Sunteți pe pagina 1din 2

lu

ia
n vșE
refă
tm()IP
țz
o
M c

Paşi de urmat în procesul de asistenţă socială


1. Sesizarea - Asistenţii sociali află de potenţiale persoane asistate din diferite surse: În funcţie de
natura/profilul instituţiei/biroului, aceasta poate accepta persoana asistată pentru evaluare
suplimentară sau o poate îndruma către o altă instituţie care o poate asista.

2. Evaluarea iniţială a nevoilor persoanelor care solicită ajutor – cunoaşterea şi evaluarea nevoilor
persoanelor care solicită asistenţă, precum şi stabilirea priorităţilor de intervenţie;

3. Elaborarea planului de intervenţie – identificarea resurselor individuale/ comunitare care pot fi


utilizate, corelarea nevoilor cu: (a) resursele, (b) cu oferta serviciului în care lucrează asistentul social
şi (c) cu oferta de asistenţă a celorlalte servicii din reţeaua naţională/ONG-uri; stabilirea strategiei de
intervenţie;

4. Implementarea planului de intervenţie – stabilirea legăturilor persoanei asistate cu serviciile


stabilite în planul de intervenţie şi alocarea resurselor identificate;

5. Monitorizarea – controlul modului în care sunt alocate resursele şi efectele acestora asupra
situaţiei persoanei asistate; întrucât situaţia persoanei se poate schimba în urma alocării resurselor,
implementarea planului de intervenţie trebuie monitorizată permanent cu scopul de a se cunoaşte, pe
de-o parte, dacă serviciile mai sunt corespunzătore nevoilor, iar pe de altă parte, să se facă
modificările cerute de evoluţia cazului;

6. Evaluarea finală a cazului – evaluarea evoluţiei cazului în urma implementării planului de


intervenţie; competenţele dezvoltate şi consolidate; acumularea de cunoştinţe şi resurse.
O evaluare realizata profesionist asigura succesul interventie. Interventia include elaborarea planul de
ingrijire care se refera la structura intervenției in timp :

 Durata procesului de interventie


 Frecvența intîlnirilor
 Obiectivele pe termen lung si scurt
 Mijloacele utilizate

Scopul intervenției

Este de a ajuta beneficiarul să se schimbe , atit in ceea ce privește comportamentul, cit si modul
de relaționare cu mediul inconjurător. Beneficiarul este cel care poartă responsabilitatea
schimbării , însoțind fiind de a.s care îl poate ajuta , prin 2 tipuri de acțiuni:

1. Directe , care implica direct beneficiarul


2. Indirecte , acțiuni interprinse în sprijinul beneficiarului

Oricare ar fi tipul de intervenție a.s trebuie sa aleaa metoda cea mai eficientă pentru a ajuta
beneficiarul sa se schimbe. În funcție de nivelul acțiunilor acestea pot fi :

 Primare- cînd se incearcă prevenirea apariției condițiilor care pot prooduce probleme
indivizilor.
 Secundare – cînd se incearcă prevenirea dezvoltării unor abuzuri asupra beneficiarului
 Terțiare- cind se furnizează tratamentul necesar pentru a se evita o înrăutățire a situației.

Practica A.S include toate aceste tipuri de interventie .

Pe parcursul procesului de asistenţă, în succesiunea de activităţi desfăşurate cu/pentru


clienţi(i)/beneficiari(i), asistenţii sociali ar trebui să poată răspundă la următoarele 5 întrebări

1. Care este problema? Asistentul social trebuie să recunoască şi să identifice problema


cu care se confruntă persoana asistată.

2. Ce se întâmplă? Situaţia trebuie evaluată, interpretată şi explicată.

3. Ce este de făcut? Bazându-se pe constatările evaluării iniţiale, asistentul, împreună


cu clientul, trebuie să decidă obiectivele, să planifice intervenţia
şi să-şi clarifice intenţiile.

4. Cum trebuie procedat? Trebuie alese metodele de intervenţie în vederea îndeplinirii


obiectivelor propuse.

5. S-a făcut tot ce trebuia? Evaluarea rezultatelor finale ale intervenţiei.

S-ar putea să vă placă și