CAPITOLUL V

ORGANIZAREA EXECUŢIEI PROCESELOR DE CONSTRUCŢIE

5.1 Principii de bază în organizarea execuţiei proceselor de construcţii – montaj.

Scopul final al organizării proceselor de construcţii – montaj este realizarea

obiectelor de construcţie, ca rezultat al unei producţii materializată în timp şi
spaţiu, cu respectarea restricţiilor impuse, adică: termene de punere în funcţiune ale
obiectelor (durata normată de execuţie, costul global, productivitate, perioade de
execuţie). Modul de atingere a acestui scop cel puţin aparent se poate obţine pe mai
multe căi, în mai multe moduri posibile de dispunere, concentrare şi desfăşurare în
timp şi spaţiu a elementelor procesului de producţie: forţe de muncă, mijloace de
muncă şi obiecte ale muncii.
Alegerea modului optim de a ajunge la acest scop, din multitudinea de
variante posibile, trebuie făcută pe baza unor criterii de comparaţie care se
constituie ca principii de bază în organizarea execuţiei proceselor de construcţii.
Aceste principii sunt:
- continuitatea;
- uniformitatea;
- ritmicitatea;
- proporţionalitatea;
- sincronizarea.

a) Principiul continuităţii. Se consideră că producţia se desfăşoară continuu în

timp, atunci când fiecare proces de producţie şi, în primul rând procesele de bază
se desfăşoară continuu, respectiv când nu apar întreruperi, aşteptări pentru forţa de
muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii. Cu alte cuvinte continuitatea,
este principiul în baza căruia organizarea execuţiei proceselor de construcţii trebuie
să creeze şi să asigure lucru neîntrerupt, în timp şi spaţiu, a formaţiilor de muncă ce
execută procesele respective. Pentru respectarea acestui principiu trebuie create şi
asigurate condiţii tehnologice şi organizatorice care să permită formaţilor de
muncitori şi utilajelor implicate în execuţie, trecerea succesivă şi fără întreruperi de
la un sector la altul, de la un etaj la altul, de la un obiect la altul. Pentru a înţelege
mai bine imperativul continuităţii, vom sugera, prin antiteză, că discontinuitatea se
traduce în cheltuieli neproductive ale formaţiilor de muncitori şi ale utilajelor care
nu lucrează. Continuitatea urmăreşte realizarea lucrului neîntrerupt în cadrul
timpului de muncă reglementat, care poate fi durata schimbului de lucru sau
schimburilor de lucru când se lucrează în mai multe schimburi.
b) Principiul uniformităţii. Exprimă o cerinţă obiectivă de bază a programării şi
organizării proceselor de producţie, astfel încât solicită o utilizare uniformă a
forţelor de producţie (forţa de muncă, mijlocele de muncă şi obiectele muncii),
ceea ce creează condiţii pentru realizarea produsului în mod uniform, cu efecte
deosebit de favorabile în ceea ce priveşte eficienţa activităţii de construcţii.
Uniformitatea producţiei de construcţii – montaj, pune condiţia ca organizarea
execuţiei proceselor să permită realizarea în mod constant pe unitate de timp a
producţiei sub formă valorică. Acest principiu este legat de asigurarea şi folosirea
raţională a mijloacelor financiare necesare desfăşurării proceselor de construcţie.

c) Principiul ritmicităţii. Acest principiu exprimă o cerinţă obiectivă, de bază a

programării şi organizării proceselor de producţie, astfel încât având asigurate
condiţiile impuse de principiul uniformităţii, obiectul de construcţie sau grupul de
obiecte în execuţie fiind divizat în sectoare cu volum de muncă egală, se obţin
pentru fiecare produs de producţie durate de timp egale pe fiecare sector, şi deci o
desfăşurare ritmică a fiecărui proces de producţie pe succesiunea de sectoare.
Ritmicitatea se mai poate defini ca o desfăşurare a proceselor de asemenea în timp
şi spaţiu, care să asigure o execuţie a lucrărilor şi predarea lor sub formă fizică
finită în cantităţi constante la intervale de timp egale. Desfăşurarea ritmică a
proceselor de construcţii, respectiv a producţiei de construcţii, constituie una din
condiţiile principale pentru folosirea integrală a capacităţilor de producţie.

d) Principiul proporţionalităţii. Acest principiu exprimă condiţia esenţială, ca

realizările fiecărei formaţii de lucru să fie în cantitatea, calitatea, şi sortimentul
corespunzător cu mărimea, specialitatea şi categoria muncitorilor de care se
dispune.

e) Principiul sincronizării. Acest principiu exprimă o cerinţă obiectivă de bază a

programării şi organizării proceselor de producţie, care constă în îmbinarea şi
alegerea raţională a principalelor elemente ale procesului de producţie (forţă de
muncă, mijloace de muncă, obiectul muncii), astfel încât să se asigure desfăşurarea
pe sectoare succesive, în mod simultan a cât mai multor procese de producţie
succesive. Datorită sincronizării se realizează o suprapunere de mai multe procese
care se execută pe sectoare diferite. Sincronizarea proceselor de construcţie,
urmăreşte să realizeze, într-o măsură cât mai mare, ocuparea tuturor sectoarelor
care au un front de lucru liber, fără ca în trecerea continuă şi succesivă a
formaţiilor de lucru de la un sector la altul să se producă fenomenul de inversare a
ordinei tehnologice de desfăşurare a proceselor.
 5.2 Parametrii organizatorici sau cantitativi de execuţie a proceselor de
construcţii.

a) Volumul de lucrări (Qi) - este cantitatea de lucrări pe obiect pentru procesul “i”
stabilită prin antemăsurătoarea proiectului de execuţie pe articole de deviz, şi se
exprimă în unităţi naturale specifice procesului de construcţie respectiv (m2 -
pentru tencuieli, pardoseli; m3 – pentru lucrări de terasamente, lucrări de
betonare).

b) Norma de timp (NTi) – este timpul de muncă necesar unei formaţii minime de
muncitori pentru a realiza o unitate de măsură dintr-un proces “i”, în condiţii
tehnologice şi organizatorice precizate prin conţinutul normei şi se exprimă în om
x ore / unităţi fizice specifice procesului (m2, m3, ml, kg).

NTi = mi x dui (om x ore / unitate de măsură fizică) (5.1)

unde:
mi – este numărul de muncitori din formaţia minimă;
dui – durata de execuţie a unităţii de proces.

c) Norma de timp a utilajului (NTui) – este timpul de folosire a unui utilaj pentru
a realiza o unitate de măsură dintr-un proces mecanizat “i” în anumite condiţii
tehnologice şi organizatorice precizate prin conţinutul normei şi se exprimă utilaj x
ore / unităţi fizice specifice procesului (m2, m3, kg, etc.).

NTui = NT / m (utilaj x ore / U.M. fizică) (5.2)

d) Volumul de muncă (Vi) – este cantitatea de manoperă exprimată în om x ore

sau om x schimb necesară executării volumului de lucrări Qi aferent unui proces
de construcţii “i”.

În cazul proceselor manuale: Vi = Qi x NTi (om x ore) (5.3)

În cazul proceselor mecanizate avem un volum de lucru al utilajului:

VUi = Qi x NTUi (utilaj x ore) (5.4)

e) Numărul de muncitori (ri) – numărul de muncitori din formaţia de lucru ce

execută procesul pe un sector oarecare  se determină pe baza cantităţii de lucrări
(Qi) pe sectorul considerat şi duratei (ti) de realizare a lucrărilor respective.
Duratele proceselor pe sectoare sunt impuse sau se deduc din durata normată
stabilită pentru obiectul de construcţie.
 Vi  Qi Qi
Vi=
ri calc.
ri = ; ri = ; ; pi = (5.5)
ti ti  qi   i qi ri

unde: i = 0.90 – 1.20 – indicele mediu planificat de realizare a normei;

i = 0.90 – limita inferioară, şi este determinată de necesitatea de a asigura

muncitorilor cel puţin 90% din retribuţia tarifară de bază;

i = 1.20 – limita superioară, şi este determinată de faptul, că normele

actuale, nu se pot depăşi, în general cu mai mult de 20%, respectându-se
bineînţeles tehnologia şi organizarea prevăzută în proiect.

5.3 Parametrii de desfăşurare în spaţiu a proceselor de construcţii.

a) Zona de lucru (Z) – reprezintă spaţiul pe care se desfăşoară sau se vor desfăşura
lucrările de realizare a obiectivului (sau părţii) de investiţie proiectat (clădiri,
reţele, etc.). Distingem:
- zona de lucru totală (ZT) – atunci când se dispune dintr-o dată de întreg spaţiul
necesar pentru execuţia proceselor. Cu alte cuvinte zona de lucru totală corespunde
spaţiului împrejmuit aflat la dispoziţia şantierului;
- zona de lucru parţială (ZP) – atunci când nu se dispune dintr-o dată de întreg
spaţiul necesar desfăşurării proceselor (este caracteristică construcţiilor cu mai
multe nivele).

b) Frontul de lucru (Fi) – pentru procesul de producţie “i” este spaţiul din cadrul
şantierului pe care sunt create condiţii corespunzătoare – constructive, tehnologice
şi de securitate a muncii şi activităţii vitale în vederea realizării acestui proces. Cu
alte cuvinte, frontul de lucru reprezintă spaţiul pe care se desfăşoară sau se pot
desfăşura lucrările de realizare a procesului considerat. Frontul de lucru, este
porţiunea limitată din sectorul (zona) de lucru, multiplu de locuri de muncă, ce se
atribuie unei brigăzi (formaţii) de muncă pentru a se executa un proces “i” aferent
unui element al construcţiei.
Într-un sens mai larg se foloseşte uneori noţiunea de front de lucru pentru o
organizaţie de construcţii – montaj, în scopul de a evidenţia faptul că dacă sunt sau
nu asigurate condiţiile organizatorice pentru realizarea în etapa imediat următoare
(trimestru, semestru, an, etc.) a unor volume mari de lucrări în concordanţă cu
capacitatea de producţie întreprinderii (firmei) respective.

c) Sectorul de lucru (S) – este spaţiul dintr-un obiect de construcţie, stabilit pe

considerente constructive şi organizatorice, pe care una sau mai multe formaţii de
lucru atacă şi execută un volum determinat de lucrări (Qi) dintr-un anumit proces
“i” într-un interval de timp dat (ti).
Sectoarele sunt determinate de rosturile de tasare, de rosturile antiseismice,
de rosturile de dilataţie, apartamentele de pe un palier aferente unei scări.
 În general se urmăreşte împărţirea (divizarea) obiectului de construcţie în
sectoare de lucru cu volume egale de lucrări.

d) Nivelul de lucru (E) – este diviziunea pa verticală dintr-un obiect de

construcţie, ce corespunde unui sector, pe care un proces de producţie se poate
executa fără a fi necesară schimbarea condiţiilor de lucru. Împărţirea în nivele este
determinată de cauze de ordin constructiv, organizatoric, tehnologic sau tehnic.

e) Locul de lucru (Li) – este porţiunea limitată din sectorul de lucru unde îşi
desfăşoară activitatea o formaţie de lucru sau un executant individual pentru a
executa un proces “i”, porţiune unde se amplasează muncitori, cu scule, materiale
şi utilaje corespunzătoare. Dimensiunile locului de muncă sunt în funcţie de
caracterul muncii, care trebuie să asigure condiţii de securitatea muncii şi activităţii
vitale a muncitorilor şi totodată să se poată utiliza raţional utilajele şi dispozitivele
de lucru.

5.4 Parametrii de desfăşurare în timp a proceselor de construcţii.

a) Ritmul de lucru (ti) – este durata de execuţie a procesului “i” pe un sector

oarecare .
Vi  Qi
ti = ; ti = (5.6)
ri   i ri  qi  i

Ritmul de lucru se exprimă, în general, în schimburi. În cazul determinării

ritmului de lucru, se consideră impus sau dat numărul de muncitori ri.
Este necesar ca ritmul de lucru să conţină un număr întreg de schimburi,
pentru a evita deplasarea formaţiei de muncă de pe un sector pe altul în intervalul
unui schimb.

b) Pasul lanţului (Ki) – este intervalul de timp între începerea a două procese
succesive, “i” şi “i + 1” pe acelaşi sector . Noţiunea de pas este folosită în
organizarea proceselor complexe. Mărimea pasului comparată cu acea a ritmului
procesului “i” prezintă trei cazuri posibile:
I) Cazul când după terminarea procesului “i” imediat începe procesul “i + 1”.

Sector

Ki = i

t
ti ti +1

Ki

Procesul “i + 1” începe imediat după terminarea procesului “i”.

Fig. 5.1

II) Cazul când procesul “i + 1” începe cu o întârziere oarecare (procesul de

întărire a betonului)

Sector

i i+1

Ki  ti

t
 
ti t i +1

Ki

Procesul “i + 1” începe cu o întârziere oarecare.

Fig. 5.2
III) Cazul când procesul “i + 1” începe înainte de fi terminat procesul “i”.

Sector

i i+1

Ki  ti

t
 
ti t i +1
Ki

Procesul “i + 1” începe înainte de fi terminat procesul “i”.

Fig. 5.3

c) Modulul de ritmicitate (Koi) – este intervalul de timp între terminarea executării

aceluiaşi proces pe două sectoare succesive  şi  + 1. Cu alte cuvinte modulul de
ritmicitate, este intervalul de timp între începerea (terminarea) aceluiaşi proces pe
două sectoare succesive, proces realizat de două sau mai multe formaţii de lucru cu
aceeaşi componenţă şi dotare tehnico – materială.

Sector Koi

2
Koi
1

t
Fig. 5.4
Modulul de ritmicitate.
 Modulul de ritmicitate (Koi) poate avea trei cazuri specifice, şi anume el
poate fi mai mic, egal sau mai mare decât ritmul de lucru ti.

I) Cazul când modulul de ritmicitate (Koi) este mai mic decât ritmul de lucru ti.

Sector

Koi

+1
Koi


t
ti

Fig. 5.5
Modulul de ritmicitate Koi  ti.

II) Cazul când modulul de ritmicitate (Koi) este egal ritmul de lucru ti.

Sector

+1


t
ti Koi = ti

Fig. 5.6
Modulul de ritmicitate Koi = ti.
III) Cazul când modulul de ritmicitate (Koi) este mai mare decât ritmul de lucru ti.

Sector

Koi

+1

t
ti Koi  ti

Fig. 5.7
Modulul de ritmicitate Koi  ti.