Noapte de decemvrie –Alexandru Macedonki

Alexandru MacedosKi este un scriitor reprezentativ al literaturii romane a cărui opera cuprinde
lemente romantic,simboliste, dar și parnasiene.

Poemul Noapte de decemvrie face parte din ciclul Nopților-autorul a scris câte un poem pentru
fiecare lună a anului -ciclu conceput după modelul Nopților lui Alfred de Musset.O altă sursă de
inspirație a fost reprezentată de înțelepciunea orientală,și anume pildele lui Saadi,poet
person.Poetul s-a inspirat din pilda Hangiul șugubăț și a scris un poem în proză intitulat Meka și
Meka.Subiectul acestuia este următorul :Ali-Ben-Mohamed-ben Hassan primește de la tatăl său
aflat în ceasul morții, sfatul de a urma întotdeauna în viață calea cea dreaptă.În momentul în
care trebuie să meargă la Meka, cetatea sfântă, el pornește prin desert,a lături de convoiul format
din cămile și servitori.În timpul călătoriei se întălnește cu Pocitan-ben Pehlivan,un hagiu
desculț,cu înfățișare de cerșetor,care are și el aceeași țintă.Deși Ali îi propune să se alăture
convoiului, acesta refuză, preferînd calea ocolită prin oaze.Prin deșert,oamenii și cămilele
mor,iar Ali se stinge aproape de Meka,în timp ce Pocitan ajunge la cetate.Ali ajunge, astfel, în
Meka cerească,în timp ce Pocitan ajunge la Meka pământească.

Poemul Noapte de decemvrie a fost publicat în revista Forța morală.6 ianuarie 1902 și apoi în
volumul Flori sacre.

Tema textului este condiția omului de geniu,damnat să trăiască într-o societate incompatibilă cu
aspirațiile sale .

Motive literare: noaptea , luna, orașul, arhanghelul,etc

Compoziția textului

Textul este alcătuit din 4 secvențe :

 Secvența1versurile 1-28 prezintă condiția poetului

 Secvența a 2-a- versurile 29-39 –motivul inspirației
 Secvența a3-a versurile 40-216 condiția emirului
 Secvența 4-a – versurile 216-227 condiția poetului

Se observă tehnica circularității poezia începând cu prezentarea condiției poetului și sfârșindu-se

la fel.

Ca și mijloace compoziționale este prezentă paralela între camera poetului, societate și sufletul
acestuia.
Secvența1

Se prezintă camera poetului ce devine un simbol pentru sufletul său.Epitetele pustie și albă
indică cele două trăsături ale universului interior și anume monotonia și singurătatea .Se poate
observa și corespondența ,un procedeu specific simbolist ,între natură și stările eului liric,așa
cum reiese și din epitetul camera moartă ce creionează o impresionantă imagine a
stingerii.Motivul lunii și luna e rece în el și pe cer-amplifică imaginea singurătății, sentimentul
izolării.Premoniția morții,a stingerii este indicată prin imaginea auditivă -în zare lupi groaznici
s-aud răgușit,lupul, în simbolism fiind un simbol al morții.Metafora făptura de humă de mult a
pierit,devenită și un vers refren arată dispariția totală, stingerea, moartea ființei trupești
compensată de elevarea spirituală,indicată prin epitetul dar fruntea tot mândră rămâne în
lună,fruntea fiind un simbol al spiritului.Versurile refren "Si luna-l privește cu ochi oțelit
",făptura de humă de mult a pierit"/ "Un haos urgia se face cu-ncetul" /"Și luna e rece în el și pe
cer" arată dispariâia graduală a ființei eului liric,macrocosmosul devenind o oglindă a
microscosmosului.

Secvența a doua

Este prezentă alegoria ca procedeu artistic prin intermediul căreia se realizează trecerea de la
planul exterior la cel oniric,meditația implicând trecerea către o ipostază spirituală.

Ca mod de espunere este dialogul care dinamizează,dar ajută și la sintetizarea trăsăturilor

definitorii ale rolurilor imaginate.

Se observă motivul muzei al cărei portret este realizat din sintagmele albastre năluci,flacără
vie,arhanghel de aur.Metaforele albastre năluci, arhanghel de aur arată imaterialitatea,
prețiozitatea acesteia.Muza are acțiuni benefice, provocînd metamorfoza poetului, așa cum arată
verbele la imperativ :ascultă și cântă si tânăr refii,ce actualizează receptivitatea,creativitatea și
vitalitatea ,însușiri care lipseau ființei acestuia.

Muza transfigurează prin acțiunile sale orfice universul așa cum arată imaginile auditive îneacă
oftarea, aleargă vibrarea, rostește, palpită.