Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator

postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave și prin redarea temelor grave
într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este
definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile și
expresie ermetică.

Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în

1941 și condusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a
modernismului ce se prelungește până prin anii '60 este îndreptată cu fața spre un
trecut exemplar. Scriitorii neomoderniști doresc să se despartă de "spiritul veacului",
care este cel al războaielor și să recupereze valorile și modelele.

Realismul este un curent literar-artistic care se afirmă din a doua jumătate a

secolului XIX în culturile europene. În sens larg, realismul reprezintă o metodă de
creație în literatură și artă, caracterizată prin redarea veridică, obiectivă a realității și
prin apropierea creației de viață.

Reprezentanți

• Lev Tolstoi

• Charles Dickens

• Gustave Flaubert

• Stendhal

• Ioan Slavici

• Liviu Rebreanu

• Mihail Sadoveanu

Franța

• Charles Baudelaire

• Stephane Mallarme

• Paul Verlaine

• Tristan Corbière

• Jules Laforgue
• Novalis

• Arthur Rimbaud

• Paul Verlaine

România

• Ștefan Petică, Fecioare în alb (volum publicat în 1902)

• Dimitrie Anghel, În grădină (volum publicat în 1905)

• Ion Minulescu, Romanțe pentru mai târziu (volum publicat în 1908)

• Alexandru Macedonski, Flori sacre (volum publicat în 1912)

• George Bacovia, Plumb (volum publicat în 1916)