Sunteți pe pagina 1din 62

LA UMBRA UNUI BECKETT

SURD

1. DIAPAZONUL
Ma �ntorceam agale de la institut.
Ni se facuse vaccinul anticultura.
Zacea nu departe de tocul usii.Era

pe moarte sau chiar

murise c�nd i-am acordat primul


ajutor.Avea piatra la
butuc si cheia nu vroia sa intre.
Era chiar moarta yala mea de la
usa.Am chemat

vecinii sa identifice cadavrul.Unii


au r�s.Yala mea era
cea mai veche din bloc.Nu odata

am spart-o c�nd am
uitat cheia la servici.
Era draguta c�nd am prins-o in cuie

prima

data.�mi z�mbea si ma �mbia sa


intru �n propria-mi
locuinta.Uneori glumea cu mine!Se

bloca si ma tinea
afara atunci c�nd vroiam cu tot
dinadinsul sa folosesc

toaleta personala.Se bloca si ma


exila �n apartamentul

meu atunci c�nd trebuia cu orice


pret sa ajung la

servici....Si cum mai discutam noi


�n momentele

astea!Cum o mai �njuram parinteste


si o amenintam,

r�z�nd, ca o schimb...Ea troscanea


ironic.Stia ca o
iubesc!Era prima care ma �nt�mpina

c�nd veneam din


vreo calatorie.Tot ea ma saluta la
plecare.

Acum zacea moarta �n palmele mele


si vecinii

mei r�deau....
Apoi veni politia.Au constatat cazul
�ntr-un

proces verbal.Semnalau detaliile cu

o raceala care ma
enerva.�i durea �n cot de tragedie!
Veni, apoi, un ins cu

palarie care puse verdictul:


�SINUCIDERE�. �i sarii de

g�t.Era prea mult! Nu se vedea oare


ca yala fusese

maltratata puternic cu un obiect


contondent? �Vatamarea

nu-i putea provoca moartea� , �mi


reprosa � palariosul� si

pleca �ntr-o masina neagra.

Ramasei singur. Am angropat


cadavrul �n fata
blocului si am aprins o lum�nare.Iam
adunat arculetele

ei firave si le-am ars �ntr-o urna.leam


aruncat apoi �n

cele patru colturi ale blocului.N-o


uitasem nici c�nd am

intrat �n casa si am vazut ca nimic


din ceea ce

agonisisem nu mai era la locul


lui...Se evaporasera si

atunci am �nteles ca, de fapt, yala


aparase eroic casa.
M-am �ntors pl�ng�nd la morm�ntul
ei si am jurat

razbunare.
Au trecut trei luni de c�nd s-a dus si
eu umblu

�nca dupa criminali.Nu am


somn.Adesea, �n clipele c�nd
atipesc pe dusumeaua dormitorului,

o visez,
tacuta,proaspat unsa si lucind ca
noua, pe usa de la
intrare.Am cosmaruri.Ovad cum
este lovita cu o piatra �n

butucul ei de bronz si cum sc�rtie


de durere.�ntr-un
t�rziu cedeaza si mii de arculete se

�mprastie pe jos.Ma

�nvinuiesc de moartea ei.Ce fac eu


pentru cea care si-a
varsat arcurile pentru mine? Nimic.

Stau si-mi muncesc

creerii cum sa-i gasesc pe criminali


si cel mai adesea �mi
vine g�ndul grotesc sa cumpar alta
yala. Odata chiar am

intrat �ntr-un magazin si am vazut o


gramada de yale
�nsa, toate ur�te si labartate, cu un

corp masiv sau motive

pe m�nere....Yala mea era supla si


fina.Avea m�nere
lucioase, chiar catifelate.Yala mea

era a mea din toate


punctele de vedere.
Au mai trecut trei luni �n care m-am

mai obijnuit
cu g�ndul ca nu mai este.Am reusit
sa gasesc alta

oarecum asemanatoare.�ntr-o zi am
cumparat-o si am

montat-o la usa.Yala cea noua ma


privea parca

�ng�mfata.Era ceva strain �n


miscarea ei din m�nere.Usa

mea parca era alta. Mai sobra, mai


�nvechita parea usa

mea.La �nceput nu a vrut sa o


accepte.Pesemne ca �nca
nu-i trecuse nii ei durerea.Am
mestesugit-o cu o dalta si

cu un ciocan p�na a �nteles ca


trebuie sa uitam trecutul.

Yala cea noua nu se blocheaza.Ma


doare

perfectiunea ei. Ea nici nu sc�rtie


atunci c�nd vin de la

birou. Yala cea noua este prea


docila. Odata nici nu

vroiam sa introduc cheia si sa o


deschid desi vroiam sa
ajung la toaleta. Am ramas icnind

afara si am rezistat c�t


am putut �n onoarea yalei
moarte.Usa s-a mai �nveselit

putin.Ea �nca o ura pe cea care luas


lcul unei prietene

dragi.
Trecu pe la noi pe strada un t�mplar
care vindea

usi.�n mintea mea se �nfipse ca un


cui ideea de a schimba
si usa ca fiind singura care-mi mai
aducea aminte de

trecut. M-am fram�ntat nopti �ntregi


p�na ce, �ntr-o zi,
amplatit unui amic favoarea de a-mi

comanda o usa

noua. Eu nu o puteam face.Aveam


constiinta prea
�ncarcata.Seara am ajuns acasa si

am fost primit

sobru...Usa cea noua si yala cea


noua ma priveau parca
de sus. Eram, �ntr-adevar, �mbracat
�n hainele mele de

moda veche, dar nimeni nu-mi


reprosase acest lucru.Pe
la birou auzisem ca se r�dea de

mine dar, p�na acum, nu

am luat asta drept o ofensa...Am


intrat si mi-am pus
costumul de sarbatoare.Usa cea

noua si yala cea noua

parca z�mbeau pe sub mustata.Ma


priveau ironic.
Enervat, am intrat �n casa si m-am
�mbracat �n hainele lui

fiu-meu.Yala cea noua si usa cea


noua au r�s din
balamale.Erau chiar enervante! Am

uitat de oboseala si

am cobor�t la vecina de la parter


care lucra la o casa de
moda.Mirata, mi-a facut comanda

pentru cel mai la

moda costum si m-a usurat de


c�tiva bani.A doua zi
m-am proptit z�mbind batjocoritor
�n fata usii.Yala cea

noua si usa cea noua au deschis


gura de uimire.Yala cea
noua s-a blocat docila si usa a

sc�rtiit magulita c�nd am


intrat �n casa.
Au trecut saptam�ni intregi �n care

cele doua

intruse s-au comportat nomal p�na


ce �n oras a venit un
teatru ambulant.Am fost tinut afara

p�na ce am promis
sotiei ca voi rezerva c�teva locuri
�n loja.Colegii mai

tineri care altadata �si beau cafeaua


�n coltul cel mai

�ndepartat de mine, �mi cautau acum


prezenta.Yala cea

veche am uitat-o de mult.Copii se


joaca fericiti u

arculetele ei si morm�ntul i-a fost


calcat �n picioare.Sunt

�ndragostit de yala mea cea noua si


de usa mea cea noua.
�ntr-o zi ma �ntorceam agale de la
institut.

Ni se facuse vaccinul anticulura.

Zaceau acolo, moarte, la intrarea �n


bloc,cu

balamalele si arculetele �mprastiate


pe jos...

2. CAMERA REALULUI.
DESPRE NEA
TRAIAN

� Pai da!� � zise Calul flutur�ndu-si


coada peste
s�nii Minodorei. �Pai da!� , �mi zic
si eu, scot�ndu-l pe

nea Traian din cotidian asa cum ai


scoate un as din

m�neca. Camera Realului ar fi putut


lipsi din aceasta

constructie nociva ,dar ,pentru ca


arhitectul nu a stiut

sa-mi explice prezenta ei, �mi


ram�ne sa-mi bag

mobila-n ea si sa consider ca nu ma
pot rupe de realitate
cu toata ambitia si disperarea mea.

Asadar, mobila Camerei Realului


este doar nea
Traian: un batr�nel cocosat si �n

fata si �n spate. Cu

aspect de mobila suprarealista, el


�mi cere la �nceput o
tigara. Dupa care �mi mai cere o

tigara. Dupa care

�mi.....Nea Traian fumeaza; Calul se


plictiseste si trage o
concluzie: � �n cotidian se fumeaza
mult, dom-le!�Dupa

care se duce �n camera


vecina.�Vecina!?� � tresari nea

Traian c�nd recunoscu tacanitul


masinii de scris.�Aaam

o vecinaaa.....��si �ncepu el
povestea..�Am o vecina �n
dreapta casei mele.Si ea e scunda
ca mine dar are

nisteee......uite-asa de maari! Si cu
ooo......uite asa de

mica!� Masculul devine nervos:�


Fii, te rog, mai

explicit!Suntem masculi �n toata


firea aici!�.Nea Traian
reia fraza calm si rosu:�Vecina mea

are niste si cu o.Ea

mai are si.� �Asa mai merge!� se


linisti Masculul.Numai
eu nu.Realul ma tulbura.Si cel mai

bine �l �nteleg pe nea

Traian c�nd fumeaza.Scoate fumul


pe narile lui cocosate
si-l �mprastie catre tavanul
cocosat.�n preajma lui se

cocoseaza si scaunele.�n fata mea,


aspect de cocoasa are
�nsusi realul.Lucrurile sunt

malformate �ncep�nd cu nea

Traian si termin�nd cu oglinda de la


baie,care ma arata si
pe mine cu o cocoasa ridicula �n

v�rful nasului.Si �n

v�rful dosului.Ce este mai ciudat


este faptul ca aici, �n
camera aasta, lucrurile capata
coerenta.Chiar si pixul din

buzunarul meu se simte mai pix


dec�t �n alta parte si nu
face altceva dec�t sa scrie.Masina

de scris orchestreaza

nocivitatea cu un miros puternic de


fier si personajele
mele se lupta cu fiintarea.Uite,

Calul e un biet norisor de

fum slobozit de nara lui nea Traian!


Uite,Minodora
capata aspect de femeie de
societate,�mprastiindu-si

vulgaritatea de pe chip,acoperindusi
pudica sexul si
s�nii.Numai ca nea Traian se

plictiseste.Pe la colturi se

simte miros de igrasie si banal.Din


strada se aud larma
oamenilor si zgomot de

masini.Zidurile se curbeaza din

ce �n ce mai mult.Din ce �n ce mai


apasatoare.Simple,
nerasuflate,izbim paharele de tablia
mesei si �njuram de

primar.Ne povestim, apoi, unul


altuia despre cum ne-am

certat cu nevestele si despre


domnul cutare care...si

despre....Peretii ne zdrobesc.Nea
Traian r�de.El are de

mult cocoasa de la ziduri.Nea


Traian r�de.Eu ma aplec

umilit si oft�nd, si pl�ng�nd,si


dur�nd....

3. MANIFEST �MPOTRIVA
CULTURII DE
PRASTII
���Prastia aparu atunci ca prima

optiune si

toti am cultivat-o din lipsa de


pacate.Cur�nd ne-au
trebuit mai multe pietre pentru

prastiile noastre...�
Din jurnalul invers
Calator.Fara rezerve �mi plimb

materia printre statui


� veritabile relicve ale
amintirii.Merg �n m�ini de c�tiva
ani pentru a avea fruntea c�t mai
aproape de pam�nt caci

vine un timp c�nd trebuie sa cazi si


eu sunt convins ca,

�n flul acesta, n-o sa ma lovesc prea


tare la cap.Nu prea

vad �nainte.De fapt,vad numai dupa


c am facut pasul.Am

timpul meu chiar daca nu am ceas si


man�nc la ore fixe
dar cu capul �n jos pentru a

contrazice destinul
alimentului: acela de a cadea fara
drept de replica �n

stomac.

Am �nt�lnit multe statui �n drumul


meu.Cu fiecare
dintre ele �ncepe o noua

lume.Fiecare societate �si are

statuia ei pe care o copiaza


continuu p�na la
degradare.�ntr-un oras, oamenii
purtau toti palarii,

indiferent de sex sau religie.�n


altul,toti aveau parul
ciufulit.Cei c pacatuiau av�nd

chelie erau exilati si

obligati sa se roage p�na le cresteparul.�n altul, mirositul


sosetelor era un ceremonial

religios.Bisericile de aici

�ntruchipau bocanci cu sireturile


desfacute.Credinciosii
se adunau si-si miroseau reciproc
sosetele p�na c�deau

�ntr-o stare de extaz mistic.Pe mine


nu m-au primit �n
comuniunea lor pentru ca nu purtam

sosete �n m�ini.

Odata, m-am asezat �n cap, sprijinit


de un copac si
am �nceput sa man�nc.�mi faceam

siesta c�nd pe drum se

ivi un t�nar cu o m�na taiata dar


care m-a salutat
respectuos scot�nd limba la
mine.Am scos si eu limba

dar, spre deosebire de el,am scos-o


metodic, chiar
�ntrebator, asa cum ar scoate limba

orice calator oprit din

drumul sau de o persoananecunoscuta.�l chema Pil, fara


h si cu un singur l si mi-a spus ca nu

e prea batr�n la cele

cinci degete si o m�na pe care le


avea taiate.Nedumerit
de pozitia mea, el considera ca la
noi statuile sunt puse

invers si deasmenea ca nu am o
v�rsta prea �naintata
pentru ca sunt �ntreg.Parul meu albit

la t�mple �l mira ca

�nca mai sunt �ntreg la cap.Dupa ce


ma linse cuviincios
pe una din urechi �mi spuse ca asta

�nsemna jumatate din

recunostinta pe car mi-ar acorda-o


daca i-as da putina
apa sa bea.I-am �mpins mirat sticla
si, dupa ce-si potoli

setea �mi linse si cealalta


ureche.Eu, care nu am scos nici
un cuv�nt, l-am �ntrebat de ce avea

m�na si degetele

taiate si mi-a raspuns m�ndru ca


erau �nsemnele
v�rstei.Ca la ei �n oras, din frageda

pruncie, li se taia, �n

funcsie de timpul care trecuse de la


nastere, c�te
ceva.Astfel, cei mai maturi erau
decapitati ca semn al

maturitatii lor.Ajunsesera sa aiba


doar c�tiva batr�ni
�ntregi la cap.Ei reprezentau pleava

societatii.

Revoltat de aceste acte de cruzime


am vrut sa-l
gonesc de l�nga mine si sa plec mai

repede din orasul

acela dar el, si mai revoltat, �mi


spuse �mi spus ca nu
sunt �n stare sa consider aceste
venimente ca veritabile

acte de cultura.Caci ei considerau


ca omul pe care-l
reprezenta statuia a fost cel mai

mare �ntlept si ca urmare

a fost decapitat.�n semn de


recunostinta, ei decapitau
astazi pe toti acei care ajungeau la

un grad mai �nalt d


cultura.
Sc�rbit, scoase limba si pleca

f�t�indu-se.
Am scos si eu limba dar, spre
deosebire de el, am

scos-o metodic, cu uimirea


�ntiparita pe chip.

Dupa trei zile m�ncam la poalele


unui munte plin

cu maimute.Din departare, acesta


parea un ciorchine cu

v�rful �n sus,pe care boabele


viermuiau neast�mparate

sub razele soarelui.De aproape,


boabele pindeau chip de
maimute si sareu una peste alta pelocurile goale.�n timp

ce-mi faceam siesta si priveam


distrat la miscarile lor ,

am simtit ca aceste schimbari de


locuri au un tel.Si

anume de a ajunge �n v�rf.De unde


miscarile erau facute

�n liniste, maimuta care ajungea �n


v�rful muntelui

scotea un tipat jalnic si se arunca �n


gol sfar�m�ndu-se
de st�nci.Cele care aveau ghinionul

de a ram�ne �n viata,
se t�rau la poalele muntelui unde
�ncepeau un ritual de

�mperechere.Nasteau pui care


imediat �si �ncepeau

ascensiunea spre v�rf.


Am plecat g�nditor si am vazut cu
uimire ca-mi

creste par pe piept.�n doua zile


eram tot plin de par si
parca, odata, c�nd m-am oprit sa
man�nc, am privit �n

zare si pentru prima oara n-am


vazut nimic.
Eram la capatul pam�ntului.Venise

vremea sa ma
arunc �n gol...

4. BOBICU: DEZOLAREA DIN


SMOC
Taciturn, mohor�t si singur.Fara sasi
ridice

barbia din piept, Bobicu sesiza


briza diminetii ce-si facea
simsita prezenta printre ultimele
neguri ale Smocului.

Asezarea denumita Smoc fusese una


dintre cele

mai prospere din Tinutul Podoabei


Capilare �nca din

vremurile preistorice c�nd Smocul


era un puf.Un puf

galbui cu reminiscente castanii,


situat �n centrul

tinutului, cu deschideri �n v�rteje


mirifice catre celelalte
tinuturi ale Podoabei.

Din Smoc s-au ridicat personalitati


puternice care
au influentat istoria.O istorie uneori

deformata si folosita

ca instrument de manipulare a
maselor.Ca o axioma ce
trebuia verificata periodic,existau

deplasari

individualiste catre marginea


Podoabei Capilare spre
locul oarecum mistic denumit
Frunte.

Bobicu este ultimul paduche din


ultimul Smoc.De
ceva timp diminetile il apasa si

singuratatea �l zoreste sa

plece, sa paraseasca Smocul �ntr-un


ultim pelerinaj catre
Frunte.Bobicu este un paduche de

vita nobila.Prin venele

lui curge s�ngele celor mai de


seama paduchi ai
istoriei.Marii cuceritori ai
scalpului din Dosul Urechii

sau al cutremuratoarelor tinuturi din


Ceafa, toti �si
lasasera amprenta �n informatia

genetica a lui Bobicu.

�ntr-unul din secole, pe atunci


Podoaba Capilara
reprezenta un ecosistem

puternic,fire negre si dese

intunecau cerul, portiuni bogate in


matreata si arome de
sampon �mprastiate prin mai toate
tinuturile, un obiect

neidentificat �si facu simtita


prezenta prin Smoc.Trecerea
lui lasa carari de lumina printre fire

si informatii

neverificate se rasp�ndira printre


paduchii de
pretutindeni.Era un Pieptan.Un

adevarat dragon cu dinti

uriasi care aproape ca anjumatati


populatia Podoabei
Capilare �n anii care urmara.Dupa
acest prim val, urma o

perioada de liniste.O liniste


aparenta pentru ca, �n
realitate, vegetatia suferea

modificari radicale.Pe alocuri

firele capatau nuante alburii, uneori


se albeau complet si
atunci savantii din Smoc facura

cercetari ample si

denumira fenomenul ca fiind


Sindromul Sotiei.Efect fara
nici o rezolvare concreta.Sub ochii
lor tulburi,firele se

albeau haotic si se zb�rleau faranici


un avertisment.La
scurt timp sau concomitent cu acest

sindrom, nimeni nu

poate sti cu exactitate, zvonuri se


auzeau �n mai toate
tinuturile cum ca hoarde nestavilite

de paduchi evoluati

si aplatiformi, urcau de nicaieri si


�ncercau sa ia cu asalt
Podoaba Capilara.Savantii facura
cercetari asidue si

denumira aceasta epoca Epoca


Iubirilor de-o Noapte.O
epoca nefasta pentru ca toxine

puternice se abatura

asupra Smocului pentru a distruge


noua generatie dar
odata cu ei dispareau si o multime

din strabunicii lui

Bobicu.Ca dupa orice urgie, sau din


motive absolut
necunoscute, urma o perioada de
liniste si pace in care

pana si sindromul Sotiei cunoscu o


alterare
profunda.Au denumit-o Epoca

Amantei Stabile.Peste

toate astea, doua constante au dus la


disparitia vegetatiei
luxuriante si implicit a populatiei

din Podoaba.Efectul de

Sapca si incalzirea globala datorata


scarpinatului a
nestiinta.
Bobicu scria tardiv pe retelele de
socializare despre

influentele nefaste ale Efectului de


Sapca.Scria si despre

desertul alunecos care se intindea


de la baza Smocului

pana catre infricosatorul loc al


Fruntii.Scarpinatul a

nestiinta este un fenomen care s-a


redus cu timpul la

palparea sistematica a
Smocului,uneori cu tandrete
alteori precedata de lipairi sonore.

Cert este ca Bobicu sesiza briza


diminetii ce-si facea
simtita prezenta printre ultimele

neguri ale Smocului si

se pregati de plecare.Era timpul sa


faca ce face orice
paduche cu stare.Sa iasa in frunte.

5. LITERATURA DE
CASCAVAL
Gigi Clipa se nascuse pentru a
devein scriitor de talie
mare.Nimic altceva.O copilarie

agitata dar fericita, o


adolescenta rebela dar ambigua
urmata de o maturitate

semidocta au fost primele

ingredient ale procesarii cartii


fundamentale pe care Gigi o
concretiza prin deschiderea

sertarului si depunerea ei, usor


aliniata spre st�nga, putin
�nclinata spre dreapta.
�n sertar urma sa aiva loc ultima
etapa a metamorfozei

geniului pentru ca nici o editura nu


public volume fara
praf pee le.Calitatea prafului este

criteriul cel mai

important �n definitivarea, definitia


si desav�rsirea
completa a autorului.
�n sertarul lui Gigi Clipa, Praful

Sef, �nsa, deveni


sceptic �n privinta depunerii si
dadu decret mare prin
care se specific interyicerea
depunerii firelor de praf pe

carte p�na c�nd nu �i va fi adeverita


valoarea literara a

acesteia. Asa se face ca firele de


praf �ncepura sa

comenteze pe la colturile
sertarului.Era inadmisibila

metoda aceasta de intelectualizare


�n masa.Praful Sef

aducea un nou concept.Acela de


Valoare Literara.Un
concept prea putin definit care
punea �ntr-un con de

umbra activitatea de secole a


stramosilor ce se asezasera

nest�njeniti si cu oarecare
nesimtire pe absolut toate

volumele asezate cu at�ta maiestrie


�n sertarele timpului

si chiar �n ungherele pesterilor


preistorice.Chiar si

tablitele daltuite �n piatra ale


marilor g�nditori antici erau
puse la �ndoiala de acest concept
partinitor.

� Constiinta Sertarului�, revista cea


mai avizata �n

domeniu, publica doua mari


articole prin care demonstra

cu argumente precise ca acest Sef


nebun urmarea, fara

�ndoiala, centralizarea vointei


firului de praf fara acordul

acestuia si �ngradirea libertatii


spirituale.
Totodata, adeptii Valorii Literare,
luara apararea

conceptului prin distribuirea de


fituici nonconformiste si

�nfiintarea Uniunii Scriitorilor


Prafuiti de-a Lungul

Timpului.Se formara grupuri


sindicaliste care promovau,

pe de o parte acceptarea Literaturii


de Sertar ca av�nd

valoare intrinseca prin simplul fapt


ca se afla �n sertarul
cu literatura si nu �n cel cu scrisori
de la amante unde

praful era vaduvit de restrictiile


asezarii decente (existau

dovezi clare ale indecentei firelor


care se asezau pe

scrisorile de dragoste), pe de alta


parte, grupul Uniunii

Scriitorilor Prafuiti proclamau ca


principal dovada a

Valorii Literare , Melancolia.Nici o


opera literara nu are
valoare daca nu induce o stare
melancolica, daca nu-si

plaseaza actiunea �n secole trecute


sau daca personajele

nu au macar copilaria explicata �n


detaliu.

Gigi Clipa se insura din


plictiseala.Incertitudinile din

sertarul din dreapta al biroului �l


aruncara �n bratele

femeii care gatea delirant de


bine,�O opera literara se
exprima pe sine, fara nici un ajutor

din partea
autorului!�, �si spuse el si se av�nta
�n betia familiala cu

�ncrederea ca praful din sertar �i va

conferi valoare si va
primi premiul Nobel pentru
litaratura inclusiv ramuri de

maslin si porumbei albi.

Prima oara i-a fost apreciata


valoarea de catre sotie.Ea
gasi volumul �n sertarul cu
literatura si facu pachetele

frumoase copiilor �n prima zi de


scoala.A doua oara, un
angajat de la salubrizarea orasului

gasi paginile lui Gigi

Clipa destul de moi si fine la


atingere pentru a fi folosite
�n cabina privata a complexului.
�n sertarul cu literatura, pozitia

Prafului Sef ram�nea


aceiasi: pe o parte, cu m�na sub
cap.

S-ar putea să vă placă și