Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiințe economice şi administrație publică


Specializarea : Administrarea proiectelor europene
Anul 1

Fondul de comerţ

Suceava, 2015

1
Cuprins:

INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
Capitolul 1: Noţiuni generale....................................................................................................................3
1.1. Definiţia fondului de comerţ.............................................................................................................................. 3
1.2. Caracteristicile fondului de comerţ.................................................................................................................. 3
Capitolul 2: Natura juridică a fondului de comerţ................................................................................5
2.1. Teoria personificarii fondului de comerţ............................................................................................................. 5
2.2. Teoria universalităţii de drept................................................................................................................................ 5
2.3. Teoria universalităţii de fapt.................................................................................................................................. 5
2.4. Teoria patrimoniului de afectaţiune...................................................................................................................... 5
2.5. Teoria proprietăţii incorporale................................................................................................................................ 5
Capitolul 3: Elementele fondului de comerţ............................................................................................6
3.1. Elementele corporale................................................................................................................................................. 6
3.2. Elemente incorporale.................................................................................................................................................. 6
Capitolul 4 : Elementele corporale ale fondului de comert la SC. OIL TERMINAL SA....................10
4.1. Scurt istoric................................................................................................................................................................. 10
4.2. 0biect de activitate.................................................................................................................................................... 10
4.3. Activele corporale ale societatii comerciale..................................................................................................... 11
Concluzii...................................................................................................................................................13
Bibliografie:.............................................................................................................................................13

2
INTRODUCERE

Prin fondul de comert intelegem totalitatea bunurilor corporale si necorporale (a drepturilor) si


a raporturilor de fapt cu valoare patrimoniala pe care comerciantul le grupeaza si le afecteaza
comertului propriu (intreprinderii), in scopul desfasurarii activitatii specifice (statutare) si obtinerii
unui profit, in conditii de competitivitate.
Fondul de comert este deci un complex de mijloace de actiune. Fondul de comert exista in toate
momentele de existenta faptica a intreprinderii ca entitate de sine statatoare. Cu toate acestea fondul
de comert nu e privit ca un patrimoniu, el ramane in continuare un element component al
patrimoniului alaturi si impreuna cu celelalte elemente ale acestuia. Fondul de comert este o
universitate de fapt si nu o universitate juridica, este calificat drept mobil incorporal si este supus
reglementarilor juridice specifice bunurilor mobile.

Capitolul 1: Noţiuni generale

1.1. Definiţia fondului de comerţ

Conform Art. 1 din Codul Comercial, constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si
imobile, corporale si necorporale (marci, firme, emblema, brevete de inventive, vad comercial)
utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.
Legea nu defineşte fondul de comerţ. Există o singură referire legală ce foloseşte
aceastăexpresie: art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, unde se vorbeşte
despreoperaţiunile ce au ca obiect fondul de comerţ – „ donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia
realămobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se
aducmodificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul
decomerţ”.
Fondul de comerţ reprezintă universalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare patrimonială
rezultă din divizarea patrimoniului comerciantului şi afectată de către aceasta desfaşurării activităţii
sale profesionale, organizată în mod creative pentru atragerea şi dezvoltatea clientele, în scopul
obţinerii de profit.

1.2. Caracteristicile fondului de comerţ

Din definiţie rezultă caracteristicile fondului de comerţ:


 Fondul comercial este o universalitate de drepturi şi obligaţii cu valoare patrimonială
constituită
prin afecţiunea comercială constituită de comerciantul persoană fizică sau juridică, rezultată prin
divizarea acestora din patrimonial său;
 Fondul de comerţ este analizat el însuţi ca un bun incororal, întrucât universalităţile nu au
corporalitate;
 Universalitatea este afectată şi organizată de către comerciant în mod creativ, systematic pentru
asigurarea succesului în lupta de pe piaţa concurenţială, pentru dobândirea clientele, ea însăşi parte a
valorii patrimoniale a fondului;
 Bunurile, drepturile şi obligaţiunile evaluative în bani afectate scopului.

3
4
Capitolul 2: Natura juridică a fondului de comerţ

2.1. Teoria personificarii fondului de comerţ


Potrivit acestei teorii, fondul de comerţ este un subiect de drept autonom. El are firma, sediu şi
patrimoniu, precum şi drepturi şi obligaţii proprii. Patronul este doar principalul reprezentant al
fondului de comerţ. Această teorie nu a fost reţinută, deoarece ea contravine principiului unităţii
patrimoniului consacrat de dreptul civil (art. 1718 C.civ. ).
Patrimoniul este legat de titularul său, care poate fi o persoana fizica ori o persoana juridică.
Nu există patrimoniu fără să existe titularul său. Totodată, orice persoană răspunde cu întregul său
patrimoniu pentru toate obligaţiile asumate, civile sau comerciale.

2.2. Teoria universalităţii de drept


În această teorie se consideră că fondul de comerţ constituie o universalitate juridică
(universitas iuris), ceea ce echivalează cu existenţa unui patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaţii
distinct de drepturi şi obligaţii civile.
Aceasta teorie a fost respinsă pe motiv că efectele sale juridice sunt aceleaşi ca şi cele ale
teoriei personificării fondului de comerţ.

2.3. Teoria universalităţii de fapt


Fondul de comerţ ar fi o universalitate de fapt creată prin voinţa intreprinzatorului.
Universalitatea de fapt este văzută ca un complex de bunuri, o asamblare de lucruri, a
bunurilor individuale. Această asamblare se realizează numai prin voinţa comerciantului care
desprinde din patrimoniul său o cantitate de bunuri şi cărora le dă o destinaţie şi o unitate.Izvorul
universalităţii de fapt este numai voinţa proprietarului (această spre deosebire deuniversalităţile
legale pe care legea le crează şi le stabileşte natura juridică), care unifică masaamorfă de bunuri ce
formează fondul de comerţ într-o entitate nouă. Ideea are semnificaţie practică deoarece în acest caz
fondul de comerţ poate fi vândut, gajat, închiriat, grevat de sarcini.
Deşi teoria universalităţii de fapt a fost recunoscută de practică, ea nu explică totuşi
natura juridică a fondului de comerţ ci se mărgineşte să facă o simplă constatare. Separat de asta,
calitatea de universitas facti a fondului de comerţ dă naştere la dificultăti privind stabilirea locului
acestui bun, în cadrul celorlalte bunuri (deoarece Codul Civil nu recunoaşte decât existenţa bunurilor
mobile şi imobile, cu regimuri juridice bine conturate)

2.4. Teoria patrimoniului de afectaţiune


Fondul de comerţ a fost calificat şi ca un patrimoniu de afectaţiune, destinat realizării unuiscop
(exerciţiul comerţului).Această teorie reprezintă în esenţă o reluare în alţi termeni a ideii de
universalitate juridică

2.5. Teoria proprietăţii incorporale


Această concepţie creează o ficţiune juridică simplă şi cu consecinţe practice. Din acestmotiv
majoritatea autorilor o acceptă.Fondul de comerţ ar fi un bun asupra căruia se exercită un drept de
proprietate incorporalăsimilar cu dreptul de proprietate asupra creaţiei intelectuale. Spunem că este o
ficţiune juridică deoarece se consideră că titularul fondului de comerţ estetitular şi asupra unor bunuri
corporale. Se evidenţiază însă ideea că avem de a face cu o creaţieintelectuală ce constă în îmbinarea
elementelor ansamblului în aşa fel încât să se atragă clientela,drept ce trebuie apărat ca atare.

5
Capitolul 3: Elementele fondului de comerţ

Aşa cum am arătat, fondul de comerţ nu are o alcătuire omogenă şi nu este stabil ca un bun
imobil. El este compus din elemente diferite, unele corporale, altele necorporale care nu pot fi
enumerate în totalitate. Este posibilă cel mult o enumerare exemplificativă.

3.1. Elementele corporale


Din această categorie fac parte bunurile mobile corporale şi bunurile imobile.
a) Bunurile mobile corporale
Cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului(utilaje, maşini, mobilier,
aparatură, etc.), materiile prime şi mărfurile.In general, se admite că materiile prime destinate
prelucrării, precum şi mărfurile, fac partedin fondul de comerţ.
 In legătură cu cuprinderea mărfurilor s-au exprimat rezerve. Mărfurile sunt bunuri mobile
corporale destinate a fi vândute, constituind obiectul comerţului. Ele, prin natura lor nu
suntinstrumente pe care comerciantul să le destineze exerciţiului profesiunii sale ci, mai degrabă
rezultatul sau obiectul activităţii ce o desfăşoară. Mai mult, mărfurile nu pot fi gajate deoarece
această operaţiune ar bloca derularea normală a activităţii comerciale.
În lipsa unei reglementări exprese, cu toate aceste obiecţiuni se admite că mărfurile fac parte
din fondul de comerţ deoarece soluţia este în favoarea creditorilor şi a creditului în general. Ori de
câte ori se face referire la fondul de comerţ ca ansamblu de bunuri, mărfurile trebuiesocotite ca
element component în afară de stipulaţie contrară.

 b) Bunurile imobile.


In general doctrina şi practica admit că imobilele de care comerciantul se foloseşte înactivitatea
sa fac parte din fondul de comerţ, dacă este proprietarul lor .Totuşi, transmiterea dreptului de
proprietate asupra lor când transmisiunea se face printr-o operaţiune ce vizează fondul de comerţ,
precum şi executarea silită a lor urmează regulile dreptului comun. Teoretic prin cuprinderea unui
imobil în fondul de comerţ, acesta (imobilul) suferă o transformare a naturii lui juridice. Această
apreciere are o singură consecinţă practică semnificativă: faptul de a considera operaţiunea cu un
imobil cuprins într-un fond de comerţ ca ooperaţiune comercială

3.2. Elemente incorporale


Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei),drepturile
asupra emblemei sau a altor semne distinctive, drepturile asupra mărcilor de fabrică, decomerţ si de
serviciu, drepturile asupra brevetelor de invenţii, drepturile asupra denumirilor deorigine şi a
indicaţiilor de provenienţă, drepturile de proprietate industrială, drepturile de autor,drepturile asupra
clientelei, etc.

3.2.1. Numele comercial (firma)


Este reglementată de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Potrivit art. 30 alin. 1,
„Firma este numele, sau după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi subcare
semnează”.Este un element de individualizare asemănător numelui persoanei fizice.
Firma (numele comercial) se înmatriculează în registrul comerţului în mod obligatoriu.Articolul
30 alin. 4, dispune:„Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei sedobândeşte prin
înscrierea acestora în registrul comeţului”

6
Se interzice înmatricularea unui nume comercial care poate să creeze confuzie întrecomercianţi.
Fiecare denumire trebuie să aibă suficiente elemente de noutate care să ledeosebească de alte nume
comerciale. Totusi, nu poate fi interzis unui omonim să exercitecomerţul sub nume propriu însă, i se
poate impune să adauge suficiente elemente care să-ldistingă şi să evite confuzia.
Oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze înscrierea unei firme ce nu
conţinesuficiente elemente de individualizare. De asemenea, este interzisă înscrierea unei firme
careconţine următoarele cuvinte ori derivatele acestora: ştiinţific, academie, academic,
universitate,universitar, şcoală, şcolar. Potrivit art. 39 alin. 3, înscrierea unei firme care conţine
cuvintele naţional, român, institut, sau derivatele acestora ori sintagme caracteristice autorităţilor
şiinstituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.
Pentru înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor
şiinstituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al
municipiului Bucureşti, în circumscripţia teritorială în care a fost stabilit sediul social.

Conţinutul firmei:

 Pentru comerciantul persoană fizică firma se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui;
 Asociaţiile familiale: firma trebuie să cuprinda numele membrului de familie la iniţiativa
căruia se înfiinţează asociaţia familială cu menţiunea “asociaţie familială” scrisă în întregime;
 Societatea în nume colectiv (SNC): firma se compune din numele a cel puţin unuia dintre
asociaţi cu menţiunea “societate în nume colectiv” scrisă în întregime;
 Societatea în comandita simplă (SCS): firma conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţii
comandităţi cu menţiunea “societate în comandită simplă” scrisă în întregime
 Societatea pe acţiuni (SA) şi societatea în comandită pe acţiuni: firma conţine o denumire
proprie însoţită de menţiunea “societate pe acţiuni” scrisă în întregime sau “SA”
 Societatea cu răspundere limitată (SRL): firma conţine o denumire proprie la care se poate
adaugă numele unuia sau a mai multor asociaţi însotită de menţiunea “societate cu raspundere
limitată” scrisă în întregime sau “SRL”

3.2.2. Emblema
Este un atribut de identificare în activitatea comercială, art.30 al.2 din Legea nr.
26/1990defineşte emblema ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeşte un comerciant de altul cu
acelaşi fel de activitate. Ea va asigura un supliment de individualizare faţă de numele comercial şi nu
este obligatorie. Există libertate deplină în alegerea emblemei: o figură grafică, un animal, unsimbol,
o denumire fantezistă, o îmbinare de culori, etc. Singura cerinţă ce o impune legea este că ea trebuie
să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de
comerţ, precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară
activitatea.
Din punct de vedere practic emblema trebuie să fie suficient de sugestivă încât să atragă atenţia
şi, implicit clientela. Nu există obligativitatea înscrierii emblemei în registrul comerţului. De aici
rezultă că registrul comerţului nu trebuie să cerceteze elementele de noutate ale emblemei şi să refuse
înscrierea. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele juridice enunţate când am făcut referire
ladreptul asupra numelui comercial. Totuşi, emblema poate fi transmisă separat de fondul de comerţ.

7
Concluzia se impune câtă vreme legea nu prevede ca în cazul firmei posibilitatea de transmitere
numai împreună cu fondul de comerţ.

3.2.3. Clientela şi vadul comercial


Aceste noţiuni nu sunt definite de lege. Ele au mai mult o semnificaţie economică.Consacrarea
ideii că ele aparţin fondului de comerţ imprimă noţiunilor şi un conţinut juridic alcărui regim
încercăm să-l definim.
Inţelegem prin clientelă toate persoanele fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la
acelaşi comerciant pentru procurarea celor necesare
Clientela, este alcătuită dintr-odiversitate de persoane. Are un caracter nedeterminat,
neorganizat şi variabil. Din punctul de vedere al comerciantului, clientela are valoare economică,
deoarece dă stabilitate raporturilor sale juridice şi asigură în mod constant vânzarea de mărfuri şi
servicii, vânzare ce-i aduce profit. Indepărtarea clientelei semnifică micşorarea vânzărilor şi implicit
micşorarea cifrei de afaceri şi a câştigului. Deci, din punct de vedere economic, clientela
este principalul factor de prosperitate a comerciantului.
Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul.  La
realizarea acestei finalităţi concură mai mulţi factori ce ţin, pe de o parte de elementeobiective (locul
unde este situat magazinul, sediul, localul), de elemente subiective (atitudinea personalului faţă de
potenţialii cumpărători), iar pe de altă parte de elemente organizatorice (priceperea în realizarea
reclamei, calitatea mărfurilor, promptitudinea serviciilor). Clientela şi vadul comercial nu pot fi
separate. În esenţă, clientela constă în realizarea faptică a potenţialităţii pe care o reprezintă vadul
comercial. Din acest motiv ele sunt analizate împreună din punct de vedere juridic.
Definirea conţinutului juridic al dreptului pe care comerciantul îl are asupra clientelei şivadului
comercial nu poate fi realizată numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun.
Comerciantul este interesat să menţină mereu trează atenţia consumatorilor de mărfuri şiservicii
şi să înlăture orice acte care l-ar despărţi de clienţii săi indiferent de forma în care se produc
manifestările tulburătorii. Mai mult, este interesat să nu fie împiedicat să-şi măreascănumărul de
cumpărători şi să nu fie împiedicat să obţină realizarea acestui deziderat.

3.2.4. Drepturile de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială


Avem în vedere drepturile de proprietate industrială cât şi drepturile de autor (invenţii,know-
how-ul, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrică de comerţ şi de serviciu, denumirile de
origine, indicaţiile de provenienţă, orice creaţie ştiinţifică şi artistică). Aceste drepturi fac parte din
fondul de comerţ şi sunt reglementate prin legi speciale.  Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute
şi apărate prin brevetul de inveţie, eliberat de OSIM, şi conferă titularului său, un drept exclusiv de
exploatare, pe durata valabilităţii acestuia.
Din punct de vedere juridic le calificăm a fi drepturi privative, în sensul precizat. Ele pot fi
ocrotite fie separat, fie o dată cu fondul de comerţ dacă sunt cuprinse înansamblul acestuia. Titularul
fondului de comerţ în calitate de dobânditor are dreptul să lefolosească şi să le culeagă beneficiile
patrimoniale în condiţiile prevăzute de normele speciale.
Mărcile de fabrica sau de comerţ sunt semne, desene şi chiar denumiri care individualizează
produsele unui fabricant sau marcile unui comerciant, deosebindu-le de produsele care aparţin altui
comerciant.
În acest caz condiţia de noutate este relativă, spre deosebire de brevetele de invenţie la care
noutatea trebuie să fie absolută. Nu este necesar să se aleaga un semn care sa fie rezultatul fanteziei

8
originale fiindcă în acest domeniu, ca şi în acel al emblemelor, s-ar cere imposibilul şi este suficient
să existe o deosebire în comparaţie cu mărcile legal dobândite de alt producător.
Noutatea va fi apreciata în raport cu mărcile care beneficiază de autoritatea folosinţei şi a
depozitului în condiţiile legii. Din acest principiu rezultă că se pot adopta mărci care au fost folosite
dar care au intrat în domeniul public prin abandon, mărci folosite de alţii dar pentru industii sau
produse de comerţ deosebite.
Marca trebuie să fie inregistrata la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), înregistrarea
avand efect constitutiv cu privire la drepturile de proprietate asupra ei. Odata cu această înregistrare
comerciantul beneficiază de protecţie juridică pe timp de 10 ani.
Brevetul de invenţie reprezintă alături de firmă, emblemă, marca de fabrică sau de comerţ, un
drept, un bun incorporal al fondului de comerţ.
Noutatea în acest caz trebuie să fie absolută, adică inventiă să fie originală, brevetul să fie
înregistrat la OSIM, iar protecţia asupra invenţiei operează pe o perioada de 20 de ani.
Brevetele de invenţie oferă posesorului sau succesorilor legali următoarele drepturi:
 De a exploata în folosul sau obiectul brevetului
 De a urmari în instanţă pe cel care a folosit acest drept fără încuviinţarea sa
 Drepturile rezultate din brevet pot sa fie transmise prin acte juridice de vânzare-
cumpărare, donaţie, licenţă şi testament
În Registrul Comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la donaţia, vânzarea, locaţiunea
sau gajul fondului de comerţ şi la orice alt act prin care se aduc modificări, înmatriculari sau menţiuni
sau care fac sa înceteze firma sau fondul de comerţ..
Asupra fondului de comerţ pot fi făcute în principal următoarele operaţiuni juridice: vânzare,
donaţie, locaţiune şi gaj. Desi legea nu o prevede expres există şi o altă operaţiune juridică şi anume
aportul în societate al fondului de comert ca o vânzare de tip particular.
Dobânditorul cu orice tipuri al unui fond de comerţ poate să îşi continue activitatea sub firma
anterioară care cuprinde numele unui comerciant persoană fizica sau al unui asociat cu acordul expres
al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul
acelei firme a calităţii de succesor. Păstrarea firmei precedente este permisă SA, SCA, SRL fără
cerinţă menţionarii raportului de succesiune.

3.2.5. Drepturile de autor 


Titularul fondului de comerţ, în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor,are
dreptul de reproducere şi difuzare, de reprezentare sau folosire, în alt mod a operei şi, înconsecinţă,
dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare.

3.2.6. Regimul creanţelor şi datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului.


Doctrina este unanimă în a considera în prezent că drepturile de creanţă şi obligaţiile nu
fac parte din fondul de comerţ. Fondul de comerţ nu este o universalitate juridică şi nu poatecuprinde
toate elementele active şi pasive ale patrimoniului comerciantului. Totuşi, în compunerea fondului de
comerţ trebuie să intre anumite creanţe si obligaţii legate direct, nemijlocit de alte elemente ale
fondului.
Ne referim la drepturile de creanţă şi obligaţiile ce rezultă din contractul de închiriere a sediului
magazinului şi din contractele obişnuite de furnizare (apă, energie, telefon etc). De asemenea, fondul
de comerţ cuprinde drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele de muncă ale persoanelor ce
lucrează utilizând elementelefondului de comerţ.

9
Aceste drepturi şi obligaţii se vor transmite o dată cu fondul de comerţ, dată fiind legăturălor
indisolubilă.Practica a consacrat ideea că drepturile şi obligaţiile ce rezultă din închirierea
magazinului fac parte din fondul de comerţ deoarece localul este un element esenţial ce atrage
clientelă.

Capitolul 4 : Elementele corporale ale fondului de comert la SC. OIL


TERMINAL SA

Denumire: SOCIETATEA COMERCIALA “OIL TERMINAL” S.A.


Sediul social: CONSTANTA, Str. Caraiman nr. 2
Telefon: 0241/702 600
Fax: 0241/69.48.33
E-mail: office@oil-terminal.com ,
actionariat@oil-terminal.com
Nr. înregistrare ORC: J13/512/01.02.1991
Codul unic: 2410163
Atribut fiscal: R
Capital social: 582.430.253.000 lei

4.1. Scurt istoric


Societatea Comerciala “OIL TERMINAL” S.A. Constanta a fost înfiintata, în baza Legii
15/1990, prin Hotarârea Guvernului României nr.1200/ 12.11.1990. Din 1990 pâna în prezent,
forma de organizare a fost societate pe actiuni cu capital majoritar de stat .
În luna iulie 1995, urmare Ordonantei guvernamentale nr.49/1994, s-a definitivat divizarea
patrimoniala a S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanta în doua societati: S.C. OIL TERMINAL S.A.
Constanta si S.C. NAVCOM S.A. Constanta. Urmare punerii în aplicare a Ordonantei de Urgenta a
Guvernului nr.15/2001 legiferata prin Legea nr. 68/2002, în anul 2002 a fost încheiat cu A.N.R.M.
Acordul petrolier de concesiune a activitatii de exploatare a rezervoarelor, conductelor de transport al
titeiului si produselor petroliere, a instalatiilor de pompare si a celorlalte instalatii si echipamente
aferente acestora, conform H.G. nr. 886/2002
În anul 2003 se obtine titlu de proprietate seria MO3 NR.8448/16.04.2003 pentru suprafata de
413.413,16 mp în valoare de 124.150.481 mii lei situat în Depozitul NORD al societatii.

4.2. 0biect de activitate

Obiectul de activitate al SC OIL TERMINAL SA il constituie prestatiile de servicii privind


primirea, depozitarea, conditionarea si expedierea titeiului, produselor petroliere, produselor
petrochimice si chimice lichide pentru import, export si tranzit.

10
4.3. Activele corporale ale societatii comerciale

S.C. OIL TERMINAL S.A. se compune în principal din 3 depozite de produse petroliere,
chimice lichide si titei, cu o capacitate de depozitare de aprox. 1.700.000 m3 ce se afla amplasate pe
o suprafata de 22.252,84 ha .
Depozitele NORD si SUD sunt amplasate în zona orasului Constanta, iar Depozitul PORT este
amplasat în portul Constanta. Cele 3 depozite îsi repartizeaza între ele activitatile de primire,
descarcare, depozitare, conditionare si livrare a titeiului, produselor petroliere, petrochimice si
chimice lichide pentru import, export si tranzit, dar toate se conduc dupa o strategie unica.
S.C. OIL TERMINAL S.A. efectueaza prestatii de servicii privind încarcarea, descarcarea,
depozitarea si conditionarea urmatoarelor produse: titei, benzina, motorina, produse petrochimice si
chimice lichide.
Fiecare depozit dispune de rampe de încarcare-descarcare titei, produse petroliere si chimice
lichide, parcuri de rezervoare destinate depozitarii acestora, case de pompe, trasee de conducte prin
care se face legatura între diversele echipamente tehnice ale depozitului. Depozitul PORT dispune si
de dane, special echipate pentru operare nave petroliere. Pentru benzina, motorina si titei, instalatiile
sunt dotate si cu sisteme de contorizare.
Rampele de încarcare-descarcare cisterne CF cu o capacitate de aprox. 20.000 tone/24 ore sunt
reprezentate de un sector restrâns de cale ferata, special amenajata pentru încarcarea/descarcarea
cisternelor de produse petroliere si chimice lichide. Paralel cu sectorul de cale ferata sunt montate
conductele colectoare prin care se descarca produsele prin cadere libera. Colectoarele sunt legate de
echipamentele de pompare prin conductele de transport. Conducte de transport cu diametre cuprinse
între 100 si 1.000 mm.
Casele de pompe ce pot realiza debite între 300-2500 m3/h sunt constructii în general închise,în
interiorul carora sunt montate pompele care asigura derularea produselor existente în depozit.
Actionarea pompelor se face electric. De asemenea, tot în interiorul casei pompelor se gasesc montate
conductele de aspiratie si refulare, precum si armaturile de închidere.
Parcurile de rezervoare, cu capacitati cuprinse între 1.500 m3 si 50.000 m3, sunt subunitati
specializate de depozitare a produselor lichide. Rezervoarele sunt de constructie metalica, cilindrice,
verticale, amplasate suprateran, cu capac fix sau flotant, unele prevazute cu century de protectie din
beton, altele în cuve de retentie de pamânt sau beton. Rezervoarele sunt prevazute cu instalatii
specifice PSI si, functie de natura produselor depozitate, cu izolatie termica sau cu serpentine de
încalzire.
Laboratoarele sunt dotate cu aparatura pentru efectuarea analizelor fizico-chimice specifice.
Instalatii de separare a produselor petroliere din apele reziduale si rezervoare pentru primirea
balastului de la nave.
Activitatea OIL TERMINAL se desfasoara prin derularea produselor petroliere în instalatii
specifice – rezervoare, conducte, rampe – încadrate la grupa constructii speciale. Din cele
aproximativ 200 rezervoare metalice, supraterane, cu capacitati cuprinse între 1.000 si 50.000 m3, 41
au capace flotante. Aprox. 50% din numarul total de rezervoare au vechime de peste 60 de ani si au
fost date în exploatare în jurul anilor 1900. Cele mai noi rezervoare sunt cele 19 (10.000 m3) din
Parcul titei Medeea, Depozitul NORD I, date în functiune în anii 1968-1969 si cele 32 de rezervoare
din Depozitul SUD, date în functiune între anii 1973-1983. La rezervoarele cu vechime mare s-au
efectuat reparatii capitale care au constat în înlocuiri de capace si dublari sau înlocuiri funduri,
înlocuiri serpentine, fara interventii la mantale. Aceste rezervoare sunt functionale în proportie de
80%.

11
La peste 80% din rezervoarele noi s-au efectuat reparatii capitale constând în: înlocuiri capace,
funduri, serpentine. Începând din anul 2002 a început un proces de modernizare a rezervoarelor prin
montarea unui numar de 13 instalatii de telemasuri si a peste 200 de robineti care deservesc aceste
rezervoare.
-Depozitul NORD – titei, pacura, motorina

-Depozitul PORT – produse chimice

-Depozitul SUD – benzina, motorina

Sunt în curs de modernizare cele 4 rampe prin dotarea cu furtune achizitionate din import care
sunt prevazute cu cuple rapide antipicurare si robineti cu bila pentru reducerea consumurilor
tehnologice.
Tot în anul 2003 s-a accelerat procesul de proiectare si executie în ce priveste pozarea
supraterana a 3.000 m de conducte petroliere. Procesul va continua si în anii urmatori.
În anul 2005 S.C. OIL TERMINAL S.A. detinea în proprietate urmatoarele active corporale la
valoarea de inventar:
Cele 6 rampe (din care 4 date în functiune dup_a1968) au fost modernizate, pentru operatii de
încarcare/descarcare, modernizarea având ca efect specializarea pe produse astfel:
1. terenuri: 379.929.832 mii lei
2. constructii: 996.362.831 mii lei
3. instalatii tehnice si masini: 203.050.644 mii lei
4. alte instalatii, utilaje si mobilier: 3.315.928 mii lei
5. avansuri si imobilizari corporale în curs: 19.466.204 mii lei

12
Concluzii
În perspectivă dinamică, fondul de comerţ păstrează aptitudinea de a polariza clientela şi de a
crea noi valori în proprietatea comerciantului, rezultate din exploatarea comercială. În acest profil,
rentabilitatea activităţii comerciale depinde de abilitatea şi profesionalismul comerciantului de a-şi
forma, extinde şi conserva clientela, uzând de practicile cinstite ale comerţului.
Nu se poate ignora că, potrivit legii, fondul de comerţ poate constitui obiect al contractului de
ipoteca mobiliara. Aceasta înseamnă că fondul de comerţ este un bun mobil prin determinarea legii
(art. 21 din Legea nr. 26/1990).
Din punct de vedere contabil, fondul de comerţ este reflectat în expresie valorică, de regulă
superioară valorilor contabile ale bunurilor şi drepturilor componente, iar exprimarea valorică a
fondului de comerţ dovedeşte că este un bun incorporal.
În concluzie, fondul de comerţ are natura juridică de bun mobil, incorporal.
Calitatea fondului de comerţ de bun mobil incorporal, face inadmisibilă acţiunea în uzucapiune
şi improprie acţiunea în revendicare atât a întregului cât şi a elementelor sale componente.
Protecţia este asigurată prin acţiunea în concurenţă neloială.

Bibliografie:

 Stanciu D. Cărpenaru, “Drept comercial român”, Editura C.H. Beck , Bucuresti, 2008;
 Smaranda Angheni, Magda Bolonciu, Camelia Stoica, Drept comercial român”, Editura C.H.
Beck , Bucuresti, 2008;
 Ion Schiau, “Drept comercial”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009;
 Legea 26/ 1990, legea privind registrul comertului comentarii si explicatii, Liviu Narcis Parvu,
Ion Simion, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009;
 OUG, nr. 44/ 2008 privind desfasurarea actiunilor de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderi familiare si individuale.

13