Iona

de Marin Sorescu

1. Preliminarii
2. Surse de inspirație
3. Temă
4. Compoziție
5. Structură. Simboluri
6. Personajul
7. Încadrare estetică a operei

1. Preliminarii
Textul a apărut în trilogia „Setea muntelui de sare” (1965-1968) alături de „Paracliserul” (mitul
meșterului Manole) și „Matca”(mitul potopului)
2. Surse de inspirație
„Biblia”, „Vechiul Testament”, cap. „Iona”
Iona e trimis de Dumnezeu să îi propovăduiască cuvântul în cetatea Ninive, dar el se sustrage
poruncii divine și fuge spre Tarsis cu o corabie. Fiind considerat vinovat că mânia divină se abătuse
asupra lor, Iona este aruncat de pe puntea vasului de către corăbieri. Tot din poruncă divină este
înghițit de un pește, în pântecele căruia stă trei zile și trei nopți, apoi e eliberat în urma rugăciunilor
închinate lui Dumnezeu.
Mitul lui Iona este doar un pretext. Iona, personajul dramei lui Marin Sorescu nu se căiește, ci se
revoltă, personajul fiind desacralizat.
3. Tema – problema omului față în față cu viața, moartea, singurătatea și destinul
4. Compoziție – 4 tablouri: I, IV – Iona se află „în afară” -----------------
II, III – Iona se află „înăuntru”--------------SIMETRIE COMPOZIȚIONALĂ
5. Structură.Simboluri.
Tabloul I
- Iona pescuiește într-o imensă gură de pește, în fața mării
- visul lui este să prindă peștele cel mare, dar își ia acvariul pentru ca, în caz de nevoie, să
pescuiască peștii deja prinși
- Iona constată că e singur și încearcă să se regăsească strigându-și numele, dar nici ecoul nu
îi răspunde; eroul interpretează această tăcere prin necesitatea de a păstra liniștea – simbol
al limitei umane;
- de la bogăția mării: „Ce mare bogată avem!” ajunge la o meditație la viață și la moarte: „Ce
moarte lungă avem!”
- văzând că „barosanul” nu cade în năvod, Iona pescuiește în acvariu, apoi este fascinat de
nadele colorate și visează să înghită una (nadele denotă capcanele atrăgătoare ale vieții), iar
în final este înghițit de peștele uriaș.

Tabloul II
- Interiorul Peștelui I, în întuneric
 - Iona se gândește la posibile soluții de a se salva, prin logos(=cuvânt), vorbind despre
progress, necesitatea existenței unui grătar la intrarea în chit sau în orice suflet sau
despre succesiunea generațiilor.
- se gândește la sinucidere pentru a se salva, dar renunță.
- încearcă să străpungă pântecele peștelui cu un cuțit.
- este de remarcat firescul reacțiilor personajului.

Tabloul III

- interiorul Peștelui II, care a înghițit primul pește, în care se află o mică moară de vânt.
- apar doi pescari, cu câte o bârnă în spate.
- Iona încearcă să scape, spintecă burta peștelui cu cuțitul, apoi cu unghiile, devenise tot o
unghie „ca de la piciorul lui Dumnezeu”.
- efortul lui este zadarnic, se trezește în burta altui pește, mai mare.
- Iona își amintește de mama sa, căreia încearcă să îi trimită o scrisoare, în care o roagă
să-l mai nască o dată.
- mai târziu, își găsește scrisoarea și o citește de parcă ar fi fost scrisă de altcineva.
- meditează la indiferența umană, ar vrea să vadă un om.
- în final, apar o infinitate de ochi ai puilor monstrului cel mare.

Tabloul IV

- „o gură de grotă”, din care se vede doar barba lui Iona.

- Iona ajunge pe uscat, dar este dezorientat, nu știe pe unde este casa lui.
- reapar cei doi pescari, sugerând existența aceleiași umanități.
- vede „un șir nesfârșit de burți” și se simte ca un Dumnezeu
- se întoarce în trecut, vorbește despre părinți, școală, căutându-și propria viață, dar
realizează limitele existenței umane și alege ca soluție ieșirea din labirint spre interior
(prin moarte)
- finalul este simbolic – sinuciderea este ieșirea din spațiul închis, din propriul destin, din
limitele existenței umane și alungarea singurătății

Simboluri
1. Peștele: „Nu e nicio îndoială că peștele care îl înghite pe Iona și pe alți eroi mitic simbolizează
moartea; burta reprezintă Infernul. (…) A fi înghițit înseamnă deci a muri, a pătrunde în
infern. (…) Dar pe de altă parte, intrarea în burta monstrului înseamnă și integrarea într-o
stare preformală embrionară.” (Mircea Eliade)
- Liniștea, tăcerea
2. Pereții de balenă, burțile: ar putea figura totodată trupul lui Iona, îngroșat monstrous,
dublat, triplat etc., pentru a face și mai redutabilă celebra „temniță a sufletului” de care
vorbeau anticii (Valeriu Cristea)
3. Labirintul – drumul printer capcanele existenței, regăsirea propriului eu
4. Apa – libertatea, dar și un șir nesfârșit de capcane
5. Cuțitul – libertatea de acțiune
6. Grătarul – o formă de selecție a lucrurilor și de protecție a eului
7. Morile de vânt – iluziile deșarte
8. Bârnele – efortul lui Sisif
9. Ochii – pericolul permanent care îl pândește pe erou

6. Personajul – deși are identitate socială (e pescar), el este un personaj generic, pentru că nu
are o biografie, iar amintirile, zbuciumul și dilemele sale pot fi ale oricărui om.
- trăsătura lui fundamentală este singurătatea.
- este un personaj tragic, care vrea să-și depășească condiția, limitele ființei umane:
„Răzbim noi cumva la lumină”
7. Încadrare estetică a operei - deși Marin Sorescu numește piesa „tragedie în patru tablouri”,
critica literară o definește ca o dramă parabolică (Gheorghe Crăciun – „parabolă creatoare a
omului contemporan”)
Caracterul expresionist
- dorința de evadare din mediul ostil, plin de contradicții
- dorința de instaurare a unui nou sistem de valori
- idealul libertății absolute
Elemente de teatru al absurdului
- tema singurătății
- personajul generic
- procedeele utilizate: ironia, grotescul, tragicul, solilocviul
- finalul deschis