3.

Indicatii catre tratamentul edentatiei partiale laterale cu punti dentare

 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare

 Edentatii multiple intercalate
 Restabilirea integritatii arcadei dentare
 Restabilirea functiilor fiziologice pierdute,in special eficacitatea masticatiei pina la 85-
100%
 Refacerea morfologica a dintilor cu abraziuni, distructii masive (LOC), eroziuni, obturatii
extinse, dinti cu modificari de forma, volum, pozitie
 Tratamentul tulburarilor ocluzale

4. Indicatii catre tratamentul edentatiei fronto-laterale cu punti dentare

 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare

 Lipsa mai multor dinti frontali intercalati cu lipsa dintilor laterali
 In cazul asimetriei faciale aparute in urma prabusirii buzelor sau a obrazilor
 Restabilirea funtiilor lezate
 In cazul dereglarilor ocluzale
 In cazurile favorabile (cind sunt prezenti dinti stilpi pentru confectionarea unei punti
dentare)
 Dinti cu modificari de forma, volum, pozitie

7. Contraindicaţii relative la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare

-dintele care poate fi restant prin obturatie;

-lipsa > 5 dinti la nivelul unei brese frontale si >4 dinti la nivelul unei brese laterale;

-edentatii terminale;

-dinte afectat de carie (cu proces carios netratat);

-dinti cu inaltimea coroanelor micsorata;

-absenta >4 dinti frontali: a 2 premolari la rind si a unui molar;

-afectiuni gingivale,parodontale;

-proces inflamator in cavitatea bucala;

-igiena orala nesatisfacatoare (deficitara);

-hipersensibilitate la materialele din care sunt confectionate;

-procese,afectiuni ale mucoase orale ( gingivita,stomatita,eroziuni,afte );

-virsta inaintata(daca starea generala este satisfacatoare atunci tratamentul se poate aplica);

-eroziuni dentare;

-bruxism;

9.Factorii ce contribuie la micşorarea forţelor de rezervă a parodontului

-factori congenitali;
-alterarea starii generale a organismului(in care sufera colageneza,osteogeneza);
-paradontoza,paradontita;
-mobilitate dentara;
-virsta inaintata;
-atrofia procesului alveolar;
-caracterul produselor alimentare;
10. ODONTOPARADONTOGRAMA SI ÎNSEMNĂTATEA EI PRACTICĂ
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a dinților și nu
este o parte componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea
funcțională a sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își imaginează eficiența
funcțională a sistemului Stomatognat.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale și a dinților
stîlpi. La includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea
parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei edentate; starea dinților antagoniști. În
vederea asigurării acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al
pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
În normă parodontul fiecărui dinte are o anumită rezistență. Această rezistență se determină
după presiunea pe care fiecare dinte o poate suporta pînă la apariția durerii. Rezistența fiecărui
dinte a fost determinată cu ajutorul gnatodinamometrului. (Pentru a facilita lucrul, fiecărui dinte i
s-a dat un anumit coeficient.)