CAPITOLUL IV

ANALIZA COST VOLUM PROFIT

1. Contul de rezultate diferenţial

Utilizarea cheltuielilor variabile permite evidenţierea unor rezultate intermediare prin

calculul costurilor parţiale şi a marjelor.

Marja este diferenţa dintre valoarea unui produs şi un cost. Deoarece un cost poate fi
calculat în mai multe feluri şi marja trebuie calculată şi definită ca atare.

Prin urmare, pot fi obţinute mai multe marje definite prin referire la costul parţial care a
permis calculul lor, ca de exemplu în raport cu un cost de cumpărare, un cost variabil şi un cost
direct denumite marja asupra costului de cumpărare, marja asupra costului variabil, respectiv
marja asupra costului direct.

Marja asupra costului variabil (M/CV) se defineşte ca diferenţa între cifra de afaceri
şi ansamblul cheltuielilor variabile necesare obţinerii produsului, definiţie reliefată în schema de
mai jos:

CIFRA DE AFACERI: CA
p×Q

CHELTUIELI VARIABILE: CV
v×Q

MARJA / COST VARIABIL

(p-v) Q = MCV

CHELTUIELI REZULTAT
FIXE
CF
Unde:
p: preţ de vânzare
v: cheltuieli variabile pe produs
Q: cantităţi produse şi vândute

Cele trei noţiuni, respectiv cifra de afaceri, cheltuielile variabile şi marja asupra costurilor
variabile, sunt proporţionale cu cantităţile. Dacă preţul de vânzare este acelaşi pe toată perioada
de referinţă, putem aprecia că marja asupra costurilor variabile şi cheltuielile variabile sunt
proporţionale cu cifra de afaceri. Aspectele evidenţiate permit definirea:

1
  ratei cheltuielilor variabile ca raport între cheltuielile variabile totale şi cifra de
afaceri:
CV
t, = × 100
CA

 ratei marjei asupra costurilor variabile, denumită simplu rata marjei, ca raport între
marja asupra costurilor variabile şi cifra de afaceri:
MCV
t= × 100
CA

Având în vedere cele două definiţii va trebui respectată egalitatea:

t = 1 - t , sau t + t , = 1

Contul de rezultate diferenţial are ca obiect determinarea rezultatului punând în

evidenţă marjele asupra costurilor variabile pentru fiecare etapă a fabricaţiei.
Contul de rezultate diferenţial are la bază criteriul fix / variabil, criteriu care constă în
faptul de a nu analiza la nivelul fiecăruia dintre produse decât cheltuielile sale variabile, cele fixe
fiind considerate ca globale.
Putem aprecia, fără a greşi, că acest model este orientat către viitor, el permiţând
elaborarea unor simulări care pun în evidenţă principalul factor de beneficiu sau pierdere al
întreprinderii.
Desigur, demersul îşi are şi anumite limite, în sensul că fiecare produs poate degaja o
marjă pozitivă pe costul variabil, fără ca totuşi ansamblul cheltuielilor fixe să fie acoperit.
Exemplu: Societatea CORA S.A.:
I. Date de evidenţă extrase din contabilitate în u.m.
Stoc iniţial de materii prime 187.500
Stoc iniţial de produse finite 225.000
Stoc final de materii prime 202.500
Stoc final de produse finite 212.137,5
Achiziţii de materii prime 645.000
Cifra de afaceri (1.825 unităţi fizice) 1.825.000
Cheltuieli variabile de aprovizionare 117.450
Cheltuieli variabile de producţie 408.750
Cheltuieli variabile de distribuţie 117.307,5
Cheltuieli fixe 390.000

2. Indicatori calculați pe baza contului de rezultate diferențial

1. Pragul de rentabilitate denumit şi cifra de afaceri critică sau punctul mort al unei
întreprinderi reprezintă cifra de afaceri pentru care întreprinderea va acoperi totalitatea
cheltuielilor sale fixe şi variabile, degajând un rezultat nul.

Calculul aritmetic al pragului de rentabilitate utilizează regulile de proporţionalitate

degajate între marja asupra costurilor variabile şi cifra de afaceri.

2
 Exemplu: Pentru o cifră de afaceri de ... se degajă o marjă asupra costurilor variabile de
... Care este cifra de afaceri care permite degajarea unei marje de ... egală cu. suma
cheltuielilor fixe (pentru ca rezultatul să fie nul) ?

Prin urmare, regulile de proporţionalitate pot fi redate astfel:

Pentru MCV de ...………….. CA = ...

Pentru MCV = CF. …………..x (PR)
CF × CA
Din datele de mai sus rezultă egalitatea: PR = , raport care poate fi scris:
MCV
CF
MCV
CA
Rata marjei asupra costurilor variabile a fost definită anterior ca raport între marja asupra
MCV
costurilor variabile şi cifra de afaceri, respectiv t = × 100 .
CA
1
Din cele două relaţii rezultă că PR = CF ×
t

Data pragului. În ipoteza în care cifra de afaceri este obţinută în mod regulat pe
parcursul anului, utilizând regulile proporţionalităţii se poate determina data la care a fost atins
sau va fi atins pragul de rentabilitate.

Exemplu: Pentru o cifră de afaceri de ....... sunt necesare 12 luni.

Pentru un PR de ...... sunt necesare x luni

Prin urmare data va fi : PR x 12 luni/CA

2.Factorul de acoperire exprimă câte procente din volumul vânzărilor sunt necesare
pentru acoperirea cheltuielilor fixe și obținerea unui profit. Cu cât acest indicator va fi mai mare,
cu atât și profitul va fi mai ridicat. De asemenea indicatorul exprimă rentabilitatea potențială și
stă la baza deciziilor privind desfacerea.

Fa = CF/ PR = CF/ CF x CA/MCV = MCV/CA = t

3.Marja de securitate (MS) sau Intervalul de siguranță (IS). Este definită ca diferenţa
între cifra de afaceri anuală şi cifra de afaceri critică:

MS = CA – PR

MS exprimă cu cât pot să scadă vânzările în mod absolut pentru ca întreprinderea să

nu intre în zona pierderilor și să se mențină la nivelul punctului de echilibru.
Sau:

3
 Marja de securitate reprezintă valoarea cifrei de afaceri ce poate fi eliminată de o
conjunctură nefavorabilă fără a antrena o pierdere pentru întreprindere.

3.Indicele de securitate (IS) sau coeficientul de siguranță dinamic (Ks) arată cu cât
pot să scadă vânzările în mod relativ pentru ca întreprinderea să nu intre în zona
pierderilor și să se mențină la nivelul pragului de rentabilitate.

Deci:
CA - PR
IS = x 100
CA

4.Indicele de prelevare (IP) defineşte procentul cifrei de afaceri care serveşte la

acoperirea cheltuielilor fixe, întreprinderea atingând mai uşor pragul de rentabilitate cu cât
valoarea lui este mai sczută.
CF
IP = × 100
CA

5.Coeficientul de volatilitate sau levierul operaţional (LO) exprimă procentul variaţiei

rezultatului pentru o variaţie în procente a cifreri de afaceri. Astfel un LO egal cu +2 semnifică
că pentru o variaţie pozitivă de 10 % a cifrei de afaceri, rezultatul va creşte astfel:
Δ R = LO × 10% = 20%

Levierul operaţional reprezintă de asemenea elasticitatea rezultatului în raport cu cifra

de afaceri, de unde şi denumirea de coeficient de volatilitate.
Levierul operaţional poate fi scris:
ΔR
eR/CA = R
ΔCA
CA
O altă formulă mai operaţională se poate obţine astfel:
ΔR
ΔR CA ΔR CA
eR/CA = R = × = ×
ΔCA R ΔCA ΔCA R
CA
dar:
ΔCA = CA , - CA iar ΔR = R , - R
Pe de altă parte, R = MCV – CF, iar MCV = CA x t, unde t reprezintă rata marjei asupra
costurilor variabile.
[( ) ] (
ΔR = R , - R = CA , × t - CF - [ ( CA × t ) - CF ] = t × CA , - CA)
de unde raportul
ΔR
=
(
t × CA - CA
=t
, )
ΔCA CA - CA
Înlocuind în expresia de elasticitate se obţine:
eR CA × t MCV
= =
CA R R

4
 MCV
de unde definiţia levierului operaţional: LO =
R

Remarcă. Toate aceste transformări nu sunt posibile decât sub rezerva ipotezelor
implicite referitoare la faptul că preţul de vânzare este constant şi condiţiile de exploatare sunt
identice atât pentru cheltuielile variabile unitare cât şi pentru cheltuielile fixe totale. Prin urmare,
variaţia cifrei de afaceri analizate nu poate proveni decât dintr-o variaţie a cantităţilor.

3.Pragul de rentabilitate şi gestiunea

Pragul de rentabilitate îşi găseşte utilitatea în înţelegerea şi demonstrarea anumitor cazuri

particulare privitoare la gestiune şi anume: problema întreprinderilor cu producţie
neregulată; utilizarea pragului de rentabilitate în alegerea noilor structuri şi utilizarea
pragului de rentabilitate în ipoteza unui viitor incert.

3.1.Pragul de rentabilitate şi modificarea condiţiilor de exploatare

1) Modificarea numai a costurilor de producţie. Responsabilul de producţie consideră

că în viitor costurile variabile de producţie vor creşte cu 10 %, iar costurile fixe de producţie cu
5%.
2) Modificarea tuturor costurilor. Conform opiniei responsabilului de prelucrare a
datelor, toate costurile vor suporta modificări. Astfel, se consideră că toate costurile variabile vor
creşte cu 10 %, toate costurile fixe vor creşte cu 5 %, nefiind anticipate alte modificări.

3) Modificarea cererii şi a tuturor costurilor. Responsabilul biroului financiar

anticipează o modificare a volumului de producţie, precum şi a tuturor costurilor. El consideră că
cererea exprimată în unităţi fizice va creşte cu 10 %, toate costurile variabile vor creşte cu 15 %,
iar toate costurile fixe vor scădea cu 5%.

4) Modificarea preţului de vânzare, a cererii de produse şi a costurilor de

distribuţie. Responsabilul de vânzări estimează că societatea ar trebui să sporească preţul de
vânzare cu 10 %, ceea ce ar cauza o reducere a cererii cu 8 %. De asemenea, costurile variabile
de distribuţie vor creşte cu 10 %.

Concluzie: Analiza de mai sus conduce la rezultate veridice numai în măsura în care
sunt respectate anumite ipoteze, şi anume:
1) Evoluţia costurilor variabile şi fixe poate fi stabilită cu exactitate;
2) Costurile şi veniturile au evoluţii liniare aproximativ identice;
3) Eficienţa şi productivitatea sunt constante în intervalul relevant de producţie;
4) Variabilele costurilor şi preţurilor sunt de asemenea constante pe durata perioadei
planificate;
5) Structura vânzărilor de produse nu se modifică pe parcursul perioadei planificate;
6) Volumul producţiei şi al vânzărilor sunt aproximativ egale.