ELABORAREA METODICĂ NR 1.

Tema: Morofologia funcțională a Sistemului Stomatognat (SS). Elementele componente. Dezvoltatea filogenetică și ontogenetică a SS.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Sistemul stomatognant- sistemul de organe și țesuturi care formeaza cavitatea bucală (compus din arcadele dentare, oasele maxilare, articulația
temporo-mandibulară, mușchii masticatori, limbă, glandele salivare, mucoasa cavitații bucale), care participă la realizarea funcțiilor de bază ale
organismoului: masticație, deglutiție, foneție, respirație.
Sinonime: sistemul oro-facial, sistem masticator, aparat dento-maxilar.

2. Elementele component ale Sistemului Stomatognant.

Sistemul stomatognant este compus din următiarele elemente principale:

 Scheletul, reprezentat din oasele maxilare, nazale si zigomatice;

 Dinții, care formează arcadele dentare și sunt destinați pentru incisia, masticația, fărâmițarea alimentelor;
 Mușchii mobilizatori ai mandibulei;
 Buzele și mușchii orofaciali destinați pentru apucarea alimentelor, închiderea cavitățiii bucale și redarea expresivității;
 Limba, palatul moale și dur, mușchii obrajilor;
 Fibromucoasa cavității bucale;
 Vasele sangvine, limfatice, nervii aferenți;
 Trei perechi de glande salivare (parotidele, sublingvare, submaxilare), acestea participând la prima fază de digestie în cavitatea bucală;
 Articulația temporo-mandibulară.

3. Factorii ce înflunțează și dirijează dezvoltatrea și formarea Sistemului Stomatognat.

 Factorii biologici;
 Factorii funcționali;
 Factorii genetici;
 Factorii neuroendocrini.
4. Rolul factorului functional la dezvoltarea și formarea Sistemului Stomatognat.
Factorul funcțional este important deoarece, pe parcursul dezvoltării organismului uman se formeaza o deprindere de viață care se referă la condițiile de trai, climă,
alimentație, starea psihoemoționala, viciile care au un rol major în formarea Sistemului Stomatognat. Pe parcursul evoluției Sistemul Stomatognat a suferit un șir de
schimbări, înfluențate, în primul rând, de noile condiții de existență. Schimbările de funcție au dus la modificări de structură a dinților.

5. Dezvoltarea filogenetică a Sistemului Stomatognat.

În planul evoluției filogenetice a Sistemului Stomatognat s-a dezvoltat și s-a formeaza sub influnța de dirijare a factorilor biologici, genetici, neuroendocrini și
funcționali. Pe parcusul evolutiei, acest sistem a suferit un șir de schimbări înfluențate de noile condiții ale mediului externu. Perfecționarea morfologica și
funcționala s-a aflat bazat mereu pe modul de alimentare.

La rozătoare, structura articulației permite deplasările mandibulei în plan sagittal, datorită formei cilindrice a condiilor articulari situați în plan sagital, iar incisivii
sunt bine dezvoltați și ascuțiți. Iar la om, mandibula execută mișcări îm diferite plane: în plan vertical,în plan transversal,în cel sagital și mișcări mixte.

6. Dezvoltarea ontogenetică a Sistemului Stomatognat.

Evoluția ontogenetică a sistemului stomatognat cuprinde perioada de viață intrauterină și extrauterină. Ontogeneza acestui sistem parcurge un drum complex de
dezvoltare și diferențiere. În perioada postnatală, deosebim două eape primordiale: prima constă în perioada până la 16 ani, sau mai numită de morfogeneză, iar cea
de-a doua, sau mai numită perioada de modelare, de la 16 ani până la sfârșitul vieții.

7. Elementele componente a cavității bucale

 arcadele dentare cu dinti înclusi în ele;

 limba;

 obrajii;

 buzele;

 palatul dur;

 palatul moale.
8. Mucoasa cavității ucale. Caracteristica.

Cavitatea bucală poate fi descrisă drept oglinda ce reflectă starea de sănătate a unei personae. Este important să o menținem sănătoasă. Mucoasa
bucală se diferențiază foarte bine de restul pielii, odată ce lipsește cu desăvârșire cheratinizarea (cornificarea pielii). În schimb, mucoasa bucală conține
un număr mare de receptori, de care avem nevoie pentru simțul gustului, atingerii și temperaturii.
Mucoasa bucală este bine aprovizionată cu sânge. Ca parte a cavității bucale, și gingiile sunt acoperite de mucoasa bucală. Aceasta acoperă și
mandibula și este bogată în fibre care ancorează dintele.
Gingia este porțiunea modificata a cavității bucale, care diferă de structura mucoasei bucale, din cauza că ea este mai groasă, consistentă și foarte
aderentă la periost, fiind lipsită de glande.

9. Limba. Structura. Funcțiile.

Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucală. Are rol în
prehensiunea alimentelor, în masticație, deglutiție și foneție. Prin faptul că este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este
considerată "organul simțului gustativ", dar are un rol imporatant și în olfacție.
Structura: ea este formata din 2 segmente:

 corpul;

 radacina;

Separația dintre corp și rădăcina o face un șanț în formă de "V" numit, șanțul terminal.

Radacina- partea componenta a limbii care nu poate fi vazuta cu usurință, este situată dupa s. terminal în faringe ( seg. faringian). Extremitatea ei inferioara este
legată de epiglotă prin 3 plici mucoase, 1 plica mediană și 2 plici laterale.

Corpul- porțiunea situată înaintea s. terminal, aceasta porțiune se gaseste în cavitatea bucală care prezintă:

 2 fețe;

 2 margini;
  1 vârf;

 1 bază.

Fața superioară are un șanț median și pe suprafață sunt prezente papile gustative foarte variate, fiind multe tipuri, ce au rol :

 Mecanic;

 Tactil;

 Gustativ.

Structura mucoasei este alcatuită dintr-un carion dens străbătut de canalele excretoare ale glandelor mucoasei situate profund în musculatura și dintr-un epiteliu
pavimentos necheratinizat.

Fața inferioară prezintă pe linia mediana frenul limbii, este o parte mai puțin extinsă decât cea superioară, ce are un aspect coloristic diferit de la roz până la
albastru date de venele situate sub mucoasă. Mucoasa are un aspect neted.

10. Glandele salivare. Caraceteristicile.

Glandele salivare sunt glande exocrine din cavitatea bucală, care produc salivă. Saliva este produsul glandelor salivare ce se deschid în cavitatea
bucală. Ea joacă un rol important în lubrifiere, digestie, imunitate, și menținerea generală a homeostaziei în interiorul corpului uman.  În funcţie de
volumul lor, glandele salivare au fost împărţite în două categorii: glande salivare mici (minore) și glande salivare mari (majore).

      Există trei perechi de glande salivare principale și anume: glandele parotide, glandele submaxilare și glandele submandibulare. Pe lângă
acestea, există și un numãr mare de glande salivare minore, repartizate, în special, în mucoasa bucală şi faringiană.

 Glanda parotidă este cea mai mare dintre glandele salivare majore și cântăreşte în medie, 15 – 30 g. Are un aspect lobulat, fiind o glandă acinoasă de
tip seros. Este situată pe partea laterală a feţei, inferior de conductul auditiv extern, între ramura verticală a mandibulei, anterior, şi procesul mastoidian
posterior, în fosa numită retromandibulară. Spaţiul retromandibular golit de conţinut (glanda parotidă) are formă prismatică şi formează loja
glandei parotide.
 Glanda submandibulară este o glanda salivară pereche, din grupul glandelor salivare majore, a doua ca mărime după glanda parotidă. Este situată
topografic în trigonul submandibular al regiunii suprahioidiene, delimitat de cele două pântece ale muşchiului digastric şi marginea inferioară a
mandibulei, sub diafragmul gurii.

 Glanda sublinguală este cea mai mică dintre glandele salivare majore, fiind situată submucos în planşeul cavităţii bucale, deasupra
muşchiului milohioidian. Este lungă de aproximativ 3 cm şi cântăreşte 2 – 4 grame. Glanda are o formă alungită antero – posterior, seamănă cu o
migdală. Este aplatizată transversal şi prezintă două feţe, două margini şi două extremități. Are raporturi cu pereţii omonimi ai lojei pe care o ocupă.

11. Funcțiile Sistemului Stomatognat.

Sunt funcții proprii si generale.

Funcțiile proprii:

 Masticația;

 Fonație;

 Fizionomie;

 Automenținerea.

Masticația- cea mai importantă funcție ce influențează la formarea intregului sistem stomatognat.

Fonația- în procesul de fonație participă mai multe componente cum ar fi obrajii, buzele, limba, respirația.

Fizionomia-este reprezentată de tegumenul feței care prin trasăturile sale îi confer omului posibilitatea de a-și exprima dispoziția și este un mijloc de comunicare.

Automenținerea- include 3 componente:

 Autoconservarea;

 Autostimularea;
  Autoreglarea.

Funcțiile generale:

 Respirația;

 Deglutiția.

Realizat de: Nucă Daniela, grupa S1906