Raţiunea este instrumentul fundamental cu ajutorul căruia omul încearcă să se adapteze la realitate.
Conştiinţa este sursa normele şi inhibiţiilor care îl ajută pe om să convieţuiască paşnic cu semenii
lui.