Sunteți pe pagina 1din 7

Relatia dintre cele doua personaje in "Povestea lui Harap

Alb"

De Ion Creanga

· aparitie:

Creatia de inspiratie folclorica"Povestea lui Harap -alb",


publicata in anul 1877 in revista "Convorbiri
literare"surprinde reactualizarea temelor de circulatie
universala trecandu-le prin filtrul viziunii autorului,
beneficiind astfel de un text narativ complex, amplu, cu
personaje numeroase purtatoare ale unor valori simbolice.

· analiza a patrul elemente de structura si limbaj :

Analizand patru elemente de structura si limbaj


semnificative pentru caracterizarea personajului ales, se
numara:Tema , aspect general al realitatii, afectat artistic in
literatura , reprzinta triumful binelui asupra raului si in
acelasi timp prezinta drumul de initiere a mezinului de la
stadiul de novice la acela de om implinit. Pe de alta parte,
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor
narative este redata prin mijlocul inlantuirii. Aceasta se
realizeaza fara anticipari sau intoarcere in timp, iar situatiile
ce nu beneficiaza de o prea mare importanta sunt remarcate
prin asa numitele "bucle narative" , ce in fond au rolul de a
evita ideea parcurgerii unui anumit spatiu , trecerea
necontrolata a timpului ;intretinerea suspansului si
curiozitatea cititorului"si merg ei,merg.."Totodata, incipitul
prezinta situatia initiala si un anume stil de organizare a
creatiei. Naratorul modeleaza personajele ,actiunile, cu
scopul de atrage cititorul, de a crea impresia de reusita pe
plan literar . Prin definitia sa, incipitul cuprinde in ansamblu
locul, timpul, introduce personajele in lumea fabulosului ,
intemeiand o relatie solida intre termenii real-fantastic. In
paralel, finalul pune capat actiunilor de basm , triumfand
binele si dominand o stare de echilibru. Se finalizeaza
drumul initiatic al protagonistului ce solicita in acele
momente curaj, stapanire de sine , maturitate , dobandind
experienta de viata , pozitionandu-se in statutul de
conducator.

· prezentarea statuturilor personajului ales:

Personajul principal al operei este Harap-Alb, fiind un


personaj rotund, pozitiv si caracterizat direct de catre
narator si de alte personaje, iar indirect este caracterizat
din actiunile sale si din relatia cu celelalte personaje. El
reprezinta tipul omului naiv si inocent, care dintr-un statut
superior decade, insa gratie sufletului bun revine dupa multe
incercari la statutul initial.

Inca din debutul basmului este prezentata statutul social al


protagonistului :fiul cel mic al craiului , privit cu neincredere
dat fiind statutul sau de neinitiat. Acesta pleaca intr-o
calatorie spre Verde-Imparat menita nu pentru a-i confirma
calitatile exceptionale , ci pentru a-i forma personalitatea si
a-l determina sa se maturizeze gratie probelor si incercarilor
aparute in calea sa. El are atat calitati cat si defecte ce sunt
sugerate de oximoronul numelui sau care desemneaza
statutul de sluga de origine nobila , indicand drumul pe care
personajul il are de strabatut:de la necunoastere la
cunoastere.Din punct de vedere moral, inocenta si
naivitatea sunt trasaturile tanarului neexperimentat . El isi
dovedeste sensibilitatea, deoarece se simta ranit atunci
cand tatal sau il considera la acelasi nivel cu fratii sai
nevrednici,insa intalnirea cu baba cersetoare , ce se
dovedeste a fi Sf Duminica , este extrem de importanta
,intrucat aceasta ii deschide ochii asupra viitorului sau
maret , adresandu-i-se cu apelativul"luminate craisor", si
oferindu-i incredere.Se dovedeste impulsiv atunci cand
loveste calul cel slabanog , deoarece nu era ceea ce si-ar fi
dorit el , necunoscand de fapt caracterul sau
fantastic.Psihologic, protagonistul dovedeste ca detine un
echilibru remarcabil in privinta sensului vietii . Reuseste sa
proceseze problemele , sa le depaseasca ,exceptie fiind
doar lipsa de experienta ce il deruteaza in diverse momente.
Spre exemplu, la intalnirea cu spanul , acesta da dovada de
intelepciune ,refuzandu-l si continuandu-si drumul , dar in
final, cade in capcana intinsa ,nereusind sa-si dea seama de
viclenia acestuia.

· prezentarea statuturilor personajului Spanul

Pe de alta parte,Spanul, personaj secundar si negativ al


basmului este construit prin intermediul unor trasaturi ce se
fac remarcate inca de la prim aintalnire cu protagonistul:in
padurea labirint.Acesta incearca sa il pacaleasca pe Harap
Alb in ciuda faptului ca este usor de recunoscut ;denotand
astfel ideea de viclenie ,de lacomie, de rautate. Dorinta
perpetua de a parveni il determina pe span sa il atraga pe
erou intr-o capcana ,reusind in acest mod sa isi schimbe
identitatea. Este un personaj lingusitor si viclean profitand
de naivitatatea feciorului de crai , reprezentand in fond un
element esential in actiunea basmului.Probele la care
Spanul il supune pe protagonist nu sunt menite in a-l pierde ,
ci in a-l forta pe acesta sa se cunoasca si sa se formeze ca
om. Joaca de fapt rolul invatatorului sever, aspru ,
semnificand in genere un rau necesar existent in
maturizarea lui Harap-Alb. Apare doar in momentele in care
trebuie sa ii dea eroului o sarcina , acest lucru repetandu-se
pe parcursul operei , fapt ce demonstreaza ca spanul nu se
schimba din niciun punct de vedere , sunt mentinute vii
sentimentele de ura , de invidie, de dispret fata de Harap-
Alb. Prin urmare , acesta este un personaj statitc,
neexistand schimba ri din punct de vedere moral de la
inceputul pana la sfarsitul operei , si totodata, apartine
fabulosului prin puterea de a se metamorfoza , aratandu-se
sub trei infatisari in fata fiului de crai.

· evidentierea relatiei celor dou personaje prin referire la


doua secvente narative semnificative:

Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre


narator inca din momentul in care protagonistul paraseste
curtea Craiului, pornind „intr-o alta tara”, pe anevoiosul
drum al initierii.

O prima secventa narativa, semnificativa pentru


ilustrarea relatiei dintre cele doua personaje poate fi
considerata cea a fantanii. Incalcand sfatul parintesc,
craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta tovarasia
Spanului. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic,
de taina botezului. Fiul cel mic al Craiului moare in raport cu
vechea identitate, cea profana, inscriindu-se de acum, pe o
alta treapta a existentei sale, cea a maturizarii. Spanul este
cel care ii confera numele de initiat: Harap Alb. Ba mai mult
il deposedeaza si de arme, pentru ca nu de acestea are
nevoie craisorul, ci „ sa prinda la minte”.Spanul nu
constientizeaza ca din acel moment , probele ce i le da lui
Harap Alb il pregatesc si il formeaza , descoperindu-si
calitatile si atribuindu-si-le ori de cate ori este nevoie.

Finalul basmului se constituie intr-o alta secventa


narativa, semnificativa pentru relatia dintre cele doua
personaje. Spanul il acuza pe Harap Alb ca a divulgat
secretul si ii reteaza capul, capul -fiind sediul ratiunii cat si
a simturilor, moare neinitiatul , reinvie omul matur.Cu alte
cuvinte, ii produce o a doua moarte simbolica, de data
aceasta definitiva. Harap Alb moare fata de lumea materiala
si renaste in raport cu lumea spirituala.Fiind indragostita de
el , fata de imparat il readuce la viata cu apa moarta si apa
vie, simbolic , faptul ca fata il reinvie sugereaza in acest
sens ca puterea iubirii este capabila de orice.La randul sau,
Spanul este ucis de tovarasul de drum a lui Harap Alb, calul,
semn ca initierea a luat sfarsit.Maturizarea eroului, la care
Spânul contribuie în mod decisiv, este confirmată de nuntă
şi de schimbarea statului social*
· opinie:

Din punctul meu de vedere,deznodamantul basmului


“Poveste lui Harap- Alb” de I.Creanga se incadreaza astfel in
schema basmului popular prin victoria binelui asupra
raului.Valoarea intrinseca a basmului cult consta in faptul
ca reiamodelul basmului popular pe care Creanga il re-
creeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul
este supus unui destin prestabilit , având o misiune bine
determinată în viată.

· suplimentar:

Am in vedere, faptul ca intregul drum parcurs de cele doua


personaje nu trebuie perceput ca fiind unul fizic, „dintr-o
tara”, „intr-o alta tara”, dupa cum precizeaza incipitul
textului. Drumul trebuie perceput in plan simbolic, ca o cale
a desavarsirii interioare a fiului celui mic al Craiului. In
acest sens, rolul Spanului este unul decisiv: in absenta sa
maturizarea eroului ar fi fost imposibila. De aceea, calul,
tovarasul de drum a lui Harap Alb, il omoara in momentul in
care initierea a luat sfarsit.

· concluzie:

In consecinta, cele doua personaje se afla in antiteza ,


naratorul adancindu-le trasaturile in latura umana , intrucat
este lipsit de caracteristici supranaturale.Relatia celor doi
are ca fundament sentimente intense de rautate , lacomie
din partea spanului si o totala loialitate si supunere a
eroului. In final , se demonstreaza ca in mod normal reusita
binelui , triumful acestuia asupra raului si divinizarea
personajului principal.