PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR-IACRS

SUPERIOARE SI INFERIOARE

Conf. Dr. Amalia Fagarasan

 Particularităţi semiologice
pediatrice
Caracterul respiraţiei este definit prin:

 Frecvenţă
 Amplitudine
 Efort respirator

Frecvenţa respiratorie se stabileşte în

funcţie de vârstă.
 Frecvenţa respiratorie
Vârsta Frecvenţa medie a
respiraţiei
Nou născut 40/minut
1lună-1 an 30/minut
2 ani-6 ani 21-26/minut
7-15 ani 17-21/minut
> 16 ani 16/minut
 Aspecte patologice

 Tahipnea este definită ca frecvenţă respiratorie peste

valorile corespunzătoare vârstei copilului şi
aparefrecvent în pneumonii, febră înaltă, stări de
anxietate sau anemie severă.

 Bradipnea este definită ca frecvenţă respiratorie sub

valorile medii în funcţie de vârstă.
 Aspecte patologice

În mod normal dacă nu există obstacol în căile

respiratorii, respiraţia nu se produce cu efort respirator.

În prezenţa unui obstacol respiraţia devine dificilă şi

apare dispnea (efort suplimentar din partea
musculaturii respiratorii).
Dispneea poate fi:
expiratorie,
inspiratorie
mixtă.
.
 Aspecte patologice

Tirajul intercostal constă din deprimarea spaţiilor moi

ale cutiei toracice în timpul inspirului.
Uneori tirajul poate lua proporţii impresionante
extinzându-se supra şi infraclavicular, supra şi
infrasternal.

Când există obstrucţie bronşică şi bronşiolară extinsă

pe lângă efortul respirator inspirator apare şi efort
expirator.
 Aspecte patologice

Mişcarea de ″ piston „ a capului este un semn

evident de efort respirator, ineficient.

Bătăile aripioarelor nazale constituie un semn

edificator de efort respirator.

Ortopnea reprezintă poziţia şezândă sau semişezândă

a copilului cu toracele ridicat cât mai sus.
 FIZIOPATOLOGIE
Funcţia principală a plămânului constă din
realizarea unui schimb de gaze normal.
Insuficienţa funcţională pulmonară care
reduce aprovizionarea cu oxigen va
determina hipoxia.
Insuficienţa pulmonară care reduce
eliminarea bioxidului de carbon va
determina hipercapnia.
 Semnele clinice ale hipoxiei

Hipoxia de gravitate medie ( cianoza este

sesizată clinic dacă concentraţia de O2 în
sângele arterial este scăzută la 80-85%.

Hipoxia severă = cianoza este importantă,

apar tulburări de vedere, somnolenţă şi
chiar comă.
 EXAMINARI
Examinări necesare stabilirii dg.
funcţional:

Studiul gazelor sanguine (Astrup)

Echilibrul acido-bazic
Probe funcţionale respiratorii
 Probele funcţionale respiratorii
• Probele funcţionale respiratorii sunt indicate pentru evaluarea
afecţiunilor respiratorii cronice şi se practică numai atunci când
avem colaborarea pacientului (la copilul de peste 5 ani). Se
determină :
• Volumul tindal (Vt) ce reprezintă volumul de aer inspirat şi expirat în
cursul unei respiraţii normale.
• Capacitatea vitală (CV), reprezintă aerul expirat (prin expir forţat)
după un inspir forţat.
• Volumul rezidual (VR) definit ca aerul rămas în plămân după un
expir forţat.
• Capacitatea funcţională reziduală (CFT) care reprezintă volumul de
aer rămas în plămân după un expir normal.
• Capacitatea pulmonară totală (CPT) care reprezintă cantitatea
maximă de aer pe care un subiect normal o poate avea în plămân.
 RINOFARINGITA ACUTĂ

Definiţie: inflamaţia mucoasei nazale

şi faringiene specifică sugarului şi
copilului mic.

Etiologie: sunt implicaţi factori

determinanţi şi favorizanţi.
 ETIOLOGIA
1. Factorii determinanţi cei mai frecvenţi:

o mixovirusurile (virusul sinciţial respirator, gripale,

paragripale),
o adenovirusurile, rinovirusurile,
o enterovirusurile (Coxsakie A şi B),
o mycoplasmele.
 ETIOLOGIA
2. Factorii favorizanţi :

o frigul, umezeala,
o vârsta sub 2 ani,
o condiţii nefavorabile de microclimat (aer uscat,
poluat, supraaglomerările),
o boli carenţiale (anemia , rahitismul şi malnutriţia).
 Simptomatologie
Debutul bolii este brusc cu febră (38° C
sau peste), agitaţie, apetit capricios.

Febra durează de la câteva ore până la

câteva zile (1-3 zile).

Simptomul major al rinofaringitei acute

este obstrucţia nazală, urmată de coriză (
secreţia nazală seroasă) care apoi devine
aderentă şi vâscoasă.
 Simptomatologie
Secreţiile nazale determină leziuni ale
tegumentelor perinazale, iar scurgerea lor
pe peretele posterior al faringelui
determină tuse şi chiar vărsături.

La examinarea copilului se decelează

hiperemie faringiană, chiar scurgeri ale
secreţiilor pe peretele posterior faringian.
Febra, dificultăţile de alimentaţie pot duce
la deshidratarea pacientului (mai ales la
vârstele mici).
 Examinări de laborator
Hemoleucograma (poate arăta valori
scăzute ale leucocitelor)

VSH (are valoare normală)

Ideal ar fi punerea în evidenţă a

agentului etiologic prin testele serologice,
determinări în dinamică a titrului de Ac .
 Diagnosticul diferenţial
1. Rinofaringitele secundare ce apar la
debutul unor boli infecţioase (rujeola,
parotidita, hepatita virală, mononucleoza
infecţioasă)

2. Rinorea „a frigore″

3. Rinita alergică
 Complicaţii
Locale: adenoidită,otită, otomastoidită,
laringotraheobronşită, pneumonie,

Generale: septicemie,convulsii febrile,

meningită, encefalită, diaree parenterală.
 Tratamentul profilactic
Tratamentul profilactic constă din :
 evitarea aglomeraţiilor,
 a contactului cu persoane bolnave,
 tirajul corect al copiilor bolnavi sau
purtătorilor sănătoşi de germeni care
frecventează colectivităţile,
 utilizarea corectă a factorilor de călire a
organismului.
 Tratamentul curativ
 Tratament igieno-dietetic (plasarea copilului într- cameră
aerisită, la temperatură 18-20° C, cu o umiditate
adecvată, nu se vor întrerupe baia zinică sau plimbarea
copilului).
 Alimentaţia în formele uşoare de boală rămâne
neschimbată (eventual supliment de lichide).

 Dacă copilul a fost febril sau dacă obstrucţia este

marcată şi copilul refuză alimentaţia o dietă hidrică de
cca 6 ore este recomandată.
 Tratamentul curativ

 Tratamentul medicamentos constă din dezobstrucţie

nazo-faringiană (efedrină sau ser fiziologic), antitermice
(Paracetamol, Ibuprofen) vitamine.

 Dacă după 3-5 zile de tratament corect simptomele nu

se remit, febra persistă înseamnă că s-a produs o
suprainfectare bacteriană şi este justificată antibioterapia
(Penicilină, Ampicilină).
 Tratamentul curativ

Este însă justificată antibioterapia încă de la

debut în cazul copiilor cu deficienţe de imunitate
(prematuri, distrofici , imunodeprimaţi), deoarece
rezistenţa la infecţii a acestor categorii este
redusă şi suprainfectare bacteriană este regula.
 FARINGOAMIGDALITA ACUTĂ
Definiţie: faringoamigdalita acută este inflamaţia
mucosei faringiene şi a amigdalelor palatine.
• Incidenţa maximă este la vârsta de 4-7 ani.

Etiologia:
• Viruşii (adenovirusurile, virusurile gripale,
paragripale,Coxasakie);
• Bacterii ( infecţia cu streptococ beta hemolitic
de grupa A este cea mai frecventă)
 SIMPTOMATOLOGIE
Se descriu trei forme de gravitate ale bolii:

1. Forma severă cu debut brusc, stare generală alterată,

febră (39-40° C), disfagie, cefalee şi chiar vărsături

La examinarea faringelui mucoasa este difuz

congestionată, hipertrofie amigdaliană, hiperemie
amigdaliană, alteori depozite muco-purulente sau
pseudomembrane alb gălbui.
Frecvent apar ganglioni locoregionali măriţi şi dureroşi
(adenită satelită).
 SIMPTOMATOLOGIE
Forme de gravitate ale bolii:

2. Forma medie evoluează cu febră moderată şi

enantem. Examinarea faringelui arată congestia difuză,
cu moderată hipertrofie amigdaliană.

3. Forma uşoară care se manifestă cu congestie difuză

faringo-amigdaliană.
 Complicaţii
• Imediate (otite,sinuzite,abcese
periamigdaliene,adenite locoregionale,
limfadenita mezenterică).

• Tardive ( reumatismul articular acut şi

glomerulonefrita acută postreptococică).
 Tratamentul
Tratamentul profilactic în formele virale se referă la
izolarea pacientului pe perioada acută a bolii.
• În formele determinate de streptococ măsurile vizează
atât purtătorii de streptococ cât şi bolnavii.
• În cazul formei determinate de streptococ tratamentul
electiv este cu Penicilină cristalină în 4 prize, pe o durată
de 10 zile.Dacă pacientul este alergic se indică
eritromicină .
• În formele medii sau uşoare de angine virale este
suficient tratament simptomatic (cel descris la
rinofaringita acută).
• Dacă în exudatul faringian sunt descrise alte bacterii se
va iniţia tratament antibiotic in funcţie de antibiogramă.
 ADENOIDITA ACUTĂ
Definiţie: este consecinţa inflmaţiei acute a
amigdalei faringiene.

Etiologia:
Factorii favorizanţi sunt terenul debilitat şi
diateza limfatică.
Factorii determinanţi sunt exacerbarea
virulenţei florei locale (pneumococ, streptococ,
micrococ) datorită condiţiilor improprii de
microclimat (aer rece, sau excesiv de cald,
variaţii mari de temperatură, atmosferă uscată).
 SIMPTOMATOLOGIE
Tabloul clinic:

Debut brusc cu febră (38º C), febra are un

caracter invers (temperatura matinală este mai
mare decât cea vesperală).
Obstrucţia nazală este un simptom caracteristic,
însoţită de rinoree muco-purulentă , respiraţia
este zgomotoasă, copilul respiră pe gură.
 SIMPTOMATOLOGIE

Datorită dificultăţilor respiratorii apar şi dificultăţi

de alimentare.
La examinarea faringelui se vizualizează o
perdea muco-purulentă pe peretele posterior al
faringelui.
Această secreţie determină frecvent tuse şi
vărsături
 Tratament
- Adeonoidita acută se tratează ca o
rinofaringită + tratamentul antibiotic
(Penicilină, Amoxicilină, Ceclor,
Augmentin)
- În formele subacute şi cronice se
recomandă adenoidectomie (rezecţie
chirurgicală a amigdalei faringiene)
 LARINGITA ACUTĂ
Definiţie:inflamaţia acută a mucoasei laringiene
de etiologie infecţioasă.

Etiologie: poate fi virală (peste 80%),

bacteriană (15%, cel mai frecvent este
implicat Haemophilus Influenzae)
rar fungică (Candida albicans, în
special la cei imunodeprimaţi).
 FORME CLINICE
EPIGLOTITA (laringita acută edematoasă
subglotică)

Este destul de rară cu evoluţie supraacută

şi deces rapid în absenţa unui tratament
corespunzător.
Etiologia:Haemophilus influenzae, vârsta
predilectă 3-6 ani.
 SIMPTOMATOLOGIE

Debut: brusc se instalează un sindrom de

obstrucţie laringiană sever, cu dispnee
inspiratorie, stridor laringian, tiraj, cianoză,
disfonie chiar afonie, tuse lătrătoare.
Poziţia de decubit dorsal agravează
simptomatologia (datorită edemului epiglotei
care se accentuează), de aceea pacienţii
preferă poziţia cu toracele ridicat şi aplecat
înainte, cu capul în hiperextensie.
 SIMPTOMATOLOGIE

Starea se alterează progresiv şi se

instalează insuficienţă respiratorie acută,
obnubilare şi stare de şoc.
 EXAMINARE
La examinarea faringelui se constată că
faringele este intens hiperemic, se
vizualizează epiglota care este edemaţiată
,de aspect roşu aprins( ca cireaşa).

!!! Este risc de stop respirator la examenul

cu spatulă.
 Criterii de internare
• vârsta< 6 luni
• laringită edematoasă subglotică la copil
care se prezintă pentru a doua oară la
camera de gardă în ultimele 24 ore
• istoric de obstrucţie laringiană severă
înainte de prezentare
• aport hidric inadecvat( deshidratare)
• detresă respiratorie severă
 Criterii de internare
• detresă respiratorie severă
• răspuns inadecvat la tratamentul anterior
instituit
• diagnostic incert
• domiciliu la distanţă de unitatea
spitalicească sau absenţa unui mijloc de
transport adecvat
• probleme sociale
• anxietatea părinţilor
Criterii de îngrijire la domiciliu a
copiilor cu laringită
• vârsta > 6 luni
• formă uşoară sau medie, cu răspuns bun
la terapie standard, fara stridor în
momentul deciziei de îngrijire la domiciliu
• posibilitatea accesului rapid la unitatea
spitalicească în caz de evoluţie
nefavorabilă
• părinţi responsabili
 TRATAMENT
• Umidificarea aerului, aerosoli, sedative,
inhalaţii calde cu ceai de tei, comprese
calde în jurul gâtului. Oxigenoterapia în
prezenţa semnelor de insuficienţă
respiratorie acută.
• Corticoterapia (peroral sau injectabil) în
funcţie de starea pacientului şi forma de
severitate a bolii.
 TRATAMENT

Aerosoli cu adrenalină în formele medii şi

severe de boală.

Posologie: 0,3-0,5mg/kg/doză, fără a

depăşii 5 mg/doză,
Se va monitoriza atent frecvenţa cardiacă
( risc de tahicardie).
 TRATAMENT
Copilul se va interna în secţie de Terapie
Intensivă.- urgenţă pediatrică

• Se va institui tratament etiologic (respectiv

Ampicilină + Cloramfenicol ), până ce
obţinem confirmarea antibiogramei ( şi
dacă se dovedeşte sensibil la Ampicilină
continuăm 0 zile).
INFECŢIILE TRACTULUI
RESPIRATOR INFERIOR
 BRONŞIOLITA ACUTĂ

DEFINIŢIE:

 boală respiratorie virală, dispneinizantă

 apare la sugar şi copilul mic
 reprezintă o inflamaţia acută obstructivă a
bronşiolelor.
 BRONŞIOLITA ACUTĂ

ETIOLOGIE:

Factorii determinanţi (VSR- 80%, virusurile

paragipale, gripale şi adenovirusurile)

Factorii favorizanţi: vârsta mică, anotimpul rece

(incidenţă sezonieră iarna şi primăvara).
 SIMPTOMATOLOGIE

Debutul: inapetenţă, tuse rară, strănut,

coriză, după câteva ore sau 1-3 zile se
instalează
Perioada de stare :
 tuse chinuitoare paroxistică,
 tahipnee marcată,
 dispnee (predominent expiratorie),
 bătăi ale aripilor nazale.
 Formele severe
INSUFICIENŢA RESPIRATORIE
ACUTĂ:
 polipnee > 80 resp/min,
 tiraj, balans toraco-abdominal,
 bătăi ale aipioarelor nazale,
 dispnee marcată şi
 wheezing
 EXAMINAREA CLINICA
cianoza perioronazală
aspect emfizematos al toracelui, wheezing.

Auscultaţia pulmonară decelează murmur

vezicular normal sau înăsprit, expir prelungit,
raluri subcrepitante diseminate difuz, raluri
bronşice, sibilante şi romflante.

!!! Murmurul vezicular este diminuat semnificativ

= obstrucţia bronşiolară severă pacientul
necesită măsuri de terapie intensivă
 EXAMINAREA CLINICA
• Manifestări cardio-vasculare în formele
severe : tahicardie, hepatomegalie.

• Simptome digestive :inapetenţă, vărsături.

Datorită alimentării dificile, a vărsăturilor,
a polipneei şi a febrei există pericolul de
deshidratare acută.
EXAMINAREA PARACLINICA

• Identificarea agentului etiologic se face

prin imunofluorescenţă, pentru detectarea
antigenică a virusului în secreţiile nazale.
• VSH, Proteina „C” reactivă negative, iar
hemoleucograma arată leucopenie.
 EVOLUTIE
• Perioada critică a bolii 24-72 ore de la debut,
după care evoluţie bună cu rată de vindecare în
7-10 zile.Pacientul trebuie izolat deoarece riscul
răspândirii virusului sinciţial respirator în
colectivitate este mare.
• Mortalitate 1-3% ( boli preexistente
cardiopulmonare).
• Complicaţiile sunt suprainfecţia bacteriană,
insuficienţă cardiacă congestivă, encefalopatie
hipoxică,astm bronşic ( 30% antecedente de
bronşiolită fac astm bronşic).
 Tratament
Sugarul diagnosticat cu bronşiolită se va
interna în spital.
Tratamentul etiologic-agenţi antivirali
(adm în aerosoli), dar toxicitatea este
destul de ridicată, tratament costisitor
care de obicei se rezervă celor cu
imunodeficienţe asociate sau coexistenţa
unor boli pulmonare cronice(fibroza
chistică, displazia bronho-pulmonară).
 Tratamentul patogenic
Oxigenoterapia (indicată când pO2 sub 50mmHg, iar
clinic este prezentă cianoza).Se impune monitorizarea
pacientului cu pulsoximetru, adaptând debitul astefel ca
saturaţiile de O2 să fie peste 95%. Oxigenul administrat
este umidificat şi încălzit.
• Tratament bronhodilatator AEROSOLI adrenalina
racemică sub (reduce secreţiile dar are efecte
secundare)-SAU RIBAVIRINA
• Miofilin (frecvent utilizat la sugar, doza pe 24ore fiind 15-
20 mg/Kg,la interval de 6 ore,atenţie la determinare
concentraţiei serice).
• Corticoterapia indicată în faza acută, în formele severe
de boală.
 CPAP

• Acronim ptr. "continuous positive airway

pressure", utilizat de dr. George Gregory
în secţiile de terapie neonatal intensivă -
University of California, San Francisco
 TRATAMENT
• Antibioterapia este indicată în formele
severe de boală, când coexistă
handicapuri biologice ( distrofie,
imunodeficiente, anemii severe, vârste
mici) sau cînd sunt semne de suprainfecţie
bacteriană.
• Imunizarea specifică-există argumente
pentru folosirea unor vaccinuri contra
virusului sinciţial respirator.
 IMUNIZAREA VSR
• PALIVIZUMAB (SYNAGIS)
• Recommendarea American Academy of
Pediatrics (AAP)-2003

• Recomandat numai sugari cu risc inalt ,

premature (35 weeks) , copii MCC sau cei
cu boli cronice pulmonare.
 PNEUMONIILE
• Definiţie: procese inflamatorii acute
ale parenchimului pulmonar, care
afectează alveolele şi interstiţiul pulmonar,
cu sau fără participare bronşică sau
pleurală.
• Etiologie: bacteriană, virală,
parazitară, micotică şi neinfecţioasă –
chimică: reflux gastroesofagian, aspiraţie
de hidrocarburi, etc.
 PNEUMONIILE ACUTE VIRALE
Cele mai frecvente virusuri implicate în
etiologia pneumoniilor sunt:
• Myxovirusurile (virusul sinciţial
respirator, gripale A şi B, paragripale),
adenovirusurile.
• La nou născuţi şi copii cu
imunodeficinţe : virusul citomegalic,
herpetic, rubeolic .
 SIMPTOMATOLOGIE
Debut brusc sau după IACRS

Perioada de stare - sindromul de detresă

respiratorie

 Examinarea aparatului respirator fără

modificări.
Radiologic: arată imagini de îngroşarea
tramelor interstiţiale mai ales la hiluri şi
baze, cu aspect “vătuit”, uneori se văd
opacităţi hilare în evantai, adenopatii
hilare.
Examinări paraclinice include creşterea
titrului de anticorpi virali în dinamică,
confirmarea prezenţei virusului prin
imunofluorescenţă
 PNEUMONIILE ACUTE
BACTERIENE
Bronhopneumonia( pneumonia lobulară), apare
la sugar şi copilul mic (sub 3 ani), cu imunitate
scăzută.
• Etiologia: bacteriană, eventual suprainfecţii
după o infecţie virală
• Simptomatologia: Debut frecvent lent, după o
infecţie a căilor respiratorii superioare.
Perioada de stare este dominată de prezenţa a 3
sindroame:
 Simptomatologie
• Sindromul insuficienţei respiratorii cu tahipnee,
tiraj, tuse moniliformă, cianoză perioronazală;
Obiectiv respirator: raluri crepitante şi
subcrepitante diseminate pe ambele hemitorace;
zone diseminate de submatitate
• Sindromul cardio-vascular cu tahicardie,
hepatomegalie, edeme.
• Sindromul toxico-septic cu paloare marcată,
febră, agitaţie, chiar convulsii tonico-
clonice(febrile),meteorism .
 Examinări paraclinice
• Leucocitoză cu neutrofilie, VSH accelerat,
Proteina “C” reactivă pozitivă.

• Radiologic se evidenţiază: opacităţi micro-

sau macronodulare diseminate în ambele
câmpuri pulmonare
 TRATAMENT
• Antibioterapia este indicată în toate
formele de boală
• Antibioterapia se adm parenteral
• În formele severe asociere antibiotică
• Durata 14 -21 zile
• Combaterea detresei respiratorii
• Tratament simptomatic
 ASTMUL BRONŞIC

Definiţie: este o alterare cronică a căilor

aeriene caracterizată prin hipersensibilitatea şi
hiperreactivitatea bronşică faţă de diverşi
stimuli, manifestă clinic prin crize paroxistice de
dispnee expiratorie paroxistică.
 Etiologia
Factorii de risc pediatrici sunt:
factorii genetici ce presupun inducerea
hiperrectivităţii bronşice

Factorii favorizanţi:
antecedente peri şi postnatale: ventilaţie
asistată, aspiraţie de lichid amniotic, displazie
bronhopulmonară
grad de poluare a mediului ambiant
reflux gastroesofagian
condiţii deficitare socioeconomice
 Agenţii declanşatori

 infecţii ( virale, fungice, bacteriană, parazitară)

factori chimici (medicamente
bronhoconstrictoare sau aspirina; pulberi, gaze
iritante,fum de ţigară)
diverşi alergeni de mediu ( praful de casă, polen,
acarieni, părul de animale),
efort fizic, factori endocrini şi psihici.
 FIZIOPATOLOGIA
Se reducerea calibrului bronşic prin
spasm, edem şi hipersecreţie de mucus
care va avea drept consecinţe:
creşterea rezistenţei pe căile respiratorii
reducerea volumului expirator
hiperventilaţie şi hiperinflaţie
dezechilibrul ventilaţie-perfuzie
 SIMPTOMATOLOGIA

• Criza de astm bronşic- debutul bolii poate

survenii la orice vârstă, se apreciză că
peste 80% din cazuri debutează sub 5 ani.
• Semnele premonitorii sunt agitaţia, somn
nelin iştit, rinoree, tuse, senzaţie de
presiune toracică.
 SIMPTOMATOLOGIA

Criza propriu zisă debutează de obicei în cursul

serii sau nopţii cu dispnee expiratorie care se
agravează progresiv şi tuse (variabilă). La
examinarea pacientului se evidenţiază ortopnee,
distensia globală a toracelui, cianoză
perioronazală.
 Starea de rău astmatic
Starea de rău astmatic este o criză de astm
bronşic severă care se agravează progresiv şi
se prelungeşte peste 6 ore.

Clinic dispneea expiratorie este severă, cu

fenomene de insuficienţă respiratorie cu cianoză
semnificativă, dispariţia tusei, instalarea
semnelor de cord pulmonar acut(instalarea
suferinţei ventriculare drepte), stare de şoc,
alterarea stării de conştienţă până la comă.
 Examinări paraclinice
Pentru aprecierea gravitaţii crizei şi pentru conducerea
corectă a tratamentului:
- determina gazele sanguine, parametrii ASTRUP,
ionograma,
- hemoleucograma,reactanţii de fază acută (VSH;
fibrinogen, proteina C reactivă),
- exudat farin gian,
- radiografia toracică,
- dozarea Ig E (global şi specifice).

Examinări paraclinice înafara criza de astm sunt probele

funcţionale respiratorii, teste la alergeni, examen ORL.
 TRATAMENT
Tratamentul crizei de astm bronşic este în
funcţie de severitatea crizei.

Tratamentul crizei se face în spital:

se evaluează severitatea crizei după
criterii clinice şi funcţionale (PaO2,SaO2,
eventual VEMS sau PEF).
 TRATAMENT

 În criza uşoară se administrează Salbutamol (nebulizări

3 doze la interval de 20 minute.
 Dacă evoluează se continuă adm la 3-4 ore şi se
instituie apoi terapia cronică „în trepte”.
 Dacă evoluţia este parţial favorabilă se adm. Ventolin
încă 3 doze la interval de 2 ore şi Becotaide (inhalator).
Dacă evoluţia este nefavorabilă se recomndă spitalizare.
 Astmul alergic
interzis fumatul în camera copilului
se interzice contactul cu păr de animal de
casă
pernele vor fi înlocuite cu perne din
burete.
se renunţă la obiectele care reţin praful de
casă (covoare de lână)
curaţenia se va face numai în absenţa
copilului