Sunteți pe pagina 1din 3

Impozitul pe clădiri

Definiție: 

Impozitul pe clădiri este o taxă locală datorată de către toate persoanele către bugetul
local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul
municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în
care este amplasată cladirea. 

Cine datorează impozit pe clădiri? 

Orice persoană care are în proprietate o clădire aflată în România trebuie să plătească
anual impozit pe clădire. În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai
multe persoane, fiecare dintre proprietari datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din
cladire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale
proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru
clădirea respectivă. 

Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor
juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor,
titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe
clădiri. 

Impozitul pe clădiri pentru persoanele fizice:

Toate persoanele fizice, proprietare de clădiri datorează impozit pe clădiri, cu excepția celor care
sunt scutite de această obligație și a celor pentru care clădirile pe care le dețin în proprietate sunt
scutite de impozit, conform prevederilor art.284 din Codul fiscal. Impozitul pe clădiri, în cazul
persoanelor fizice, se determină prin aplicarea unei cote de impozitare de 0,1% la valoarea
impozabilă a clădirii.

  Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulțirea suprafeței construite


desfășurate a cladirii, exprimată în metri pătrați, cu valoarea corespunzătoare din Codul fiscal;
pentru anul 2011 valorile impozabile sunt stabilite prin H.C.G.M.B. nr.340/17.12.2010. 

  Valorile impozabile variază în funcție de: 

a) materialul din care este construită o clădire

b) de poziția față de corpul principal de clădire (cladiri-anexe) 

c) de nivelul la care este situată locuința într-o clădire cu mai multe niveluri (subsol, parter,
mansarda), 

1
d) de existența dotării, cumulative, cu instalații de apă, de canalizare, electrice și de încălzire.

  Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie si 30
septembrie, inclusiv.

Impozitul pe clădiri pentru persoane juridice:

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote
cuprinse între 0,25% si 1,50% inclusiv asupra valorii de inventar a clădirii. Valoarea de inventar a
clădirii este valoarea de intrare în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii.
La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor
elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele,
instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații
prin fir și altele asemenea, aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria
elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii.

  Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt:

a) clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții


publice;
b) clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, muzee ori case
memoriale;
c) clădirile care constituie lăcașuri de cult;
d) clădirile din patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, confesional sau
particular;
e) clădirile unităților sanitare publice;
f) clădirile aflate în domeniul public al statului;
g) clădirile funerare din cimitire si crematorii;
h)clădirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice;
i) clădirile din patrimoniul Academiei Romane;
j) clădirile afectate de activități hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice;
k) clădirile care fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje si tuneluri;
l) construcțiile speciale din subteran;
m) clădirile utilizate ca sere, solarii, silozuri;
n) clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale în lipsă de
moștenitori legali sau testamentari;
o) clădiri utilizate pentru activități social umanitare de către asociații, fundații și culte.

Criterii luate în calcul la stabilirea impozitului pe clădiri:


1.Natura materialului
2.Existența utilităților
3.Anul construcției
4.Suprafața clădirii
5.Rangul localității și zona de amplasare a imobilului

2
O persoană fizică deține în proprietate un apartament, situat într-un
imobil cu două etaje, fiecare etaj cu două apartamente, construit în anul
1990, cu pereții din beton armat, cu instalații de apă, canalizare, electrice
și de încălzire, în suprafața construită de 57 m2. Localitatea unde se afla
imobilul a fost încadrata la rangul II, zona D, cu un coeficient de corecție
de 2,10.
Stabiliți impozitul pe clădire datorat de proprietarul apartamentului
pentru anul 2008, știind că valoarea impozabilă unitară a fost stabilită de
consiliul local la 669 lei/m2, iar plata impozitului se face integral până la
data de 31 martie 2008.

Răspuns:

Impozit anual = 57 x 669 x 2,1 x 0,1% = 80 lei


Bonificatie = 80 x 10% = 8 lei
Impozit de plata = 80 - 8 = 72 lei.
Consider că impozitul datorat pentru un an fiscal este cel calculat fără
acordarea bonificației. Nu se poate ști dacă persoana plătește sau nu
impozitul integral până la 31 martie. Dacă nu plătește, impozitul datorat
este cel calculat fără bonificație, iar dacă plătește integral până la 31
martie doar de la data plății se poate considera impozitul datorat ca fiind
egal cu cel plăti.