Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- durere primară;
- durere secundară:
– iradiată (de-a lungul unui nerv);
– referită (proiecţia cutanată a durerii viscerale);
– punctiformă;
– perifocală.
-este difuza
-depaseste durata aplicarii stimulului
81. Care este mecanismul patogenetic al durerii prin hipoxie-anoxie ?
82. Care este mecanismul durerii la anoxia organului?
83. Care este mecanismul durerii la contracţia spastică a musculaturii netede a organelor interne?
84. Care este mecanismul patogenetic al durerii in inflamatie ?
Procesele patogenetice principale ale inflamaţiei sunt:
a) alteraţia – leziunea ţesuturilor;
b) eliberarea, activarea sau sinteza de substanţe biologic active promovatoare ale inflamaţiei (mediatori
inflamatori);
c) reacţiile vasculare – ischemia, hiperemia arterială, hiperemia venoasă, staza, hiperpermeabilitatea
vasculară;
d) exsudaţia – extravazarea lichidului, edemul inflamator;
e) emigrarea celulelor sanguine şi infiltrarea organului inflamat cu neutrofile, eozinofile, limfocite,
monocite;
f) proliferarea celulelor de origine mezenchimală;
g) regenerarea.
85. Care factori chimici exogeni din cei enumerati provoaca durere ?
Stimulii chimici sunt reprezentaţi de: histamină, serotonină, acetilcolină, bradichinină, substanţa P,
prostaglandine, ionii de hidrogen, potasiu, unii ioni metalici, hipoxie.
86. Care este mecanismul patogenetic al durerii neuropatice ?
87. Care este caracteristica durerii viscerale ?
Durerea viscerală este episodică, imprecis localizată şi difuză. Durerea viscerală poate fi însoţită de fenomene vegetative
având componenta afectivă şi emoţională.
Atunci când persoana care suferă de o durere cutanată mai mult sau mai puţin întinsă fără o localizare clară - durere
referită.
Segmentul de receptie cuprinde receptori pentru durere atât la nivel somatic, cât şi la nivel visceral. Aceşti receptori, denumiţi
nociceptori sau receptori noxici, sunt consideraţi specifici (deşi unii autori contestă aceasta) (Wall, 1984), în timp ce stimulii noxici
sunt nespecifici. Receptorii sunt formaţi din terminaţiile libere arborescente ale fibrelor aferente, fie cele subţiri mielinizate, fie cele
nemielinizate (Aδ, respectiv C).