RELIGIA GRECILOR

I. CONSIDERATII ISTORICE

- Creta, pelasgi = creatorii vechii civilizatii cretane sau „minoice” de la regele legendar
Minos (indo-europeni, semiti) „mediteranieni” sau „popoare ale marii”;
- înc. mil. II ionienii ocupa Grecia si Peloponezul si sub presiunea aheilor ajung in Creta
- sec. XVII î.d.Hr. aheii patrund in Creta (coboara din Tesalia si Argolia - Micene)
„civilizatie miceniana” reprezinta prima civilizatie greceasca, „minoica” fiind preelinica.
- ultimul razboi al aheilor a fost impotriva Troiei: 28 state aheene, totalizand
100.000 luptatori, 1200 corabii, regele Agamemnon, 10 ani (1250-1230 i.d.Hr.)
- dupa 600 de ani civilizatia miceniana se prabuseste odata cu invazia dorienilor
- vechii greci au ajuns la constiinta unitatii lor etnice, cea mai importanta
civilizatie din antichitatea europeana.
1. perioada geometrica (1025-700 i.d.Hr.) - poemele lui Homer si Hesiod
2. perioada arhaica (700-500 i.d.Hr.) actiuni de colonizare pe tarmaul Marii Negre, S
Italiei, Sicilia creand Magna Graecia
3. perioada clasica (500-323 i.d.Hr.) expansiunea lui Alexandru cel Mare
4. perioada elenistica (323-31 i.d.Hr.) simbioza a civilizatiilor si culturilor cucerite
5. perioada romana (31 i.d.Hr. - 313 d. Hr.)

II. IZVOARE

- comparativ cu alte civilizatii, culturi si religii antice, izvoarele srise sunt sarace.
- in 1952 cand englezii M. VENTRIS si J. CHADWICK au descifrat inscriptiile de la Micene
si Pylos care vizeaza perioada „miceniana”, redactate in scrierea numita linear B; nume
de zeitati.
a) IZVOARE LITERARE
1. Iliada (ultima parte a luptelor pt. cucerirea Troiei) si Odiseea (peripetiile lui Ulise la
reintoacerea in patrie) (Homer) sec. VIII i.d.Hr.
- cuprind elemente necesare reconstruirii religiei grecesti
- principalele divinitati homerice nu sunt creatii ale poeziei, artei in general, ci isi
au originea in credintele si practicele religioase ale populatiilor bastinase din
perioada minoica si ale grecilor din perioada miceniana.
2. Theogonia (prima incercare de sistematizare teologica) si Munci si zile (reguli pt.
viata morala si religioasa) (Hesiod)
3. Odele lui Pindar
4. Tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide
5. Istoriile lui Herodot (484-425 i.d.Hr.)
6. lucrarile ale unor Sf. Parinti si scriitori bisericesti (Clement Alexandrinul, Origen,
Eusebiu al Cezareei, Fer. Augustin)

b) IZVOARE EPIGRAFICE - texte gravate pe piatra sau metal

1
c) IZVOARE ARHEOLOGICE - locasuri de cult (temple, altare, sanctuare), statui ale
zeilor, picturi pe vase.

III. RELIGIA MINOICA SI MICENIANA

1. DIVINITATI

- cultul grotelor sacre - locuri ale practicilor de initiere

- venerarea arborelui vietii (palmier, maslin sau chiparos) prin dansuri ritualice in
jurul lui simbolizand drama anuala a vegetatiei
- cultul sarpelui (stapan al adancurilor), taurului (fertilitatea, puterea) (o reminescenta
totemista)
- cultul securii duble labrys-ul (Arthur Evans: taisul dublu al securii ar fi emblema
simbolizand unirea celor doua principii cosmice complementare, masculin si feminin)
- divinizate vanturile (sanctuar la U-ta-no, probabil Itanos)
- mij. mil. III i.d.Hr. era adorata ca divinitate suprema Marea Zeita, principiul
maternitatii, „Magna Mater” a ariei mediteraneene; divinitate a naturii.
- s-au emis ipoteze intersante vorbindu-se de un „monoteism cretan” sau chiar
„monoteism dublu cretan” dupa cum divinitatea feminina era reprezentata:
singura sau insotita de un acolit.
- religia miceniana - aheeana era marcata de o puternica confruntare intre Zeita
Mama cretana si un zeu masculin, uranian, de natura indo-europeana, Zeus; avem
marturii in linearul B despre politeism: Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena,
Hermes.

2. LOCURI DE CULT
-zeii cretani erau adorati sub cerul liber: pe culmi, langa izvoare, in fata arborilor sacri si
grote-sanctuare.
- frecventate de 5 categorii de credinciosi: tineri initiati in stare de adult, femeile,
agricultorii, pastorii, mestesugarii
- cultului ii era destinat altarele; vechii cretani dispuneau si de edificii complexe ,
temple (Gurnia, Malia); capelele rurale minoice (erau prin excelenta niste
antrepozite)

3. SACERDOTIU si SACRIFICIILE
- rituarile savarsite de preotese si secundar de preoti
- acte de cult mentionam: purificarile, stropirile cu apa, libatiile, tamaierile
- jertfele: animale cel mai frecvent (vitei, capre, cerbi, tauri)
- este eronata afirmatia ca la Lyktos erau jertfiti oameni zeului Kronos (Paul
Faure)
- Homer mentioneaza ca aheii ar fi adus in cazuri exceptionale si sacrificii umane

4. MAGIA
- magia era adiacenta cultului religios

2
- traditia literara ulterioara varstei bronzului mentioneaza pe dactilii si curetii cretani
care erau vrajitori
- mai multe forme de magie - prin atractie: obiceiul aprinderii focurilor pe culmi
- apotropaica: ungerile sau jertfele aduse de
marinari pe etravele navelor, in aruncarea vaselor si a
bauturilor in mare
- evocatoare: dansurile, cantecele, chemarile menite
sa schimbe vremea

5. CULTUL MORTILOR
- religia minoica era o religie optimista
- la inceput mortii erau inmormantati in casa, langa casa, pesteri
- mai tarziu, erau inmormantati in sarcofag in care se puneau alimente, vesminte de in,
bijuterii pentru continuarea vietii „dincolo”.
- mortii erau asezati pe spate cu picioarele ghemuite in pozitia fatului in pantecele
mamei.
- Paul Faure: subliniaza ca aici nu avem de-a face cu un cult al mortilor in adevaratul
sens al cuvantului, cu cu practici funerare in vederea supravietuirii si a fericirii in lumea
de dincolo.

IV. RELIGIA IN POEMELE HOMERICE SI IN OPERA LUI HESIOD

- Homer a trait cert in secolul VIII i.d.Hr.

1. ZEII
- prin Homer s-a operat o schimbare de optica si conceptie despre divinitate in istoria
religioasa a Greciei antice.
- zeii si miturile homerice sunt de o complexitate unica, fiind vorba de un panteon
asimilat din mai multe tari: Tracia, Creta, Peloponez, Asia Mica
- un panteon coerent, un sistem bine ordonat, cu o structura bine asezata
- o linie si dominatie patriarhala: Zeus parintele zeilor
- locuinta lor este Olimpul (2918 m), in N Greciei
- origine - indo-europeana: - Zeus, Hestia (protectoarea caminului), Dioscurii (Castor si
Polux)
- origine neclara: Hera (sotia lui Zeus), Athena, Artemis(zeita vanatorii),
Demeter (zeita vegetatiei), Poseidon (zeul marilor),
Hefaistos (zeul focului subpamantean), Hades (zeul
imparatiei mortilor), titanii si Cronos (tatl lui Zeus)
- nearieni: Dyonisos (Tracia), Afrodita, Apollo-Helios
- caracteristica fundamentala a religiei in aceasta perioada este antropomorfismul;
convertirea religiei naturiste in una cu un pronuntat caracter antropomorfic.

3
- zeii homerici sunt investiti cu dominante omenesti nu tocmai pozitive (gelozia,
pasiunile degradante, duplicitatea); nici unui zeu nu ii este atribuit insusirea de „sfant”
(aghios) sau „pur” (agnos)
- la Hesiod, viata zeilor este prezentata printr-o pronuntata tendinta spre
moralizare.
2. MOIRA - DESTINUL ZEILOR SI AL OAMENILOR
- zeii si oamenii poarta pecetea destinului implacabil moira, totul fiind predeterminat de
moira
- nu se poate spune ca ar fi o divinitate sau ca ar sta impotriva unei zeitati, destinul fiind
o forta ascunsa, o lege inflexibila, o fatalitate care constrange, in ultima instanta si pe zei;
un principiu, o lege absoluta si impersonala
- ideea de „destin” este de origine indo-europeana

3. TEOGONIE SI ANTROPOGONIE
- in conceptia homerica, nici una din zeitati nu are rol de creator, viata si existenta nu au
aparut din nimic, ci materia a existat intotdeauna, ea fiind doar modelata, nu adusa la
existenta din nimic.
- materia primitiva se numeste Proteus (care devine zeul prefacerii neincetate a
materiei) si se aseaza in ordine capatand forma sub actiunea providentei numita
de Homer Idothea (traduce prin zeita formei)
- materia preexistenta modelata de Demiurg reprezinta izvorul si cauza comuna a
zeilor si oamenilor
- la Hesiod zeii au luat naster unii din altii, ca si oamenii (Chaos - Erebus (intunericul
primordial) si Nyx (noaptea), Geea (pamantul) - Uranos (cerul) si Pontos (marea).
- 5 neamuri: - 1. varsta de aur - exclusiv masculina, o stare paradisiaca, s-a incheiat cu
victoria lui Zeus asupra lui Cronos
- 2. rasa de argint - oamenii au pacatuit si nu au adus zeilor jertfe, nimiciti
de Zeus
- 3. varsta de bronz - razboinicii, eroii
- 4. cea de fier

4. OMUL IN POEMELE HOMERICE

- ceea ce frapeaza in conceptia homerica este unitatea sau integritatea in toate
manifestarile de viata ale acestuia.
- pt. Homer nu exista indivizi izolati, ci doar membrii ai unui neam, se poate vorbi de un
suflet al neamului respectiv
- individualitatea este numita psyche, care sta la baza tuturor manifestarilor de viata ale
sale; la moarte psyche paraseste omul, dar nu se descompune si merge in Hades; se
constata o fluctuatie intre personal si impersonal, iar in loc de om Homer vorbeste
deseori de puterea sa.
- psyche este propriu numai oamenilor, de aceea sunt numiti muritori.
- thymos-ul forta de viata apartine zeilor, oamenilor si animalelor; la oameni se
manifesta ca forta de actiune si curaj

4
- evaluata din perspectiva crestina, religia greaca pare sa stea sub nota pesimismului,
existenta umana este efermera si suferinda; moartea nu anuleaza acest caracter de
suferinta al vietii, intrucat ea nu inseamna o extinctie totala si definitiva si nu presupune
inceputul unei noi viete fericite; urma o o post-existenta in intunericul hadesului locuit
de umbre, lipsite de forta si memorie.
- in viziunea homerica, omul intelept e cel constient de finitudinea si precaritatea
oricarei vieti umane, modelul pe care il sugereaza Homer este acela de a trai total, dar
nobil, in prezent, Mircea Eliade subliniaza aceasta valoare religioasa a prezentului,
„bucuria de a trai”, de a participa la viata si majestatea lumii.

5. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CULTUL

- pe langa preotii (iereis) care savarseau actele de cult, mai exista si clasa manticilor
(manteis) - ghicitori care interpretau visele si zborul pasarilor.

V. RELIGIA IN PERIOADA ARHAICA SI CLASICA

1. DIVINITATI SI SEMNIFICATII
Zeus (div - a straluci)
Hera (sotia lui Zeus)
Athena (caracter razboinic, sfatuitoarea permanenta a areopagului athenian,
protectoarea activitatilor politice si sociale)
Apolo (zeul muzicii, al poeziei, al artelor)
Artemis (zeita vanatorii, zeita fecioriei)
Hermes (conducatorul sufletelor dupa moarte, in perioada elenistica va deveni
stapanaul gnozei si al magiei, al stiintelor oculte, ca Hermes Trismegistul va
ramane in actualitate prin intermediul alchimiei si hermetismului pana in sec.
XVII)
Hefaistos (zeul focului subpamantean, teluric)
Afrodita (zeita iubirii senzuale asemanatoare lui Istar de la asiro-babilonieni sau a lui
Astarte de la fenicieni)

2. EROII
- incepand cu sec. VII-VI i.d.Hr. intalnim un cult profund pentru eroi (iroes) care
reprezentau fie oameni „indumnezeiti”, fie zei decazuti, deosebirea dintre I si oamenii
obisnuiti consta in partasia lor la natura divina, un erou era socotit „semizeu” (imiteos)
- cum remarca Mircea Eliade, eroii se caracterizeaza printr-o anume creativitate
specifica: ei inventeaza sau intemeiaza diferite institutii umane: legile cetatii, cantecul,
scrisul, fondatori de cetati.
- o alta principala caracteristica a eroilor este moartea lor, sfarsind violent in razboaie.
- desi nu sunt nemuritori, sunt activi si dupa moarte; relicvele dispun de puteri magico-
religioase; mormantul unui erou devine heroon (cazul lui Oreste, Teseu).

5
- eroul se bucura si de o nemurire de ordin spiritual, respectiv glorie, de perenitatea
numelui sau.
- in cinstea eroilor se tineau concursurile sportive, o forma de cult
- cele mai vechi , cele de la Olympia (sec. VIII i.d.Hr.)
- dura 1 saptamana, timp in care se suspendau toate conflictele dintre orasele-
state grecesti
- jocurile pithice: din 8 in 8 ani, pe urma din 4 in 4 ani
- jocurile istmice: odata la 2 ani in cinstea lui Poseidon
- jocurile nemeice: odata la 2 ani in cinstea lui Zeus
- jocurile interzise in 393 de Teodosie cel Mare

3. MITOLOGIA
- 2 categorii principale de mituri referitoare la 1) zei (mitul lui Apolo, mitul lui Dyinisos,
mitul Persefonei) si la 2) eroi (mitul lui Prometeu, mitul Pandorei, imtul lui Herakles).

4. CULTUL
a) LOCURILE DE CULT
- templele apar la sfarsitul sec. VIII; constau dintr-o incapere „naos” (aici se afla statuia
zeului); cele mari dispuneau de „naos”, un vestibul in fata „pronaos” si altul in dos
„opistodom” + alte cladiri adiacente in care se pastra ofrandele pretioase aduse de
credinciosi
- complexul de temple si sanctuare de pe Acropole:
- Propileele (avanpoarta) intrare monumentala din marmura
- Parteonul („templul fecioarei”) 2 incaperi, in prima statuia de 15 m a
zeitei lucrata de Phidias
- Templul Athenei victorioase (Nichi)
- Erechteionul (9 altare) era construit pe stanca cu urmele fulgerului cu
care Zeus il lovise pe Erechteus, maslinul sadit de zeita Athena si izvorul cu
apa sarata facut de Poseidon

b) SACERDOTIUL SI SACRIFICIILE
- preotii nu erau organizati intr-o structura ierarhica, erau simpli slujbasi ai statului
- orice cetatean loial statului putea deveni preot prin simpla alegere sau tragere la sorti
- in cadrul cultilui privat, capul familiei era automat si preotul familiei

c)SARBATORILE
-Panatenee (in cistea zeitei athena)
- Mari - din 4 in 4 ani
- in cinstea unirii Aticii intr-un singur stat
- organizate incepand cu 566-565 i.d.Hr
- punctul culminant al ceremoniilor era pe 28 HEKATOMBAION, se
comemora ziua de nastere a zeitei

6
 - Mici - in fiecare an
- Dipolia - sarbatoare cu caracter agrar, celebrata in cinstea lui Zeus Polieus
(protectorul oraselor)
- in centrul sarbatorii se fla scena uciderii taurului „bufonia”
- 14 Skirophorion (iunie-iulie)
- Tesmoforii - sarbatoare consacrata semanatului
- 11-13 Pyanopsion (oct.-noiem.)
-Dionysiile mari si mici

2.MANTICA
- se exercita fie prin inspiratie directa din partea zeilor, lucru realizat cu ajutorul
celebrelor oracole, fie prin semne exterioare, interpretate de mantici (zborul, trasaturile
fetei, liniile mainilor, visele, citeau in stele)
- oracole grecesti:
- de la Dodona din Epir: se interpreta freamatul si fosnetul
frunzelor unui stejar
- de la Delphi - in perioada de glorie oracolul era savrsit vde Pithia si de
profetul care asista consultatia
- initial consultarile o data pe an, apoi in fiecare luna
- pueau intrebari in forma alternativa
- frunzele de laur pe cae le mesteca, vaporii de acid carbonic
pe care ii inhala, prin autosogestie
3. CULTUL MORTILOR
- moartea era privita ca un fel de „casatorie” cu Hades
- cadavrul in vesminte albe, cununa de flori, o turta de miere pentru cainele monstru
care pazea palatul zeului Hades, in gura o moneda pt. a-l plati pe Charon, luntrasul care il
trecea peste raul mortilor, Styx
- 2 zile era jelit
- inmormantarea avea loc noaptea
- la mormant se plantau copaci
- mormantul era sacru, pedeapsa cea mai aspra era de a fi lipsit de inmormantare
- inainte de ospatul funerar avea loc ceremonia purifiocarii
- casa era stropita cu apa adusa dintr-un izvor sacru

VI. MISTERELE
- un concurent al religiei de stat care oferea un raspuns mai promt si precis privind
destinul omului
- mistere grecesti si orientale
- prin „mistere” se desemna cultele secrete nascute din obiceiuri primitive
- constitutiv era - „disciplina arcana” proteja de profanare particularitatile ritualului
- mantuirea consta bin eliberarea de sub puterea destinului moira, si a
mortii

7
 - practica initierii a neofitilor ca premiza pentru participarea la rotul
principal, care are ca scop „indumnezeirea” participantului
a) Misterele eleusine
- aveau loc la Eleusis (23 km de Atena)
- provine din perioada miceniana si ia sfarsit in 395
- se celebrau o data pe an („misterele mari”)
- initierea avea loc in cadrul „misterelor mici” din Agra, ceremonia era condusa de un
hierofant

b) Misterele dionysiace
- neofitul instruit de o preoteasa, postea 10 zile, lua parte la un ospat si se purifica
printr-o imbaiere, era condus la altar unde depunea juramantul
- riturile dionysiace se celebrau noaptea, pe culmi de munti
- consumau o mare cantitate de vin, isi puneau simbolic coarne de tap, se incingeau cu
srpi vii, dansau intr-un ritmj salbatic, ajungeau intr-o stare de delir ca sentiemnt al unirii
cu divinitatea
- interzise in 186 i.d.Hr.

c) Orfismul
- Orfeu, la origine, numele unui zeu trac
- Imnele orfice datand din sec. VI i.d.Hr.
- omul poarta in sine de la nastre „pacatul stramosesc” mostenit din timpurile
titanilor
- sufletul intemnitat in trup ca intr-o inchisoare, reincarnare
- initiatul trebuie sa apele la purificari rituale, o viata morala, de renuntai si
abstinenta de la hrana animala
- esenta orfismului era extazul cand sufletul parasea trupul si colinda prin Infern, cobora
in Campiile Persiefonei
- a fost comprata cu o religie a indienilor americani moderni „the ghost-dance”
- Vittorio Macchioro sau Nmircea Eliade: pretinse corespondente intre Orfeu si
Mantuitorul, la Tars au existat sezaminte orfice care l-ar fi inflentat pe Sf. Pavel; Romani
6,11: mor impreuna cu Hristos ca sa inviez impreuna cu El, credinciosul se uneste cu
Hristos
- A. Boulanger, W. Guthrie: moartea lui Hr. o jertfa constienta si voluntara

4. Pitagoreismul
- ordin filosofico-religios esoteric initiat de Pitagora (cca. 582-500 i.d.Hr.)
- membrii erau vegetarieni si duceau viata sub imperiul unor conceptii morale rigide
- divinitatea se identifica cu „sufletul lumii”
- numarul si masura principiile guvernatoare ale lumii
- esenta lucuruilor o constituie relatiile matematice
- nmarul principiul originar al tuturor lucrurilor
- purificarea si prin contemplarea numerelor

8
VII. FILOSOFIA RELIGIOASA
- paralel cu religia populara
- reflectia si cercetarea mitologica incepe sa fie substituita de una filosofica
- promotorii acestei noi linii

Tales din Milet (624-546 i.d.Hr.)

- intuirea unui principiu originar (arhi) al lucrurilor apa, fara ca el sa aiba un inceput
- neroarea sa ca identifica temeiul ultim al realitatii materiale cu ceva material

Anaximandru (611-545 i.d.Hr.)

- temeiul si fundamentul originar al lucrurilor este necreat, neschimbabil, nematginit,
vesnic
- pentru prima oara in istoria gandirii omenirii ideea nemarginitului
- prin el gandirea uamana sa ridica pentru prima data de la nivelul senzorial la cel
notional

Anaximene (582-528 i.d.Hr.)

- principiul tuturor lucrurilor il constituie aerul

Xenophon (570-480 i.d.Hr.)

- arata ca zeii sunt creatii ale omului, crtica intransigenta la adresa politeismului
- identifica Universul cu Divinitatea (Unul este Totul) primul monist intre filosofii eleati

Heraclit din Efes (540-480 i.d.Hr.)

- esenta lumii consta in eterna schimbare a lucrurilor, vede peste tot o coexistenta a
contrariilor ce duce la o armonie desavarsita
- in acest haos aparent, descopera o ratiune profunda sau „logosul” ca temei al lumii

Socrate (471-399 i.d.Hr.)

- intemeietorul eticii filosofice
- in lume guverneaza o Ratiune suprema, ratiunea umana este o parte din aceasta
Ratiune universala care reprezinta temeiul ordinii morale universale
- totul este dirijat de o putere divina pe care o identifica cu Binele, Adevarul si Frumosul
in sine
- „Cunoaste-te pe tine insuti!” cunoaste divinul din tine

Platon (428-348 i.d.Hr.)

- pentru prima oara in istoria gandirii umane concepe ideea unei altre existenta decat
cea fizica-matematica si anume o existenta ideala, care exista prin faptul ca este gandita
- o viziune metafizica asupra lumii care este ordonata in conformitate cu scopurile unei
Ratiuni universale
- binele si raul entitati absolute

9
- divinitatea inseamna Ideea de Bine, este „Inexprimabilul” despre care nu se poate
afirma nici o definitie

Aristotel (384-322 i.d.Hr.)

- temeiul tuturor schimbarilor din lume il constituie materia; in afara materiei nu poate
exista nimic, exceptand doar divinitatea
- miscarea este realitatea nedesavarsita, neimplinita
- exista o cauza primordiala a miscarii, un „prima miscator” (proton kinun) nemiscat,
imobil, etern, care este o Fiinta desavarsita, imateriala, rationala; esenta divinitatii este
spiritul pur, gandirea pura „gandirea gandirii”

VIII. DECLINUL SI SFARSITUL RELIGIEI GRECESTI

- perioada elenistica (323-31 i.d.Hr.)inceputul declinului, sincretism religios
-ridiculaizarea de catre filosofi a religiei si mitologiei homerice
- cultul conducatorilor
- masuri crestine: 346 intersize jertfele pagane, in 386 Teodosie inchide templele panage

- spiritul grecesc a uamnizat divinul si nu a mai reusit sa ridice umanul la divin

10