Sunteți pe pagina 1din 1

Modernismul

Modernitatea e un concept literar care stabileste in primul rand


corespondenta dintre opera de arta si epoca in care a fost faurita, legaturile dintre
creatia artistica si mediul social care o generaza. Miza modernismului e in
primul rand autenticitatea, consonanta dintre traire si opera, dintre textul literar
si emotia estetica. In mod evident, principiul fundamental al modernismului e
noutatea, mai ales prin raportarea in termeni de opozitie la o traditie anchilozata,
stagnanta si needificatoare. Modernismul trebuie inteles ca o expresie a unui
anumit radicalism de continut si de forma a oricarei orientari noi fata de cea
anterioara ei. Din acest punct de vedere pot fi considerate moderne toate
curentele si orientarile literare de la inceputul secolului trecut : simbolismul,
expresionismul, avangardismul etc.
Eugen Lovinescu in lucrarea « Istoria literaturii romane
contemporane » a realizat practic, postularea modernismului. Lovinescu si-a
fundamentat ideile pornind de la factorul temporal care “intervine cu o actiune a
carei forta creste in decursul istoriei”(E.L.).Lovinescu preia un concept al
sociologului francez Gabriel Tarde potrivit caruia exista asa numitul « spirit al
veacului ». Spiritul veacului ar denumi acea tendinta ce confera trasaturi
similare tuturor manifestarilor culturale, indiferent de spatiul geografic dintr-o
anumita epoca. Gabriel Tarde sustinea ideea ca legea imitatiei actioneaza si in
spatiul cultural, ca formele imitate isi gasesc mai curand ori mai tarziu o
asimilare creatoare intr-un anume context cultural artistic. Aceasta e defapt
teoria sincronismului. E.L. vede in sincronism « actiunea uniformizata a
timpului in elaboratiile spiritului omenesc ».Cu alte cuvinte sincronismul
exprima o tendinta unificatoare si integratoare, centripeta si nu centrifuga,
tendinta ce face ca manifestarile artistice, literare, culturale etc.ale unei perioade
sa fie constante « sincronismul inseamna, dupa cum am spus, actiunea
uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare
intre dansele printr-o interdependenta materiala si morala. Exista cu alte cuvinte
un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit saeculum, adica o totalitate de
conditii configuratoare a vietii omenirii »(spiritul Evului Mediu: credinta
religioasa, cruciade, feudalitate).
Teoria sincronismului formulata de E.L. atesta mecanismul simulare-
stimulare adica: cultura unui popor se poate dezvolta prin imitatia unor valori
culturale superioare preluate din alta cultura. Din acest punct de vedere E.L. se
opune teoriei formelor fara fond a lui Titu Maiorescu potrivit careia orice
incercare de preluare a unor forme straine fondului nostru etnic era sortita
esecului. Spre deosebire, Lovinescu crede ca in dezvoltarea unei culturi, tendinta
de sincronizare cu spiritul timpului e precumpanitoare in fata spiritului national.
Modernismul romanesc e defapt fructul unei sinteze intre experienta (traditie) si
experiment (noutate). Modernismul romanesc nu poate fi inteles fara aportul
traditiei, dupa cum traditia insasi poarta in launtrul ei germenii modernismului.